Întrebare: Ieri a fost o zi foarte puternică a unității. Cu toții am simțit că Hisaron (deficiența) pe care o experimentăm nu era a noastră; provenea de la Creator. Și apoi mi-a fost teamă că nu voi vedea unde ar trebui să-mi concentrez efortul. Cum ar trebui să lucrez cu asta?

Răspuns: Faptul că simțiți că primiți o dorință de la Creator nu este, desigur, un nivel rău. Dar ce faceți cu ea în continuare?

În continuare, trebuie să vă conectați cu întregul grup mondial și să le transmiteți cumva acest lucru din interiorul dorinței voastre, nici măcar prin cuvinte, ci prin acțiuni. Atunci acest mesaj de la Creator va deveni comun tuturor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  11/08/2025, „Mai întâi cere și întreabă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă m-am îndreptat către Creator, dar încă nu am primit un răspuns, ar trebui să depun și mai mult efort în aceleași gânduri, emoții și sentimente?

Răspuns: Absolut! Chiar și mai mult efort.

Întrebare: Poate că trebuie să schimb ceva în apelul meu către Creator? Poate că fac ceva greșit.

Răspuns: Nu încerca să repari acțiunile tale din trecut. Ceea ce va fi corect mâine va repara totul. Nu te gândi niciodată că în trecut ar fi trebuit să faci ceva mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  11/08/2025, „Mai întâi cere și întreabă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când marcăm Ziua Memorială (ziua trecerii în neființă) a lui ARI, o comemorăm cu o masă festivă, la care participă mulți studenți din întreaga lume, cei care onorează acest suflet special care ne-a deschis calea către eliberarea spirituală: să ieșim din exilul final și să atingem revelarea Creatorului.

Revelarea Creatorului este revelația în noi a calităților iubirii și dăruirii care ne leagă pe toți. Și în măsura în care ne unim, vom dezvălui în noi înșine Forța superioară, viața spirituală superioară.

Dacă vorbim despre ARI ca despre un om care a trăit și a murit, și nu ca despre un suflet care există veșnic în tărâmul spiritual, atunci el a fost cel care ne-a aruncat capătul unei frânghii aici, în această lume, și ținându-ne de ea putem începe să ne înălțăm către lumea spirituală din starea noastră actuală.

De aceea suntem atât de recunoscători lui ARI și îl onorăm atât de mult. Vrem să fim cât mai aproape de el posibil, deoarece el reprezintă dorința Creatorului pentru noi, și datorită lui, ne înălțăm. Baal HaSulam scrie că nu a adăugat nimic la învățătura lui ARI, ci doar a explicat-o. Fiecare cabalist care a venit după ARI și-a dezvoltat învățătura puțin mai departe; ARI a pus însăși temelia metodei de corectare.

V-ați putea întreba ce se întâmplă cu Avraam, care este numit părintele națiunii, nu el a fost cel care deținea metoda de corectare? Dar pe vremea lui Avraam, noi nu trecusem încă prin zdrobirea sufletelor, prin distrugerea Primului și a celui de-al Doilea Templu și nici nu se încheiase perioada exilului.

ARI a trăit chiar la sfârșitul erei ultimului exil; de la el încolo au început „durerile nașterii” erei răscumpărării, când trebuie să începem să ne înălțăm. Prin urmare, ARI a luat toată Cabala trecutului, Cabala Patriarhilor și a timpului exilului și din ea a creat metoda de corectare a sufletelor. De aceea, acest om ne este deosebit de drag.

Să sperăm că vom merita să devenim adevărați studenți ai lui ARI!

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.07.2010, Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 39

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vorbim în continuare doar despre conexiunea dintre noi și nu despre conexiunea cu Creatorul?

Răspuns: În acest moment, vorbim despre realizarea misiunii noastre și de aceea acordăm atât de multă atenție legăturii dintre noi. Scopul final este adeziunea la Creator conform legii echivalenței de formă, ceea ce înseamnă să devenim un „Om”, „Adam”, adică similar Creatorului.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să ne pregătim vasul spiritual (Kli) făcându-l similar cu cel superior. Acest Kli trebuie să fie unul pentru toți, unde toate părțile sale se unesc ca un singur om cu o singură inimă. Trebuie să includă toată ura, gelozia, ambiția, mândria și setea noastră de putere și, mai presus de toate acestea, trebuie să ne ridicăm și să ne unim pentru a deveni similari Creatorului și a atinge adeziunea la El.

Am putea crede că Creatorul există undeva în afara noastră, dar în cele din urmă, El este revelat în același Kli spiritual comun pe care îl construim între noi. Prin urmare, pentru a avea perspectiva corectă, trebuie să percepem totul ca existând într-un singur loc. Construim acest loc pentru revelarea Creatorului! Iar acesta există exact acolo unde ne unim unii cu alții deasupra egoismului nostru.

Egoismul nostru rămâne jos, iar deasupra lui construim conexiuni între noi. Și dacă conexiunea noastră devine cu adevărat puternică, bazată pe puterea luminii care reformează, atunci în interiorul lui îl vom revela pe Creator (Boreh), care înseamnă „vino și vezi” (bo-reh).

Nu este vorba că El ar fi undeva sus în cer și că Eu fac ceva aici jos pentru a-L revela acolo sus. Îl revelez tocmai în conexiunea dintre suflete, dintre organele corpului spiritual, ca lumină interioară care îl umple.

Dar oamenii cred că noi îl izolăm pe Creator din discuția noastră și vorbim doar despre conexiunea noastră unii cu alții, iar asta pentru că, în interior, nu sunt pregătiți să fie de acord că există o legătură între munca noastră, studii, diseminare, unirea unii cu alții – și Creator.

Fiecare își imaginează Creatorul ca pe ceva exaltat și este dispus să se unească cu El, dar nu cu o altă persoană. Ei nu înțeleg că este același lucru. Legătura mai profundă dintre oameni, calitatea dăruirii, este numită „Creatorul”, dar natura umană nu permite cuiva să fie de acord cu acest lucru…

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.05.2010, Scrierile lui Baal HaSulam „Arvut [Garanția reciprocă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că din interiorul grupului de zece ne putem conecta la starea superiorului și chiar la superiorul superiorului. Cum ne conectăm la această stare?

Răspuns: Avem capacitatea de a ne conecta cu superiorul și chiar cu superiorul superiorului, dacă o cerem.

Pentru aceasta, trebuie să avem suficiente Hisronot (dorințe) pentru a ne conecta la aceste stări. Să ne implicăm în acest lucru și apoi veți vedea cum funcționează.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 12/08/2025, „Prima Cerere și Întrebare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Recesiunea economică afectează nu doar buzunarele oamenilor, ci și bunăstarea lor mentală. Angajații sunt afectați de depresie și stres sever. Absențele din cauza bolilor sunt de asemenea, destul de mari. Stresul este un fenomen normal al organismului, necesar pentru dezvoltarea și protecția acestuia. Cu toate acestea, dacă stresul devine cronic, nu avem timp să ne recuperăm și apare epuizarea. Sistemul imunitar este primul care suferă din pricina stresului.

Răspunsul meu: Însă stresul și depresia vor declanșa nevoia de vindecare adevărată și căutarea unui simțământ bun, confortabil, ca fiind mai importante decât profitul sau puterea. Dorința simplă de liniște sufletească îi va conduce pe oameni să înțeleagă adevăratele valori. Acestea pot fi atinse doar printr-o apropiere universală, prin crearea unui mediu general pozitiv.

Oboseala competiției și lipsa de sens a profiturilor se vor manifesta în toată lumea și vor defini un nou tip de existență de dragul atingerii rădăcinii vieții, ridicându-se la un nou nivel de simțire a naturii, a eternității și armoniei sale. Acesta este modul în care ne conduce natura către scopul nostru, prin suferință.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Judecând după numărul dezastrelor naturale din ultima vreme, observăm că oamenii aduc dezordine în natură. Dar este în general acceptat să tratăm natura ca pe un sistem mineral și să credem că îi provocăm doar daune „mecanice”.

Totuși, dvs. spuneţi că rădăcina se află la un nivel superior, în relațiile incorecte dintre oameni.

Răspunsul meu: Principala problemă este să învățăm să ne vedem în interiorul naturii, nu în afara ei, așa cum credem de obicei. Suntem responsabili pentru natură, pentru casa în care locuim. Am fost puși într-o casă plină de butoane, dar nu știm ce fac fiecare. Apăsăm un buton și ne lovește un uragan; apăsăm pe altul și are loc un tsunami sau un incendiu. Apăsăm pe un al treilea și totul este minunat.

Deci, ce să facem? Omenirea este ca un copil neajutorat care stă într-o casă mică în mijlocul pădurii și nu știe cum să se comporte. Aceasta înseamnă că trebuie să creștem corect pentru a deveni cu adevărat liberi.

Când omul își părăsește casa pentru a merge în pădure sau la munte, crede că „merge în natură”, dar aceasta este o perspectivă falsă. Este ca și cum ar ieși din casa lor în casa animalelor. Dar natura este și casa lor! Trebuie să încetăm să mai privim sistemul integral al naturii ca pe ceva extern nouă.

Trebuie să simțim că suntem în interiorul naturii, că o influențăm și ea ne influențează și că această conexiune reciprocă este în prezent incorectă. Prin urmare, omul este cel care trebuie să se schimbe.

Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii sunt în armonie instinctivă cu sistemul naturii. O ființă umană trebuie să fie de asemenea, în deplină armonie cu aceasta, în ciuda faptului că are o natură complet opusă.

Dacă vrem să ne ridicăm deasupra nivelului animal, trebuie să dezvoltăm în mod conștient o atitudine corectă față de natură, pentru a simți că ne aflăm într-un sistem integral și pentru a învăța cum să fim conectați integral la nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii.

Suntem obligați să construim sistemul uman pe baza acelorași principii după care funcționează restul naturii. Aceasta înseamnă că trebuie să învățăm de la natură cum să structurăm sistemul uman, deoarece ne-am finalizat dezvoltarea la nivel animal și acum începem să evoluăm mai departe. Și aici, la nivel uman interior, ni se cere acum să ne completăm.

Sarcina unui om este să învețe de la natură cum să fie conectat cu ea. Natura ne arată că toate elementele sale sunt în conexiune reciprocă. Această interconectare este evidentă la toate nivelurile.

Așadar, se pune întrebarea cum se poate integra omul în acest sistem într-un mod care să-i permită să simtă corect mediul înconjurător și să se angajeze în schimburi reciproce, să primească și să dăruiască în echilibru cu natura, așa cum se comportă toate celelalte părți ale naturii? Nivelurile mineral, vegetal și animal mențin instinctiv echilibrul reciproc.

Nouă ni se poate părea că ele se distrug și se ucid reciproc, dar așa apare doar din punctul nostru de vedere egoist. În realitate, ele păstrează instinctiv echilibrul corect pe care legea generală a naturii le obligă să-l păstreze.

Dar această lege nu obligă ființa umană, deoarece trebuie să o respectăm conștient.

Animalele sunt ghidate de instinct, dar oamenii trebuie să depună propriile eforturi pentru a atinge echilibrul cu natura.

Din discuția din 6 septembrie 2017, „Cataclisme climatice”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Bina este calitatea credinței în forma sa abstractă, dar această credință este realizată în Malchut, căci credința poate fi aplicată practic doar acolo unde există calitatea primirii. Dorința de a primi apare pentru prima dată în stadiul Hochma, dar nu este realizată din partea ființei create.

Dorința de a dărui apare în Bina, dar totuși fără realizare practică. Din combinarea ambelor apare al patrulea stadiu (Dalet), unde trebuie să existe credință, iar în funcție de măsura credinței, există primire. Dorința de a primi din Malchut rezultă din dorința Binei de a dărui și dorința Hochma de a primi, pe care Zeir Anpin le unește pe deplin.

A 15-a zi a lunii Av (Tu B’Av) este considerată una dintre cele mai promițătoare zile pentru Israel. O zi bună este cea în care omul poate dărui cel mai mult Creatorului. Tu B’Av simbolizează primirea pentru a dărui, dar ca o garanție pentru viitor, când Malchut va fi deja corectată. În prezent, deși există o ascensiune a lumilor, aceasta se datorează unei treziri de sus și nu muncii celui de jos.

Sfârșitul corectării are loc de Purim. Tu B’Av reprezintă unirea dorințelor de primire ale lui Malchut în toate condițiile adecvate și reiese din cele patru faze, reprezentate ca patru grupuri de fecioare care caută miri: Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut.

„Ce le-ar spune frumusețile dintre ei? ‘Întoarce-ți ochii la frumusețe, pentru că o femeie este doar pentru frumusețe.”

„Ce le-ar spune cei de familie bună dintre ei? ‘Întoarce-ți ochii asupra familiei, căci o femeie este numai pentru fii'”.  În Ochiul lui Iacov, el adaugă: „Cei bogaţi spun: ‘Îndreaptă-ți ochii spre bogăție’.. Ce le-ar spune cei nesăbuiţi dintre ei? ,,Ia ceea ce iei pentru Creator, atât timp cât te încununezi cu monede de aur” (Rabaş, „15 de Av”).

Astfel, toate etapele aveau să treacă – Hochma, Binah, Zeir Anpin – până când a venit rândul lui Malchut și s-a revelat că Împărăția Cerurilor (Malchut Şamayim) trebuie să fie săracă și lipsită de resurse, nu bogată, frumoasă sau nobilă. Numai prin munca noastră devenim capabili să-i rămânem loiali.

Acest festival întruchipează căutarea noastră, deziluzia noastră față de propria putere, disponibilitatea noastră prin orice mijloace de a ne separa de dorința de a primi și de a rămâne loiali dăruirii, de a nu cere nimic pentru noi înșine. Îi cer Creatorului să-mi ofere protecție de dorința mea de a primi, cel mai mare dușman al meu. Trebuie să ajung să-mi urăsc egoismul atât de profund încât să nu cedez niciunei ispite.

Las egoul meu să moară pur și simplu – nu va primi nimic! Lăsați-mă pe mine să dispar – nu contează, căci trebuie să trec prin punctul de restricție totală și să mă nasc de cealaltă parte a barierei, ceea ce înseamnă moartea dorinței mele de a primi pentru mine însumi. Aceasta este viață și lumină pentru mine, căci viața există doar dincolo de această barieră (Machsom).

Pentru a face acest lucru, trebuie să ajungi la a patra fază, Malchut, mireasa neatractivă, săracă și umilă numită „credință”. Dacă, în ciuda sărăciei și smereniei sale, îi pot rămâne loial, înseamnă că am atins credința. Aceasta este condiția pentru atingerea lui Malchut: acceptarea de a mă atașa doar de ea, indiferent de toate celelalte forme atrăgătoare.

Credința este acceptată fără nicio condiție; altfel, nu este credință, ci un calcul sau o tranzacție. Credința nu poate avea o bază egoistă, vreau să scap de calculul egoist. Fără aceasta, nu pot intra în lumea spirituală. Aceasta este condiția de intrare: curățarea de dorințe egoiste și rămânerea doar în dăruire. Calitatea dăruirii este absența oricărui calcul pentru beneficiul propriu.

Dacă mă străduiesc să ating credința, trec prin toate aceste etape, una după alta, și întâlnesc „miresele” care o preced pe Malchut – frumoasele, bogatele și nobilele. În cele din urmă, ajung la punctul în care nu vreau nimic altceva decât să fiu eliberat de toată această „noblețe”. Îmi doresc să existe doar Creatorul și să nu exist nici eu. Abia atunci începe viața spirituală.

Sunt gata să abandonez toate calculele și să mă agăț de Creator fără nicio deliberare. Astfel, devin un embrion spiritual. Vreau ca programul Creatorului să mă guverneze, să-mi determine tot comportamentul, gândurile și dorințele. Las să funcționeze în mine un alt motor.

Acum motorul meu egoist se rotește și caută cum să obțină mai mult, să reușească mai mult și să mă încânte. Dar vreau un motor nou, unul care să mă îndrepte constant către Creator și să nu caute nimic pentru sine, ca un nou program de dăruire să acționeze în mine. Aceasta înseamnă că lumina superioară este revelată în mine și îmi oferă o nouă viziune asupra vieții, iar cu acești ochi noi, văd lumea superioară.

Dintre toate „miresele”, dintre toate dorințele, după lungi discernămintei, o alegem pe cea care nu cere nimic altceva decât adeziune, pentru a-și baza toată primirea exclusiv pe credință. Această mireasă pare urâtă pentru dorința de a primi; îi lipsește noblețea, bogăția și frumusețea. Totuși, tocmai atunci când nu primesc nimic pentru egoismul meu, pot fi pe deplin loial Creatorului. Sunt gata să mor atât timp cât Îi pot rămâne loial. Aceasta este condiția pentru a traversa Machsom-ul.

Tu B’Av este alegerea Împărăției Cerurilor (Malchut Şamayim). După ziua de 9 de Av, nimic nu a mai rămas pentru mine. Totul s-a prăbușit, Primul Templu și al Doilea. Și apoi vine 15 de Av, când îmi pot baza relația cu Creatorul exclusiv pe calitatea dăruirii. Acesta este motivul pentru care 15 Av este considerată cea mai mare sărbătoare.

Datorită revelației ruinei din 9 de Av, pe 15 de Av dobândesc capacitatea de a mă ține de Împărăția Cerurilor, de a alege adevărata mireasă, pe Malchut.

Cele patru mirese din care alegem sunt atitudinile noastre față de grup; ne așteptăm să primim de la acesta bogăție, cunoștințe și noblețe. Dar în final, văd că nu voi primi nimic în afară de un singur lucru: prin loialitatea față de ei, voi atinge loialitatea față de Creator. Și aceasta este cea mai mare comoară a mea.

Toate acestea par urâte dorinței mele de a primi. Nu văd nimic bun în acest grup și l-aș respinge cu bucurie – totuși, tocmai prin această formă pot ajunge la Creator dacă îl accept. Întreaga lume îmi arată cât mă urăște pentru că mă angajez în dăruire și cum m-ar susține dacă aș fi la fel de egoist ca toți ceilalți.

Lumea devine foarte tăioasă în acest sens. Nimeni nu mă acuză pentru primire egoistă, dar toată lumea mă atacă pentru că mă străduiesc să dăruiesc. Și dacă mă schimb, mi se promite imediat o viață bună și întoarcerea celor trei mirese avantajoase – etapele Alef, Bet și Gimel.

Aici trebuie să fim foarte direcți și să nu facem niciun compromis. Creatorul mă va deruta în orice fel, dar condiția pentru a traversa Machsom este să spunem: „Mai bună moartea decât o astfel de viață”. Atunci voi vedea cum toate aceste iluzii se dizolvă și dispar.

Adevărata mireasă este cea care va rămâne cu mine cu condiția să fiu gata să o accept așa cum este, chiar și cea mai urâtă din lume. Nu are nici frumusețe, nici bogăție, nici noblețe, nimic atractiv. Atunci, de ce o iubesc și sunt atras de ea? Pentru că numai în această formă mă poate duce la Creator.

Văd că Creatorul este cel care se joacă cu mine prin toate aceste iluzii. El mă ispitește cu bogăție, inteligență, cunoaștere și noblețe și îmi mituiește vanitatea. Dar în cele din urmă, înțeleg că măreția Creatorului constă în modestie. Prin urmare, trebuie să-mi cobor mândria și exigențele și să nu caut frumusețea sau nobilimea, înțelepciunea sau bogăția, ci doar dorința de a mă uni cu toată inima, și apoi mă pot „căsători”.

Perioada zilei de 9 Av este un timp al morții și al distrugerii. Dar din 15 de Av încolo, din ziua plină de bucurie de Tu B’Av, când alegem adevărata Malchut Şamayim, începem pregătirea pentru congres, pentru conexiunea dintre noi și adeziunea cu Creatorul, acum cu dorința corectă.

Din Lecția Zilnică de Cabala 16.08.2019, Scrierile lui Rabaș – Art.35, 1985-86-15 Av

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne aflăm într-o stare numită „această lume”. Motivul pentru care suntem în această lume este de a ne ridica, prin propriile noastre eforturi la nivelul de asemănare cu Creatorul, să atingem nivelul Lui, așa cum se spune: „Vei vedea lumea ta în timpul vieții tale”.

Știința Cabala este o metodă de revelare a Creatorului către creație în această lume. Cum Îl descoperim? Devenind asemănători cu El. Numai dacă dobândesc o dorință asemenea luminii, vasul meu spiritual, voi fi capabil să dezvălui lumina, Creatorul, în ea.

Cum mă pot transforma într-un vas pentru revelarea luminii, astfel încât aceasta să mă umple? Ni s-au dat două instrumente pentru aceasta. Primul este materialul, dorința pe care o dobândesc în măsura în care absorb dorințele exterioare, dorințele altor oameni.

Există doar un punct în mine, care vrea să se îndrepte spre spiritualitate, deși nu știu ce este el. Simt doar că lipsește ceva. Este doar un punct de dorință. Nu am volum în acest punct, nu am nici sus, nici jos, dreapta sau stânga.

Nu pot simți nimic acolo, în afară de o dorință de nepotolit – vreau ceva, dar nu știu exact ce anume. Pot încerca să-mi imaginez spiritualitatea, dar indiferent ce-mi vine în minte, totul este fantezie din tărâmul acestei lumi, nu este adevărata realitate.

Cum pot adăuga volum acestui punct? Trebuie să mă conectez cu un organism special, întreg, perfect, cu o mare dorință creată de Creator: Malchut al infinitului. Pentru mine acesta este un grup, dar de fapt este întreaga umanitate. Dar, din moment ce nu știu ce este întreaga umanitate, un grup este suficient pentru mine. Aceasta este prima componentă.

Dacă încerc să mă conectez cu un grup și sunt capabil să mă conectez cu o parte din el, ca și cum aș tăia o anumită zonă din el, devine al meu. Se pare că deja câștig volum, iar acest volum este dorința mea. Dacă am deja o dorință atât de mare, și nu un punct, pot începe să simt ceva în ea. Ce îmi lipsește atunci? Îmi lipsește această dorință de a fi precum lumina. Adică, prima etapă este dobândirea dorinței, a doua este corectarea dorinței, iar a treia este împlinirea dorinței. Asta este!

Pentru a obține dorința, trebuie să mă anulez în fața grupului, în fața unității lor, să fiu conectat cu ei ca o picătură de spermă lipită de peretele uterului. Aceasta este prima etapă.

A doua etapă este să fiu cu prietenii mei, trebuie să încerc să-mi fac intrarea în grup, conexiunea cu ei, de dragul de a dărui, astfel încât dorința pe care o câștig acum să fie similară cu lumina.

Realiz acest lucru folosind lumina înconjurătoare (Or Makif), lumina care se întoarce la sursă, ceea ce se numește „Lumina Torei”.

După aceea, dorința se umple de lumina Hochma.

Prin urmare, atunci când citim o sursă, precum Cartea Zohar care are o mare putere, trebuie: să ne simțim într-o dorință comună și să ne dorim ca dorința noastră comună să fie corectată, să devenim la fel de dăruitori ca lumina.

Pentru a realiza o astfel de corectare, trebuie să ne așteptăm la ea în timp ce citim Cartea Zohar, aşa încât dorințele noastre, uniunea noastră, să fie de dragul dăruirii, astfel încât să ne simțim ca un singur întreg și să devenim cu adevărat o Şchina, un „loc” unde lumina superioară, Creatorul, este revelată. Dacă corectăm acest „loc” de dragul dăruirii, cel puțin într-o oarecare măsură, în această măsură Creatorul va fi revelat în el.

Adică, mă conectez cu grupul ca un întreg, în dăruire reciprocă, garanție reciprocă, unitate, cu ajutorul luminii care se întoarce la sursă, dându-ne tuturor un sentiment de conexiune integrală comună. Apoi, în măsura unității dintre noi, dezvăluim calitatea dăruirii, lumina Creatorului care domnește în noi.

Prin urmare, să încercăm să nu uităm de această sarcină și să realizăm că a rămâne constant în aceste eforturi de a construi o astfel de imagine este munca noastră interioară, pe care o vom face acum, în timp ce citim Cartea Zohar. La urma urmei, în timpul citirii Zoharului, vine o mare lumină. Pregătim noi dorința corectă pentru ea, astfel încât să o corecteze și să o împlinească?

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.05.2011, Cartea Zohar „Mişpatim”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omenirea să creeze echilibrul care există instinctiv în natură, dar lipsește ființelor umane?

Răspuns: O ființă umană nu are instinct pentru echilibrul cu natura. De aceea i se oferă oportunitatea de a construi societatea umană pe cont propriu și prin eforturile sale să dobândească forța conexiunii și mintea care îi permite să atingă echilibrul.

Prin urmare, combaterea poluării mediului este inutilă, deoarece principala sursă de poluare este ființa umană care a intrat într-o nouă eră. Dacă nu are grijă de propria corectare, atunci chiar și o perturbare minimă, doar un gram de includere necorespunzătoare în natură, dezechilibrează întregul sistem al acesteia. Și asta este ceea ce acum abia începem să vedem.

Omenirea nu va dispărea, dar până în ultimul moment orice fel de catastrofă este posibilă: natura ne va îneca în mare, ne va îngheța, ne va arde cu căldură extremă și ne va arde în incendii.

Întrebare: Timp de mulți ani, Statele Unite au efectuat teste cu arme nucleare pe doi atoli din Oceanul Pacific, după care aceștia au devenit în mod natural improprii pentru locuirea umană. Dar natura a înflorit acolo extraordinar, ca nicăieri altundeva. Drept urmare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că daunele cauzate de prezența umană sunt mai grave decât cele cauzate de radiațiile nucleare. Cum este posibil așa ceva?

Răspuns: Natura știe cum să vindece daunele care i-au fost cauzate la niveluri inferioare, dar desigur, chiar și asta are limita sa. Dacă daunele sunt prea mari, schimbările vor deveni ireversibile.

Întrebare: Ce fel de daune provoacă o ființă umană la „nivel uman”?

Răspuns: Omul nu a provocat niciun rău până în ultima sută de ani. Tot răul său constă în faptul că nu este în echilibru cu natura, echilibru care este obligația sa ca element central al acesteia.

Motivul principal nu este dauna mecanică adusă naturii, nu faptul că omul o arde sau o usucă, ci faptul că ar fi trebuit să începem să ne echilibrăm cu natura încă din vremea lui ARI, din secolul al XV-lea, sau cel puțin din vremea lui Baal HaSulam, care a definit acea perioadă drept „ultima generație”. Inconsecvența noastră cu sistemul integral al naturii – acest dezechilibru – este cea care provoacă toate dezastrele.

Desigur, asta nu înseamnă că, odată atins echilibrul cu natura, ni s-ar permite să o poluăm, ci pur și simplu nici nu ne-am mai gândi să dăunăm naturii, am acționa corect instinctiv.

A fi în echilibru cu natura înseamnă a obține relații bune, integrale între oameni – în gânduri, dorințe și intenții – a nu dăuna societății umane și întregii naturi în general, precum și sistemului superior.

A fi integral în gânduri înseamnă a percepe întregul sistem al naturii ca un singur organism. Și în conformitate cu conexiunile adecvate dintre oameni, toate celelalte niveluri – mineral, vegetal și animal – se ridică, devin incluse în sistemul general și sunt corectate împreună cu ființa umană. Atunci nu vor exista catastrofe, iar echilibrul va fi stabilit în toate.

Aici operează o condiție foarte strictă: „Individul și colectivul sunt egale”. Aceasta înseamnă că o singură persoană poate provoca la fel de mult rău ca întreaga umanitate.

Din Conversația din 06/09/17, „Cataclisme climatice”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→