Întrebare: Cum s-au ridicat cabaliştii unii pe alţii în trecut? Cum şi-au transmis unul altuia măreția scopului?

Răspuns: În primul rând, de la început a fost rânduit: cabalişti să nu fie singuri. De ce a început Avraam să adune imediat oameni?

Pentru că, corectarea este posibilă numai în conexiunea dintre toţi, tocmai în locul în care s-a produs ruperea conexiunii. În lumea infinitului, ești absolut conectat cu toți ceilalți într-un suflet unic, unde toţi sunt interconectaţi precum organele într-un corp; mai mult decât atât, pâna într-o asemenea măsură încât dacă o parte se desprinde, atunci întregul sistem se destramă.

În lumea noastră nu simțim asta, nu vedem asta. Imaginați-vă dacă trupul nostru s-ar ridica la nivelul lumii infinitului și dacă chiar şi un singur fir de păr i-ar cădea de pe cap; atât ar trebui, ar fi moarte instantanee și totul ar deveni literalmente distrus. Pentru că perfecțiunea, eternitatea și sfinţenia sunt un sistem atât de întreg, închis și absolut, încât dacă elimini un atom din el, totul s-ar dărâma ca un castel de cărți și nici o conexiune nu ar rămâne nedeteriorată.

Prin urmare, a trebuit să coborâm din lumea infinitului într-o astfel de stare, în care toate conexiunile par a fi complet distruse, putem exista independent unul de celălalt și chiar ne putem face rău unul altuia, și putem continua să trăim.

Vă puteți imagina ce ironie este aici? Nu am coborât pur și simplu de la nivelul infinitului, ci ne-am transformat în ceva opus: existăm și ne face plăcere să ne facem rău unul altuia. Imaginați-vă întregul system, în care totul este opus!

Și acum, din această stare, trebuie să ne ridicăm înapoi, adică trebuie să stabilim că făcându-ne rău unii altora, în realitate ne facem rău nouă înșine, ne desprindem de sursă, de eternitate, perfecțiune, infinit, și trăim precum animalele în continuă îngrijorare, anxietate și frică.

Atunci când realizez acest lucru, încep să înțeleg că este posibilă corectarea doar prin reconstruirea conexiunii și nimic altceva.

Din KabTV “Am primit un apel. Ruperea conexiunii dintre suflete” 20/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Oscar Wilde a spus-o frumos: “Cel mai frumos sentiment din lume este să faci o faptă bună anonim – și cineva să afle.”

Răspunsul meu: “Să afle cineva” subliniat.

Întrebare: Lumea noastră este construită în așa fel încât să nu putem face niciun act altruist?

Răspuns: Așa este natura noastră. Cum am putea?

Noi putem doar distruge, folosi, sparge și încălca. Asta este tot; asta este natura noastră. Nu putem fi în alt fel. Prin urmare, trebuie să ne gândim cum să ne putem limita în mod rezonabil, în asemenea măsură încât să perturbăm cât mai puţin tot ce ne înconjoară. Acest lucru este posibil doar prin educaţie.

Întrebare: Dar o faptă bună la nivelul lumii noastre, există ea?

Răspuns: Un act de bunătate la nivelul lumii noastre este atunci când tratăm lumea ca pe casa noastră, care este una pentru noi toți, și suntem ca o singură familie și avem grijă de fiecare.

Dacă omul are o astfel de atitudine, atunci desigur, vom pune această lume în ordine, atunci ea poate fi readusă înapoi într-o anumită măsură. Nici măcar înapoi, dar am depăși un vârf de consumerism excesiv, distrugere și denaturare a tot ceea ce este posibil, iar acum trebuie să punem puțin totul în ordine. Adică trebuie să ne limităm în tot ceea ce nu este necesar.

Întrebare: Poate omul să ajungă la asta?

Răspuns: Natura lui îl va forța. Există un concept de necesar și suficient. Este necesară restrângerea reciprocă a tuturor, acceptată voluntar de fiecare dintre noi, pentru a ne face planeta confortabilă pentru noi și generațiile viitoare.

Comentariu: Dar puteți auzi voci care spun: “Asta este ceea ce vrem.” Există mișcări întregi în sensul acesta.

Răspunsul meu: Ei nu realizează nimic cu adevărat. Pentru că nu o poți face cu forța și nu o poți face strigând în piaţă.

Întrebare: Și cum poți face asta?

Răspuns: Prin reeducarea oamenilor! Adică, toți acești ecologisti și alte grupuri Greenpeace, fac doar mult zgomot și stârnesc ură și neîncredere.

Întrebare: Ce ar trebui să stea la baza acestei reeducări?

Răspuns: Să transformăm întreaga umanitate într-o familie și întregul glob într-un apartament confortabil pentru toată lumea; casa noastra.

Întrebare: Este frumos și îmi doresc foarte mult să fie așa.

Răspuns: Natura ne va forța să o facem. Suntem într-o asemenea stare. Poate vom trece prin altceva, sau va fi un război mondial, jumătate din umanitate sau cea mai mare parte va fi distrusă. Se va ajunge oricum la asta. Oricum, natura aduce totul la echilibru.

Întrebare: Vă dați seama că aceasta este o întrebare educațională pe termen lung, având în vedere cine este omul?

Răspuns: Este un proces lung, dar depinde de conștientizarea urgenţei.

Întrebare: Cine poate fi profesor în astfel de școli, astfel de universități ale vieții? Cel care a ajuns la această înțelegere?

Răspuns: Poate fi un profesor cel care s-a ridicat puțin peste nivelul său natural egoist.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/12/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Au existat momente în viața de zi cu zi când ceva sau cineva v-a deranjat și aţi început să vă enervaţi, dar apoi v-aţi amintit de unde vine totul? De exemplu, dacă unele bătăi, zumzet sau alt zgomot vă distrage atenția.

Răspuns: Dacă se încadrează în limitele liberului arbitru, sunt gata să “ucid”.

“Graniţele liberului arbitru” înseamnă de exemplu, că dacă  diseminarea depinde de tine și cineva interferează cu ea, acest lucru nu poate fi iertat sub scuza că totul vine de la Creator, deoarece diseminarea este ceva ce ești obligat să faci.

Nu există iertare într-un astfel de caz, decât în ​​cadrul liberului arbitru în care trebuie să diseminezi și să faci totul în cel mai bun și mai corect mod. Altfel, nimic nu există, nici măcar înțelepciunea Cabala. Atunci suntem pur și simplu animale.

Nu suntem animale tocmai pentru că ni s-a dat înțelepciunea autocorectării. Suntem obligați să atragem lumina pentru corectarea noastră. Dacă cineva din jurul meu, căruia i s-a oferit această oportunitate, nu o folosește sau o face incorect, nu pot accepta. Dar numai asta!

În orice altceva, nici măcar nu am puterea de a forța pe cineva sau de a interveni în vreun fel. Doar în ceea ce este filtrat ca parte a liberului lor arbitru și nu îl folosesc.

Întrebare: Dar liberul arbitru se aplică nu numai diseminării și transmiterii înțelepciunii Cabala, ci și studiului, nu? Sau studiul nu face parte din liberul arbitru?

Răspuns: Liberul arbitru include studiul, conexiunea în grup, atitudinea omului față de carte, profesor și Creator, cu alte cuvinte, tot ce ține de avansarea personală și colectivă către scop.

Comentariu: Dar nu puneţi presiune pe oameni atunci când trec prin diferite stări.

Răspunsul meu: Ei trebuie să treacă prin ele. Liberul lor arbitru constă în a îndura aceste stări pe cont propriu. Nu am dreptul să mă amestec. Dacă aș face-o, m-aș comporta ca și cum aș fi Creatorul care îi controlează de sus, din exterior. Nu am dreptul să fac asta.

Întrebare: Deci asta înseamnă că există două tipuri de liber arbitru, unul care este de pedepsit și unul care nu este? De exemplu, trecerea prin stări versus diseminare?

Răspuns: Nu, nu există o astfel de separare. Liberul arbitru este unic. Este vorba despre atitudinea unui om față de progresul său. Unul este absolut conectat de celălalt.

Din KabTV “Am primit un apel. Când Creatorul este revelat” 4/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe de o parte, comunicarea dintre oamenii din lumea noastră este în continuă evoluție; pe de altă parte, vedem cât de incapabili suntem să ne angajăm cu adevărat în ea. Creăm comunicare doar pentru a ne folosi unii pe alții, pentru a ne continua existența. Nu ne putem vedea cu adevărat și nici nu putem vorbi cu adevărat unul cu celălalt.

Observ că oamenii din ziua de azi nici măcar nu vor să folosească foarte mult telefoanele; preferă să trimită SMS-uri sau mesaje care nu-i obligă în niciun fel; aruncă doar un cuvânt tipărit, ca să spunem așa, și asta este.

Dar pentru a vorbi cu cineva, asta vine deja cu anumite obligații și necesită ca omul să-și investească sufletul, să formeze un fel de conexiune interioară mai profundă. Oamenii nu vor să facă acest pas. De aceea cred că și această eră a comunicării telefonice va stagna în dezvoltarea ei: “Nu vreau să fiu atât de deschis față de ceilalți”.

Același lucru este valabil și pentru internet. Dacă încetează să mai fie ascuns, întregul sistem de comunicații va începe să se consume. Oamenii își vor da seama că există un ochi electronic care știe totul despre ei și îi poate compromite în fața tuturor – în fața unui soț pentru că vizitează anumite site-uri web, în ​​fața familiei pentru ceva ce au spus sau scris despre ei undeva.

Pe scurt, dacă Internet-ul se dezvăluie pe deplin ca un sistem care împiedică omul să se izoleze de ceilalți – ceva ce egoismul de astăzi pretinde – atunci asta va marca sfârșitul internetului. Va rămâne doar o bază de date, dar nu va exista nicio comunicare prin el, deoarece în zilele noastre omul își caută în primul rând propriul colț de liniște și este dispus să se conecteze cu ceilalți doar de la distanță.

Aceasta este o manifestare a spargerii conexiunii care a avut loc la nivelul sufletului, la timpul coborârii în lumea noastră. Cred că viitorul se va dezvolta într-o direcție puțin diferită. Omului i se va oferi oportunitatea de a rămâne incognito în timp ce interacționează cu ceilalți, dar totuși va ajunge treptat să se recunoască pe sine ca un element necesar al societății și societatea ca un sistem necesar pentru el.

Trebuie să descoperim interdependența noastră totală. Va deveni evidentă prin suferințe groaznice, crize și cataclisme, prin jocuri atât de complicate ale Creatorului, că nu vom avea loc de fugă.

Și deodată, vom descoperi primul grad spiritual către care ne conduce natura, unde vom percepe interconexiunea noastră. Dar eu nu doresc această conexiune; vreau să stau în propriul colț și să  folosesc conexiunea doar atunci când mă avantajează.

Totuși, vei fi forțat: nu, trebuie să te predai acestei conexiuni, să intri în ea ca o celulă complet integrată și unde nu va exista nicio scăpare. Îţi arunci raționamentul și emoțiile personale; trebuie să le încorporezi în acest sistem.

Și ce se întâmplă cu omul, va fi determinat de sistemul însuși, chiar în măsura în care poate spune: “Eşti  inutil; ne faci rău sau pur și simplu nu eşti necesar”, și vei fi de acord să fii anulat. La fel ca celulele dintr-un corp; miliarde mor în fiecare secundă și miliarde se regenerează.

Desigur, în progresul nostru spiritual, nu există moarte sau dispariție, dar va trebui să experimentăm dorința de a fi adânciți profund în sistem. Aceasta este o barieră psihologică foarte serioasă, care trebuie depășită. Iar omenirea va ajunge să realizeze acest lucru, fie de bunăvoie, fie prin greutăți.

Noi, cabaliștii, încercăm să facilităm acest proces predând și explicând. În secolele trecute, cabaliștii au înțeles și ei acest lucru și au făcut la fel. Metoda rămâne neschimbată, pentru că noi corectăm ceea ce s-a întâmplat înainte ca lumea noastră să apară; corectăm spargerea spirituală.

Din KabTV “Am primit un apel. Ruperea conexiunii dintre suflete” 20/06/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul se îmbolnăvește și se jenează să ceară ajutor grupului, pentru că el consideră că grupul nu ar trebui să fie implicat în astfel de chestiuni, ce pierde omul respectiv și ce pierde grupul? Sau este doar problema lui personală?

Răspuns: El pierde oportunitatea de a ajuta, de apropiere și de conexiune cu prietenii săi. Dar de ce ar trebui să-i fie rușine? Tot ceea ce se întâmplă este ghidat de Creator  conform planului Său. Și El se așteaptă să acționăm în conformitate cu acest plan.

Este esențial să nu percepem ceea ce se întâmplă ca fiind exclusiv personal. Ce este personal aici? Suntem doar organisme pe bază de proteine ​​care interacționează în propria noastră mocirlă. Cel mai important lucru pentru noi este să ridicăm sufletul deasupra acestui lucru. De ce ar trebui să facem ceva semnificativ din existența noastră materială nesemnificativă, ceva care se presupune că trebuie păstrat și prețuit? Sufletul este ceea ce ar trebui să prețuim și să ne propunem să-l ridicăm cât mai curând posibil.

Prin urmare, ar trebui să profităm de fiecare oportunitate, indiferent dacă cineva se simte rău sau bine, în orice situație. Dacă putem folosi toate acestea pentru ridicarea spirituală, ar trebui să facem acest lucru. De ce ar trebui să prețuiesc momentele trecătoare din viața mea organică? Se pare că nu înțeleg scopul vieții. Pentru ce este dat?

Astfel, eu dezvălui, creez, modelez și extind sufletul, primesc lumina superioară în el, experimentez existența eternă și rămân în el, în timp ce încă exist în această formă organică trecătoare.

Să presupunem că mi se dă o mașină să călătoresc din punctul A în punctul B, dar pe parcurs încep să mă preocup de ea, să o îngrijesc, să o spăl și să o curăț. Apoi totul se termină aici: transform un mijloc într-un scop.

Întrebare: Dar omul ajută grupul său apelând la prieteni pentru ajutor?

Răspuns: Ideea este că suntem creați ca ființe complexe, în mare măsură neștiindu-ne locul și acțiunile pe care ar trebui să le întreprindem. Prin urmare, în planurile pe care Creatorul le implementează asupra noastră, El ia în considerare nivelul nostru actual de dezvoltare.

Din KabTV “Am primit un apel. Întrebați grupul” 15/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul nu a părăsit niciodată Israelul în exil, înainte de a veni să-și pună Şchina cu ei. Este chiar cu atât mai mult cu Iacov, când el a coborât în ​​exil, Creatorul și Şchina Sa și sfinții de sus și Merkavot, toți s-au coborât cu Iacov, după cum este scris: “Cine a venit în Egipt cu Iacov”. Aceasta rezolvă întrebarea că, deși El a spus: “Voi coborî în Egipt cu tine”, nu înseamnă El singur, ci mai degrabă cu Şchina și armatele Sale și Merkavot. Aceasta este conduita Creatorului în toate exilurile, așa cum a revelat Ezechiel în exilul din Babilon. (Zohar pentru toți, vol. 4, “Şmot(Exodul)”, cap.”Cuvantul Domnului a venit special-2”, pct.59).

Ce înseamnă că El a venit să-și pună Şchina  cu ei? Credem că există ceva în care Creatorul  nu acționează. Dar în realitate există o unică Forță, care operează în toată creația, în interiorul nostru: Creatorul, lumina.

Exilul este o stare specială de creație pe care lumina o generează în mod deliberat în ea, în dorința pe care a creat-o, pentru a o coborî, a o îndepărta de Sine și a crea în ea o dorință pentru El.

Lumina măsoară cu precizie toate stările de exil, care include toate necazurile care se vor manifesta în dorința de a primi, tot golul, toată suferința.

În exil operează reversul luminii, a Creatorului, așa cum este scris: “Am împietrit inima lui Faraon”. Creatorul a fost prezent și în cadrul potopului și în alte asemenea evenimente.

La urma urmei, “Nu este nimeni altcineva în afară de El”. Exilul este o formă a acțiunii luminii, a Creatorului, în reversul său, într-un mod clar măsurat, precis, în toate gradele calităților corespunzătoare fiecărei dorințe, fiecărui suflet, în toate interconexiunile lor.

Prin urmare, este evident că Creatorul, lumina, este împreună cu oamenii în exil, acționând continuu asupra lor și susținându-i. El Însuși creează acest exil prin reversul Lui, partea de umbră, așa cum a spus regele David: “Tu mă înconjuri din față și din spate (cu lumină și întuneric)”.

Și când nu mai este nevoie ca lumina să acționeze prin partea ei opusă, adică prin întuneric – când El a tulburat și a trezit suficient dorința (Kli-ul) și ea se străduiește cu adevărat către partea directă a luminii, spre dăruire – atunci El scoate Kli-ul din exil către răscumpărare.

Numai lumina este singura forță activă, fie prin partea sa opusă, fie prin partea sa directă. Și astfel, întreg exilul este modul Lui de a ne pregăti pentru mântuirea noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala 12.04.10, Zohar, “Şmot”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că atunci când strigi către Creator după ajutor, El te apropie de El. Dar, în același timp, El îți arată unde ai greșit străduindu-te pentru dorințe care te îndepărtează de El.

Cum pot cere oamenii ca El să Şi-i apropie, și pe de altă parte, că El dezvăluie cu adevărat greșeala lor?

Răspuns: Dacă vei căuta astfel de stări, trebuie să le găseşti și să le actualizezi. Atunci vei vedea că Creatorul te îndrumă în mod constant către o singură direcție.

Întrebare: Cât este mai important să găsești greșeala unui om, decât să cauți apropierea de Creator?

Răspuns: Există o stare și există cauza ei. Aici ne aflăm într-o anumită stare cu Creatorul, dar dorim să îi cunoaștem cauza. Întreabă mai multe despre cauză, și când devine clar pentru tine, mergi mai departe pe baza ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/3/25, Scrierile lui Rabaș – Art.44, 1991-“Care este motivul pentru care Israel a fost răsplătit cu moștenirea pământului, în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce trebuie să facem pentru a trăi în pace? Cum putem trăi în pace?

Comentariu: Ar trebui un strigăt.

Răspunsul meu: Nu, umanitatea nu strigă. Nu văd pe nimeni țipând. Omenirea dorește doar să vadă cum toată lumea poate să pară corectă și să-și suprime aproapele.

Întrebare: Deci când va cere omul? Când se va întoarce corect către Creator ?

Răspuns: Când va simţi nevoia să trăiască după legile naturii. Iar oamenii nu vor asta încă.

Întrebare: Ce poate face să se întâmple asta?

Răspuns: Când voi vrea să dezvolt o viziune cosmică adecvată a lumii din mine. Vreau ca mintea mea, sentimentele și forțele mele să fie îndreptate spre a simți natura și a dori să fiu în acord cu ea.

Întrebare: Deci, când voi vrea ca această lume mică a mea să se deschidă către univers?

Răspuns: Altfel, nu se va întâmpla nimic. Tocmai pentru că mă mulțumesc doar cu mica mea lume, și orice altceva nu contează pentru mine și nici măcar nu-mi pasă dacă se înrăutățește — de aceea nu văd o soluție.

Întrebare: Deci, dacă gândul meu este “Vreau doar să mă simt bine și de aceea trăiesc” – este acest gând greșit?

Răspuns: S-a epuizat deja. Vedem ce se întâmplă. Lumea se poate cufunda într-o confruntare atât de sălbatică încât va fi după cum se spune, un război pentru pace.

Întrebare: Dar totul este în mâinile Creatorului. De ce nu face El astfel încât să putem cere acum, chiar acum? Toate condițiile par să fie acolo.

Răspuns: El face ca noi să cerem, dar noi nu vrem.

Întrebare: Rezistăm chiar și în acest moment?

Răspuns: Nu vrem. Suntem gata să facem totul pentru a suprima pe toată lumea.

Întrebare: Mai puteți explica cum vedeţi acest punct de cotitură în noi, astfel încât să ni-l dorim dintr-o dată?

Răspuns: Se va întâmpla treptat. Va ieşi din toată această deznădejde.

Întrebare: Credeţi că suferința se acumulează în umanitate și în om? Sau pur și simplu dispare ca apa în nisip?

Răspuns: Trebuie să ne uităm în principal la umanitate, și să vedem cum aceasta își dă treptat seama că nu aceasta este calea. Creatorul ne presează astfel încât să realizăm că trebuie să existe un răspuns corect și trebuie să fie contrar naturii noastre. Dar trebuie să dorim să luăm o decizie care este deasupra noastră.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 05/01/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De mult timp aţi spus că vor veni vremuri dificile și că umanitatea doar le amână.

Răspunsul meu: Nu eu spun asta, ci Cartea Zohar. Afirmă că toată suferința vine pe lume doar pentru a împinge oamenii spre corectarea lor completă.

Din moment ce ne apropiem de acest moment în timp, dar rămânem în urmă în esență, adică nu ne corectăm, această întârziere în a deveni ceea ce ar trebui deja să fim, declanșează forțe care ne obligă să ne schimbăm. Vorbind despre asta, nu eu pun aceste forțe în acțiune. Noi înșine le trezim prin întârzierea corectării noastre.

În același timp, nu încerc în niciun caz să mă apăr. Trebuie înțeles că prin diseminarea Cabalei, realizăm cea mai importantă acțiune din lume; ajutăm umanitatea să înțeleagă de ce depinde fericirea ei, și prin urmare, să atenuăm sau chiar să eliminăm cu totul suferința.

În plus, suferința după cum vedem, poate lua multe forme diferite. Oamenii vor începe în curând să se simtă din ce în ce mai mici și neputincioși. De exemplu, să presupunem că erupe un vulcan.

Dintr-o dată, noi, atât de puternici, atât de aroganți, ne vom simți niște prunci neputincioși, de parcă am fi nimic și nimeni. Ce vei putea face? Nimic. Acest vulcan va acoperi întregul pământ. Nici măcar nu-i putem înțelege amploarea. Erupe doar un munte, un nor mic se ridică și gata, Mama Pământ este acoperită, iar noi suntem sub această pătură.

Nu realizăm ce cataclisme declanșăm în lume cu defectele noastre. Totul depinde numai de asta. Natura, sau Creatorul, care sunt același lucru, ne va obliga să recunoaștem cât de neputincioși suntem în fața Lui, tocmai prin crize globale majore și răsturnări grave și imprevizibile.

Din KabTV “Am primit un apel. Suferinţa în lume” 17/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Știți câți bătrâni sunt abandonați acum? Mulţi! Și din anumite motive, copiilor lor nu le pasă de ei. Nici măcar nu-i sună. Dar responsabilitatea mea față de părinții mei? La urma urmei, există o legătură naturală cu ei.

Răspuns: Dar de ce există un atașament față de părinți? Cred că ar trebui să se preocupe de mine toată viața? Altfel, de ce m-au născut? Cât timp ei trăiesc, ar trebui să se gândească la mine. Iar dacă nu au nicio relaţie cu mine, deci nu au. Îi las și asta este.

Întrebare: Cum poate un copil să simtă astfel față de părinții săi?

Răspuns: El nu o simte.

Întrebare: Simte vreo durere, nimic?

Răspuns: Nu.

Comentariu: Părintele lui este pe moarte și el…

Răspunsul meu: El nu simte! Pentru că și-a depășit egoismul animalic și nu simte nicio legătură cu părinții săi, că ar trebui să-i ajute, să le ducă grija, să se gândească la ei și așa mai departe. Nu inventați ceea ce nu există! Nu poate fi adus înapoi!

În ultima vreme, toate acestea s-au stins, iar astăzi nu mai există. Dacă îți ajuți copiii, atunci ei au nevoie de tine. Poți fi aproape de ei. Dar dacă încetezi să-i ajuți, atunci ei nu au nevoie de tine. Așa se întâmplă.

Întrebare:  Dacă eu, ca părinte, îmi ajut copiii, atunci au nevoie de mine?

Răspuns: Atunci vor avea nevoie de tine și vei fi aproape de ei într-o oarecare măsură.

Comentariu: Sunt doar confuz de un lucru: că generalizaţi. Există și relații normale.

Răspunsul meu: Vorbesc despre tendința naturii! De aceea generalizez.

Întrebare: Și ce urmează?

Răspuns: În generația noastră, părinții mai pot oferi ceva copiilor lor: să-i îndrume, să le lase ceea ce au câștigat etc. Dar în generația următoare va fi deja un decalaj.

Vor exista astfel de relații între părinți și copii, încât dacă au aceleași scopuri spirituale, atunci vor fi cumva conectați prin ele. ȘIar dacă nu, oamenii vor începe să uite complet de părinți. Și părinții, sincer vorbind, nu se vor gândi nici ei la copiii lor.

Întrebare:  La ce se vor gândi părinții?

Răspuns: Despre cum să-și petreacă timpul în pace cu prietenii și tovarășii lor în vârstă.

Comentariu: Cu câinii și pisicile lor.

Răspunsul meu: Da. Sunt diverse cluburi care se deschid pentru a juca domino, sau nu știu ce altceva.

Întrebare: Ce este bun la asta?

Raspuns: Nimic! Astăzi, omul trebuie doar să înțeleagă cum ar trebui să fie conectat cu ceilalți. Este un sistem total diferit – nu un sistem de conexiune ca animale pământești.

Întrebare: Sistemul “părinți-copii” nu este un sistem animal?

Răspuns: Este un sistem în care părinții și copiii dezvăluie un scop comun pentru ei înșiși. Și apoi acest obiectiv îi leagă împreună.

Întrebare: Care este acel obiectiv?

Răspuns: Acest scop este atingerea sensului vieții. Pentru părinți, copii și nepoți, este întotdeauna același. Dacă îl dezvăluie, se atașează de el, atunci vor simți nevoia să se conecteze unul cu celălalt și să se ajute în acest sens.

Întrebare: Despre ce scop comun al vieții vorbiți? Că părinții și copiii au un singur scop pentru care se străduiesc?

Răspuns: Atunci părinții își vor putea împinge copiii spre scopul potrivit. Atunci va fi unitate între ei, atât pământească, cât și spirituală, pentru descoperirea Creatorului între ei.

Întrebare: Ce este revelarea Creatorului?

Răspuns: Revelarea Creatorului este revelarea conexiunii și a iubirii reciproce.

Întrebare: Doar între ei?

Răspuns: În primul rând.

Întrebare: În această unitate între copii și părinți? Să dezvălui această Forță?

Răspuns: Da.

Întrebare: Iar ei acum, nu vor să o dezvăluie?

Răspuns: Ei nu vor. Cine le-a spus despre asta? Cine i-a împins spre ea? OMS?

Întrebare: Deci aceste conexiuni naturale, despre asta nu este “le-a spus cineva”?

Răspuns: Nu, desigur că nu.

Comentariu: Acesta este tatăl meu, bunica mea,… nu?

Răspunsul meu: Nu, nimic.

Comentariu: Sunteţi dur astăzi.

Răspunsul meu: Nu sunt aspru. Aceasta este ceea ce se dezvăluie în lume. Sunt aspru? Voi sunteți toți cei care ați făcut lumea astfel.

Comentariu: Dar acest adevăr despre care vorbiți acum… Îmi imaginez câte comentarii vor urma.

Răspunsul meu: Eu sunt pentru dezvăluirea acestui adevăr și pentru a nu-l ascunde, astfel încât oamenii să poată vedea în ce stare de jos se află și la ce duce el.

Întrebare: Ce concluzie ar trebui să tragă omul după cuvintele dvs. dure? Că va exista un decalaj între părinți, copii și nepoți și că acest lucru este firesc?

Răspuns: Dacă nu găsesc un scop comun, atunci nimic nu îi va lega. Nimic nu îi va lega!

Comentariu: Adică îi chemați să caute acest scop comun.

Răspunsul meu: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 06/01/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→