Există o lege strictă a naturii care spune că atitudinea mea față de ceilalți determină atitudinea lor față de mine.
Acest lucru ni se pare atât de ciudat! Dar dacă încercăm, dacă facem un efort, atunci treptat, vom vedea că lumea depinde doar de atitudinea noastră față de ea și va începe să se schimbe în bine.
Cu alte cuvinte, pictezi propria ta lume.
Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 03/01/22
Comentariu: Privind la dvs., cineva poate spune că atunci când îndepărtaţi un student de dvs. nu este în detrimentul lui; adică nu o faceţi cu o atitudine arogantă.
Răspunsul meu: Nu, nu am avut niciodată o atitudine arogantă față de nimeni. Asta e sigur. Există pur și simplu o atitudine specifică ce aduce omul către scop într-un mod mai rapid și mai clar.
Poate că va vedea asta ca pe ceva nepoliticos sau disprețuitor, dar din partea mea ar trebui să fie așa. Vom lucra acum la etichetă? În acest fel este mai aproape de Creator și asta este tot. Prin urmare, nu trebuie să explic nimic.
Îmi amintesc că am avut un student pe care l-am rugat să-și schimbe locul când înregistram un program TV pentru că avea o față mai degrabă inestetică. A plâns, a sărit de pe scaun și a fugit.
Am fost surprins de asta. Dacă mi s-ar spune că fața mea ar putea înstrăina telespectatorii pe care vrem să-i atragem la Cabala, aș fi recunoscător acestei persoane: e ok dacă nu stau în față, dar prin asta îmi voi aduce contribuția; Nu voi respinge oamenii, să-I Îndepărtez de Cabala.
Cu toate acestea, el nu a înțeles asta. Și nu l-am înțeles. Cum este posibil să fii jignit de asta? Înseamnă că te iubesc mai puțin decât pe alții, că te apreciez mai puțin decât pe alții? Creatorul te-a făcut astfel încât să sperii oamenii. Şi ce dacă?!
La urma urmei, lucrăm împreună în aceeași afacere! Nu facem poze pentru amintiri. Facem asta pentru lume și vei fi văzut de toți. Dacă acest lucru este bun, atunci da; dar dacă acest lucru nu este bun, atunci nu. Trebuie să abordăm această afacere într-un mod realist, ca oameni serioși.
Aici am acțiuni foarte concrete, poate uneori foarte dure și oamenii cred că acțiunile mele sunt lipsite de inimă sau condescendenţă. Cu toate acestea, în realitate ele sunt doar foarte orientate spre obiective, mai ales când vine vorba de diseminare – scoateți unul, puneți altul, mutați-l aici, acela este mutat acolo, acesta poate fi strigat, dar nu acela. Așa este munca.
Omul trebuie să înțeleagă asta și să fie recunoscător pentru indicații. Slavă Domnului că cineva i-a spus și el o poate face și într-un fel poate fi parte din diseminarea și revelarea Creatorului.
Din KabTV “Am primit un apel. Profesor şi student” 25/06/10
Întrebare: Aţi spus că ne trezim, participăm la lecţie, părăsim lecția și mergem acasă și că toate aceste lucruri ar trebui să fie literalmente ca niște capitole ale cărții pe care o parcurgem. Ce fel de carte este aceasta? Cum ar trebui să o scriem?
Răspuns: Trebuie să scriem într-adevăr cartea acțiunilor noastre, în interiorul nostru.
Aceasta este o carte a intențiilor omului: în ce fel se apropie mai mult de Creator și atinge unitatea cu El.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 18/3/25, Scrierile lui Rabaş – Art.641-“Moștenirea pământului”
Comentariu: Spuneţi că sunteţi o persoană obișnuită. Dar, în același timp, sunteţi remarcabil. Mulți oameni vă cunosc și mulți vă admiră.
Răspunsul meu: Dar sper că nu-mi atribuie mie acest lucru, pentru că nu mă simt deloc așa. În Cabala, actorul principal este Creatorul, nu cel care Îl reprezintă. Într-un fel, sunt ca un reprezentant al Său, dar nimic mai mult decât atât, să spunem un funcționar, un reprezentant al biroului Creatorului.
Așa că uite-te la mine, și nu cred că oamenii se vor uita la mine îndeaproape mult timp. La urma urmei, prin mine (aș vrea desigur, să fie așa) ei Îl vor observa pe cel care stă în spatele meu. Le spun despre cineva, nu despre mine; le arăt pe cineva, nu pe mine. Îi îndrept în mod constant către El și mă dau deoparte pentru ca ei să-L vadă, ca să spun așa.
Nu sunt un actor care se expune: „Priviţi cum sunt îmbrăcat! Priviţi cum am jucat!” Dimpotrivă! Poate de aceea îmi lipsește simțul importanței personale; mă uit mereu la Creator și vă invit să faceți același lucru. Noi vorbim tot timpul despre El!
Comentariu: Dar mulți oameni vă privesc cu ochi încețoșaţi, aproape ca și cum s-ar uita la Dumnezeu.
Răspunsul meu: Acesta este un fenomen temporar. Fiecare om are o astfel de perioadă, în care este foarte “mic” și privește pe cineva mai înalt cu veneraţie. Dar apoi îi trece.
Cel puțin prin comportamentul meu, comunicarea și aparițiile mele exterioare, încerc să șterg sentimentul de importanță personală sau exclusivitate și să arăt că spiritualitatea poate fi atinsă de fiecare.
Din KabTV “Am primit un apel. Persoană importantă” 28/06/10
Comentariu: Când un om este într-un grup, se relaxează și i se pare că a realizat deja totul. Dar când iese în afara grupului, dintr-un motiv oarecare devine mult mai agitat.
Răspunsul meu: Desigur, pentru că nu se mai află într-un loc sigur, unde grupul îl sprijină. El înțelege că este aranjat intern în același mod ca și alții. Acest sentiment de mentalitate de turmă este cerut de om, la orice nivel.
Întrebare: Ce condiție este mai importantă pentru om?
Răspuns: Să simți că te afli într-un grup, și în același timp, în afara lui, și trebuie să intri constant în el. Asta e partea cea mai bună.
Comentariu: Dar aţi spus că este mai bine când omul se simte mai rău decât ceilalți. Toată lumea este organizată, toată lumea lucrează grozav, dar el nu se potrivește cu ei.
Răspunsul meu: Toată lumea ar trebui să aibă o simţire subiectivă că “sunt mai rău decât ceilalți”, toți ceilalți sunt în măreție spirituală, întregul grup este un sistem de infinit și perfecțiune, iar eu sunt în el ca un fel de organ subdezvoltat care s-a întâmplat să fie în el și trebuie să mă corectez rapid și să mă conectez cu toți ceilalți.
Trebuie să câștig favoarea prietenilor, ca să nu mă dea afară; Trebuie să le fac pe plac în toate felurile posibile, astfel încât să mă accepte ca pe unul de-al lor. În plus, o fac în mod conștient. Chiar încerc, vreau, și trebuie să mă simt așa.
Comentariu: Dar este imposibil ca omul să existe așa mult timp.
Răspunsul meu: De ce? Mereu!. În același timp, el își simte perfecțiunea, perfecțiunea nu în detrimentul său, ci datorită faptului că aparține grupului, datorită măreției sale.
Întrebare: Când începe omul să simtă că este în mâini sigure?
Răspuns: Numai anulându-se și dizolvându-se în prietenii săi, el simte că este pe mâini sigure și se simte grozav din pricina grupului, pentru că a putut să se anuleze înaintea acestuia. Adică avem în mod constant două sentimente opuse în starea noastră spirituală, în care unul îl determină pe celălalt.
Din KabTV “Am primit un apel: Măreţia grupului” 19/06/10
Comentariu: Mi se pare că aveţi o atitudine diferită față de cei cu care aţi studiat și față de studenții dvs..
Răspunsul meu: Un student este student. Iar faţă de cei cu care am studiat împreună la Rabaş, eram mai mult egali, deși nu exista prietenie între noi. Spre deosebire de ceilalți, am fost întotdeauna exclusiv lângă Rabaş.
Desigur, i-am tratat cumva altfel, dar nici nu i-am înălțat, nici nu i-am înjosit. Știau ceva, dar din păcate, nu au pus în aplicare. De aceea m-am îndepărtat de ei, fără să mă apropii.
Sunt mult mai apropiat de studenții mei decât de cei care au studiat cândva cu Rabaş. Îmi tratez elevii mult mai bine, cu iubire.
Întrebare: Dar acest lucru nu ar putea fi în detrimentul studenților? Sau pur și simplu vă distanțaţi de ei?
Răspuns: Nu mă distanțez de nimic. Munca mea este viața mea, lumea mea, trăiesc în mine însumi. Cred că ar trebui să mă comport așa. De ce ar trebui să mă comport diferit?
Dacă l-ai văzut pe Rabaş, el nu a îmbrățișat niciodată pe nimeni. Era foarte rar să-l vezi chiar dând mâna cu studenții săi sau cu cei apropiați. Dacă se apropia de el un străin, desigur, îl întâmpina cu obișnuita curtoazie umană. Dar cu cei închişi, era absolut obișnuit. Mai mult, cu elevii lui era destul de strict, chiar oarecum sec.
Îl copiez subconștient în multe feluri, se întâmplă involuntar.
Întrebare: Iar el, pe cine a copiat?
Răspuns: Nu știu dacă a copiat pe cineva. În principiu, calitățile interioare și spirituale care se formează în tine modelează modul în care relaționezi cu ceilalți într-un anumit fel. Trebuie să te comporți așa și nu altfel, deoarece trăsăturile tale interioare te țin în aceste limite.
Nu cred că mă comport arogant. Doar am viața mea interioară și trăiesc în ea. În exterior, acționez așa cum consider necesar pentru existența mea spirituală. Practic, tot ceea ce fac stabilește scopul, de la acțiuni plăcute la acțiuni poate neplăcute în exterior.
Din KabTV “Am primit un apel: Profesor și student” 25/06/10
Întrebare: Care este rădăcina diseminării înțelepciunii Cabala?
Răspuns: Conexiunea sufletelor! După ce au fost sfărâmate și sfâșiate de egoismul reciproc, ele trebuie să se reunească. Acesta este Lego-ul pe care noi trebuie să-l asamblam pentru a-L atinge pe Creatorul care a creat acest suflet unic.
Întrebare: De ce și alte confesiuni religioase caută să-și răspândească cunoștințele?
Răspuns: Fiecare mișcare vrea să se extindă, să fie puternică, influentă și puternică și să le absoarbă pe toate celelalte. Aceasta este dorința egoistă naturală a oricărei învățături.
Întrebare: Cum diferă învățătura cabalistă de expansiunea egoistă pe care tocmai ați descris-o?
Răspuns: Diferența este că nu recrutăm pe nimeni în mod specific. Nu avem nevoie! Dorim doar ca omul să-și descopere scopul, cum își poate face viața bună, chiar eternă și perfectă. Asta este tot.
Și cum ar trebui să se identifice? În nici un fel! Nu trebuie să fie numiți evrei, creștini, musulmani sau adepți ai ceva. Pur și simplu vor fi amabili și iubitori față de toată lumea.
Din KabTV “Am primit un apel. Conexiune sufletească” 19/04/10
Întrebare: În timpul înregistrării conversațiilor noastre, suntem constant întrerupți de oameni care vin la dvs. cu diverse întrebări. Cum putem transforma această situație în “Nu există altcineva în afară de El”? Care este scopul acestor tulburări?
Răspuns: În primul rând, nu este nimic în neregulă cu faptul că la fiecare douăzeci sau treizeci de minute, cineva vine inevitabil la mine pentru un sfat sau cu o întrebare. Nu văd nimic neobișnuit la asta. Totul curge natural, într-un ritm constant.
În al doilea rând, îmi oferă posibilitatea de a face un pas înapoi și de a privi subiectul dintr-un unghi diferit, indiferent dacă ar trebui continuat sau nu. Accept totul ca fiind necesar pentru dezvoltarea ulterioară. De ce să critici totul? Toate lucrurile au locul lor în lume, chiar și cele mai rele lucruri. Toate au nevoie de corectare, nu de distrugere.
Din KabTV “Am primit un apel. Când Creatorul Se dezvăluie” 4/5/10
Uităm în mod constant că nu există altul în afară de Creator. Acest lucru este făcut în mod intenționat de către Creator, cel care guvernează totul. El schimbă imaginile care apar în fața noastră și uităm că toate acestea sunt o lume imaginară. Se numește lume imaginară pentru că ni-L ascunde pe Creator.
Creatorul se ascunde în spatele lumii pe care o vedem în jurul nostru. Natura minerală, vegetală și animală, și oamenii și omul însuși cu lumea sa interioară – toate Îl ascund pe Creator de oameni. Nu trebuie să uităm acest lucru. În asta constă problema. După cum scrie Baal HaSulam, cea mai mare pedeapsă pentru om este atunci când se deconectează de Creator, adică Creatorul Însuși îl deconectează, pentru că omul nu face nimic pe cont propriu.
Prin urmare, toată munca noastră constă în a ne aminti constant că există Creatorul și omul, iar între ei se află această imagine a lumii imaginare. Omul nu ar trebui să ștergă această imagine, ci ar trebui să o relaționeze cu Creatorul. Creatorul creează toate aceste imagini în faţa lui, iar omul trebuie să le conecteze cu forța la El. Creatorul face acest lucru pentru ca omul să poată transforma toate aceste forme de ascundere în revelații și nimic mai mult.
Nu avem altă muncă. În toată viața noastră, în tot ceea ce există, trebuie să transformăm ascunderea, când lumea Îl ascunde pe Creator de mine, în revelație. Această ascundere vine doar de la Creator, iar eu trebuie să raportez toate aceste imagini la El..
Natura minerală, vegetală și animală, și mai ales oamenii sunt doar păpuşi, marionete, diferite imagini care nu au liber arbitru în relație cu mine și nu au o realitate independentă.
În cele din urmă, toate sunt doar un veșmânt în care Creatorul se înveleşte pentru ca eu să-L pot dezvălui tocmai prin el. Dacă reușesc să pătrund prin acest înveliș, să-l raportez de fiecare dată la El, să înțeleg că El este cel care se joacă cu mine și El este cel care face toate acestea, atunci acest înveliș se transformă din ascundere în revelație.
Trebuie să menținem constant acest lucru și să ne întărim reciproc într-o astfel de percepție a realității. Aceasta este munca noastră principală. Și atunci vom vedea că lucrăm deja direct cu Creatorul, încercând mereu să dezvăluim că “Nu este nimeni altul în afară de El” și “Binele care face bine” în fiecare obstacol pe care El îl pune între El și noi.
Trebuie să trăim constant cu această imagine, cu această percepție, cu realitatea pe care o imaginăm. Și munca noastră trebuie să fie mereu în această direcție. Imaginile lumii nu ar trebui să ne înrobească și să se joace cu noi astfel încât să le urmăm. Dimpotrivă, ne concentrăm mereu asupra Creatorului, iar imaginile lumii servesc doar la întărirea conexiunii dintre noi și El.
Aceasta este atât munca individuală a unui om, cât și munca sa prin grup. Munca individuală este pregătitoare, iar munca prin grup este cu adevărat binecuvântată; acolo se cere responsabilitate și sprijin reciproc.
Pentru că după ce omul încearcă să-L recunoască pe Creator în spatele fiecărui obstacol, el întâlnește obstacole atât de diverse și complexe încât doar cu ajutorul grupului dobândește abordarea corectă a Creatorului, care se află în el. Apoi începe să construiască în cadrul grupului un sistem care dezvăluie Creatorul ca acționând în diverse forme asupra tuturor calităților, simţirilor, minții și inimii persoanei.
Există o diferență în “Nu există altcineva în afară de El” în raport cu un individ și în raport cu un grup. La nivelul inferior, revelația personală este posibilă pentru un individ, dar la nivelurile principale, omul simte deja că are nevoie de grup și că acesta este instrumentul prin care Îl dezvăluie pe Creator în toate manifestările Sale, adică în cele zece Sfirot.
Din Lecția zilnică de Cabala, Purim
Întrebare: La ce acțiuni ar trebui să mă conducă clarificarea adevărului și minciunilor?
Răspuns: Înțelegerea adevărului și a minciunii mă duce la singura acțiune – anularea mea în fața celui superior. La urma urmei, adevărul este în sus, în timp ce în mine, având în vedere că sunt cel mai de jos, este întotdeauna o minciună. Pentru a dezvălui pe cel superior, trebuie să-L accept prin credinţă deasupra raţiunii. Toate condițiile pe care mi le oferă cel superior, trebuie să le recunosc ca fiind adevăr, iar toate impulsurile mele interioare ca minciuni.
Rezultă că vreau să ies din mine și să mă țin de cel superior, să primesc valorile Lui și să încerc să le urmez conform minții Lui. Este ca un copil care vrea să folosească mintea tatălui său, și datorită acestui lucru, el crește, dobândind mintea unui adult.
Datorită anulării noastre în faţa celui superior, câștigăm oportunități suplimentare. Nu așa funcționează lucrurile în lumea noastră. Dacă mă anulez înaintea ta în această lume, înseamnă că renunț la una dintre părerile mele și o accept pe a ta, pentru că te consider mai inteligent, mai cultivat, mai educat sau un om de știință mai bun. Mă anulez pe o chestiune anume, ca să pot învăța de la tine.
Dar în lumea spirituală, trebuie să mă anulez înaintea celui superior în toate, astfel încât să nu rămână nimic al meu în mine, nici măcar ca un copil înaintea adulților, ci mult mai mult. Am nevoie să mă anulez de parcă n-aș exista deloc: anulare în gânduri și simţiri. Dar o fac rațional și cu multă înțelepciune. Aici este necesară o muncă psihologică specială. Mă examinez și observ cum mă anulez în faţa celui superior pentru a mă îmbrăca în El și a adopta starea Lui.
Această formă de a mă anula înaintea celui superior îmi permite să mă ridic la nivelul Lui. În primul rând, există autoanularea mea completă înaintea celui superior, numită “embrion” (Ibur). Apoi, există o autoanulare și mai mare, care se numește hrănire (Yenika). Și apoi, o și mai mare autoanulare, numită maturitate (Mohin).
La început, este o autoanulare foarte simplă, deși nu ne este ușor să ne transformăm. Mă anulez de parcă pur și simplu nu aș exista și mă transform într-un singur punct, o picătură de sămânță în pântecele celui superior. Acesta este doar începutul autoanulării mele. Dar apoi, pentru a stăpâni acest grad, trebuie să iau toate gândurile și dorințele mele anterioare și să le transform pentru a se potrivi cu cele ale superiorului.
Ele vor fi întotdeauna opusul, deoarece Malhut al celui superior s-a transformat în Keter al celui inferior; prin urmare, deșeurile celui superior au fost hrană pentru mine — dulceață și adevăr. Ceea ce era gunoi la nivelul superior (în Malhut al celui superior), deșeuri pe care nu voiam să le folosesc, s-au transformat în hrană, dulceață și adevăr pentru cel inferior.
Dacă vreau să fac altă muncă, trebuie să transform toată amărăciunea pe care o simt acum în dulceață, iar tot ceea ce credeam că este dulce ar trebui să devină amar la gradul superior. Tot adevărul meu, atunci când este transferat la nivelul superior, trebuie să se transforme într-o minciună, iar toate minciunile mele trebuie să devină adevărul celui superior. Aceasta înseamnă că Malhut al celui superior se transformă în Keter al celui inferior. Dacă vreau să mă înalţ, trebuie să fac munca invers.
Dar mai întâi, mă anulez fără să-mi dau seama unde este adevărul sau minciuna. Indiferent ce s-ar întâmpla, tot ce îmi pasă este să mă anulez în faţa celui superior de parcă nu aș exista și să mă transform într-un punct, un strop de sămânță. Dar apoi încep să mă analizez și transform amărăciunea în dulceață și minciuna în adevăr, așa că urc gradele.
În cele nouă luni de dezvoltare a embrionului, cresc constant datorită faptului că mă anulez din ce în ce mai mult, transformând toate minciunile mele în adevăr, toate gusturile amare ale dăruirii în dulceață. Este o muncă vastă și continuă să te transformi în opusul tău în toate dorințele și gândurile tale, transformându-le pe toate către a da, dăruire și simțind dulceața în toate acestea.
În mod clar, această schimbare se produce din cauza luminii care vine spre mine. Dar trebuie să mă anulez constant la un nivel din ce în ce mai înalt pentru ca lumina să lucreze asupra mea. Lumina care vine la mine în aceste 9 luni de creștere a embrionului se numește “sânge” (Dam), de la cuvântul “neînsuflețit” (Domem), care mă corectează treptat. Apoi, trec prin etapa “hrănirii” și devin “adult”.
Întreaga ascensiune de la cel superior la cel superior constă în munca de anulare de sine. Prin urmare, prin diseminarea acestor cunoștințe și ajungând la publicul larg, împlinim autoanularea. La urma urmei, anulându-ne în faţa oamenilor, înaintea acestei lumi, slujind-o, ne anulăm în faţa Creatorului din ea. Pentru că, Creatorul a fost cel care a pus întreaga lume în faţa noastră.
Din Lecția zilnică de Cabala 30/07/13, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.148 – “Cercetarea amarului si dulcelui, a adevarului si a minciunii”
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription