Comentariu: Rețelele de socializare adoră poveștile emoționante. Recent, a existat o vâlvă cu povestea unei femei soldat a cărei mamă nu-și putea plăti facturile la electricitate.

În timp ce călătorea cu trenul, fata le explica la telefon angajaților companiei de electricitate că mama ei este invalidă, primește o pensie mică și nu poate plăti electricitatea până când banii din pensie nu sunt depuși în contul ei bancar. Plângând, a cerut să nu i se întrerupă electricitatea mamei sale.

Deodată, un bărbat s-a apropiat de ea, a aflat ce se întâmplă, a sunat la compania de electricitate, i-a dat numărul cardului său de credit pentru ca 2.000 de șekeli să poată fi retrași din contul său pentru a achita datoria mamei soldatului, apoi a dispărut. Dar cineva a reușit să-i facă o fotografie. S-a dovedit că era un fost militar.

Răspunsul meu: Astfel de acțiuni extraordinare sunt foarte emoționante. Avem nevoie de mai multe exemple puternice pentru a încuraja pe toată lumea să interacționeze cu amabilitate.

Pe de altă parte, politica companiei de electricitate este una comercială și nu poți face nimic în privința asta. În același timp, este necesar să se ia în considerare faptul că există consumatori speciali, cum ar fi pensionarii, care ar trebui tratați diferit, eventual prin redistribuirea poverii între alții.

Întrebare: Vă plac astfel de povești?

Răspuns: Nu, nu vreau ca aceste povești să fie excepții lacrimogene de la regulă. Îmi doresc ca ele să fie realizate în mod constant în viața reală de către o societate corectă, care are grijă în mod deliberat și sistematic de toți cetățenii săi, astfel încât să nu existe astfel de cazuri care sunt bune pentru un film, dar nu pentru viață.

Există încă multe astfel de cazuri, dar nu auzim despre ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un procent extrem de mare de angajați au întâlnit simptome de epuizare profesională, senzație de epuizare și iritabilitate, indiferență față de munca lor și lipsă de încredere în abilitățile lor profesionale, iar unii s-au plâns de dureri de cap frecvente și insomnie cauzate de stresul legat de muncă.

Există convingerea că, dacă aceste probleme ar fi discutate și abordate deschis, multe dintre aceste tipuri de dificultăți ar putea fi evitate.

Oamenii care suferă în mod evident de sindromul de epuizare profesională tind să fie nemotivaţi și pasivi. Le lipsește orientarea spre rezultate și este dificil să lucrezi cu ei, deoarece nu sunt orientaţi spre rezolvarea constructivă a problemelor, iar problemele doar se agravează atunci când ei sunt implicaţi.

Răspunsul meu: Un ego neîmplinit poate fi calmat doar temporar prin recompense, vacanțe, discuții despre probleme etc., deoarece nu există o soluție reală la această problemă la nivelul lumii noastre. Egoul și-a atins limita naturală de creștere și nimic nu-l mai poate satisface. Când încercăm să-l stimulăm în continuare, acesta pur și simplu se învârte în gol.

În cele din urmă, va exista o singură cale de ieșire: să-și schimbe rolul din a se împlini singur la a-i împlini pe ceilalți.

A ne schimba pe noi înșine este imposibil, dar Forța care ne-a creat, poate schimba ceea ce a făcut. Și este gata să facă acest lucru, dar numai la cererea noastră, astfel încât să putem stabili în acest fel contactul cu ea.

Din KabTV „Muncă și sănătate”, 25.06.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Trăiam normal, lucram normal, eram pasionat de meseria mea și apoi, dintr-o dată, bam, am devenit gol. Dintr-o dată, nimic nu mai avea rost. Există muncă, există un loc de muncă, există bani, dar nu văd niciun sens în asta.

Răspuns: Este natural. Aceasta este creșterea unui om. Aceasta este dezvoltarea umană treptată.

Egoismul omului nu mai este împlinit. Este același egoism, care este fundamentul nostru. Dar a fost o vreme când era împlinit; se bucura de muncă, onoare, faimă, cunoaștere, bani, oportunitatea de a realiza cumva toate acestea. Iar astăzi, nu. Părerea altora nu contează; urcarea pe o scară nu contează.

Ai putea spune că există un fel de oboseală, poate ca în orice metal sau material, la fel este și aici.

Comentariu: Se numește „burnout/epuizare”. Există chiar și un astfel de termen.

Răspuns: „Burnout”, frumos spus, da.

Egoismul a trecut la următorul mod de funcționare. Nu-i mai este de ajuns să i se dea totul, lucrurile care odinioară îi aduceau satisfacție, împlinire, satisfacerea vanității și așa mai departe. Acum, nu mai este. Ce ar trebui să fac? Nu știu de ce ar trebui să fac ceva. De ce ar trebui să trăiesc sau să muncesc? Nu știu! Pur și simplu nu mă interesează deloc.

Pur și simplu nu există satisfacție, împlinire, saturație. De ce să muncesc? De ce să trăiesc? Nu există niciun motiv. Asta e. Dă-mi o pastilă și asta e. Oamenii vor ajunge în acest punct!

Comentariu: Da, simt că vor ajunge, cu siguranță.

Răspuns: De ce nu? Este o cale de ieșire din suferință. Îmi doresc să uit și să adorm.

Întrebare: Deci iai pastila. Acum, să spunem, am ajuns în acest impas. Chiar simt clar că acest lucru se va întâmpla. Sunt aproape sigur că se va întâmpla. Deci ce ar trebui să facă omul într-o astfel de situație? Continuaţi să spuneţi că va exista un strigăt atât de universal!

Răspuns: Da, dar acel strigăt este conștientizarea adevăratei dorințe de a înțelege sensul vieţii. Cu alte cuvinte, de ce am nevoie de toate acestea?

Într-o asemenea măsură încât nici măcar copiii, care este cel mai important lucru pentru om, și mai ales pentru o femeie, nu-i vor mai aduce bucurie.

Vei avea totul, absolut totul, dar nu vei mai putea să-ți îndeplinești nici măcar mecanic munca sau să faci ceva pentru ei. Nimic! Aceasta este adevărata disperare din pricina golului Kli-ului egoist.

Întrebare: Deci, când va veni eliberarea?

Răspuns: Eliberarea din această stare va veni atunci când va fi un urlet imens către ceruri, iar omenirea va începe să înțeleagă de ce există cu adevărat, și nu înainte.

Abia atunci când va apărea o nevoie reală de a înțelege sensul vieții. Vom trăi să o vedem!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08/08/2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că trebuie să ai o dorință și să faci analiza corectă, astfel încât această dorință să fie plăcută Creatorului. Unde ar trebui să mă opresc în analiză, astfel încât să nu alunge Hisaron (deficiența)?

Răspuns: Trebuie să simți constant cu ce dorință te îndrepți către Creator. Atunci îți va deveni clar unde este punctul în care ai încetat să te îndrepți către Creator pentru nevoile prietenilor sau ale întregului Kli  mondial, și în schimb, Îi ceri să te umple personal.

Din partea a 3-a a Lecției Zilnice de Cabala 8/12/2025, „Prima Cerere și Întrebare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că omul trebuie să-și depășească propriile opinii și gânduri și să creadă cu credință deplină că aceasta este chemarea Creatorului. Ce depășim în noi înșine pentru a auzi vocea Creatorului în grupul de zece?

Răspuns: Trebuie să încercăm să ieșim din starea noastră limitată în care suntem conectați unii cu alții prin mici legături egoiste și să ne străduim să le înlocuim cu dăruirel reciprocă îndreptată către centrul grupului.

Pe cât posibil, ar trebui să evităm să ne adresăm personal cuiva din grupul de zece, și în schimb, să ne dizolvăm în prieteni și să-i conectăm împreună. La asta trebuie să ajungem.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.08.2025, „Sensibilitatea la chemarea Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În cel mai înalt punct al unei ascensiuni, cum își poate aminti omul în timp util că totul a fost făcut, se face și va fi făcut de către Creator și să nu-și atribuie nimic?

Răspuns: Un astfel de sentiment și o astfel de evaluare se formează treptat în om. Așadar, trebuie doar să continue.

Întrebare: Munca interioară cu Creatorul este menită să aducă pe om la intenţia de a dărui? Sau chiar înainte de munca interioară, ar trebui să simt că intenția mea este îndreptată spre dăruire și apoi voi ajunge la această muncă?

Răspuns: Nu, intențiile de dăruire se formează treptat în interiorul omului. Adică, munca interioară te aduce la o intenție clară de a dărui.

Întrebare: Ar trebui să percep toate cuvintele care vin de la prieteni ca fiind vocea Creatorului?

Răspuns: Nu toate, dar în cea mai mare parte.

Întrebare: Care ar trebui să fie răspunsul unui om la chemarea Creatorului?

Răspuns: Omul ar trebui să încerce să se apropie de Creator și să înțeleagă ce își dorește El de la el.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.08.2025, „Sensibilitate față de chemarea Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deși cu toții ne naștem cu propria noastră rădăcină unică a sufletului pe niveluri diferite și cu dorințe diferite, deoarece există o incluziune reciprocă a sufletelor, fiecare om poate adopta dorințele altora. Mai mult, se spune că oricine se poate ridica la nivelul lui Moise. Dar cum este posibil acest lucru dacă m-am născut cu o rădăcină mică a sufletului?

Totuși, totul depinde de om! Chiar dacă omul se naște cu o rădăcină joasă a sufletului, se poate conecta la dorințe superioare, le poate corecta și se poate ridica la cel mai înalt nivel.

Aceasta se numește trimiterea de către Creator a unui măgar (în ebraică, măgar, „Hamor” din cuvântul „Homer”, material), un suflet care îl ajută pe om să se conecteze la dorințe superioare, și de asemenea, să le corecteze. Atunci, oricine se poate ridica la nivelul Patriarhilor (Avraam, Isaac, Iacov), cele mai înalte suflete, precum și la nivelul lui Moise, cel mai mare dintre profeți.

Prin urmare, atunci când omul se naște (se naște) în lumea spirituală, el poate primi de la toți ceilalți dorințele lor, și folosindu-le, poate deveni la fel de valoros ca cel mai înalt suflet. Și în aceasta, sufletele nu interferează unele cu altele. Toate se ridică la același nivel maxim de corectare, până la lumina deplină a NRNHY.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/2/10, Scrierile lui Rabaş – Art.10, 1984-Ce grad trebuie să obţină un om ca să nu mai trebuiască să se reîncarneze

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din știința Cabala se știe că, urmare a întregii noastre dezvoltări în această lume, în cadrul credințelor și religiilor, în domeniul tehnologiei, al vieții publice și sociale, în domeniul guvernării și al relațiilor internaționale, trebuie să ajungem la o dezamăgire completă în această dezvoltare, să ne oprim și să recunoaștem: „Nu știm ce să facem în continuare”. Am încercat să realizăm ceva, să ne îndeplinim dorințele, și nu am realizat nimic. Această cursă fără sfârșit nu a dus la nimic.

Desigur, când omul ajunge la o astfel de concluzie, nu este fericit. Dar tocmai această stare de anxietate îl face să se oprească și să se gândească la ce să facă în continuare.

Apoi, în disperare și neputință, începe să descopere că există o altă formă de dezvoltare. Dar aceasta nu poate fi revelată până când omul nu ajunge la deziluzia completă față de prezent și la disperare față de viitor în această viață, care ne-a fost dată se pare, din întâmplare, pe acest glob unde trăim ca animalele, fără să înțelegem de ce și pentru ce. Și într-adevăr, dacă ne privești din exterior, de oriunde din univers, întreaga noastră viață pe această planetă va părea foarte ciudată, pentru că ne distrugem în mod constant. Pentru ce?

Când omul se întreabă „De ce am nevoie de toată această viață?”, el începe să realizeze că are nevoie de un ghid care să-l îndrume și să-l conducă pe calea aceasta. Și atunci ajunge la cărțile adevărate, ai căror autori au înțeles deja o nouă formă de viață, nu pe stratul subțire și fragil al scoarței terestre care acoperă această planetă, unde existăm în dependență completă de ea în toate, ci viața într-o dimensiune complet diferită. La urma urmei, pe lângă Pământul nostru, universul nostru și alte galaxii, există o trecere într-o altă dimensiune, superioară.

Desigur, acest lucru necesită un ghid care să ne îndrume pe parcurs. Dar este ca și cum întreaga umanitate s-ar afla în Arca lui Noe, care trebuie acum să se desprindă de această lume și să pătrundă în următoarea dimensiune.

Acest ghid este o Forță specială de sus, pe care Zohar-ul o numește „conducătorul măgarilor”. Măgarii, Hamorim (adică noi), de la cuvântul „Homer” (material, dorința de a se bucura), care trebuie dezvoltat, adică să-l conducă înainte, arătându-i cum să atingă o formă diferită de existență.

Prin urmare, „Conducătorul de măgari” este un articol special din Cartea Zohar. Pe măsură ce citim acest articol, ar trebui să încercăm să ne conectăm cu această Forță, conducătorul nostru, care ne conduce înainte, cu condiția să ne putem agăța de el și să vrem să-l urmăm.

Zohar-ul vorbește alegoric despre această Forță, conducătorul de măgari, ca despre un om care merge înaintea măgarilor pe care îi mână, înțepându-i cu un băț ascuțit pentru a-i face să înainteze. La urma urmei, măgarul înțelege un singur lucru: dacă îl doare, merge înainte; dacă nu îl doare, se oprește. Așa se comportă materia noastră.

Și de aceea avem nevoie de această Forță externă care ne va „înțepa”, iar apoi va trebui să mergem înainte; altfel, vom rămâne pe loc. La urma urmei, suntem creați din dorința de a ne bucura și nu suntem capabili să ne „înțepăm” singuri sau să invocăm această Forță din exterior. Cum pot să-mi provoc de bunăvoie suferință?

Prin urmare, conform Zoharului, această Forță externă este trimisă oamenilor care sunt deja capabili să se ridice la o dimensiune superioară, și pe lângă viața din această lume pe care o simt în corpul lor, în „măgarul” lor, să dobândească o viață suplimentară, în dimensiunea spirituală.

Acest lucru este foarte posibil, dar trebuie să ascultați acel conducător de măgari care este trimis de sus fiecărui om. Acest conducător se trezește în noi și ne mișcă. Trebuie doar să fim sensibili la acțiunile sale.

Așadar, să-l găsim în noi înșine și să ne dorim să ne ridicăm!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.03.2011, Introducere la Cartea Zohar „Conducătorul de măgari”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există multe povesti despre bărbați care au trăit vieți liniștite și sumbre. Chiar dacă au familii, sunt sumbri și distanți. Nu spun niciodată un cuvânt amabil nimănui, dar pe patul de moarte, se întorc către soțiile lor și în cele din urmă spun: „Te iubesc”. Ce puteți spune despre asta?

Răspuns: Omul, înainte de moarte începe să simtă ceva din lumea adevărului.

Întrebare: Deci este ca și cum ceva i se luminează?

Răspuns: Nu numai că i se luminează viitorul, dar este eliberat de egoismul trecutului. Ce este moartea? În primul rând, este moartea egoismului nostru. iar dacă câștigă ceva după aceea, este o altă întrebare.

Întrebare: Deci este ca o graniță între a te îngriji doar de tine însuți și a păși într-un spațiu complet diferit? Și există un mic adevăr acolo?

Răspuns: Este mic, dar acolo începem să-l înțelegem și se deschide o lume nouă.

Întrebare: Și acest „Te iubesc” este adevărul?

Răspuns: Da, de acolo începe. Cu realizarea că până acum nu ai iubit și nu ai ştiut ce înseamnă să iubești cu adevărat.

Întrebare: Deci, în acel moment simt că am trăit pentru mine, că m-am iubit doar pe mine?

Răspuns: Foarte mult!

Întrebare: Și ce se află în această mărturisire finală, în acest strigăt, în această rugăciune?

Răspuns: Omul realizează că întreaga sa viață egoistă a fost, în esență, greșită. Dar sunt și oameni care spun contrariul: „Bea, fumează, distrează-te, ia tot ce poți din viață.” Vorbesc serios. Am auzit asta: „Nu ține cont de nimic! Îndeplinește-ți dorințele.”

Comentariu: Este o schimbare destul de bruscă, de la romanticul „Te iubesc” la asta…

Răspunsul meu: Nu este un „Te iubesc” romantic. Este ceea ce simte cu adevărat omul. Nu este sentimentul romantic „iubesc – nu iubesc”.

Întrebare: Este într-adevăr adevărul care strălucește?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și ceea ce tocmai aţi spus, opusul…

Răspunsul meu: Și asta este adevărul, dar cealaltă fațetă a lui.

Întrebare: Ce se ascunde în spatele cuvintelor „Te iubesc”?

Răspuns: Depinde de cine o spune.

Întrebare: Dar în general, sincer, ce se ascunde în spatele expresiei „Te iubesc”?

Răspuns: „Te iubesc” înseamnă că vreau să simt că nu am un sine propriu și că existența mea are ca scop doar să te împlinească și să se bucure de împlinirea ta.

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 04.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În fiecare cuvânt pe care îl spuneţi, se simte o Hisaron (dorintţă) în relația cu Creatorul, fără de care este imposibil să continui să trăieşti.

Putem face o Hisaron ca a dvs. o proprietate a grupului nostru de zece, astfel încât să doară cu adevărat, și să nu o ascundem în spatele unor fraze, cuvinte sau formule memorate?

Răspuns: Nu este nimic special în efortul meu de corectare. Prin urmare, dacă doriți, veți putea să vă conectați între voi și cu Creatorul, cu toți prietenii noștri din lume, să ridicați această Hisaron și să o îndreptați către Creator. Asta trebuie să faceți.

Întrebare: Dar totuși, cum putem face ca nevoia interioară de Creator să devină proprietatea grupului de  zece, astfel încât să doară pe toată lumea?

Răspuns: Trebuie să discutați despre asta, iar apoi vă veți conecta între voi. În aspirația voastră comună, în Hisaron a voastră comună, veți putea aduna tot ceea ce lipsește și o veți putea îndrepta către Creator. Iar Creatorul îi va răspunde cu siguranță.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/08/2025, „Mai întâi cereți și întrebați”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→