Când cineva vine să studieze Ȋnţelepciunea Cabalei, nu înțelege unde a ajuns. El crede că principalul lucru este cunoașterea și studiul.

El este curios să știe câți îngeri sunt în cer, care sunt numele lor, ce este Lumea superioară, ce sunt viețile noastre, cine ne controlează și cum ne putem controla propriul destin. Cu toate acestea, el nu are și nu poate să aibă atitudinea corectă față de spiritualitate.

Acesta este ca un copil de trei ani, care nu înțelege cum este organizată lumea, cum funcționează totul și care sunt motivele adevărate pentru tot ceea ce se întâmplă. El trăiește fiind aproape de adulții care îi aranjează lumea. Și percepe această lume în măsura abilităților sale.

De asemenea, o persoană care ajunge la Ȋnțelepciunea Cabala speră la început să învețe ceva interesant, să obțină un fel de putere. Cu toate acestea, în timp, el înțelege ce înseamnă “credinţa deasupra raţiunii” ceea ce îi permite să vadă cu viziunea sa interioară, lumea reală, lumea adevărului.

Apoi începe să se pregătească pentru trecerea de la percepția lumii prin organele senzoriale fizice, la percepția în vasele dăruirii pentru a vedea lumea așa cum o vede Creatorul. El vrea să devină precum Creatorul, să se contopească ȋn El, să fie împreună cu El și să simtă ca El; prin urmare, se verifică întotdeauna cu privire la atitudinea sa față de Creator.

Când cade din această percepție și începe să simtă numai această lume, se întoarce la ruga sa de a-l simți pe Creator și toată realitatea, așa cum o simte Creatorul, în calitățile dăruirii.

În acest fel, el trece în mod constant de la calitățile de primire la calitățile de dăruire, de la linia stângă la cea dreaptă și începe să urce gradele scării spirituale, ca mersul pe două picioare. El nu încearcă să sară de la un pas la altul pe un picior, deoarece acest lucru este imposibil; mai degrabă, mai întâi pășește cu piciorul stâng, ridicându-se în linia stângă cu un grad mai mare, apoi acolo, ridică piciorul drept. Și apoi din nou: linia stângă cu un grad mai mare și linia dreaptă care i se alătură. O persoană se ridică și își schimbă de fiecare dată, percepția și măsura de contopire ȋn Creator. Aşa are loc înaintarea lui.

Prin urmare, pregătirea pentru lecție are ca scop creșterea sensibilității noastre. Depinde în ce parte a lumii se află o persoană și în ce oră din zi vine la clasă. Pentru mulți, este dimineața devreme. Se trezesc din somn și trebuie să-și trezească sentimentele amorţite.

Dacă o persoană locuiește în America, vine la clasă după muncă, cu povara zilei. Prin urmare, avem nevoie de pregătire înainte de lecție, pregătire care ar trebui să inspire persoana, să o anunțe ȋncotro merge și cu cine are de-a face.

Dacă tocmai s-a trezit, este complet detașat de realitate. Și dacă doar ce-a venit de la muncă, este cufundat în problemele sale materiale și ar trebui să le scuture. Prin urmare, trebuie să ne stabilim pentru percepția senzorială corectă a studiului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 24/05/20, „Calea corectă de a studia Înțelepciunea Cabalei”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce pași ar trebui să facem pentru a întâlnii natura la jumătatea drumului?

Răspuns: În primul rând, trebuie să ne unim și să înțelegem că întreaga umanitate este o singură familie. Într-adevăr: natura minerală, vegetală și animală, împreună cu omul, sunt un singur organism.

În al doilea rând, noi, ca părți ale acestui sistem format dintr-un singur organism, ar trebui să încercăm să fim cât mai aproape unul de celălalt, să ne înțelegem reciproc, să acționăm în mod conștient cu o preocupare comună pentru natură și să ne gândim cum să realizăm conexiuni integrale și globale.

Practic, totul ar trebui să vizeze „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Desigur, acesta este un obiectiv foarte îndepărtat, dar urmărirea acestui obiectiv permite deja naturii să reacționeze pozitiv.

Ne va înmuia egoismul nostru universal enorm și cumva îl va echilibra. Nu vom mai cădea în niveluri din ce în ce mai egoiste, unde suntem indiferenți la tot ceea ce ni se întâmplă nouă și altora. Cu siguranță, trebuie să invocăm puterea pozitivă a naturii. Și pentru asta, trebuie să ne unim.

Dacă mii de oameni sunt uniți, dacă înțeleg cum este aranjată imaginea integrală a naturii, cum depindem cu toții unii de alții și de natura însăși, cum o persoană poate începe să se îndrepte către cealaltă, aceștia vor provoca o forță pozitivă comună și ea va transforma totul.

Din emisiunea de pe KabTV „Întâlnirile cu Cabala, Victoria Bonya ”, 29/03/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când vorbiți despre subiecte profund filozofice, folosiți brusc cuvintele „dragoste” și „dăruire”.

Răspunsul meu: Nu numai. În știința Cabalei, sunt folosiți adesea termeni „Zivug”, „adeziune” și „copulare”.

Tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră în corpuri, în afara corpurilor, între corpuri etc., apare în mod natural în forțele spirituale care ne controlează trupurile și sufletele. Prin urmare, trebuie să numim în special toate aceste acțiuni și condiții. Luăm cuvintele care exprimă acțiunile lumii noastre și le numim acțiuni spirituale.

Astfel, combinația a două dorințe, o numim Zivug, adică actul sexual, fuziunea. În lumea spirituală, există naștere, sarcină, nașterea copilului și așa mai departe. În general, tot ceea ce există în lumea noastră este o consecință a lumii superioare și, prin urmare, acestea au aceiași termeni. În spiritual, toate acestea se întâmplă în dorințe, nu în corpuri și materie.

Întrebare: Deci, în același mod in care se formează atomii și se obține o moleculă, și dorințele se unesc intre ele?

Răspuns: Da. Ca urmare, apar dorințe mai colectate, mai integrate. Dorințele care sunt colectate într-un sistem specific HaVaYaH se numesc Sefirot, Partzuf și apoi Pace.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 17/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: În lumea spirituală toată lumea îi simte pe ceilalți și este în echilibru cu ei. În lumea corporală, o persoană se simte doar pe ea, se ia în considerație doar pe sine și este doar în comunicare exterioară cu alți oameni.

Răspunsul meu: În lumea spirituală toată lumea simte o singură dorință comună și, prin urmare, toți sunt incluși într-un singur întreg comun.

Întrebare: Putem să ne imaginăm asta ca corpul unui singur organism?

Răspuns: Este mai bine să vă imaginați asta ca Creatorul deoarece în El ne adunăm.

Remarcă: În lumea corporală toate organismele vii lucrează în conformitate cu un program predeterminat: placere maximă cu minim de energie folosită. Cu toate acestea, în lumea spirituală, adevărul este opusul: fiecare element al sistemului lucrează pentru eficienta maximă și are nevoie numai de absorbția necesară.

Răspunsul meu: Da. Pentru a dărui la maxim.

Remarcă: Corporalitatea este primirea de propriul drag, iar spiritualitatea este dăruirea pură. Diferența este doar în intenție, în direcție și în pregătirea gândului. Însă cu toate acestea, aceasta este doar o tranziție psihologică.

Răspunsul meu: Asta este absolut corect. Lumea noastră există doar în percepția noastră, în capul nostru, în sentimentele noastre și nu mai mult de atât. Dacă noi ne anulăm gândurile și dorințele, lumea noastră va dispărea din simțurile noastre. În realitate, ea nu există.

În mod natural, asta contrazice afirmația că materia este realitatea dată noua în senzațiile noastre. Materia nu este realitatea ci ceea ce se întâmplă în prezent în simțurile noastre sub circumstanțele date.

Cu toate acestea, dacă noi schimbăm aceste circumstanțe, nu vom mai simți materia. Ea practic nu există. Dacă ne schimbăm calitățile, noi vom simți materia spirituală în schimbul celei corporale.

Cu alte cuvinte, atât lumea spirituală cât și cea corporală există în noi și doar în senzațiile noastre, în dorințele noastre. În afara dorinței, noi nu putem realiza, înțelege sau defini nimic. Dacă ceva există în afara dorinței noastre, noi o definim ca Atzmuto – ceva ce există în el însuși, rădăcina superioară.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 6/10/19

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum faci tu, la rândul tău, să ajuți planeta și natura?

Răspuns: Fac așa revelând legile sale generale, globale, reciproc interdependente, prin a le explica altora și prin a încerca să mă asigur că ei le studiază din sursele Cabaliste și că revelează de asemenea această natură în ei înșiși.

În principiu, Cabala este un proces al descoperirii de sine. Așadar, prin avansare, oamenii vor aduce forțele pozitive în lumea noastră.

Întrebare: Cum poate cineva să-i facă pe cei dragi să își realizeze și să-și recunoască greșelile?

Răspuns: Doar dând un exemplu și nu prin a face morală. Doar dă un exemplu pentru ei, demonstrează o acțiune din care ei pot învăța fără cuvinte.

Întrebare: Cum poate cineva să depășească frica de a fi judecat și criticat?

Răspuns: Nu este nevoie să te lupți cu ea. Frica este utilă. Ar trebui să ne constrângă constant să mergem înainte, să ne entuziasmăm, să încercăm să construim explicațiile în mod corect.

Critica este de asemenea de ajutor. Câți m-au criticat și m-au mustrat! Dar eu cred că ei mă sprijină în acest fel. Eu iubesc oamenii care au rămas pe teritoriul lor și mi s-au opus pe parcursul a mulți ani. Eu îi cunosc și îi respect. Ei mi-au permis să mă gândesc chiar și mai mult la ce spun și să găsesc răspunsuri noi, mai bune, explicații mai detalitate. În general, este imposibil altfel.

De pe KabTV “Întâlniri cu Cabala: Victoria Bonya”, 3/29/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A început Creatorul, natura, să judece Pământul?

Răspuns: Nu vorbesc în numele Creatorului, dar personal, aș dori să înceapă judecata Sa asupra umanității, astfel încât să simțim distincția clară între bine și rău. Acest lucru ne-ar putea deja direcționa către obiectivul Creației într-un mod care nu este moale și confuz, ci într-o manieră rigidă și foarte clară: un pas spre stânga, un pas spre dreapta și asta este totul.

Întrebare: Devin mai tânăr, mai sănătos și mai puternic când atrag influența Luminii Superioare?

Răspuns: În primul rând devii mai înțelept și apoi, pe lângă înțelepciune, alegi cine vrei să fii pe măsură ce devii mai înțelept.

Întrebare: Este corect să scriu afirmații pozitive spunând că viața nu se oprește din cauza coronavirusului?

Răspuns: Viața nu se oprește oricum. Virusul nu o oprește, el este menit să ofere vieții noastre o direcție nouă, o nouă mișcare.

Întrebare: Ce eforturi pot face femeile care au absolvit recent Academia Înțelepciunii Cabala din Moscova?

Răspuns: Numai diseminare.

Întrebare: Care sunt cele mai bune acțiuni pe care le poate face acum un om?

Răspuns: Doar să explice tuturor că trebuie să ne unim. Astfel vom depăși toate problemele care de acum vor apărea constant pentru toți împreună și pentru fiecare în parte. Astăzi, natura începe să ne împingă într-o manieră foarte clară și rigidă spre obiectiv, spre conexiunea generală.

Întrebare: De ce moartea a 40 de milioane de oameni din gripa spaniolă la momentul respectiv nu a dus la relații bune?

Răspuns: Atunci nu a fost momentul potrivit. Dar acum a venit vremea.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 22/03/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că o persoană are un punct evreu. Este acesta punctul negru sau este punctul unei non-identități și, când începe să fie dezvăluit?

Răspuns: Când începi să te gândești la sensul vieții.

Întrebare: Este în fiecare om?

Răspuns: Da, este în toată lumea. Acest punct este numit „evreu – iehudi” din cuvântul ebraic „uniune – iehud”, unire cu Creatorul. Punctul devine treptat o Sfira, apoi un Parțuf.

Este o întreagă structură spirituală. Acest punct este în fiecare om din lume. Cei la care se trezește sunt numiți evrei, evrei din cuvântul ebraic „laavor – a trece”, pentru a trece de la o stare egoistă la una altruistă. Nu are nimic de-a face cu evreii din lumea noastră. Este o definiție spirituală.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 15/12/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Shamati #34, “Profitul unui pământ”, Baal HaSulam scrie: Pentru a fi recompensat cu nivelul de a urâ separarea, cineva trebuie întâi să cunoască ce este separarea, adică de ce este separat și apoi el poate spune că el vrea să corecteze acea separare.

El vrea nu numai să se corecteze pe el însuși ci de asemenea și să se restrictioneze pe sine ca să nu se îndepărteze. Asta doar dacă el înțelege ce este această separare. Dar dacă nu își amintește de această stare, de această definiție sau dacă nu a experimentat-o niciodată, el nu se teme de ea și se apropie de ea ca un om orb.

Întrebare: Asta înseamnă că cineva trebuie să experimenteze o separație în prealabil?

Răspuns: Da, cu siguranță. Doar după ce noi cădem putem să menținem starea de a nu cădea pe plan interior. Unde începe toată creația? De la spargere.

Remarcă: Dar noi nu ne aducem aminte de căderea noastră.

Comentariul meu: Nu ne aducem aminte, dar ne putem aduce aminte de ea dacă vrem. Apoi nu vom cădea și nu ne vom sparge deoarece toate atributele negative vor exista în noi. Nu trebuie să ne lovim capul de perete din nou și din nou. Cu alte cuvinte, un Reshimot spiritual a tuturor nivelelor de coborâre, de cădere, rămân în noi și noi vom urca aceleași nivele și ne vom aminti de fiecare nivel.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 12/15/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce să iubim opusul, în mod specific acum”

(Preluat din emisiunea din 7 Iunie, 2020, “Perspective Globale”)

Într-un moment ca acesta, când ura își scoate capul urât și umple străzile de răutate, cine vrea să vorbească despre iubire? Dar dacă nu vorbim despre asta acum, când vom vorbi despre ea, când simțim iubire? Dacă nu vom vorbi despre asta acum și nu vom lucra la ea, nu o vom simți niciodată.

Dar cu ceea ce cealaltă persoană, cea pe care o urăsc, poate contribui la umanitate, eu nu voi putea contribui niciodată, tocmai pentru că sunt diferit.

Ura din centrul evenimentelor de acum este rasismul. Această ură este atât de profundă, încât pentru a o rezolva, avem nevoie de o perspectivă cu totul nouă asupra vieții.

Deoarece suntem egocentrici ȋn mod natural, ne plac doar cei care ne sunt similari.

Instinctiv, pe oricine este diferit de mine, vreau să-l dobor, deoarece asta mă face superior. Cu o diferență atât de mare precum culoarea pielii, impulsul de a-l stăpâni, de a-l doborâ și, în general, de a-l diminua pe celălalt, intră imediat în joc, chiar înainte de a conștientiza asta. Acest impuls egocentric ne determină să dorim lucruri rele pentru alții, să-i  demonizăm și să ne idealizăm pe noi înșine. Atât timp cât rămânem în această perspectivă, nu vom iubi cu adevărat pe nimeni care nu este familia noastră imediată; ba chiar şi în cadrul familiilor noastre, iubirea este deja în scădere.

Dar cu acel ceva cu care cealaltă persoană, pe care o urăsc, poate contribui la umanitate, eu nu voi putea contribui niciodată, tocmai pentru că sunt diferit. Așadar, dacă aș iubi umanitatea în loc de mine ȋnsumi, aș iubi acea altă persoană (în prezent urâtă), tocmai datorită capacității de a da ceea ce eu nu pot. Cauza urii ar deveni chiar cauza iubirii. Și cu cât persoana respectivă ar fi mai diferită de mine, cu atât am să simt mai multă iubire.

Deci, cum ne schimbăm perspectiva? Ne gândim la asta. Capacitatea de a ne concentra iubirea asupra umanității există în noi. Altfel, nici nu ne-am imagina că există așa ceva. Dacă ne gândim să schimbăm punctul central de la „eu” la „noi” și încercăm să-l aducem la viață, vom simți că este posibil, tocmai pentru că ne-am gândit. Și cu cât ne gândim mai mult la aceasta, cu atât va crește capacitatea noastră de a avea grijă de ceilalți.

Dacă facem asta, nu va trebui să ne facem griji de rasism; exact diferențele dintre noi le vom celebra, îmbrățișa și iubi. Iar acum avem nevoie de asta mai mult ca oricând.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora descrie atât de multe evenimente diferite. Poate fi totul doar pentru a obține iubirea pentru ființele create, pentru a vă apropia de ceilalți oameni și pentru a vă înlocui ura cu dragostea? De ce este scris acest lucru în Tora, în instrucțiunea dată noua de forța superioară? Nu înțelegem acest lucru.

De fapt, nu este clar cum este posibil acest lucru, deoarece experiența arată că toată lumea este pregătită să rostească cuvinte frumoase, fiecare religie apelează la bunătate și dragoste și, ca urmare, întreaga istorie a umanității este însoțită de ură reciprocă și războaie. Acesta este motivul pentru care este atât de important să înțelegem ce spune Tora. Aceasta descrie singurul lucru care nu s-a întâmplat în istorie.

Baal HaSulam scrie că Tora vorbește exclusiv despre un singur lucru:

despre iubirea aproapelui ca pe tine insuti, adică, despre iubirea oamenilor. Trebuie să îi iubești de parcă nu există nimic în afară de asta: să iubești toată umanitatea și pe fiecare persoană (unii oameni iubesc umanitatea, dar nu iubesc oamenii). O persoană ar trebui să facă totul de dragul iubirii și să trăiască în această lume doar de dragul ei.

Singurul scop al existenței unei persoane în această lume este de a aduce binele tuturor oamenilor. Tora descrie 613 acțiuni de dăruire pe care o persoană trebuie să le îndeplinească și toate sunt în legătură cu alte persoane, în raport cu aproapele sau. Abia atunci o persoană observă Tora, adică își corectează sufletul.

Rabinul Akiva, cel mai mare înțelept din timpurile celui de-al doilea templu, a spus că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este o mare regulă în Tora”, întreaga sa esență. Tora este destinată atingerii iubirii pentru oameni.

Ce ar trebui să facem pentru a primi Tora? Trebuie să vrei să o primești! Până la urmă, de ce ai nevoie de ea? A studia Tora înseamnă a studia cum să-ți iubești aproapele. Ești pregătit pentru asta, vrei într-adevăr asta?

Încetul cu încetul, începem să înțelegem că atingerea măreției Creatorului, revelația Lui și atingerea iubirii pentru aproapele sunt unul și același lucru. Iubirea de prieteni și iubirea de oameni nu pot fi mai mici decât iubirea pentru Creator, deoarece unul este îmbrăcat în celălalt.

Această poruncă despre iubirea aproapelui ca pe tine însuți include toate poruncile, adică toate corecțiile pe care o persoană trebuie să le facă în dorința egoistă pentru a o aduce la dăruire, devenind un om drept in totalitate. Și în cadrul acestei iubiri pentru oameni, el va atinge dragostea pentru Creator.

Fiecare poruncă este o corecție a unei dorințe egoiste. Există 613 dorințe într-o persoană și toate sunt egoiste și trebuie să le transformăm în unele dăruitoare.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 27/05/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Matan Tora [Dăruirea Torei]“

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→