După exodul din Egipt, care simbolizează începutul dezvoltării spirituale a unei persoane, sunt 40 de ani de rătăcire în deșert. Această rătăcire se întâmplă cu ajutorul luminii, cu ajutorul calității dăruirii și al rezistenței constante a egoismului.

Pe partea dreaptă este calitatea dăruirii, Lumina — revelarea Creatorului — iar în partea stângă este egoismul, Faraonul care se împotriveste mereu, iar tu restabilești constant controlul calității dăruirii, altruismului, și iubirea pentru alții peste calitatea egoismului, a iubirii de sine și a urii faţă de alții.

A fi în interiorul Egiptului este o stare în care în general, te simți bine în absolut orice, cu excepția faptului că egoismul te stăpânește.

Astăzi, în lumea noastră, trăim durerile nașterii și prin urmare, începem să ne simțim rău în corporalitate. În principiu, trecem printr-o recunoaștere calitativă a răului atunci când totul este în regulă, dar totuși nu îl putem suporta. „Ce îți lipsește?! Se pare că ai destul din toate. Unii oameni nu au ce să mănânce, dar cu tine ce e?!” „Nu, nu pot rămâne cu asta. Este mai bine să mor decât să trăiesc așa.”

Aceasta este recunoașterea a cât de insuportabil este controlul egoismului, pe care ar trebui să-l simțim. Atunci vom percepe controlul altruismului, dăruirii și iubirii ca o cale de ieșire către libertate.

Nu poate fi exprimat în cuvinte pentru că vorbim despre niveluri complet diferite ale naturii, dimensiuni diferite, atunci când începem să simțim tot ceea ce se întâmplă într-un mod complet diferit.

KabTV „Am primit un apel. Miracolul Nașterii” 21.04.2012

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există o pildă budistă despre un hoț de buzunare profesionist care a trăit în orașul bijutierilor. Într-o zi, a văzut un bărbat cumpărând un diamant uriaș incredibil de uimitor pe care acest hoț de buzunare și-a dorit toată viața să-l obțină. Așa că l-a urmat pe bărbat, s-a urcat în tren și s-a așezat în același compartiment. Odată ce bărbatul a adormit, a verificat toate hainele bărbatului, dar nu a găsit diamantul. Când bărbatul a plecat la baie, a verificat gențile și valizele bărbatului, dar tot nu le-a găsit.

La ieșirea din tren, hoțul de buzunare l-a urmărit și i-a spus cu seriozitate: „Sunt hoț de buzunare, profesionist. Nu dau greș niciodată. Totul era curat. Te-am urmărit să-ți spun că nu am găsit diamantul pe care voiam să ți-l fur.”

Bărbatul a răspuns: „Te-am văzut imediat. Când am cumpărat diamantul, mi-am dat seama că mă vei urma, că vrei acest diamant. Așa că l-am ascuns acolo unde nu l-ai căuta.”

„Unde este locul ăsta?” – a exclamat hoțul de buzunare.

„L-am ascuns în buzunarul tău”

În concluzie, „diamantul” pe care îl cauți este chiar lângă tine, mai aproape decât respirația ta.

Întotdeauna căutăm aceste „diamante” undeva acolo. Tot timpul. Ne dedicăm viețile lui, luptăm, urâm, căutăm. Dar de fapt este atât de aproape! Este chiar aici – în „buzunarul” nostru, în noi.

Ce este acest „diamant?” Și de ce nu-l găsim?

Răspuns: Găsește-te pe tine cel adevărat, nu căuta ceva la alții; nu este acolo. Fiecare îl are pe al lui. Trebuie să-și găsească propriul suflet – sufletul omului, cel mai intim. Și atunci  va găsi totul în viață. Dar dacă îl cauți în alții, nu îl vei găsi niciodată. Nu va fi al tău.

Întrebare: Ce înseamnă să te regăsești pe tine însuți?

Răspuns: A te regăsi pe tine însuți înseamnă a-ți găsi conexiunea cu Creatorul, punctul cel mai interior din inimă. Aceasta este acest diamant mare, mare și specială.

Întrebare: Această conexiune cu Creatorul, acest diamant, se găsește în fiecare persoană?

Răspuns: În toată lumea. Acesta este punctul de legătură cu Creatorul. Acesta este diamantul nostru personal.

Întrebare: Trebuie să-l găsească toată lumea?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Cădem mereu în disperare. Îl căutăm în continuare, dar nu îl găsim, căutăm, dar nu găsim. Trebuie să ne confruntăm cu descurajare constantă și să încercăm să îl găsim?

Răspuns: Calmează-te, pentru că acest diamant este în tine. Trebuie doar să găsești conexiunea cu Creatorul din tine.

Întrebare: Când îi apare omului înțelepciunea că totul este în sine?

Răspuns: Este un rezultat al experienței.

Întrebare: Și experiența, trebuie să fie amară?

Răspuns: Este nevoie de timp. Câteva decenii.

Întrebare: Și când voi ajunge la faptul că totul este în mine, voi fi în pace?

Răspuns: În mod firesc. La urma urmei, găsiţi punctul central al lumii voastre – acolo unde Creatorul și voi existați.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 15.12.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este norocul în munca spirituală?

Răspuns: Norocul, Mazal în ebraică, provine din cuvântul „Nozel – picături”. Dacă picături de lumină, fotoni de sus, picură asupra ta, atunci ești norocos.

Picături de lumină îți luminează puțin calea, aprind o scânteie în întuneric și apoi poți măcar să vezi ceva. Deși, picăturile de lumină dau puncte de scântei, se aprind și se sting, se aprind și se sting, cu toate acestea, de la ele îți faci o idee, nu despre imaginea care este în jur, ci despre cum ar trebui să acționezi în ea. Este cel mai important!

Pe baza acestui lucru cineva poate începe să se anuleze în fața grupului. Aceasta este cea mai mare problemă! Auzim despre asta, citim despre asta, dar nu suntem capabili să o înțelegem în interior pentru a începe să ne anulăm în fața prietenilor. De aceea, începutul implementării este atât de dificil.

Și înainte de asta, nu înțelegi deloc: „Nu s-ar fi putut face cu cel puțin câțiva ani mai devreme? Zece ani am stat și am ascultat, dar doar ascultam!”

Ce înseamnă „auzit”? În primii doi ani, a trecut pe lângă ureche la o distanță de zece centimetri, apoi la o distanță de cinci, doi centimetri și în cele din urmă, a început să intre în mine. Dar până când a venit de la ureche la conștientizare și de la conștientizare la inimă și ți-ai dat seama că trebuie să faci ceva, au trecut zece ani. Nu este prea mult.

Întrebare: Ce este această barieră? Ce este ea?

Răspuns: Bariera este în prostia egoismului nostru. Nu vrea să audă nimic! Acesta nu este egoism obișnuit; claritatea minții și înțelegerea specială a omului nu vor ajuta aici. Ego-ul va găsi orice motiv să nu o facă.

Dar aceasta este o informație foarte importantă pe care omul o primește despre sine și despre calitățile sale.

KabTV „Am primit un apel. Corpul se străduiește să se odihnească constant” 11.3.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un sufit a fost întrebat: „Venerabile, de ce nu există urme de tristețe pe chipul tău?” „Nu am nimic demn de plâns pentru ce am pierdut” a răspuns sufitul.

Suntem întristați tot timpul. Am vrut ceva, dar nu am primit. O zgârietură pe mașină, am fost păcăliți, sau nu ni s-a dat poziția pe care o doream. Suntem triști mereu, tot timpul.

Răspunsul meu: Ce dezastru!

Întrebare: Da! Umanitatea este așa. Vedeţi ce se întâmplă! Este întristată tot timpul. Și acest lanț al tristeții devine viața noastră. Puteți, vă rog, să explicaţi cum să nu fii trist? Cum să nu fim triști?

Răspuns: În primul rând, acceptă totul ca venind din natură – de la Creator. Și nu ar trebui să existe obiecții. Și cereți tot timpul un lucru: apropiere, conexiune și adeziune. Atunci totul va fi bine.

Comentariu: Dar omul este dorinţă. Și mereu am dorințe. Aceasta nu s-a împlinit, aceea nu s-a împlinit și încă alta nu s-a împlinit. Cum pot lucra cu asta? Nu sunt împlinit cu ceea ce mi-am dorit.

Răspunsul meu: Cu ce ai vrea să fii împlinit?

Comentariu: Ce mi-ar placea? Spuneți dvs.!

Răspunsul meu: Dacă îți imaginezi că în următorul minut ai dispărut, atunci totul este bine.

Comentariu: Da, atunci ești mulțumit de momentul în care te afli acum. Asta e tot.

Răspunsul meu: Ești fericit nu pentru că ești în viață și ai continuat să trăiești încă un minut, ci pentru că pur și simplu exiști în acest moment pe care ți l-a dat Creatorul. Și tu trăiești în el și încerci să aderi la El.

Desigur, trebuie să te străduiești cât mai mult pentru a-ți asigura viitorul și așa este scris în Tora, dar nimic mai mult.

Întrebare: Dar dacă nu este securizat, ar trebui să-l accept?

Răspuns:: Desigur.

Întrebare: Adică vreau ceva, dar orice s-ar întâmpla, se întâmplă și asta este?

Răspuns: Da, cu siguranță.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 12.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ajungi la o părere în timpul unui atelier?

Răspuns: O părere înseamnă că este comună, nu a mea personală, nu a ta personală, nu a altcuiva, ci opinia noastră comună. Nu este suma opiniilor noastre personale. Opinia comună este o consecință a influenței forței superioare dintre noi.

Nu există părerile tale, ale mele, ale lui și ale altora! Nu există nicio adăugare a acestora! Există doar dorința ca opinia superioară să vină și să devină a noastră. Nu ar trebui să aibă nicio legătură cu noi, deoarece, fiind într-un anumit grad, vrem să vină opinia superioară a gradului următor și ne ridicăm la ea.

Comentariu: Încerc să o fac, dar ca rezultat îmi dau seama că nu pot.

Răspunsul meu: Nu, asta este greșit!

Dacă încerci să o faci bine, în mod normal, încet și calm, atunci vei putea simți măcar un mic rezultat al efortului tău. La urma urmei, aștepți forța superioară care te va ridica și îți va da un gând complet diferit și o dorință diferită – nu a ta, nu a altora, ci a ei.

KabTV „Am primit un apel. Experimentul lituanian” 13.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Grupul cabalist este în mod constant într-o anumită „fermentare”. Îți place sau nu, ești atent la ceea ce se întâmplă cu ceilalți, faci o analiză și tragi o concluzie pentru tine. Nu vezi aceste lucruri degeaba.

Răspunsul meu: De ce trebuie să știi ce se întâmplă cu ei? Nu te cunoști pe tine însuți, nu îi cunoști și totuși vrei să faci o analiză. Aceasta este o abordare nerezonabilă. Am un ochi strâmb, un nivel strâmb și un perete strâmb și eu vreau să fac ceva. Cum?!

Întrebare: Dar atunci cum interacționăm cu acești oameni?

Răspuns::În niciun fel. Ți se oferă o altă cale. Atragi o dimensiune superioară asupra ta. Va schimba și alinia totul. Nu o vei face tu, dar o va face aceasta și o va face în tine, pentru că nu există nimic în afara ta.

Totul este în tine! Vrei să ai o altă lume; vrei sa vezi relația dintre oameni? Tot ceea ce vrei să vezi se face doar prin schimbarea din tine, pentru că totul există în tine și nicăieri altundeva.

KabTV „Am primit un apel. Este interzisă dezvăluirea sufletului” 31/03/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cei 400 de ani pe care i-a petrecut poporului evreu în exil pot fi considerați o perioadă de vis?

Răspuns: În general, perioada unui vis este numită întreaga perioadă înainte de răscumpărarea noastră comună de egoism, deoarece un vis este o influență minimă a luminii de sus, care doar ne ține într-o formă fizică.

Aceasta este starea în care ne aflăm acum. Prin urmare, se numește vis: iluminarea VAK, adică o mică iluminare de lumină care nici măcar nu este simțită de noi.

De unde vine viața și de ce se rotesc electronii? De unde vine toată energia și cum a apărut universul nostru?

Vine totul dintr-un punct de explozie infinit de puternic, care este doar un punct, și toată materia, energia și informațiile s-au dezvoltat din acesta?

Nu simțim de unde vine. Pleacă, se difuzează în următoarea dimensiune și vine din nou de acolo, dar noi nu simțim aceste tranziții.

KabTV „Am primit un apel. Un vis de 400 de ani” 26.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin ce schimbări ar trebui să treacă omul pentru a se deconecta de percepţia corporală a realității în parametri de timp, mișcare, spațiu și pentru a trece la a simții realitatea spirituală?

Percepem realitatea în dorința noastră de a primi. Ceea ce simțim în interiorul acestei dorințe se numește această lume corporală. Dacă ne ridicăm deasupra definițiilor timpului, mișcării și spațiului, vom ajunge la o nouă percepție – a lumii spirituale.

Suntem atât de prinși în axele corporale ale spațiului și timpului încât nici nu ne putem imagina ce ar putea fi în afara lor. De aceea există Înţelepciunea Cabala care ne învață cum să primim (Cabala = primire, o nouă percepție, adică să simții lumea spirituală, revelată în noile noastre organe senzoriale spirituale) și cum să trecem de la senzațiile corporale la cele spirituale. Aceasta este opera omului.

Viața în această lume este concepută pentru a trece de la percepția corporală la percepția spirituală. Cabaliștii ne sfătuiesc cum să facem o astfel de schimbare în interiorul nostru pentru a trece de la lumea corporală bazată pe primire la lumea spirituală a dăruirii.

În măsura în care reușim să înlocuim organele senzoriale egoiste din noi cu unele altruiste, în această măsură vom putea experimenta lumea superioară, adică realitatea percepută în noile organe senzoriale construite pe dăruire și conexiune.

Din lecția zilnică de Cabala 27.01.23, „Percepția realității”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumile spirituale sunt construite pe conexiunea contrariilor: lumină și întuneric, plus și minus, dăruire și primire, adică tot felul de calități opuse în toate formele lor.

Dacă putem ignora aceste diferențe, astfel încât nu schimbarea calităților este cea care este importantă pentru noi, ci conexiunea, ceea ce înseamnă că ridicăm conexiunea deasupra opoziției calităților, atunci vom dezvălui rădăcina lor superioară comună în interiorul lor. În acest fel, vom dezvălui Creatorul, forța superioară comună, și vom dezvălui realitatea superioară în această formă.

Lumea superioară diferă de lumea inferioară prin faptul că este altruistă, dăruitoare, unificatoare și iubitoare. Lumea inferioară, dimpotrivă, respinge și urăște.

Prin urmare, despre lumea spirituală se spune că trebuie să transformăm întunericul în lumină și să ne conectăm ca o singură persoană cu o singură inimă, astfel încât să nu existe calități contradictorii între noi care să se nege una pe cealaltă. Dimpotrivă, dorim mereu să ne unim conform legii spirituale și să ne completăm unii pe alții.

Dacă nu reușim, atunci înțelegem că ne-am născut cu astfel de calități și trebuie să trăim cu ele, și trebuie doar să întărim conexiunea dintre noi. Nu ne schimbăm natura de la primire la dăruire, ci o schimbăm în primire pentru a dărui.

Acesta este întregul brevet. Nimic nu se schimbă în afară de intenția pe care trebuie să o corectăm. Și dacă acoperim toate crimele și dorința noastră de a primi și de a ne bucura pe cheltuiala altcuiva cu intenția de a dărui celuilalt, atunci prin aceasta ne corectăm dorința. Deși rămâne o dorință de a primi, funcționează cu intenția de dragul dăruirii și ne conectează într-un întreg.

Din lecția zilnică de Cabala 27.1.23, „Percepția realității”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă înțelegem istoria dezvoltării noastre și tendința ei și ne dăm seama că natura ne împinge spre armonie, astfel încât o ființă umană să restabilească echilibrul în natură, mai degrabă decât să provoace efectul opus, vom vedea cum trebuie să tratăm natura în acelaşi mod la nivelurile sale mineral, vegetal, animal și mai ales cel mai important, nivelul uman, adică nivelul social. Astfel, trebuie să ne construim societatea în felul în care să influențeze întreaga natură și să o aducă la armonie.

Când începem această mișcare, tot ceea ce ne înconjoară și există în noi va începe brusc să se echilibreze – sănătatea, psihologia și fiziologia unei persoane și relațiile sale cu familia, copiii, alți oameni, guvernul și lumea. În același timp, toate legile lumii, inclusiv ecologia și clima vor începe să se echilibreze.

Vom începe să simțim mișcarea generală a naturii deasupra materiei, timpului și spațiului. Astăzi, chiar și fizicienii vorbesc despre faptul că totul depinde de fiecare dintre noi, adică de observator.

Dacă schimbăm observatorul, îi dăm încă o calitate, opusă urii care este iubirea, el va putea controla aceste două calități în interiorul său în conformitate cu linia de mijloc, se va ridica deasupra naturii noastre și va începe să simtă starea de eternitate și perfecțiune.

Atunci vom înțelege cu adevărat spre ce ne-a împins natura noastră, deoarece planul său este mult mai înalt decât ceva pe care mintea noastră mică este capabilă să-l perceapă. Vom ajunge la asta.

KabTV „Am primit un apel. Cum să faci o revoluție” 02.10.2012

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→