Pe de o parte, comunicarea dintre oamenii din lumea noastră este în continuă evoluție; pe de altă parte, vedem cât de incapabili suntem să ne angajăm cu adevărat în ea. Creăm comunicare doar pentru a ne folosi unii pe alții, pentru a ne continua existența. Nu ne putem vedea cu adevărat și nici nu putem vorbi cu adevărat unul cu celălalt.

Observ că oamenii din ziua de azi nici măcar nu vor să folosească foarte mult telefoanele; preferă să trimită SMS-uri sau mesaje care nu-i obligă în niciun fel; aruncă doar un cuvânt tipărit, ca să spunem așa, și asta este.

Dar pentru a vorbi cu cineva, asta vine deja cu anumite obligații și necesită ca omul să-și investească sufletul, să formeze un fel de conexiune interioară mai profundă. Oamenii nu vor să facă acest pas. De aceea cred că și această eră a comunicării telefonice va stagna în dezvoltarea ei: “Nu vreau să fiu atât de deschis față de ceilalți”.

Același lucru este valabil și pentru internet. Dacă încetează să mai fie ascuns, întregul sistem de comunicații va începe să se consume. Oamenii își vor da seama că există un ochi electronic care știe totul despre ei și îi poate compromite în fața tuturor – în fața unui soț pentru că vizitează anumite site-uri web, în ​​fața familiei pentru ceva ce au spus sau scris despre ei undeva.

Pe scurt, dacă Internet-ul se dezvăluie pe deplin ca un sistem care împiedică omul să se izoleze de ceilalți – ceva ce egoismul de astăzi pretinde – atunci asta va marca sfârșitul internetului. Va rămâne doar o bază de date, dar nu va exista nicio comunicare prin el, deoarece în zilele noastre omul își caută în primul rând propriul colț de liniște și este dispus să se conecteze cu ceilalți doar de la distanță.

Aceasta este o manifestare a spargerii conexiunii care a avut loc la nivelul sufletului, la timpul coborârii în lumea noastră. Cred că viitorul se va dezvolta într-o direcție puțin diferită. Omului i se va oferi oportunitatea de a rămâne incognito în timp ce interacționează cu ceilalți, dar totuși va ajunge treptat să se recunoască pe sine ca un element necesar al societății și societatea ca un sistem necesar pentru el.

Trebuie să descoperim interdependența noastră totală. Va deveni evidentă prin suferințe groaznice, crize și cataclisme, prin jocuri atât de complicate ale Creatorului, că nu vom avea loc de fugă.

Și deodată, vom descoperi primul grad spiritual către care ne conduce natura, unde vom percepe interconexiunea noastră. Dar eu nu doresc această conexiune; vreau să stau în propriul colț și să  folosesc conexiunea doar atunci când mă avantajează.

Totuși, vei fi forțat: nu, trebuie să te predai acestei conexiuni, să intri în ea ca o celulă complet integrată și unde nu va exista nicio scăpare. Îţi arunci raționamentul și emoțiile personale; trebuie să le încorporezi în acest sistem.

Și ce se întâmplă cu omul, va fi determinat de sistemul însuși, chiar în măsura în care poate spune: “Eşti  inutil; ne faci rău sau pur și simplu nu eşti necesar”, și vei fi de acord să fii anulat. La fel ca celulele dintr-un corp; miliarde mor în fiecare secundă și miliarde se regenerează.

Desigur, în progresul nostru spiritual, nu există moarte sau dispariție, dar va trebui să experimentăm dorința de a fi adânciți profund în sistem. Aceasta este o barieră psihologică foarte serioasă, care trebuie depășită. Iar omenirea va ajunge să realizeze acest lucru, fie de bunăvoie, fie prin greutăți.

Noi, cabaliștii, încercăm să facilităm acest proces predând și explicând. În secolele trecute, cabaliștii au înțeles și ei acest lucru și au făcut la fel. Metoda rămâne neschimbată, pentru că noi corectăm ceea ce s-a întâmplat înainte ca lumea noastră să apară; corectăm spargerea spirituală.

Din KabTV “Am primit un apel. Ruperea conexiunii dintre suflete” 20/06/10

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →