Dorința de a dărui este baza Revelației Creatorului

Este scris: „Căci nu ați văzut nicio imagine”. Aceasta necesită interpretare, căci ce prost ar crede și că există vreo asemănare corporală în Creator? Dar, în adevăr, acesta este motivul pentru care există realizare în Creator în lume, pentru că nu se trezește nicio dorință pentru ceea ce nu există în realitate. (Baal HaSulam, Fructele înțelepților 2, „Din trupul meu îl voi vedea pe Domnul”)

Cu alte cuvinte, „Cum îl putem percepe pe Creator, dacă nu are nicio formă materială? Acest lucru este posibil doar într-o nouă dorință de trezire. Astfel, putem vorbi despre spiritual și legile lui. ” (Michael Laitman, „Îl voi cunoaște pe Creator din interiorul meu”, o modificare a lui „Din trupul meu îl voi vedea pe Domnul” de Baal HaSulam)

Nu avem dorințe spirituale. Dorința spirituală este dorința de a dărui, de a iubi cu adevărat, nu ca în lumea noastră, atunci când ne iubim pe noi înșine sau reflectarea noastră în ceilalți.

Iubirea spirituală, care este adevărată, altruistă și sinceră, nu are nimic de-a face cu persoana în sine și constă doar în faptul că se dăruiește de dragul altora sau de dragul Creatorului, care este unul și același lucru.

Înțelegerea Creatorului este posibilă numai în măsura asemănării cu El. Prin urmare, dacă descoperim în noi înșine proprietatea dăruirii, atunci începem să simțim Creatorul în ea. Și cine nu a realizat această proprietate nu are nicio ocazie să se simtă Creatorul sau orice forțe ale lumii superioare.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 23.06.2019

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelegerea Creatorului și senzațiile fizice

Întrebare: Ce senzații fizice însoțesc percepția Creatorului?

Răspuns: Nu există senzații fizice în atingerea Creatorului, deoarece această realizare are loc la nivelul următor al percepției noastre. Aceasta este o senzație care strălucește asupra omului în lumina reflectată. Se percepe numai prin calitatea de dăruire.

Întrebare: Dar poate când percepi Creatorul, crește ritmul cardiac sau se schimbă ceva în funcționarea normală a corpului?

Răspuns: Nu mi-am măsurat tensiunea arterială sau pulsul, dar este foarte posibil să existe astfel de modificări externe. Cu toate acestea, omul nu le acordă atenție; este deasupra senzațiilor fizice.

KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.06.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru că orice observare a lucrării Creației este suficientă pentru a ne învăța despre măreția și perfecțiunea Operatorului și Creatorului ei. Prin urmare, trebuie să înțelegem și să fim foarte atenți atunci când atribuim un defect în orice element al Creației, spunând că este excesiv și de prisos, deoarece ar fi o calomnie cu privire la Operatorul său. (Baal HaSulam, „Pacea în lume”)

Când ne uităm la ceva din lume, la caracteristicile umane, la fenomene minerale, vegetale, animale și vorbitoare și ne întrebăm de ce există pentru că ar fi de preferat să nu existe, ceea ce spunem este că nu intelegem perfectiunea imaginii naturii.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne corectăm pe noi înșine și atunci vom vedea cum natura este corectată.

De ce se găsesc formele naturale în conflict între ele, în luptă și mâncându-se reciproc? Dacă oamenii care vor să se mănânce reciproc ar atinge o stare de adaptare reciprocă și de integralitate la nivel uman, am vedea cum întreaga natură devine și ea așa.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 7/7/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este linia de mijloc într-o persoană?

Răspuns: Linia de mijloc într-o persoană este sufletul cuiva. Dacă o persoană ar închide liniile dreapta și stânga în sine însuşi, atunci, în acest fel ar arde rudimentele sufletului său care sunt destinate dezvoltării sale.

Întrebare: Ce este linia de mijloc într-o societate?

Răspuns: În societate ar trebui să existe legi care să ajute o persoană, să o educe în așa fel încât să se gândească doar la ceilalți și nu la sine. În acest caz, toate acțiunile sale ar fi virtuoase și încurajate de societate și ar primi o recompensă adecvată pentru aceasta.

Dacă nu ar acționa pentru binele tuturor, ci doar pentru binele său, ar fi pedepsit. Atunci recompensa și pedeapsa de către societatea corectă l-ar educa.

Linia de mijloc din interiorul unei persoane este ecranul său, forța anti-egoistă, care îi permite să le absoarbă pe ambele, atât calitatea egoistă naturală, de a primi pentru sine, cât și calitatea altruistă care se manifestă în noi, care face parte din Creator.

Linia de mijloc într-o societate corectată sunt legile care ar putea echilibra aceste două forțe.

KabTV “Stări Spirituale” 7/23/21

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot fi util grupului meu de zece?

Răspuns: A fi de folos grupului tău de zece  înseamnă să dai un exemplu bun că mă dăruiesc complet lui și, că în ciuda oricăror neînțelegeri îmi iubesc toți prietenii.

Vreau să îi sprijin pe toți cei din grupul de zece în toate: în măreția țelului, în măreția misiunii noastre, în a face conexiunea dintre noi mai prețioasă decât orice altceva din lume.

Când mă poziționez în acest fel în raport cu grupul de zece, le dau puterea mea, inspirația mea, scopul meu. Ceea ce primesc ei de la mine ca urmare, și acționează la fel mai departe, este deja continuarea mea în ei. Dacă fiecare din grupul de zece funcționează în acest fel, vom avea foarte repede conexiunea corectă, și în ea vom dezvălui lumea superioară.

KabTV “Videoconferinţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbiți mult despre egoism, care este forța distructivă a lumii noastre. Ce este asta și cum poate o persoană care crede că este departe de a fi egoist și este un om drept, să înțeleagă că rădăcinile egoismului sunt adânc înglobate în el și cu care trebuie să lucreze?

Răspuns: Egoismul este singura forță centrală a lumii în care existăm. Numai egoismul, adică dorința de a face totul în cel mai bun mod posibil pentru sine, domnește la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal și uman.

Această forță guvernează toate ființele create la nivel mineral, vegetal, animal și în esența umană și se numește „egoism”. În același timp, practic nu putem calcula nimic, este inerent în noi. Nu mă interesează ce se va întâmpla cu o altă persoană decât dacă îmi dăunează. Aceasta este natura.noastră.

Pe de altă parte, este în contradicție cu toate detaliile universului. Dacă toată lumea este ghidată în acest fel în raport cu ceilalți, atunci ne vom sugruma pur și simplu, ne vom ucide și ne vom face rău.

Dacă am avea un fel de echilibru, „faceți altora așa cum ați dori ca ei să vă facă”, atunci am ajunge într-o stare în care nu ne-ar fi frică unul de celălalt și ne-am dori reciproc ceea ce ne dorim pentru noi înșine.

Prin urmare, cel mai important lucru pe care trebuie să-l realizăm este echilibrul cu natura și oamenii din jur. Altfel noi, ca și astăzi, vom exista pe seama celorlalți și prin urmare, întreaga noastră viață va fi dedicată doar împlinirii egoismului.

KabTV “Întâlniri cu Cabala” 7/29/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Obstacole – Ajutor în lucrarea spirituală

Întrebare: Ce teste și obstacole întâmpină de obicei o persoană angajată în Cabala? Cum poți să recunoști că este un obstacol și nu ajută?

Răspuns: Un obstacol este și ajutorul. Ajutorul nu poate veni de la sine. Vine tocmai sub formă de obstacole. Pentru toți cei care avansează, întreaga cale constă doar din obstacole ghidate în care se merge înainte ca urmare a luptei omului cu acestea.

Comentariu: Se consideră că ajutorul este atunci când cineva primește ajutor.

Răspunsul meu: Nu ajută în niciun fel. Dorința unei persoane de a merge mai departe este ajutorul. Faptul că nu are voie să avanseze și i se pun în față tot felul de obstacole este, de asemenea, un ajutor. Ambele forțe, una care împinge înainte și cealaltă care nu-i permite să meargă înainte, sunt cele care îl dezvoltă.

Întrebare: Care ajută mai mult?

Răspuns: Forța de prevenire.

Atunci când întreruperile nu permit omului să avanseze și încearcă să-și dea seama cum să le parcurgă și ce să facă cu ele, acesta este un real ajutor. După cum este scris: „Voi face pentru el un ajutor făcut împotriva lui”.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 23.06.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baza spirituală a omului

Dar atingerea emanatorului său este o deficiență față de sine, iar aceasta este ființa sa. (Baal HaSulam, Fructul unui Înțelept Volumul 2, „ Din trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu”)

Atingerea Creatorului este inițial încrustată în suflet. O persoană tânjește nu să se înțeleagă pe sine în viață, ci pentru a atinge rădăcina vieții, Creatorul.

Există o înregistrare a informațiilor spirituale în interiorul nostru numită Reshimo, care este revelată din când în când și își cere împlinirea. Aceasta este baza spirituală a omului. Acesta este motivul pentru care simțim nevoia să știm totul: Cine sunt eu? Pentru ce trăiesc? Unde mă îndrept, etc.?

O persoană nu poate rămâne indiferentă la aceste întrebări pentru că dacă o face, atunci cine este el și pentru ce trăiește? Este foarte important să-și descopere originea și destinul, cel puțin punctul de pornire și de final al existenței sale pământești. În caz contrar, trăim pur și simplu ca niște animale ba chiar mai rău decât animalele, pentru că ele nu au toate aceste întrebări.

Întrebarea este cum să ne realizăm impulsurile interne și să găsim răspunsuri la acestea.

Aici, înțelepciunea Cabala vine în ajutorul nostru și explică totul foarte clar. Mai târziu, dacă dorim să obținem revelația, trebuie să depunem eforturi serioase.

Adică se simte pe sine ca o ființă emanată. Toate evenimentele sale țintesc spre acest lucru și aceasta este deficiența pe care o simte — că va putea să-și atingă emanatorul.

Cu cât sufletul este mai înalt, cu atât tânjește mai mult după asta.

Chiar și de la oamenii care vin la noi să studieze se poate vedea cât de puternică, stabilă și consecventă este dorința lor sau, pe de altă parte, cât de inconsecvenți sunt și pot lăsa cu ușurință totul și pleacă. Acesta este primul punct.

În al doilea rând, o persoană este testată prin faptul că i se dau tot felul de obstacole în viață și își arată lui însuși și forțelor superioare care îl dezvoltă măsura în care este gata să rămână pe drumul cel bun, să se dezvolte în continuare și nu are nicio intenție de a ceda sau de a urma vreo întrerupere corporală.

KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.06.2019

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Încă trebuie să cunoaștem lipsa pe care o simte sufletul intelectual. Dați-mi voie să vă spun că este nevoia de a-și atinge emanatorul, căci este gravat în natura sa să tânjească să-și cunoască emanatorul și creatorul, din moment ce își simte propria existență. Adică, a fost pregătit în mod implicit să caute ceea ce este sus. (Baal HaSulam, Fructul unui Înțelept Volumul 2, „ Din trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu”)

Cu alte cuvinte, „ Mintea dorește să atingă Creatorul, pentru că această aspirație este imprimată în natura sa. ”(Michael Laitman,„ Îl voi cunoaște pe Creator din interiorul meu ”, o modificare  la „Din trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu” a lui Baal HaSulam)

În fiecare dintre noi există dorința de a atinge sursa vieții: De ce ne naștem, ce determină nașterea noastră, atributele, calea noastră în această lume și dincolo, și cum ne continuăm existența, în ce formă.

Această informație este imprimată în natura noastră și acesta este motivul pentru care vrem să o cunoaștem. Toate forțele noastre interne ne împing să o atingem pentru că este foarte greu să trăim fără să știm de unde venim, pentru ce trăim și la ce aspirăm.

În acest sens, ființele umane în lumea noastră sunt mult mai mizerabile decât animalele, pentru că animalele nu au astfel de gânduri și nu suferă astfel de stări. Există fără a pune întrebări. Acesta este, de asemenea, modul în care copiii mici trăiesc fără să se întrebe despre sensul vieții.

Această întrebare apare de obicei atunci când o persoană are șase până la șapte ani. Încercați să vă amintiți cum fiecare dintre voi v-ați întrebat despre sensul vieții, în special în timpul tinereții voastre: De unde am venit? Cum am ajuns aici? Cum m-am dezvoltat? Cum am ajuns în această lume? Ce se întâmplă cu mine și în ce scop?

Toate aceste întrebări chinuiesc o persoană până când ajunge la pubertate și apoi hormonii îl termină. Începe să aspire să aibă o viață sexuală activă, să se căsătorească, să încerce să învețe o profesie, să aibă o carieră etc. Probleme cu totul diferite apar în viața sa, astfel încât întrebările despre sensul vieții sunt uitate treptat.

Cu toate acestea, dorința de a descoperi cine sunt, de ce și ce se întâmplă cu mine apar, dar viața nu le permite să se dezvolte. În cele din urmă, ne încheiem viața obosiți și bătrâni fără a fi realizat nimic.

Pur și simplu trebuie să înțelegem că, dacă ni se dă dorința de a-l atinge pe Creator, aceasta acoperă practic totul și ne conduce înainte.

Nu se poate spune că această lipsă nu este definită în atingerea emanatorului său, ci că urmărește mai degrabă toate secretele și dorește să știe despre lucruri supranaturale și încarnări, despre ceea ce este în inima unui prieten, și așa mai departe. (Baal HaSulam, „Din trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu”)

„Această dorință nu este limitată de atingerea Creatorului; ea se manifestă cu privire la tot ceea ce este ascuns. Aspiră să descopere misterul încarnărilor vieții, secretele păstrate în inimile oamenilor etc.” (Michael Laitman,„ Îl voi cunoaște pe Creator din interiorul meu ”, o modificare  la „Din trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu” a lui Baal HaSulam)

Acest lucru se întâmplă oamenilor care simt o mișcare specială spre atingerea sufletului lor, prin care pot ajunge la Creator.

Dar este clar că numai această realizare este o lipsă internă, care nu se numește „o ramură”. Dar o investigație asupra creaturilor este o extensie către ceilalți, căci dacă nu ar fi existat creații în lume — ca și cum ar fi fost singura creație — nu ar fi urmărit să le atingă în niciun fel. (Baal HaSulam, „Din trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu”)

„Atingerea ființelor create este o acțiune îndreptată către oamenii din jur. Dacă ar fi creat unul singur în lume, nu ar fi aspirat la o astfel de realizare ”.

(Michael Laitman,„ Îl voi cunoaște pe Creator din interiorul meu ”, o modificare  la „Din trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu” a lui Baal HaSulam)

Asta înseamnă că primim dorințe de la cei ce sunt asemănători cu noi, de la oamenii care ne înconjoară iar acest lucru ne determină calea în viață.

KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.06.2019

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum definești binele și răul?“

Binele este atunci când progresăm într-o direcție care ne apropie de echilibrul cu natura și nu în direcțiile inventate de mintea umană.

Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult natura îndepărtează direcțiile ideologice create de om în lume și ne presează să descoperim echilibrul cu sine.

„Bunul” devine astfel mișcarea noastră voluntară către echilibrul pe care natura dorește să îl experimentăm.

Dacă totuși ne mișcăm involuntar, atunci ne simțim rău.

Dezechilibrul nostru tot mai mare cu natura dă naștere la nenumărate probleme și crize pe toate nivelurile vieții – personal, social, economic și ecologic – pentru a ne împinge în cele din urmă să ne schimbăm direcția într-una bună.

Alternativ, putem spune de asemenea, că presiunile naturii sunt de asemenea, bune deoarece cu cât experimentăm fenomene negative în viața noastră, cu atât mai mult ne determină să examinăm direcția în care se îndreaptă viața noastră, iar apoi să luăm o decizie de a schimba direcția, mai devreme decât mai târziu .

Ideea este că nu ar trebui să ne simțim bine în timp ce creștem în dezechilibrul nostru cu natura și, în schimb, să progresăm spre echilibrul cu natura, care este locul spre care ne împinge natura. Un sentiment rău în abordarea noastră egoistă a vieții, unde existăm în opoziție cu natura, este astfel bun, deoarece din senzația negativă din viețile noastre egoiste, ne apropiem de găsirea unei soluții către o nouă direcție altruistă, echilibrată cu natura.

Pentru a acorda mai multă atenție la ceea ce natura dorește de la noi, ar trebui să luăm în considerare unde suntem și ce este natura din jurul nostru?

Natura este un sistem interconectat și interdependent. Totul există armonios în natură și, așadar, dacă ne organizăm cu relații armonioase, atunci putem realiza armonia existentă în natură în propriile noastre relații.

Ar trebui să considerăm că natura este formată din patru niveluri – mineral, vegetal, animal și uman – și noi oamenii, alcătuim cel mai înalt nivel al său, centrul creației. Echilibrul cu natura vine la noi la nivel uman, dezvoltând conexiuni pozitive între noi. Ar trebui astfel să ascultăm natura, să fim atenți la ceea ce vrea să înțelegem, să avem încredere în ea și să mergem cu fluxul ei.

Totul va funcționa atunci când vom ajunge la echilibru cu natura. Cel mai important, ar trebui să descoperim o lume nouă în legăturile pozitive dintre noi, deoarece astfel de conexiuni dețin cheia unei vieți pozitive pentru toată lumea și pentru natură ca un tot unitar.

Bazat pe discuţia Cabalistului Dr. Michael Laitman cu Semion Vinokur. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala - Niciun comentariu→