Uităm în mod constant că nu există altul în afară de Creator. Acest lucru este făcut în mod intenționat de către Creator, cel care guvernează totul. El schimbă imaginile care apar în fața noastră și uităm că toate acestea sunt o lume imaginară. Se numește lume imaginară pentru că ni-L ascunde pe Creator.

Creatorul se ascunde în spatele lumii pe care o vedem în jurul nostru. Natura minerală, vegetală și animală, și oamenii și omul însuși cu lumea sa interioară – toate Îl ascund pe Creator de oameni. Nu trebuie să uităm acest lucru. În asta constă problema. După cum scrie Baal HaSulam, cea mai mare pedeapsă pentru om este atunci când se deconectează de Creator, adică Creatorul Însuși îl deconectează, pentru că omul nu face nimic pe cont propriu.

Prin urmare, toată munca noastră constă în a ne aminti constant că există Creatorul și omul, iar între ei se află această imagine a lumii imaginare. Omul nu ar trebui să ștergă această imagine, ci ar trebui să o relaționeze cu Creatorul. Creatorul creează toate aceste imagini în faţa lui, iar omul trebuie să le conecteze cu forța la El. Creatorul face acest lucru pentru ca omul să poată transforma toate aceste forme de ascundere în revelații și nimic mai mult.

Nu avem altă muncă. În toată viața noastră, în tot ceea ce există, trebuie să transformăm ascunderea, când lumea Îl ascunde pe Creator de mine, în revelație. Această ascundere vine doar de la Creator, iar eu trebuie să raportez toate aceste imagini la El..

Natura minerală, vegetală și animală, și mai ales oamenii sunt doar păpuşi, marionete, diferite imagini care nu au liber arbitru în relație cu mine și nu au o realitate independentă.

În cele din urmă, toate sunt doar un veșmânt în care Creatorul se înveleşte pentru ca eu să-L pot dezvălui tocmai prin el. Dacă reușesc să pătrund prin acest înveliș, să-l raportez de fiecare dată la El, să înțeleg că El este cel care se joacă cu mine și El este cel care face toate acestea, atunci acest înveliș se transformă din ascundere în revelație.

Trebuie să menținem constant acest lucru și să ne întărim reciproc într-o astfel de percepție a realității. Aceasta este munca noastră principală. Și atunci vom vedea că lucrăm deja direct cu Creatorul, încercând mereu să dezvăluim că “Nu este nimeni altul în afară de El” și “Binele care face bine” în fiecare obstacol pe care El îl pune între El și noi.

Trebuie să trăim constant cu această imagine, cu această percepție, cu realitatea pe care o imaginăm. Și munca noastră trebuie să fie mereu în această direcție. Imaginile lumii nu ar trebui să ne înrobească și să se joace cu noi astfel încât să le urmăm. Dimpotrivă, ne concentrăm mereu asupra Creatorului, iar imaginile lumii servesc doar la întărirea conexiunii dintre noi și El.

Aceasta este atât munca individuală a unui om, cât și munca sa prin grup. Munca individuală este pregătitoare, iar munca prin grup este cu adevărat binecuvântată; acolo se cere responsabilitate și sprijin reciproc.

Pentru că după ce omul încearcă să-L recunoască pe Creator în spatele fiecărui obstacol, el întâlnește obstacole atât de diverse și complexe încât doar cu ajutorul grupului dobândește abordarea corectă a Creatorului, care se află în el. Apoi începe să construiască în cadrul grupului un sistem care dezvăluie Creatorul ca acționând în diverse forme asupra tuturor calităților, simţirilor, minții și inimii persoanei.

Există o diferență în “Nu există altcineva în afară de El” în raport cu un individ și în raport cu un grup. La nivelul inferior, revelația personală este posibilă pentru un individ, dar la nivelurile principale, omul simte deja că are nevoie de grup și că acesta este instrumentul prin care Îl dezvăluie pe Creator în toate manifestările Sale, adică în cele zece Sfirot.

Din Lecția zilnică de Cabala, Purim

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →