Discuții despre Treptele Scării, Partea 179

Ce ar trebui să facem împotriva calomniei?

Este scris: „Tocește-i dinții”, deoarece nu există dovezi concrete care să poată sta împotriva omului care calomniază. Omul care calomniază pare să aibă dreptate. Vorbește despre fapte vizibile și se bazează pe ego și pe realitatea înconjurătoare pe care o vede. Își bazează cuvintele pe viața lor în realitate, pe situația prezentă: „Ești un om slab. Ai o familie. Există multe presiuni asupra ta. Ești obosit de luptele vieții.” Îți vor spune o mie și una de lucruri și tot ce vor spune va fi corect și justificat. Problema este că, în funcție de nivelul actual la care există ei, au dreptate.

Cel care vorbește calomnie este ca o mamă care îi spune fiului ei din îngrijorare: „Ești bolnav. Ești slab. Ai copii, o familie. Îmi pare rău pentru tine. Ai grijă de sănătatea ta. Cum poți să nu dormi noaptea?” Toate sunt puncte adevărate, iar lista este nesfârșită. La acest nivel, ea spune lucruri corecte și justificate, cu excepția unui singur punct, și anume că există un scop spiritual. Ea nu vorbește din punctul din inimă. Pur și simplu vorbește din inimă, din mintea umană, ignorând mintea superioară.

Singura cale de atac împotriva calomniei care slăbește puterea omului este, așa cum este scris, „Tocește-i dinții”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un copil este încă la o vârstă la care ei pot fi influențaţi, absorb ei subconștient influența mediului înconjurător?

Răspuns: Da. Dacă un copil rămâne într-un anumit mediu până la vârsta de treisprezece ani, acesta va continua să se dezvolte conform valorilor acestuia. Am văzut asta cu proprii mei copii.

Fiul meu cel mic a suferit de alergii și am fost obligat să-l trimit în Canada, o țară cu climă nordică. Când a împlinit șaisprezece ani, i-am cumpărat un permis de călătorie pentru studenți, și odată cu acesta, a călătorit prin douăzeci și șapte de țări din Europa. După aceea, a plecat în Orientul Îndepărtat și în India. Pe scurt, a călătorit aproape peste tot. Am vrut ca el să descopere lumea.

După toate acestea, s-a întors în Canada și a spus: „Niciodată! Nu am nevoie de nimic altceva.” Adică „Lasă-mă în pace”. Mai târziu, s-a căsătorit, și-a întemeiat o familie și asta a fost tot, fără probleme. Nici drogurile, nici orice altceva care l-ar fi putut influența negativ sau l-ar fi afectat, pentru că i s-a dat o direcție clară în viață.

Vedem același lucru și la copiii noștri. Priveşte doar la câte exemple sunt aici. Vezi un tânăr de optsprezece ani, puternic și capabil. Te-ai gândi: „Du-te înainte și fă ce vrei”. Dar nu, el este interesat de înțelepciunea Cabala. El este aici. Îi plac programele noastre de televiziune, proiectele noastre și tot ceea ce facem.

Întrebare: Le place să fie aici pentru că simt că au un fel de bază aici. Creați un anumit mediu pentru copii, o școală și alte activități, iar ei se adună în mod natural în jurul acestui mediu. Dacă acest lucru nu ar exista, unde s-ar întâlni și ar interacționa unul cu celălalt?

Răspuns: Fireşte! Cum ar putea fi altfel? Inevitabil, creăm astfel de centre pentru ei și pentru noi înșine.

Oriunde sunt prietenii noștri, ei formează grupuri, se reunesc, țin prelegeri, lecții și activități pentru copii și femei. Ei publică un ziar și îl distribuie în toată regiunea lor. Desigur, copiii lor participă și ei la toate acestea.

Acum deschidem o școală de film, precum și o școală de producție video și audio. Copiii noștri vor studia acolo. Cei care au talent să scrie povești pentru copii vor începe să o facă acolo, și pe măsură ce cresc, vor continua să avanseze. Ne dorim ca ei să devină diseminatori dedicați.

Vom aranja întâlniri cu avocați, psihologi și alți profesioniști pentru ei. Îi vom duce la muzee, spitale și oriunde este benefic. Vom face tot posibilul pentru a ajuta omul să descopere lumea.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru adolescenţi” 12/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de la Facebook: Eu am fost întotdeauna sigur că locuiesc în Israel, și în special în Ierusalim. Dar din ceea ce spuneţi, reiese că nu este chiar așa. Din punct de vedere cabalist, ce sunt Ierusalimul și Israelul?

Răspuns: Perspectiva cabalistă nu se preocupă de geografie sau istorie, ci de dezvoltarea egoismului ca parte fundamentală a naturii. Cabala nu vorbește despre planeta fizică Pământ, unde există oameni, animale și orice altceva, ci despre dorință, forța primară a naturii și despre modul în care această dorință este guvernată de forța superioară a naturii, Creatorul.

Există două forțe: forța numită Creator (forța dăruirii) și forța numită creație (forța primirii). Creatorul, forța superioară, guvernează forța inferioară. Asta este întreaga imagine. Prin urmare, toată istoria este dezvoltarea forței inferioare, dorința de a se bucura, sub influența forței superioare, a Creatorului, a cărui dorință este să încânte creația Sa.

Întrebare: Atunci când vorbiţi despre Ierusalim și Israel, faceţi referire la dorințe?

Răspuns: Desigur. Dorința la nivel mineral se numește „pământ”. În interiorul lui se află Ierusalimul, sau așa-numitul Munte Sfânt pe care se află Templul și așa mai departe. Toate acestea reprezintă dorințe și toate există în interiorul omului.

Aici oamenii întâmpină dificultăți; ei nu înțeleg imediat ce se discută. Toate acestea există în interiorul unui om, pentru că nu există nimic în afara noastră. Noi percepem totul numai în interiorul nostru, chiar dacă ni se pare că se desfășoară în exterior.

Întrebare: Ce este dorința numită „Israel” și care este dorința numită „Ierusalim”?

Răspuns: Israelul este dorința îndreptată către revelarea Creatorului. Cuvântul „Isra-El” înseamnă direct către Creator. Ierusalimul reprezintă o aspirație și mai specifică față de Creator, dincolo de dorința generală.

De aceea există Țara lui Israel, numită „Ereţ Ysrael”. „Ereţ” înseamnă dorință (Raţon). „Israel” înseamnă îndreptat către Creator. În dorința numită Țara lui Israel se află Ierusalimul, care este o dorință mai interioară pentru Creator. În interiorul acestuia se află Muntele Templului (Har HaBayit), apoi Templul Sfânt (Beit HaMikdaş) și așa mai departe.

Întrebare: Așa că dorințele mele devin din ce în ce mai rafinate și concentrate până când ajung la cel mai înalt punct. Ce este în vârf? Care este acea dorință supremă?

Răspuns: În partea de sus este punctul din inimă, cea mai ascunsă și cea mai interioară dintre dorințele mele, care trebuie să atingă contactul complet cu Creatorul. Aceasta este direcția spre care ținesc.

Contactul cu Creatorul înseamnă că Creatorul îmi umple toate dorințele care sunt îndreptate către El prin acest punct.

Prin urmare, munca noastră este să ne corectăm dorințele astfel încât toate să fie îndreptate către El. În cele din urmă, El le umple cu Sine Însuși. În acest fel, în toate dorințele mele, este revelată o singură forță superioară, forța numită Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/03/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un gând poate să fie numit Creator?

Răspuns: Creatorul nu este un gând, ci o mișcare a sufletului. Există o dorință și un vector al direcției ei: fie spre sine, fie departe de sine. Dacă ne construim lumea deasupra dorinței, îndreptând-o spre exterior, dincolo de noi înșine, se numește lumea spirituală.

Tora și înţelepciunea Cabala ne permit să ne îndreptăm lumea în afara noastră. Cu ajutorul lor, o pot reorienta, o pot extinde și pot crea un întreg tărâm în care exist în afara mea, deasupra mea. Acel tărâm se numește lumea superioară și mă mut în acel tărâm.

Pe măsură ce intru treptat în el complet, încep să văd că tot ceea ce am existat anterior (corpul meu, această lume și orice altceva) a fost doar o matrice care mi-a dat percepția în care am trăit.

Oamenii, istoria, familia mea, eu însumi, nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, toate acestea existau în percepția mea anterioară despre „în mine însumi”, „pentru mine”.

Dar acum, pe măsură ce încep să percep totul nu în mine însumi, nu în bula centrată pe mine, ci în bula din afara mea, dau naștere treptat lumii spirituale, intru în ea și trăiesc în ea. Încep să simt că bula anterioară nu a existat niciodată cu adevărat; a fost ca un vis. Acesta este motivul pentru care se spune în Psalmii regelui David că atunci când intrăm în lumea superioară, vedem starea noastră anterioară ca și cum ar fi fost un vis.

Din KabTV, emisiunea „Secretele cărții eterne”, 12/02/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vreţi să spuneţi că nu există nicio legătură între corporalitate și spiritualitate?

Răspuns: Da, pentru că există în diferite părți ale ecranului. Practic, trăim în același domeniu, dar noi percepem această lume și acea lume în moduri polar opuse: această lume prin prisma egoismului și cealaltă prin altruism.

Spiritualitatea este percepută în calități complet diferite. Dacă simt această lume în calitatea de a primi de dragul meu, cu intenția de a primi plăcere pentru mine, atunci lumea superioară este intenţia de a dărui, de a împlini și de a oferi plăcere altora.

Întrebare: Înseamnă că totul depinde de percepția omului? Este ceva corporal și spiritual, dar doar o parte dintr-un fel de imagine?

Răspuns: Desigur. Ce altceva mai există în afară de lumină și dorință? Lumina a creat dorința și orice se întâmplă cu dorința este făcut de lumină. La urma urmei, lumea noastră nu a apărut de undeva din necunoscut. Este coborârea finală a stărilor spirituale de Sus în jos.

Întrebare: De ce faceți distincția între aceste două tărâmuri când spuneți „Îmi puteți pune întrebări despre spiritualitate, dar ar trebui să vă adresați altor persoane dacă aveți întrebări despre corporalitate.”

Răspuns: Cheestiunea este că lumea corporală în care încercăm să lucrăm direct cu egoism este sortită eșecului și problemelor încă de la început. Prin urmare, nu vreau să lucrez cu ea.

Omul poate trăi confortabil în ea numai dacă aspiră pe deplin la cea de Sus. Atunci omul, orice este obligat să facă fără să vrea, pentru a-și menține existența în această lume, va fi benefic pentru el. Altfel, nu există nicio cale. Orice exces va face doar rău. Deși ne este greu să fim de acord cu asta, aceasta este cea mai optimă existență.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Diferența dintre material și spiritual” 25/09/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 178

Poate critica în grup să slăbească în același mod precum calomnia?

Nu. Ar trebui să existe critică, dar trebuie să fie obiectivă și constructivă, astfel încât, ca rezultat, oamenii să se adune pentru a discuta despre o problemă și modalități de a o îmbunătăți și de a o corecta. Fără critică și fără a vedea răul, este imposibil să progresezi.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să construiești un sistem intern?

Răspuns: Trebuie să construiești atât sisteme interne, cât și externe, astfel încât gândul interior să fie întotdeauna concentrat pe conexiunea cu Creatorul.

Prin fiecare acțiune, fiecare gând și fiecare dorință din mine acum, suntem conectați prin gândul, dorința sau acțiunea pe care o îndeplinesc în prezent.

Este posibil să rămân în asta tot timpul? Este foarte dificil. Devine posibil doar după ce Creatorul își strălucește cu adevărat lumina asupra ta. Încearcă să rămâi în asta tot timpul, adică să depui efortul necesar, astfel încât El să ți Se reveleze chiar și puțin, iar apoi Îl vei vedea și vei rămâne în asta tot timpul.

Cum poți efectua aceste exerciții constant și cu o frecvență ridicată, având în vedere că sentimentul dispare într-o clipă și trebuie să te întorci la el din nou? Se spune că trebuie să faci pregătiri interne și externe pentru asta.

Pregătirea internă constă în a te gândi constant la asta ori de câte ori ești capabil să gândești. În forma externă, ar trebui să existe tot felul de semne în jurul tău care să-ți amintească de nevoia de a te conecta cu El. Inventezi constant ceva pentru tine, căutând tot felul de ajutoare care te pot aduce înapoi în acest punct – punctul de conexiune cu Creatorul cu ajutorul unui semn extern.

Antrenamentul intern și extern oferă cu adevărat unui om oportunitatea de a acumula suma eforturilor în căutarea conexiunii cu Creatorul. Intrarea constantă în tot felul de gânduri, acțiuni, dorințe, învârtindu-se în jurul unui punct zi și noapte, așa cum caută un căutător dornic. „Vreau o conexiune cu Tine.”

Întrebare: Poate deveni asta un obicei?

Răspuns: Nu. Există un element de obicei aici, dar obiceiul rămâne la gradul anterior. De fiecare dată ți se va oferi un punct de conexiune cu Creatorul la un grad superior, iar obiceiul nu există acolo.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și ei s-au întors și s-au urca la munte și au ajuns în valea Eșcol și au spionat-o. Au luat în mâini o parte din roadele țării și ni le-au adus, ne-au adus vești și ne-au spus: „Țara pe care Domnul, Dumnezeul nostru ne-o dă, este bună.” Dar voi n-ați vrut să mergeţi sus și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. (Tora, Deuteronomul, 1:24-1:26).

A intra în țară înseamnă cş omul îşi schimbă intenţia.. Tot ce este în afara țării lui Israel reprezintă o dorință cu care lucrezi pentru tine însuți, în timp ce stai în afara granițelor ei. Tot ce este în țara lui Israel reprezintă o dorință cu care lucrezi nu pentru tine însuți, ci pentru alții.

Ați murmurat în corturile voastre și ați spus: „Pentru că Domnul ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților ca să ne extermine.” Unde să ne urcăm? (Tora, Deuteronomul, 1:27-1:28).

Când studiem Cabala, simțim că trebuie să ne ridicăm la calitatea dăruirii  acum, să ieșim din noi înșine, să ne lepădăm de pielea noastră egoistă și să aparținem spațiului înconjurător, lumii.

Dar ce trebuie să facem cu noi înșine pentru a simți o astfel de stare?! Noi nu o înțelegem! Aceasta este problema! Copiii lui Israel, cei care doresc să atingă gradul spiritual, trebuie să treacă tocmai prin această etapă.

Mai mult, ei sunt pregătiți pentru asta, deoarece au atins nivelul de Bina, iar acum trebuie să se ridice de la acesta la Keter, și să înceapă să-și transforme egoismul în „primire de dragul dăruirii”.

Ei au dobândit nivelul „dăruirii de dragul dăruirii” în timpul celor patruzeci de ani de rătăcire în deșert, iar acum trebuie să intre în starea numită „țara lui Israel”, „primire de dragul dăruirii”, adică să-și schimbe complet atitudinea față de ei înșiși și față de lumea înconjurătoare.

Ce este de făcut? Aici apare o problemă. Prin urmare, oamenii se ridică și se plâng. Cu alte cuvinte, toate calitățile din interiorul unui om i se opun, deoarece ei nu știu cum să urce la gradul care le stă în faţă.

Starea de „dăruire de dragul dăruirii” este diferită. De fapt, eu nu dăruiesc nimic nimănui și nici nu lucrez împotriva naturii mele. Pur și simplu ies din ea și mă ridic deasupra nivelurilor mele egoiste.

Sunt împins spre aceasta de suferința pe care o experimentez pe parcurs, deoarece cu cât suferința este mai mare, cu atât sunt mai puține dorințe. Dacă sufăr de ceva, mă îndepărtez de acel lucru și nu mă mai confrunt cu el. Egoismul meu mă ajută să scap de el; el însuși mă împinge spre calitatea de Bina: „Ce te costă să renunți la dorințele tale? Cu cât îți dorești mai puțin, cu atât ai mai puține probleme.”

Mă anulez complet, nu mă mai folosesc de dorința mea, Malchut, și mă ridic deasupra ei în toate privințele. Aceasta este calitatea de Bina, când practic nu vreau nimic și mă ridic de la Malchut la Bina.

Dar când mă apropii de pământul lui Israel, are loc o inversiune. Trebuie să percep tot ce mă înconjoară într-un mod complet diferit.

Acum, din calitatea de Bina, trebuie să cobor din nou în Malchut, în dorințele mele egoiste, și cu ajutorul lor, să iau tot ce este posibil din lume pentru a-l transmite altora, transformând aceste dorințe în bine pentru ei.

Am această abilitate, m-am născut așa și depun toate eforturile pentru a îndeplini această acțiune. Folosesc un egoism imens și îmi angajez toată priceperea pentru a „sparge banca” și a o da altora.

Cum îmi pot activa egoismul, dorințele și capacitățile mele enorme, pentru a dărui altora, când, de fapt, aș vrea ca eu să le iau totul? Aici am de-a face cu utilizarea inversă a răului meu și îl convertesc în bine, în timp ce eu nu înțeleg și nu simt deloc nici recompensa, nici probabilitatea succesului, nici rezultatul acțiunii.

Întregul „popor” sunt dorințele unui om care urcă la un nou grad. Prin urmare, este natural ca toate dorințele omului să se răzvrătească pe măsură ce el se află înainte de a intra în acel grad.

Într-o stare egoistă, ei tânjeau să ajungă în tărâmul făgăduit pentru că li se părea bine. La urma urmei, când lucrez cu egoismul meu, îmi este clar ce trebuie făcut.

Dar aici trec prin etape de detașare completă de egoismul meu, iar acum trebuie să-l aduc înapoi pentru a lucra pentru alții. Dar pentru cine? Pentru cei mai respingători, cei mai urați oameni (dorințe), adică, aparent în detrimentul meu.

Totuși, până nu ating nivelul de Bina, este imposibil să înțeleg acest lucru. Exact asta îi învață spionii pe oameni.

Din KabTV, emisiunea „Secretele Cărții Eterne”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Ari a fost Mesia fiul lui Iosif. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Forța corectoare numită „Mesia fiul lui Iosif” realizează pregătirea dinaintea „venirii” (revelației) forței corectoare „Mesia fiul lui Iosif”. Iosif indică spre Sfira Yesod, iar David spre Malchut. Yesod își pregătește influența asupra lui Malchut, pentru a o corecta.

Mesia nu este o persoană, nu este Ari însuși, nu este corpul său fizic, ci învățătura sa, metoda sa, forța sa. Este un suflet care a operat în sistemul comun al sufletelor în așa fel încât să deschidă o cale pentru lumină și să ilumineze toate sufletele cu ea.

El stă pe calea luminii de sus în jos, conectează sufletele superioare corectate ale Cabaliștilor din trecut cu acele suflete care sunt încă necorectate, primește lumina în veșmântul ei superior și o îmbracă într-o formă potrivită pentru sufletele noastre, o distribuie treptat și aduce lumina mai aproape de sufletele noastre.

Prin urmare, începând de la Ari și mai departe, sufletele au început o corectare în masă, ca în vremurile lui Baal Şem Tov, odată cu apariția hasidismului. În acest fel, omenirea a început să avanseze spiritual.

Dacă nu ar fi fost Ari cu metoda sa, nu ar fi existat Baal Şem Tov cu mișcarea sa hasidică (care a dat naștere la numeroase grupuri cabaliste în rândul oamenilor). Și fără Baal Şem Tov nu ar exista Baal HaSulam, iar fără Baal HaSulam nu ar exista niciunul dintre noi care să studieze astăzi Cabala.

Aceste etape sunt numite „treptele lui Mesia”. Cu alte cuvinte, este dezvoltarea metodei și practicii corectării către împlinirea sa finală. Suntem primii care implementăm etapa finală a corectării, deoarece folosim forța lui Mesia fiul lui Iosif pentru a atinge revelația forței Mesia fiul lui David și pentru a corecta pe însăși Malchut, adunarea generală a tuturor sufletelor cu un ecran comun.

Întrebare: Va apărea în lumea noastră un om cu un suflet special care implementează metoda corectării și care va fi numit Mesia fiul David?

Răspuns: Este posibil ca Mesia fiul David să fie dorința noastră comună, care în cele din urmă va realiza această acțiune, și nu un anumit individ. Nu suntem interesați de oamenii care au trăit în această lume – Ari, Baal HaSulam sau chiar Raşbi – ci de influența lor în cadrul sistemului de suflete. Vorbim despre un suflet care ne dezvăluie lumina corectării.

Și noi acționăm în același mod. Împreună creăm un sistem de suflete pentru a atrage lumina de sus și a o transmite tuturor sufletelor necorectate. Efectuăm o acțiune care aparține deja lui Malchut de David.

Din Lecția zilnică de Cabala 22.02.2011, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 177

Este mai rău să vorbești calomnii despre Creator decât să-L condamni?

Fără îndoială. Îl condamnăm pe Creator atunci când așa simțim, din cauza lipsei noastre de corectare, și este reacția noastră naturală. Dacă suntem nemulțumiți de viața noastră, se consideră că Îl condamnăm pe Creator, dar nu ar trebui să discutăm despre asta. Cu cât ne simțim mai rău, cu atât spunem mai mult că Creatorul este rău. Cu toate acestea, spunem acest lucru din suferința noastră, iar apoi treptat, corectăm acest sentiment, vedem că răul  a venit la noi cu un anumit scop și dobândim atitudinea corectă față de El.

Totuși, dacă auzim calomnii despre Creator din exterior, ne adăugăm negativitate din exterior. Scopul grupului este de a se uni și de a aduna o atitudine bună față de Creator, o atracție față de El, o dorință pentru El, unii de la alții, astfel încât să ne sporim dorința. Să sperăm că nu vom auzi niciodată calomnii despre Creator sau despre scop din partea prietenilor noștri. A face acest lucru înseamnă a primi o influență negativă din exterior. Un singur zvon rău poate strica multă muncă deja făcută. Prin urmare, aceasta este o chestiune foarte importantă.

Din acest motiv, există chiar îngrijorare în a vedea un om care a devenit mai slab și arată dispreț într-un grup. Aceasta nu se referă la cineva care a devenit mai slab din cauza oboselii cauzate de efortul intens depus în muncă. Un astfel de om doarme mult și este evident că este epuizat pentru că este într-un efort constant zi și noapte și nu are timp sau energie și se prăbușește din cauza epuizării. Un astfel de caz trezeşte respect, deoarece este clar că lucrează cu adevărat cu toată puterea. Cu toate acestea, dacă pur și simplu începem să arătăm dispreț față de grup, am putea fi capabili să depunem efort, dar nu vrem și nici măcar nu ne justificăm. Atunci, devine dificil pentru societate să ne tolereze. Am putea fi un om decent și inteligent, dar comportamentul nostru interferează foarte mult. Devine un exemplu rău chiar și fără a fi rostit un singur cuvânt.

Calomnia nu este neapărat vorbire în sine. Este orice lucru care stârnește dispreț față de obiectivul propus la un alt om și îl slăbește. Vorbirea înseamnă de asemenea, ceva ce citim sau vedem, nu doar ceva ce auzim.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→