Ziua și noaptea pot fi definite prin răsăritul soarelui datorită rotației Pământului. Dar ce este ziua Creatorului și noaptea Creatorului? Cum verific unde sunt ziua și noaptea? Desigur, acest lucru nu are nicio legătură cu astronomia sau lumea fizică, deoarece în ea operează forțe de nivel mineral.

Ziua și noaptea Creatorului se referă la stările prin care trece omul. Cu cât el avansează și se identifică cu Creatorul, cu atât omul se apropie mai mult de El, și în consecință, simte ce este ziua și ce este noaptea pentru Creator. Omul simte schimbările de stări care însoțesc acest proces. În Creator nu există schimbări; omul este cel care decide dacă este noaptea sau ziua Creatorului.

Nu există zi fără noapte și nicio noapte fără zi. Tora, desigur, vorbește despre zile și nopți în sens spiritual, despre ziua și noaptea Creatorului. Trebuie să aprofundăm aceste concepte și să începem să trăim conform zilelor și nopților spirituale și să realizăm întregul proces al dezvoltării noastre și evoluția nesfârșită a naturii spirituale eterne.

În munca noastră spirituală, omul trebuie să ajungă la punctul în care întunericul strălucește ca lumina, iar seara și dimineața devin o singură zi.

În timpul zilei Creatorului, toate rugăciunile primesc răspuns, deoarece în acel moment sunt aproape de Creator și în conexiune directă cu El: eu sunt pentru El, iar El este pentru mine. Aceasta se numește ziua Creatorului. Atunci Creatorul îmi acceptă rugăciunile și înțeleg cu ce mi se adresează Creatorul. De fapt, suntem mereu în conexiune cu Creatorul, dar eu nu înțeleg și nici nu-mi dau seama că sunt în contact cu El.

Așteptarea zilei Creatorului înseamnă să te străduieşti pentru credință mai presus de rațiune, pentru calitățile dăruirii. Credința trebuie să devină atât de puternică încât să putem vedea clar guvernarea binevoitoare a Creatorului faţă de lume.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.06.2020, Baal HaSulam, Şamati 1-„Ce este Ziua Domnului și Noaptea Domnului, în muncă?”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot ceea ce facem în perioada de pregătire are ca scop dezamăgirea față de abilitățile noastre?

Răspuns: Desigur! Prima fază este necesară pentru a confirma că întreaga mea ființă este doar egoistă în toate gândurile, acțiunile și dorințele mele.

Acest egoism mă deconectează de Creator; acesta este punctul principal. Nu sunt doar un egoist, nu. Egoismul mă deconectează atât de mult de Creator încât încep să mă enervez pe mine, pe ceilalți și pe El și să mă întreb de ce se întâmplă asta. Sunt într-o luptă, între El și mine și nu știu dacă să-L justific sau nu, pentru ceea ce mi se întâmplă.

Cele mai neplăcute, teribile lucruri mi se întâmplă cu o asemenea examinare și analiză interioară, cu care omul obișnuit nu se confruntă. Pentru a-mi arăta umilința egoismului, mi se dau situații în care sunt teribil de jenat în fața societății și mi-e foarte frică să „expun” gândurile și dorințele mele rele, pentru a nu fi judecat sau marginalizat.

Astfel de simțiri sunt trimise în mod deliberat de sus pentru a zgudui omul, astfel încât acesta să se ridice deasupra stărilor sale, să nu le trateze cu neglijență și să realizeze că sunt toate produse ale egoismului său. Adică, pentru a fi în calitatea dăruirii, trebuie să te gândești nu la tine însuți, ci trebuie să fii deasupra ta, nu pentru a evita rușinea, ci pentru a dezvălui cu adevărat că proprietatea dăruirii merită să plătești orice pentru ea.

Astfel, există astfel de analize interne pe care nu le poți descrie. Cred că în viitor, vor exista opere de artă care vor descrie ceea ce discută cabaliștii în articolele lor, dar într-o formă mai artistică, mai detaliată din punct de vedere psihologic.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Peste Machsom”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Copiii noștri sunt constrânși de hainele Lumii Vechi

De ce este tânăra generație atât de problematică?

Este aşa, pentru că suntem meniți să ne ridicăm la următorul nivel de dezvoltare umană.

Și sincer, chiar dacă toți părinții, guvernul, ONU și UNESCO s-ar angaja într-un program educațional, nimic nu va ieși din el. Vă spun asta ca un cabalist.

Trebuie să înțelegem că următoarea generație este obligată să se afle la un alt nivel de dezvoltare. Și asta nu înseamnă să fie mai educați, mai informați sau mai de succes. Înseamnă să dezvolte noi instrumente de percepție.

Tipul de comunicare care există astăzi între oameni ne distruge. Copiii se conectează unii cu alții prin intermediul computerelor; nu au nevoie să știe nimic, ei extrag liber orice informație de acolo. Umanitatea este obligată să se ridice deasupra tuturor acestora și să dezvăluie o lume nouă.

Și ca întotdeauna, atunci când trecem de la un grad la altul, fiecare generație devine dezamăgită de tot ceea ce a realizat, de ceea ce nu o mai poate satisface și dorește să se ridice deasupra lor. Și apoi călcăm în picioare tot ce avem și trecem la nivelul următor.

Așadar și acum, trebuie să ne ridicăm la un grad foarte important și special, la revelarea unei lumi noi. Prin urmare, în primul rând, suntem forțați să fim dezamăgiți de tot ceea ce avem în această lume. Ceea ce este cel mai prețios pentru noi – copiii noștri, nepoții, generația următoare – vedem cât de goi sunt iar noi nu avem nimic de oferit.

Le-am pregătit moartea. Tot ce am construit pentru generația viitoare – acum 10, 20, 30 de ani – a transformat lumea într-un loc impropriu pentru a fi trăit. Și de aceea copiii noștri sunt așa cum sunt.

Acest declin va continua din ce în ce mai mult până când omenirea va înțelege că nu există altă opțiune decât să se ridice la un alt nivel de percepere a realității și la un alt nivel de existență. Și atunci vor distruge întreaga lume veche; nu o vor mai putea suporta sau trăi în ea.

Vor arunca toate computerele, ecranele și telefoanele mobile atunci când vor simți că nimic din toate acestea nu îi poate împlini. Deocamdată, încă li se pare că îi împlinesc, dar treptat, încep să se sature de aceste jocuri care le sunt impuse. Această durere, suferință și dezamăgire, lipsa de speranță a stării actuale trebuie să se acumuleze până la limită, iar apoi această generație va rupe toate valorile anterioare și va dori să dezvăluie o lume nouă.

Iar revelarea noii lumi este exact despre ceea ce vorbește înţelepciunea Cabala. Sper din tot sufletul că acest lucru se va întâmpla curând și că voi fi martor la asta în viața mea. Fac apel la toți părinții: trebuie să ne gândim la acest lucru și să pregătim această lume, această fundație, de la care va fi mai ușor pentru tânăra generație să se ridice la nivelul următor!

De la postul de radio Kab 103FM, 08.01.2016

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus odată că există multe suflete care se dezvăluie fără îmbrăcarea în trupuri în această lume. Trupul este un ajutor pentru interacțiunea dintre suflete. Dar există forme de suflete care nu sunt capabile să înțeleagă unde se află. Înseamnă asta că există suflete care percep această lume și altele care nu simt această realitate?

Răspuns: La început, a fost creată o dorință care a fost obligată să coboare până la capăt, la o deconectare completă de  lumină. Numai din această stare inferioară, stând în ea cu propriile picioare, începe să se atingă pe sine în mod corespunzător. Dar nu în locul în care ne aflăm acum, în trupuri, deoarece starea inferioară este considerată a fi starea în care începem să simțim Creatorul.

Starea noastră actuală este complet deconectată de adevărata realitate. Existăm ca și cum ar fi într-o stare inconștientă. Suntem învârtiți și mișcați, dar noi înșine, în esență, nu facem nimic. Diverse acțiuni sunt efectuate asupra noastră, acțiuni prin care trebuie să trecem pentru a dezvolta simţirea inițială a luminii în noi înșine, calitatea opusă celei a noastre.

De îndată ce devenim capabili să simțim asta chiar și puțin, să devenim conștienți de El, să-l înțelegem, atunci ne vom descoperi imediat că existăm cu adevărat la gradul spiritual minimal. Și starea noastră anterioară este ca un embrion în pântecele mamei, despre care nu se poate spune că există, deoarece mama face totul pentru el și este doar un proces pregătitor pentru nașterea organismului.

Deși vorbim despre el ca despre ceva care există, ceva care nu poate fi ucis, totuși, în orice caz, el nu este nimeni și nimic. Chiar acum, ne aflăm exact într-o astfel de stare.

Dar de îndată ce ne ridicăm la prima stare spirituală, începe creșterea noastră. Adică, vom crește continuu cu capul în sus, din ce în ce mai sus, până în lumea infinitului, trecând prin 125 de grade, aşa cum de exemplu, o ființă umană crește de la zero la 125 de centimetri.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Suflet fără corp”, 05.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Au existat mulți sportivi precum Brumel sau Yuri Vlasov de exemplu, care după accidentări și boli teribile, se ridicau și își depășeau soarta. Când testează Creatorul omul pentru putere? Care este scopul acestui lucru?

Răspuns: Toate acestea sunt depuse în comoara comună a sufletului colectiv al întregii umanități. Astfel de oameni adaugă mult umanității prin destinul lor.

Întrebare: Ce ajută ei să înțeleagă omenirea?

Răspuns: Ei ridică omenirea mai aproape de Creator.

Întrebare: Chiar dacă ei înșiși într-un fel…

Răspuns: Nu contează cum se raportează ei personal la ea. Nu spun că sunt un fel de sfinți. Pur și simplu ridică ștacheta ființei umane mai sus, către Creator.

Dar eu nu sunt în favoarea suferinței. Există multe exemple similare în care oamenii aleg suferința și cred că prin ea se ridică. Acest lucru nu este corect.

Întrebare: Atunci întrebarea firească în astfel de cazuri, și în altele, este „Ce înseamnă să nu suferi?”

Răspuns: Dacă înțelegi clar și ai condițiile potrivite în care suferința ta face mai ușoară corectarea sau progresul altcuiva, atunci da. Dar dacă este doar în imaginația ta…

Comentariu: Aţi ridicat ștacheta acum. Aţi spus: „Dacă suferința mea ușurează viața, destinul și sufletul altcuiva”. Nu aţi spus „al meu”, ci „al altcuiva”.

Răspunsul meu: Altcineva, desigur.

Întrebare: „Desigur!” Asta e înalt! Deci, dacă suferința mea servește drept exemplu pentru cineva și o fac de dragul exemplului, pentru a arăta că este posibil, pentru a-i încuraja să încerce?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta e înalt! Întotdeauna vorbiţi despre anulare în faţa destinului, în faţa a ceea ce decide Creatorul. Când spuneţi asta, ce vreţi să spuneţi exact?

Răspuns: Vreau să spun că sunt în mod rezonabil de acord cu ceea ce stă în fața mea.

Întrebare: Chiar și cu bolile mele și așa mai departe?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Eu spun: „Acesta este de la Tine și este necesar pentru mine”. Așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce se întâmplă atunci cu durerea mea, cu suferința mea?

Răspuns: A fi de acord cu ea creează liniște în interiorul omului. El este de acord cu soarta sa, este de acord cu Creatorul, este de acord să accepte tot ceea ce îi este alocat conform destinului său.

Întrebare: Este ca un analgezic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se numește aceasta „anulare”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și omul trebuie să ajungă la aceasta?

Răspuns: Asa cred.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu o singură floare nu se face primăvară

Întrebare: Fiica mea este încă foarte mică, dar sunt deja teribil de îngrijorată de ce se va întâmpla cu ea când va ajunge la adolescență. Cum m-ați sfătui să o cresc?

Răspuns: Nu pot oferi sfaturi într-un anumit caz, deoarece fiecare depinde de fiecare altcineva. Este imposibil să separăm un om de ceilalți. Omul este un produs al societății și al mediului, chiar și atunci când acel mediu este artificial. Problema este că ne lipsește un program pentru creșterea noii generații.

Întrebare: Aceasta este o întrebare dureroasă pentru oricine are copii. Ce putem face?

Răspuns: Nu cred că îi pasă cuiva cu adevărat de copii. Părinții evită responsabilitatea și nu vor să audă despre problemele tinerilor. Nici ei nu vor să asculte ce spun acum, pentru că este neplăcut. Este mai ușor să nu te gândești la nimic, cum se spune: „Suferința multora este jumătate din consolare.”

Toată lumea se gândește: „Copiii mei nu sunt mai răi decât alții. Dacă îi cresc altfel, nu vor putea trăi în lumea crudă de mâine. Mai bine să fie ca toți ceilalți.” Într-adevăr, o singură familie nu poate schimba nimic; cum spune proverbul, „Cu o singură floare nu se face primăvară”. Vorbim despre întreaga țară.

Trebuie să decidem la nivel global ce să facem cu următoarea generație. Trebuie să existe un consens global, o discuție comună despre ce să facem. Copiii sunt încă în mâinile noastre, în ciuda a tot ce le-am dat pe internet. Aceasta este problema noastră și trebuie să găsim o soluție, pentru că sunt sub grija noastră.

Această problemă ar trebui abordată nu doar la nivelul unei singure țări, ci la nivelul UNESCO și al ONU. Să înceteze în sfârșit să mai facă toate prostiile și să realizeze că pierdem generația tânără. Unde este educația? Unde este cultura? Nu a mai rămas nimic din ele. Aceste organizații uriașe nu fac deloc ceea ce ar trebui să facă.

Este nevoie de un program educațional general, global. La urma urmei, nu putem închide internetul sau țara, așa că avem nevoie de o abordare internațională. Această problemă ar trebui să primească cea mai mare prioritate, deoarece privește generația tânără.

În 10, 15 sau 20 de ani, ei ne vor lua locul și vor fi responsabili de viață în locul nostru. Dacă vrem să știm ce se va întâmpla atunci, să ne uităm la adolescenți, la cum îi pregătim. Din păcate, încă nu se întrevede nimic bun.

Din KabTV, la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul poate ajunge la sensul vieţii, să-l dezvăluie și să-l simtă doar dacă înțelege că nu se poate lipsi de el. Adică, ar trebui să fie mai presus de viață și de moarte. Este omul adus la o astfel de stare extremă sau ea este adusă la el?

Răspuns: Nu, acest lucru este realizat de suflet. Este un suflet care caută să evadeze, să se elibereze de legăturile acestei vieți.

Întrebare: Deci acestea sunt suflete speciale și nu știm când ni se va întâmpla asta?

Răspuns: Da, dar treptat, tot mai multe suflete se apropie de această stare.

Întrebare: Este ceea ce numim un strigăt, o rugăciune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este acesta un dar de sus?

Răspuns: Toate acestea sunt un dar. Absolut totul este un dar de la Creator.

Întrebare: Deci eforturile mele sunt un dar de a realiza acest lucru?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu există nicio modalitate ca omului să i se întâmple pur și simplu?

Răspuns: Nimănui, niciodată, în niciun fel. Vine doar de la Creator și numai celor pe care El îi rânduiește pentru asta.

Întrebare: Spuneți-mi, vă rog, este revelația adevărului sfârșitul sau începutul muncii?

Răspuns: Revelația adevărului este începutul.

Întrebare: Și apoi, din nou, simțim că nu putem respira și din nou este revelat?

Răspuns: Dar de data aceasta este diferit.

Întrebare: Ce este adevărul?

Răspuns: Constă în atingerea Creatorului, în atingerea întregului univers prin Creator. Aceasta este realizarea perfecțiunii acțiunilor Creatorului.

Întrebare: Este asta ceea ce trebuie să atingem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Toată lumea trebuie să atingă acest lucru într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Va trece toată lumea prin asta – „Nu pot respira decât dacă…”?

Răspuns: Nu în această măsură. Există suflete speciale care trebuie să treacă prin asta la o scară atât de mare. Și există cei care trec prin asta după ei, pe urmele lor, în masă.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 04.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii traversează oceanele pentru a găsi un pământ sau pentru a descoperi ceva. Aceasta este speranța. Cum putem să nu pierdem speranța când totul s-a stins, când toate lumânările speranței s-au stins – iubirea, credința, liniștea sufletească, totul?

Răspuns: Prin faptul că știi că totul este în mâinile Creatorului, deoarece omul își dă seama cu siguranță că nimic nu este în mâinile sale.

Întrebare: Este această lumânare o speranță? Totul este în mâinile Creatorului, este acesta următorul pas?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce ne lasă Creatorul întotdeauna acest mic pas, această ultimă lumânare?

Răspuns: Pentru a ne prinde în ultimul moment, în ultima secundă sau în ultimul moment, și pentru a continua împreună cu noi.

Această lumânare este o lumânare a conexiunii dintre un om din această lume și un om din lumea superioară.

Întrebare: Arde tot timpul această lumânare?

Răspuns: Însoțește omul mai departe.

Întrebare: Există stări în care această lumânare nu arde, în care nu există speranță? Credeți că există astfel de stări?

Răspuns: Nu, ea este mereu aprinsă.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numim „Creatorul este bun, cel care face binele”?

Răspuns: Da, altfel, un astfel de om nu s-ar fi născut, căci Creatorul își cunoaște întreaga viață dinainte, până la sfârșit.

Întrebare: De ce nu vedem atât de des această lumânare și pierdem speranța?

Răspuns: Nu suntem atât de atenți la existența noastră.

Întrebare: Care este atitudinea corectă?

Răspuns: Atitudinea corectă este aceea că bunătatea Creatorului este mereu în fața noastră.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lumânarea speranței, Munca interioara, Munca spirituala, Speranta, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Interacțiunea cu ecranul computerului.

Trebuie să decidem cum vrem să vedem următoarea generație și ar trebui să facem o listă de principii și comportamente, și în consecință, să creăm un program pentru a-i aduce în această stare. Este foarte important să definim principiile corecte, deoarece s-ar putea să greșim.

Îmi amintesc că am discutat acum mulți ani problema relațiilor sexuale timpurii, cu psihologi și au spus că nu este o problemă dacă adolescenții încep să facă sex la vârsta de 13 ani. Acest lucru mi s-a părut controversat, dar nimeni nu a vrut să mă asculte. Drept urmare, această vârstă a scăzut astăzi la nouă ani.

Întrebarea rămâne: Este acesta un lucru rău? În orice caz, această problemă ar trebui adusă într-un forum public.

Trebuie să decidem dacă acest lucru este acceptabil sau nu și în ce cadru, astfel încât să nu ruineze viața tinerilor sau să le afecteze viitorul, astfel încât să simtă că o relație intimă este mai mult decât sex, iar familia este mai mult decât responsabilități împovărătoare unul față de celălalt. Dacă tinerii percep familia doar ca pe o povară, nu vor mai dori deloc să se căsătorească.

Trebuie să înțelegem particularitatea generației cu care ne confruntăm, deoarece totul trebuie să-și schimbe natura. Experimentăm schimbări radicale în tehnologie și în relațiile noastre și am trecut de la conexiunea om-om la conexiunile om-ecranul computerului. Prin intermediul acestor ecrane suntem influențați din întreaga lume, nu doar din satul, orașul sau țara noastră mică.

Comentariu: Psihologii spun că generației tinere îi lipsește empatia. Tocmai pentru că, conexiunile au devenit mai puțin „umanizate” și mai computerizate, copiii și-au pierdut capacitatea de a empatiza. Poate fi un copil minunat, dar îi lipsește empatia pentru cei apropiați.

Răspunsul meu: Aceasta este o consecință a mai multor fenomene care sunt legate între ele și se influențează reciproc. În primul rând, există o schimbare a climei și a modului în care planeta noastră afectează oamenii. La urma urmei, omul este o parte integrantă a întregii naturi.

În al doilea rând, ego-ul nostru este în continuă creștere, iar în ultima generație a crescut într-un mod foarte particular. Am încetat să comunicăm direct unii cu alții și am trecut la comunicarea prin mijloace tehnologice, la un tip complet diferit de comunicare între oameni. Nu mă mai conectez cu oamenii, ci cu mașinile. Chiar și atunci când ascult știrile, citesc ceva sau vorbesc cu cineva, vorbesc cu mașina. Există sisteme informatice între noi care determină cum ne simțim și cum ne înțelegem unii pe alții. Ceea ce văd sau nu văd, ce aud și cum reacționez depind de aceste sisteme.

Mașinile determină conexiunea mea cu lumea. Adică, existăm într-un sistem complet artificial. Trebuie în cele din urmă să stabilim unde am ajuns și dacă mai avem o șansă să schimbăm ceva sau pur și simplu să ne predăm.

Din KabTV la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Casatorie, Copii, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Sex, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Orice sistem, orice ierarhie, este construită pe un lider.

Răspunsul meu: Nu. În Cabala, liderii sunt diferiți. Liderul nostru va fi cel care se anulează complet în raport cu mine. Oamenii încă nu înțeleg cât de strictă este ierarhia în lumea spirituală.

.În orice ştiinţe corporale sau în orice realizări corporale, îți poți depăși profesorul, poți merge mai departe și mai departe, ca de exemplu, în dezvoltarea științelor. Același lucru este valabil și pentru copii: Vrem ca ei să se dezvolte și mai mult și mai profund.

Dar în Cabala are loc un proces foarte interesant. Există două căi în el – de sus în jos și de jos în sus, din lumea infinitului la noi și din lumea noastră la lumea infinitului.

Primirea informațiilor și a instrucțiunilor spirituale are loc de sus în jos, și prin urmare, trece prin Adam, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Aaron, Iosif, David și așa mai departe, adică prin toți cabaliștii, și în cele din urmă, prin profesorul meu și prin mine către cei care sunt elevii mei și chiar și cei care nu sunt.

Să presupunem că oamenii ne-au ascultat puțin, au preluat acest contact și au dispărut cine știe unde; nu contează. Chiar dacă locuiesc în altă parte și studiază cu altcineva, nu este important. Drept urmare, vor ajunge la același rezultat și apoi, parcă, se vor întoarce înapoi.

Ce vreau să spun? Primind informații de sus, un student trebuie să se anuleze în fața mea. Aceasta se numește condiția de a învăța de la mine „gură la gură” („pe el pe”) la nivelul comun al ecranului. Acest lucru este foarte important! Baal HaSulam scrie despre asta în multe dintre lucrările sale.

Nu le pot spune asta studenților, pentru că în primul rând, există cei care vor crede că am nevoie de venerarea lor sau că ar trebui să se „șteargă pe sine complet”. Studentul trebuie să înțeleagă treptat ce înseamnă să te agăți de superior, și pe de altă parte, trebuie să încerce să fie independent tot timpul.

Orice stare spirituală constă din două opusuri, iar problema constă în adaptarea noastră la ea. Prin urmare, îmi pare foarte rău că uneori apar astfel de respingeri ale studenților din partea mea. Dar nu se poate face nimic.

Fie ei înșiși fac lucruri atât de stupide, care pot fi compensate ulterior doar prin mulți ani de căutări și prin alte acțiuni alternative de corectare în locul celor pe care ar fi trebuit să le facă mai devreme.

La fel a fost și pentru mine cu profesorul meu. Nu există așa ceva ca să treci prin asta absolut lin. Au fost multe distanțări față de el mici, stupide: neascultare, chiar neglijare, în funcție de nivelul la care toate acestea sunt evaluate, măsurate, cântărite.

Sunt absolut sigur că nu a existat niciodată în istorie un elev care să se poată anula complet, din primul moment până în ultimul, în fața profesorului, astfel încât informațiile să curgă în el de sus în jos în același mod ca un făt în pântecele mamei, când se anulează complet, și prin urmare, devine parte integrantă a corpului ei și astfel se dezvoltă.

Văd că ceea ce mi s-a întâmplat mie li se întâmplă foarte des elevilor mei. Nu am fost cel mai docil elev; dimpotrivă, era ceva în mine…

Întrebare: Este mai bine pentru avansarea unui elev când este docil sau rebel?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului.

Comentariu: Știți că există studenți care fac totul, fără să pună întrebări. Pe de altă parte, există și cei care rezistă.

Răspunsul meu: Acesta nu este genul de rezistență și acesta nu este genul de supunere. Supunerea poate proveni din mândrie, în timp ce rezistența, dimpotrivă, din dorința de a se simți cât mai repede posibil la joncțiunea de contact, în contradicții, unde omul trebuie să se schimbe pe sine.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Piramida”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→