Întrebare: Cu ce ​​ mentalitate ajungem la convenţie, în ce fel de unitate și ce ar trebui să realizăm ca grup individual și ca Bnei Baruch?

Răspuns: Principalul obiectiv al muncii grupului este pregătirea pentru convenție.

Aceasta înseamnă să vedem starea actuală a Kliului nostru, cea în care existăm în acest moment, adică în Lo Lişma, și să vedem cum să transformăm treptat aceste calități în Lişma.

Aceasta este de fapt, pregătirea noastră pentru convenție.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/2/25, Pregătirea pentru Convenția “Ne conectăm la Lişma”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există durere fizică, tortură, suferinţă, izolare, și totuși omul iese din închisori, din aceste torturi și poate trăi până la vârsta de 120 de ani ca un om sănătos. Și apoi există acest stres mental și asta este, viața se termină. Ce este, de ce este așa?

Răspuns: Pentru că corpul nostru este adaptat la suferința fizică, dar nu este adaptat la suferința senzorială și morală. Nu putem suporta.

Întrebare: De ce? La urma urmei, corpul este sănătos.

Răspuns: Pentru că este deasupra modului nostru natural de viață, a corpului nostru.

Întrebare: Deci o funcție superioară este perturbată, dar funcția pământească rămâne în ordine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci plec cu un corp sănătos, aproximativ?

Răspuns: Oamenii au existat în condiții pe care nu ni le putem imagina.

Întrebare: Și apoi bam, asta este. Există vreo componentă mai mare în noi?

Răspuns: Da, viața poate fi trăită dacă ai un scop; dacă poți ridica acest scop deasupra suferinței și limitărilor, atunci poți exista.

Întrebare: Deci te-ai agăţat de acest spirit și ții de el, dar corpul tău poate renunța?

Răspuns: Corpul nu va renunța dacă te ții de această putere deasupra vieții.

Întrebare: Deci le conectați?

Răspuns: Sigur, omul ar trebui să vadă un scop în fața lui și pentru ce suferă, pe scurt.

Întrebare: Atunci corpul va rezista?

Răspuns: Da. Problema cu noi în viața noastră este că nu vedem acest obiectiv astăzi.

Întrebare: Acest lucru se aplică și unui obiectiv simplu? De exemplu, centenarii locuiesc undeva, au un scop simplu, se țin de el, iar corpul ține împreună cu ei. Se aplică acest lucru unui obiectiv simplu, nu doar unul înalt?

Răspuns: Da, are oile lui, caprele sau un câine.

Comentariu: Aerul, natura.

Răspunsul meu: Da și toate astea.

Întrebare: Și el trăiește?

Răspuns: Da.

Comentariu: Sunt o mulțime de filme despre bătrâne, bătrâni care trăiesc până la 100 de ani, care trăiesc undeva într-o pădure, la munte, cine știe unde. Și cum crezi că rezistă? Și se mențin. Și cumva, funcționează așa. Uimitor! Și nu este nevoie de spitale sau medici.

Răspunsul meu: Nu, dacă se trezește și știe că trebuie neapărat să facă lucruri diferite, atunci toate acestea se suprapun.

Întrebare: Chiar și pentru a te hrăni?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 23/9/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul depinde de dorință; totul se dezvăluie în ea. Prin urmare, avem nevoie doar de o dorință bine organizată, structurată și direcționată.

Pentru a ne modela dorința, pentru a-i da forma potrivită care este gata să fie umplută de Creator, Creatorul joacă un joc cu noi. El se ascunde și se ascunde alternativ. Omul nu recunoaște întotdeauna acest joc, dar jocul continuă tot timpul și cu toată lumea, până la corectarea completă a tuturor.

Este esențial să recunoaștem constant că întreaga lume nu este altceva decât o manifestare a Creatorului în diverse imagini: atât cei care se opun, cât și cei care iubesc, cei care împiedică și cei care ajută, cei apropiați și cei care sunt îndepărtați, prieteni și străini total.

Toți acești oameni, precum și natura minerală, plantele, animalele, gândurile umane și dorințele, totul, cu excepția punctului propriului “eu”, punctul de observație de la care omul se străduiește să devină asemănător cu Creatorul, totul în el vine de la Creatorul care joacă acest joc, uneori atrăgând omul mai aproape, alteori îndepărtându-l.

Dar atât apropierea, cât și îndepărtarea se fac cu un singur scop: să incite omul, așa cum se spune: “Lumina superioară scutură și trezește dorințele”.

Dacă, în ciuda faptului că este îndepărtat, omul depune toată puterea pentru a se ține de gândul că totul vine de la Creator, pentru că “Nu există nimeni altcineva în afară de El” și Creatorul este fără îndoială “Binele și face bine”, iar atunci dorințele lui se extind.

Dacă cu adevărat “țin cu dinții” și nu își permit să se deconecteze de gândul și simţirea că este Creatorul cel care efectuează toate acțiunile cu ei, atunci oamenii încep să vadă cum să folosească corect fiecare moment al vieții. La urma urmei, fiecare adversar este în realitate, deloc un adversar, ci un ajutor, cineva care își întărește strânsoarea asupra Creatorului, mai ales în stările extreme.

În acest fel, oamenii avansează până ajung într-o stare în care sunt pregătiţi pentru orice și poate rezista la orice, atât timp cât nu se despart de Creator. Și aceasta este singura lor cerere.

Nu mai contează pentru ei ce se întâmplă în viața lor; ei cer un singur lucru: “Ca să pot locui în casa Creatorului în toate zilele vieții mele”. Ei chiar se bucură de toate obstacolele, pentru că acestea le extind dorințele.

Ei văd aceste obstacole ca fiind cele mai importante exerciții care le sunt trimise cu iubire de către Creator, care pur și simplu așteaptă ca disponibilitatea lor să le fie revelată.

Astfel, omul progresează până când finalizează întregul proces cunoscut sub numele de “ascundere” sau “perioada de pregătire” și trece de la “Lo Lişma” la “Lişma”.

Din pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 22.03.10, Scrierile lui Baal HaSu;am -“Şamati-10”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 79-a

Pentru a progresa trebuie să cerem o coborâre?

Nu este nevoie să ceri coborâri. Ar trebui să tânjim doar după scop. Indiferent dacă are loc o coborâre sau o ascensiune, este în afara controlului nostru. Astfel de stări ajung conform structurii sufletului nostru, pe care nu o cunoaștem.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să învățăm să simțim durerea altora?

Răspuns: Ar trebui să învățăm să simțim durerea celorlalți, pentru că făcând acest lucru, creăm un câmp pozitiv de conexiune reciprocă în jurul nostru. Este necesar pentru existență.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 23/09/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un om care condamnă pe altul se va trezi în mod neașteptat trăind aceeași stare.

Răspunsul meu: Și asta este foarte bine! I s-a dat ocazia să se corecteze, deoarece chiar în trăsătura pe care o condamnă, s-a văzut pe sine. Oricine observă un defect în altul face acest lucru pentru că acel defect există în el; altfel, nu l-ar recunoaște în altcineva.

Faptul este că, exprimând condamnarea cu voce tare, încep și ei să treacă prin această corectare. La nivelul nostru, acest lucru declanșează o buclă de feedback de la cealaltă persoană. Cu toate acestea, dacă condamnă doar în gândul lor, fără să-l pronunțe, ei sunt mai puțin implicați în proces.

Întrebare: Cu toate acestea, un gând nu este cu mult mai puternic decât un cuvânt?

Răspuns: Nu pentru noi! Nu pentru cei care sunt încă la nivelul lumii noastre, unde totul este determinat de cuvinte sau de aspectul unei persoane, mai degrabă decât de esența lor interioară.

Întrebare: Dar, în principiu, influența gândului tot este puternică?

Răspuns: Absolut! Influența gândului este absolută!

Din KabTV “Am primit un apel. Condamnare” 16.06.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetătorii trag un semnal de alarmă, evaluând un deficit de femei la scară globală.

Răspunsul meu: Întotdeauna s-a crezut că există mai multe femei decât bărbați. Acum sunt dintr-o dată mai puține?

Întrebare: Da, deficitul femeilor este estimat la 23 de milioane. Pe de altă parte, oamenii de știință cred că dezechilibrul din lume, cum ar fi amenințarea unui atac nuclear și a tuturor conflictelor în general, indică absența femeilor în echipele de decizie chiar și la cele mai înalte niveluri. Ce aduc femeile? Ce componentă aduc ele în procesul de negociere și comunicare?

Răspuns: Încă din copilărie vedem fete jucându-se cu jucării, construind o casă și gătind mâncare pe sobe mici de jucărie, în timp ce băieții se joacă de-a războiul, concurează etc. Fetele se joacă cu păpuși, iar băieții urmăresc și lovesc lucruri. Aceasta este un debuşeu natural al energiei interioare atât masculine cât și feminine.

Prin urmare, este firesc că a permite femeilor să participe mai mult în organizațiile noastre ar fi mult mai sigur pentru pace.

Întrebare: Cercetătorii spun că, datorită faptului că bărbații sunt mai ambițioși și înclinați să câștige, ei sunt mai competitivi la bază; vor să câștige, ceea ce duce la conflicte și extreme.

Potrivit unui sondaj asupra femeilor din parlamente și din funcții înalte, cercetătorii neagă faptul că femeile sunt atât de nevinovate în comparație cu bărbații militanti. Totuși, ei spun că femeile aduc raționalitate, creativitate și spirit de colaborare.

De ce se întâmplă asta? Unde este declanșatorul când ambii sunt egoiști?

Răspuns: Femeile sunt mai egoiste. Prin urmare, sunt predispuse la tot felul de conexiuni și compromisuri, deoarece sunt mai bune decât orice război. Ele cântăresc foarte sobru tot ce se întâmplă. Ele au o bună rezervă de egoism sănătos pentru a-și exercita autocontrolul și a gândi: “Acest lucru trebuie tratat în acest fel. Sau va duce la lacrimi.”

La o femeie, egoismul se manifestă sub formă de păpuși și la băieți în jocurile de război. Dar ambele sunt egoism. Care este de preferat? Femeia. Ea tinde să ușureze lucrurile și să realizeze prietenie și cooperare, ceea ce nu ar duce la procese teribile, ireversibile.

La bărbați, dimpotrivă, această componentă egoistă este rigidă. Nu se gândește la ce se va întâmpla mâine; este gata să spargă totul astăzi. Dar amandoi sunt egoisti!

Dacă mă întrebați pe mine, la nivelul lumii noastre este de preferat ca femeile să conducă lumea și bărbații să lucreze pentru ele, la fel ca un copil cu mama lui.

Întrebare: Ce spune Cabala despre această interacțiune?

Răspuns: Cabala nu vorbește despre asta pentru că nu are de-a face cu un bărbat și o femeie din lumea noastră când sunt amândoi egoiști și corupți. Ce poate spune Cabala despre ei? Ei trebuie reeducați și abia atunci putem lucra cu ei.

Fiecare ar trebui să fie cine este; au nevoie doar să se corecteze la nivelul practic, al Creatorului. Și asta este! Nimic nu trebuie făcut altfel.

Nu voi vorbi despre cine este mai bun sau mai rău. Toată lumea trebuie să se corecteze pentru a face o muncă bună pentru umanitate. În acest sens, toți vor vedea cât de mult se completează reciproc și cât de necesari sunt unul pentru celălalt – atât bărbații, cât și femeile.

Întrebare: Dar dezechilibrul de gen?

Răspuns: Atunci nu va exista nici un dezechilibru. Dar pentru a realiza acest lucru, trebuie să eliminați toate componentele egoiste ale ambilor.

Întrebare: Cum facem asta?

Răspuns: Este foarte ușor să faci asta cu ajutorul metodei de corectare și prin educaţie. Nu există altă cale. Pentru a face acest lucru, veniţi la cursurile noastre.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 17/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 78-a

Putem obține din interiorul nostru și „combustibil”?

Nu putem obține niciodată putere din interiorul nostru. Întrucât suntem într-o stare inferioară, de unde ne-am extrage puterea? Pentru a urca la un nivel superior, trebuie să primim dorinţe și ecrane suplimentare, care sunt corectări.

Care este diferența dintre un om mic și unul mare? Celui mic îi lipsește carne suplimentară (dorințe) și intelect. De ce nu li se oferă copiilor multă putere? Pentru că le lipsește intelectul pentru a se descurca responsabil. Pe măsură ce cresc, li se dă din ce în ce mai multă putere și intelect. Fără un echilibru între cele două, sistemul ar fi disfuncțional. Același lucru este valabil și aici. Cel de jos primește forțe negative suplimentare și dorințe necorectate de la cel superior, care se ascunde. Apoi, cel de jos trebuie să primească și lumină de la cel superior pentru a corecta aceste vase goale și să se alinieze cu cel de sus.

Totuși, dacă nu facem nimic și așteptăm ca situația să se îmbunătățească de la sine, nimic nu se va schimba, iar corectarea nu se va întâmpla. În momentele de gol, trebuie să apelăm la grup și la studiu și să facem orice acțiuni care ne-ar putea ajuta. Aceste acțiuni sunt numite “fapte bune”, acțiuni care ne conduc la bunătate. Nu există alternativă. Nu putem găsi puterea necesară în noi înșine.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să ne amintim că suntem cu toții în aceeași barcă și suntem părți dintr-un singur suflet.

De aceea, atunci când un număr atât de mare de oameni care se străduiesc spre spiritualitate se adună împreună, ca la Convenția viitoare, fiecare om trebuie să înțeleagă că acesta este un dar de sus. Creatorul mi-a oferit oportunitatea de a participa la un eveniment atât de special, în care părți din propriul meu suflet se apropie de mine.

Și dacă mă raportez astfel la ei, înțelegând că m-ă regăsesc într-o adunare a celor mai apropiate suflete, gata să se conecteze cu mine și dacă fiecare dintre noi gândește și simte așa, atunci nu va fi deloc greu!

Totul depinde de pregătire. Trebuie să mă pregătesc în mod constant și să mă acordez să gândesc, să acționez și să simt exact așa când ajung acolo.

Nu contează dacă se întâmplă astăzi într-un loc sau mâine în altul, timpul și spațiul nu determină nimic! Dar acest exercițiu, în care mă gândesc în mod intenționat astăzi la cum va fi mâine, mă va ajuta mai târziu, când toate condițiile se vor reuni la convenție pentru a ajunge la efortul colectiv necesar.

Acest lucru este extrem de important și determină totul. După aceea, va fi ușor. Este ca o pregătire înainte de luptă.

Dacă totul este gata și ești gata să dai totul pentru spiritualitate, vei vedea cum totul se desfășoară exact așa cum ți-ai imaginat. Dacă ai depus eforturi sincere și mari, din adâncul inimii, totul se va întâmpla în consecință. Nu vor exista surprize neplacute, totul va fi bine.

Imaginați-vă o bandă de hoți adunându-se în întuneric, pregătindu-se pentru o misiune periculoasă de a jefui o bancă. Fiecare dintre ei se simte dependent de ceilalți și îi pasă de grup. Avem ceva de învățat de la ei.

Singura diferență este scopul. Dacă scopul este egoist și evident, atingerea unității este foarte ușoară și naturală.

Dar dacă scopul este de a obține dăruire, de a se ridica deasupra intereselor egoiste personale ale fiecărui om, atunci devine mult mai greu.

Cu toate acestea, chiar și în exemplele lumii noastre, vedem beneficiile imense pe care le aduce unitatea. Singura problemă este că nimic nu o poate susține în afară de lumina superioară. Numai iubirea poate menține o conexiune laolaltă.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/02/10, Cartea Zohar

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Scriitorul și scenaristul din Riga, Mikhail Dymov, a rugat școlari cu vârste cuprinse între șase și zece ani să adreseze Creatorului întrebările lor cele mai presante și importante.

Sveta, eleva de clasa a doua îl întreabă pe Creator: “Pot să fac ceva pentru a Te ajuta?”

Răspuns: Voi răspunde în numele Creatorului, ca și cum aș citi răspunsul Lui.

Da, cu siguranță îmi lipsește ajutorul tău. De fapt, îmi lipsește ajutorul fiecărei persoane, dar de la fiecare în parte, inclusiv de la tine. Ajutorul de care am nevoie este ca voi să Mă ajutați să corectez lumea.

Întrebare: “Poate copilăria să dureze toată viața?” Marik, clasa întâi.

Răspuns: Copilărie pentru o viață întreagă!

Asta depinde, desigur, de caracterul unui om. Există oameni care rămân copii în inimă și sunt oameni cu adevărat minunați. S-ar putea să nu fie întotdeauna agreabili în comportamentul lor față de ceilalți, dar sunt întotdeauna curioși. Pentru ei, lumea este un câmp nesfârșit de descoperire și se străduiesc în mod constant să descopere, să creeze sau să realizeze ceva.

Această calitate copilărească care persistă la adulți este o trăsătură remarcabilă. Este cu adevărat un dar. Este minunat când rămâne copil, dar nu depinde de om; asa se nasc ei.

Întrebare: Radik, clasa a IV-a, întreabă: “Oamenii suferă atât de mult pe Pământ. Este și mai rău în iadul Tău?”

Răspuns: În iad, da, este și mai rău.

Iadul este chinul conștiinței. Este un sentiment din care omul nu poate scăpa. Chiar dacă văd și înțeleg că tot ceea ce se întâmplă vine de la Creator, că “Nu există nimeni în afară de El”, ei totuși nu pot zgudui sentimentul sau gândul despre “Ce am făcut cu adevărat cu viața mea?”

Această vinovăție nu poate fi transferată asupra Creatorului, deoarece omul nici măcar nu a încercat în timpul vieții să se ridice deasupra guvernării Creatorului.

Creatorul ne guvernează, dar omul trebuie să realizeze că tot ceea ce face vine de la Creator, nu de la sine. Odată ce înțelege acest lucru, nu va mai fi niciun motiv să îşi facă griji, să simtă rușine sau să sufere.

Întrebare: “Cum ar trebui să trăiesc, pentru ca toată lumea să fie fericită?” întreabă Lisa, clasa a doua.

Răspuns: Există o singură cale, afla ce este fericirea și cum poate fi atinsă. Există o metodă care poate duce oamenii la fericire și trebuie aplicată în viață. Vom crește și vom face acest lucru să se întâmple.

Întrebare: Igor, clasa a IV-a, întreabă: “Pe Pământ sunt atâtea greutăți și suferințe, pentru a-i face pe oameni să nu se teamă de moarte?”

Răspuns: Este parțial adevărat. Dar nu gândiți așa. Oamenilor le-ar putea fi mai ușor să moară când văd că lasă în urmă o lume teribilă în care nu există nimic bun, în care toată lumea suferă, și în cele din urmă, în care toată lumea moare.

Dar asta nu este cea mai bună soluție. Există o altă cale. Chiar înainte de a muri, avem ocazia să dezvăluim lumea superioară, eternă și perfectă. Procedând astfel, nu vom muri de fapt, pur și simplu vom începe să experimentăm următoarea etapă a existenței noastre, următoarea noastră viață.

Întrebare: Ruslan, clasa a II-a, întreabă: “Dacă oamenii nu Te iubesc, dar se tem de Tine?”

Răspuns: Pentru unii, este bine; le place când alții se tem de ei. “Dacă le este frică, mă respectă.”

Dar în general, acest lucru este greșit. Iubirea necesită înțelegere reciprocă în care poți să te eliberezi complet de tine cu ochii închiși și să te încredințezi celui pe care îl iubești. Și, la rândul lui, se va gândi doar la tine, la beneficiul tău și la bunăstarea ta. Și tu te vei gândi doar la el. Când amândoura vă pasă unul de celălalt în acest fel, asta este iubirea.

Întrebare: Lyuba din clasa a treia pune o întrebare abruptă “Exist eu cu adevărat?”

Răspuns: Aceasta este o întrebare complicată. Eu exist cu adevărat numai atunci când stau în fața Creatorului, când acesta este El și eu stau împotriva Lui, când mă opun. Atunci eu exist.

Întrebare: Credeţii că este mai ușor să explicaţi asta copiilor decât adulților?

Răspuns: Desigur, este mult mai ușor să explici aceste lucruri copiilor decât adulților. Ei o înțeleg instinctiv.

Comentariu: Văd că le explicaţi ca și cum ar fi adulți.

Răspunsul meu: Desigur! Nu poți trata copiii altfel.

Comentariu: Deci nu sporovăi.

Răspunsul meu: Nu! Genul ăsta de discuţii este rădăcina tuturor relelor din lume.

Întrebare: Katya, clasa a patra, întreabă: “Când a început iubirea pe Pământ?”

Răspuns: Iubirea a început când oamenii au început să urască ura.

Ura apare în mod natural, ca parte a naturii noastre. Dar când am început să-i recunoaștem răul, limitările, ororile pe care le aduce și am început să o disprețuim, atunci am descoperit treptat iubirea.

Întrebare: Saşa din clasa a doua întreabă: “Nu suntem doar jucăriile Tale?”

Răspuns: “Sunteți jucăriile Mele” spune Creatorul, “complet, absolut. Dar trebuie să-ți dai seama de asta. Și apoi Îmi veți cere să vă fac independenţi. Și o voi face.”

Întrebare: “De ce, când iubești, totul se simte bine, chiar și ouăle prăjite?” întreabă Stepa din clasa a II-a.

Răspuns: Când iubești, totul se simte frumos, chiar și ouăle prăjite, pentru că iubirea acoperă absolut toate defectele. Absolut totul! Chiar și ceea ce este urât pare frumos, ceea ce este neplăcut pare plăcut și ceea ce este fără gust pare delicios. Iubirea face totul mai bun. Deci cel mai important lucru nu este să te concentrezi pe ceea ce este rău sau urât în lume, ci să dezvolți iubirea.

Întrebare: Vita din clasa a II-a întreabă: “De ce ai făcut lumea în așa fel încât atunci când mama își rupe colanții ea plânge?”

Răspuns: Da, o persoană este mică. O fetiță plânge pentru problemele ei, iar o fată mare, mama ei, plânge pentru problemele ei. Toată lumea are probleme. Creatorul a făcut lumea astfel încât oamenii să caute starea perfectă, una de bucurie și iubire.

Și singura cale de a ajunge la acea stare este prin lacrimi: lacrimi în clasă, la școală, cu prietenii, peste dresuri rupte, prin toate.

Întrebare: Mişa, clasa a patra, pune o întrebare uluitoare: “Cum poate omul să devină o amintire?”

Răspuns: În primul rând, trebuie să devii o amintire bună, nu orice amintire. Există oameni care sunt amintiți cu groază, groază și ură, oameni care alții și-ar dori să nu fi existat niciodată, împreună cu memoria lor.

Trebuie să trăiești în așa fel încât să lași în urmă amintiri bune. Acest lucru se întâmplă doar dacă faci bine oamenilor și lași în urmă o impresie blândă și dulce.

Întrebare: Alik, clasa a IV-a, întreabă: “Ce să-ți cer? La urma urmei, știi deja totul.”

Răspuns: Nu contează că știu totul. Important este să ceri! Pentru că atunci când ceri, te apropii mai mult de Mine și eu îți pot da mai mult decât ceri. De asemenea, îţi pot oferi grija Mea specială, iubirea Mea, căldura Mea. Dacă pur și simplu vă dau ceea ce vă doriți fără să cereți, nu vă veți simți conectaţi cu Mine și veți rata cele mai mari și amabile sentimente calde din lume.

Întrebare: Goşa, clasa a IV-a, spune: “Adu-mi părinții înapoi în copilărie. Aș fi prieten cu mama mea.”

Răspuns: Dacă ar fi posibil să fii prieten cu părinții tăi ca și cu colegii tăi, ar fi grozav într-un sens. Dar, pe de altă parte, cum ați crește și v-aţi dezvolta? Cine v-ar învăţa?

Înseamnă că trebuie să învățăm să fim atât copii, cât și prieteni cu părinții noștri, să ne tratăm colegii ca pe prieteni și să învățăm de la toată lumea. În același timp, trebuie să oferim un exemplu bun tuturor celor din jurul nostru.

Întrebare: Ce ar trebui să învețe părinții în acest caz?

Răspuns: Părinții ar trebui să învețe să fie prieteni cu copiii lor, să fie însoțitori. Acest lucru este foarte important. Astfel de familii există, iar în acele familii copiii se simt confortabil și protejați. Ei nu sunt presați sau încorsetați în independența lor. Ei cresc deschis.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/28/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→