Discuții despre Treptele Scării, partea a 65-a

Cât de mult sunt legate acțiunile corporale zilnice de spiritualitate?

Trebuie să facem distincție între sufletul îmbrăcat în formă umană, care necesită corectare și corpul. Ceea ce facem pe parcursul zilei în raport cu mediul înconjurător, fie prin corpul nostru, fie prin dorințele noastre animalice și umane, nu aparține de Tora, de evoluția spirituală sau de Creator. Oamenii au trăit înainte de a cunoaște Tora și Mițvot. Aveau parteneri, copii, case și mijloace prin care să-și câștige existența. Nimic din toate acestea nu are legătură cu spiritualitatea.

Viața obișnuită deconectată de Cabala nu are legătură cu spiritualitatea. Este o existență corporală în această lume. Deși o astfel de viață nu este complet deconectată de lumea spirituală, întrucât totul există ca „ramuri” care provin din rădăcini spirituale, poate fi comparată cu dorința de a primi așa cum se manifestă în obiecte minerale, plante, animale și oameni, din această lume. În înaintarea sa lentă, dorința de a primi avansează până la sfârșitul corectării conform cronologiei universale a creației.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că omul ar trebui să se dezvolte în multe feluri. Dar, de regulă există o asociație sau o comunitate care construiește un cadru și merge în acel cadru tot timpul.

Răspunsul meu: Este firesc. Acestea includ religiile, tot felul de practici spirituale și culturile de zi cu zi ale umanității. În acest fel, oamenii își creează un mediu de încredere în care există în încredere și îi sprijină.

Dar pentru un cabalist, este ca moartea. El trebuie să se dezvolte, să se schimbe, să-și transforme mediul înconjurător și să se simtă foarte neîncrezător, astfel încât să aibă nevoie să se țină de Creator și de grup. El are nevoie să-și găsească sprijinul în dăruirea și iubirea pentru ceilalți, mai degrabă decât în ​​noțiunea “casa mea este fortăreața mea”.

Întrebare: Înseamnă că “noi doar visăm la pace”?

Răspuns: Sigur! Și nu ar trebui să visezi; este rău. “Visăm doar la pace” atunci când sunt forțat să ies din starea de odihnă și nu că sunt scos din ea. Ies singur din această stare în lumea interioară furioasă în care mă simt complet pierdut de fiecare dată și tocmai din această cauză sunt gata să mă agăț chiar și de iubirea față de aproapele nostru.

Întrebare: Înseamnă că pasul pe care îl fac elevii dvs. este unul dintre mulți pași înainte?

Răspuns: Da, desigur. Și întreaga umanitate va merge pe această cale. Acum, noi abia începem să tremurăm. În fața noastră sunt și mai mari dezastre sociale și naturale. Nu vom avea de ales decât să căutăm o decizie adevărată și serioasă.

Nu va exista nicio scăpare. Este ca un vulcan explodat. Imaginează-ți că erupe cu adevărat, se apropie de tine, te înconjoară, ziua devine noapte și asta va fi în următorii doi ani. Temperatura scade la negativ între 40 și 50 de grade. Ce poți face aici? Acestor forțe ale naturii le poți opune numai forța spirituală. Numai cu asta! Nu ai nimic altceva.

Din KabTV “Am primit un apel. Eficiența acțiunilor combinate” 17/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În fiecare dimineață, ţineţi trei ore de lecții, iar pe parcursul zilei înregistraţi o cantitate mare de material. Unii oameni cred că atunci când primești energie printr-o mulțime, te bucuri de ea, te simți împuternicit și stăpânești asupra ei.

Este cu adevărat posibil să vă structurați programul astfel încât să vă bucurați în fiecare zi, presupunând că îndrumați energia prin dvs.?

Răspuns: Într-adevăr, este o imensă plăcere să văd în fața mea mii de oameni care vor să dezvăluie lumea superioară, spiritualitatea și pe Creator, care vor să ne unească și să corecteze starea în care ne aflăm. Obțin o inspirație extraordinară din asta.

În același timp, când îmi privesc elevii pe ecranele din fața mea, văd că unii dintre ei ațipesc, adorm sau sunt în diverse stări dificile, deconectați de materialul predat.

Desigur, îi înțeleg și îi iubesc. Eu însumi eram așa. De multe ori mi-am dorit același lucru în timpul lecțiilor.

Nu vreau să spun că în fiecare zi, dând lecții, fac un sacrificiu. Deloc! Simt o imensă inspirație și semnificație în aceste lecții, pentru că știu ce fac ele pentru lume.

Știu că mii de oameni trăiesc în jurul acestor lecții, că sunt o sursă de energie pentru ei. Fără ele, ei s-ar simți rău, ar fi incapabili să se regăsească, s-ar bloca în depresie și nu s-ar gândi niciodată la Creator. Viața s-ar simți grea pentru ei.

Sunt mândru și recunoscător pentru oportunitatea pe care o am. Și, desigur, puterea pentru asta vine de sus.

Din KabTV “Am primit un apel. Energia mulțimii” 27/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

S-ar părea că înţelegem care este conexiunea dintre iubirea pentru semeni și iubirea pentru Creator? Dar doar ni se pare că înțelegem ce înseamnă “a-ți iubi semenii ca pe tine însuți”. De fapt, nu este genul de iubire pe care ni-l imaginăm.

În această lume, toţi vorbesc despre a iubi oamenii, dar la nivel animal. Și vedem că nimic nu rezultă din asta în afară de ură. Dacă iubirea pentru creaturi decurge din dorința de a obține iubire pentru Creator prin ea, atunci va fi complet diferit. Nu va mai duce la greșeli, la regimuri naziste sau la dictaturi sub masca socialismului și comunismului.

La urma urmei, iubirea pentru Creator ne obligă să studiem legile naturii și să le respectăm. Vom înțelege că există cineva deasupra noastră care ne controlează, și conform poruncii Sale vom ajunge să iubim creaturile, și nu pentru că am vrut să facem acest lucru dintr-o “inimă bună”. Acesta este motivul pentru nazism, socialism etc.

A-ți iubi aproapele ca pe tine însuți înseamnă să nu mai simți că tu eşti mai important decât orice alt om. Pentru mine, toată lumea devine la fel de important, ca un singur corp. Iubirea pentru Creator mă obligă să ajung la o asemenea iubire pentru aproapele meu, altfel va fi nazism.

Iubirea pentru semeni trebuie să fie la nivel spiritual, altfel va duce la ura față de oameni. La urma urmei, iubind pe unii oameni, îi voi urî și mai mult pe alții.

Să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi înseamnă să dăruiesc aproapelui meu așa cum mi-aș da mie însumi dacă aș fi cel mai egoist om. Dacă principalul lucru pentru mine este să ajung să-l iubesc pe Creator, atunci percep iubirea pentru creaturi ca pe un mijloc.

Prin urmare, înțeleg că iubirea de creație are valoare spirituală, valoarea Creatorului. Creatorul se ascunde în creații, care devin veșmintele și instrumentele Sale, pentru a-L înțelege pe Creator. Dacă le înțeleg dorințele, gândurile și aspirațiile, atunci prin ele pot dezvălui Creatorul, nu în alt fel.

Nu există altă cale de a-L dezvălui pe Creator decât prin iubirea pentru creaturi. Numai prin oameni Îl descopăr.

Ar fi frumos să scriu o carte care să vorbească despre o asemenea iubire. Este imposibil să ne imaginăm cât de mult nu simțim și nu înțelegem ce este iubirea pentru creație. Este exact opusul a ceea ce credem noi. Oamenii s-au săturat să asculte conversații despre cum să ne iubim. Toată lumea vorbește despre iubirea pentru oameni: toate religiile, întreaga lume. Dintre toți, Ahmadinejad a reușit cel mai mult în acest sens.

Iubirea este un instrument pentru atingerea unității, adică proprietatea “Unul, Unic și Unificat”. Scopul nostru este să realizăm dezvăluirea esenței acestui Unu în unirea fragmentelor sparte, care sunt îndepărtate și se urăsc unele pe altele. Iar iubirea este mijlocul de a realiza acel Unic lucru.

Când ne adunăm într-un singur suflet, primim o dorință uriașă, care este de 620 de ori mai mare decât ceea ce a fost creat la început. Ea combină toată iubirea și toată ura, tot egoismul și toată sfințenia și noi dăm toate acestea Creatorului pentru bucuria Lui.

Iubirea spirituală este o unire, dar de dragul unirii cu Creatorul, adică pentru a-I da un vas pentru dezvăluirea Sa. Dacă ai vorbi despre o astfel de iubire, ai obține cel mai fascinant roman. Cel puțin, dă oamenilor un indiciu pentru sentimente spirituale de unitate. Cum altfel le poți atinge simţirile, pentru că nu o poţi face cu aceleași formule sterile ca în matematică: lumină / Kli / ecran.

Einstein a scris formula: e=mc2, și cine este impresionat de ea? Nimeni nu-i înțelege încă teoria relativității. De aceea este atât de important să scrii o carte despre iubire, care se presupune că se naște în această lume, dar de fapt nu are nicio legătură cu ea.

Iubirea pentru creație este o lege a naturii. Un cabalist se simte în sistemul integral al naturii, cuprinzând toată realitatea, toate lumile, cu excepția Creatorului Însuși, și prin urmare, este firesc pentru el să împlinească această lege. El vede lumea de la un capăt la altul, și prin urmare, înțelege că în cele din urmă toată lumea va fi obligată să se alăture sistemului integral al naturii.

În zilele noastre, există o accelerare rapidă a dezvoltării umane. Încă o dată, suntem în pragul unei crize mari, cu mai multe fațete, care se poate manifesta fragmentar în diferite zone ale lumii, sau se poate desfășura peste tot în același timp, deoarece lumea este interconectată.

Și atunci va deveni clar pentru toată lumea ce se întâmplă. Omul învață legile naturii doar prin lovituri, apoi se ia imediat cu mâinile de cap neștiind ce să facă: brusc îl lovește un uragan, frig sau căldură extremă etc. De la an la an, vedem că natura este din ce în ce mai dezechilibrată. datorită faptului că ne dezvoltăm egoist, dar nu dezvoltăm între noi conexiuni care să corespundă dezvoltării noastre.

În cele din urmă, totul trebuie să se unească așa cum a fost inițial în sistemul lui Adam HaRişon înainte de despărțire, atât în ​​formă spirituală, cât și în formă materială. Toată lumea ar trebui să-și perceapă grupul de zece ca pe un mini-univers. Nu există altceva decât grupul de zece: am zece Sfirot, HaVaYaH și Creatorul, forța vitalizantă care susține existența. Iar orice altceva este legat de menținerea corpului meu animalic.

Principalul lucru este grupul de zece. Dacă încerc să realizez în el tot ceea ce îmi cer puterile Creatorului, atunci trebuie să reușesc.

Așa cum Tora vorbește despre lumea spirituală în limbaj alegoric, sub forma unei povești istorice, la fel o carte despre iubirea spirituală poate fi construită pe o poveste obișnuită despre un cuplu de îndrăgostiți: un băiat și o fată. Un astfel de exemplu va atinge fiecare inimă pentru că toată lumea cunoaște acest sentiment.

Treptat, din iubire materială și ură, cartea va duce la conștientizarea că nu este vorba de fapt despre asta, ci despre o relație mult mai înaltă, construită pe dăruire. Vă va spune cum crește și se ridică acest cuplu iubitor.

Acest lucru va fi de înțeles și apropiat cititorului. El va fi purtat de această aventură și va empatiza cu dorința reciprocă a personajelor de a-și ridica iubirea la un nivel la care aceasta să nu depindă de corp, de calcule egoiste.

Din psihologia simplă, oamenii vor ajunge la o separare de ei înșiși, iar aceasta este deja o acţiune spirituală, unde încep noi simțiri și noi fenomene. În acest fel, omul va fi implicat senzorial într-o experiență spirituală.

Cu toții suntem ființe umane și nu suntem străini de relațiile materiale. Și din această iubire materială, care este de înțeles pentru toată lumea, poți urca treptat. Va fi interesant și fascinant pentru oameni, deoarece aceasta nu mai este o idee abstractă, ci este legată de hormoni, de experiențele acestei lumi, iar treptat cartea va ridica cititorul la niveluri mai înalte. Acest lucru se va întâmpla în mod natural.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/6/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – “Scrierile ultimei generatii”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că văd grupul fie înfloritor, fie într-o stare îngrozitoare. Pot să-mi evaluez progresul după modul în care percep grupul într-o stare sau alta? De exemplu, dacă toți se străduiesc să atingă scopul, asta are legătură cu mine sau nu?

Răspuns: Ce înseamnă “grupul într-o stare îngrozitoare”? Există urcări și coborâri, dezacorduri, confuzii, obiecții și momente în care dorința de a merge înainte brusc, pare să se tragă înapoi. Dar acestea sunt elemente esențiale ale creșterii. Cum altfel poate omul avansa?

Aud de la grupurile noastre din diferite țări despre tot felul de conflicte și primesc vești aparent neplăcute. Dar nu o simt ca fiind ceva neplăcut; Pur și simplu înțeleg că acestea sunt dureri ale creșterii.

Creșterea nu poate avea loc fără dificultăți sau fără greșeli. Fiecare pas înainte se bazează pe greșeli, pe încercare, pe a face ceva incorect și pe a recunoaște unde ai greșit. Așa te corectezi și mergi înainte.

De ce trebuie să fie așa? Pentru că încă de la început, noi  nu greșim, ci descoperim răul din noi, defectele cu care ne-am născut. Acestea nu sunt greșeli pe care le creăm noi înșine, ci egoismul nostru care dezvăluie acest rău, defectele noastre.

Deci, atunci când omul face ceva pentru prima dată și nu reușește, acestea nu sunt greșeli, ci descoperirea naturii lor inerent defectuoase.

Din KabTV “Am primit un apel. Semne de avansare 2” 11/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Fiecare prieten care se află în aceeași barcă a fost ales de Creator. Trebuie să împărtășesc necazurile și obstacolele lui. Ce ar trebui să fac dacă mi se pare că face o gaură în barcă?

Poate, așa cum aţi spus, este timpul să părăsești această mică barcă și să te îmbarci pe marea navă numită Bnei Baruch?

Răspuns: Cred că cel mai important lucru este să ne ținem pur și simplu unul de celălalt. Altfel, ne vom pierde în această mare învolburată și mica noastră barcă nu ne va salva.

Prin urmare, să lăsăm deoparte ceea ce credeam cândva că este important și să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat: prin comportamentul meu în grup, trebuie să creez o forță pozitivă în jurul meu, care să ne unească.

Să încercăm să facem asta, cel puțin până la Congres. Putem testa și apoi vorbim despre acest lucru.

Din Lecția zilnică de Cabala 21/1/25, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul pleacă în timpul studiului Cărţii Zohar de exemplu, pentru a disemina, el pierde ceva făcând acest lucru?

Răspuns: Nu. Dacă simte că Zoharul nu este pentru el, dacă nu este complet în conexiune cu această carte, fiecare minut al lecţiei îl simte ca pe o suferință imensă și el nu așteaptă niciun rezultat, nu poți face nimic aici ! Se spune că “omul învață unde îl duce inima”. De aceea nu poți învăța așa.

Aș sfătui astfel de oameni, de dragul lor, să facă altceva – să lucreze la materialele noastre sau să se angajeze în diseminare în acest timp.

Întrebare: Oamenii nu ar fugi?

Răspuns: Nu mă preocupă asta. Nu mă îngrijorează numărul de studenți: cine vine sau pleacă, nu contează pentru mine. Să fie 15 persoane în loc de 300. Eu nu urmăresc cantitatea.

Știu că oricum, omenirea va urma un grup mic. Nu va avea altă opțiune. Dar acest grup mic va fi un grup valoros și de înaltă calitate. Și nu există calitate în cantitate, așa că nu mă uit niciodată la cantitate.

Misiunea mea este de a crea o conducere spirituală pentru lume. Aceasta este o muncă asupra calității oamenilor care vor face parte din acest grup, iar asta se organizează treptat. Femeile de acolo vor fi pe picior de egalitate cu bărbații. Cu toate acestea, “pe picior de egalitate” este relativ; depinde de implicarea unei femei în munca spirituală, în felul ei.

Și apoi diferite valuri, ca să spunem așa, sau cercuri, se vor forma în jurul acestui grup. Acești 300 de oameni vor forma astfel de cercuri din zeci de mii de oameni din lume până vor ajunge în punctul în care întreaga umanitate li se va alătura treptat. Dar cel mai important este capul și câteva cercuri auxiliare în jurul lui.

Prin urmare, nu mă deranjează că nu toată lumea studiază Cartea Zohar și nu toți sunt atât de adânc cufundați în ea. Ei nu sunt capabili. Câteva zeci de oameni sunt de ajuns. Nu este nevoie de mai mult!

De fapt, creierul care controlează corpul este ca o nucă mică, nu un kilogram de substanță cenușie. Materia cenușie este personalul de întreținere, lucrătorii centrului. Centrul cognitiv este literalmente de dimensiunea unei măsline, chiar mai mic. Și controlează întregul corp.

Deci nu sunt îngrijorat de cantitate. Avem intrare și ieșire liberă și nu există restricții. Oamenii vin din străinătate și se întorc. Cine, când sau unde, nu mă preocupă deloc! Eu îmi fac partea mea. Drept urmare, lumina influenţează omul și astfel ajunge la scop.

Comentariu: Acesta este ca un drog. „Vă rog! Totul este gratis!” Și odată ce omul se agăță, nu mai poate pleca.

Răspunsul meu: Asta este o altă poveste! Simți importanța aici! Simți că fără ea restul vieții tale este o existență animalică. Nu poți lăsa să se întâmple asta! La urma urmei, vrei să fii o ființă umană. Avem nevoi interioare, de a realiza ceva, de a găsi o cale de ieșire din viața noastră, de a vedea un rezultat sănătos.

Din KabTV “Am primit un apel. Rezistența la Zohar” 20/03/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când ţin o lecţie, pe de o parte sunt doar un robot, pe de altă parte un “înger”. Dacă m-ai întreba dacă vreau să ies la lecție în fiecare dimineață, aș răspunde: „Nu”.

Aș prefera să fac altceva: am lucruri de scris și de vorbit, material interesant de procesat.

Aș vrea să îmi ofer, poate o vacanță, să mă izolez undeva departe, să rătăcesc în natură și să mă gândesc la ceva al meu. Dar îmi este absolut clar că nu am dreptul să fac asta. Adică importanța pe care mi-o atrubui mie este aceeași cu importanța pentru alții.

Când ești într-o conexiune, într-un sistem cu alții, nu te poți împărți, fie că este mai bine pentru tine sau mai bine pentru ei, fie că este mai rău pentru tine sau mai rău pentru ei. Este o farfurie comună din care primiți și pe care o umpleți cu toții împreună.

Desigur, puterea vine de sus, nu de la mine. Nu există eroism într-o persoană; totul este aranjat de Creator.

Îmi amintesc de profesorul meu, care cu greu, literalmente în patru picioare, mergea la lecție. Ce greu i-a fost! Obosit, ochii I se închideau. La acea vreme avea deja 84 de ani. Îi pregăteam cafea tare, apă rece și încercam să-l înveselesc cumva.

Coboram cu el la lecție, mă așezam lângă el, îi aprindeam o țigară, îi serveam cafea, puneam magnetofonul și îl vedeam cum prinde viață, pur și simplu prindea viață. Pentru el, cuvintele erau ca niște tuburi prin care îi venea forța dătătoare de viață. Vedeam cum spunea “Ah!” și prindea viață, iar în cinci până la zece minute, vedeam o persoană complet diferită, care deja zbura.

Desigur, acestea nu sunt propriile forțe, ci lumina superioară care ne ține.

Prin urmare, nu îmi pot atribui nimic din ceea ce fac; aici nu este nimic al meu, nici un merit al meu. Când vom dezvălui lumea superioară, vom vedea că noi nu avem absolut nimic de-a face cu ea. Nu ești tu, nici altcineva, ci manifestarea unei dorințe create care se simte așa chiar acum.

Și apoi, toate aceste simțiri: eu, ceilalți, el, noi, toate îndoielile, ciocnirile interioare și fluctuațiile se contopesc într-un singur întreg, unde “Nu există nimeni în afară de El”, în afară de Creator. Și devine absolut clar pentru om că el nu are nimic de-a face cu nimic, nici cu bine, nici cu rău.

Prin urmare, să devii atât de transparent încât să împlinești voința superioară, este abordarea cea mai de dorit în timpul lecției. Acestea sunt suferințe interne imense, îndoieli, atacuri reciproce ale egoismului împotriva a altceva.

Treptat dezvălui în tine un egoism și mai mare și evadări și justificări și mai mari. Este firesc. Dar tocmai aceasta este ocazia de a te cufunda și mai mult, și acolo, în profunzime, să descoperi pe Însuși Creatorul.

Întrebare: Care este atunci alegerea omului?

Răspuns: Să fii așa, și nimic mai mult, adică absolut transparent, inexistent. Aceasta presupune contopirea completă, dar care se realizează deasupra egoismului, care nu dispare.

Din KabTV “Am primit un apel. Energia mulțimii” 27/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Am ieşit către lume prin suficientă diseminare. Vom continua să facem asta.

Dar nu avem acea forță interioară pe care o putem arăta lumii, astfel încât ea să înţeleagă, astfel încât să o captiveze subconștient, iar oamenii să simtă că aici este o sursă de energie specială, inteligență specială, o înțelepciune, o metodologie— o sursă de mântuire. Acesta este ceea ce ne lipsește astăzi. Lumea nu o simte.

Metodologie? Da. Logică? Da. Filozofia vieții? Adevărat. Iar soluția pe care o oferim este în unitate. Nu prezentăm lumii această unitate. Noi spunem: “Hai să facem totul împreună”. Dar acest lucru nu este suficient. Trebuie să arătăm cu adevărat lumii că asta funcționează, că există.

Mai întâi trebuie să arătăm cum să ne salvăm pe noi înșine, prin propriul nostru exemplu, și astfel să-i ajutăm pe alții să se salveze.

Întrebare: Ce putem folosi pentru a fi un exemplu?

Răspuns: Oamenii vor simți asta. Este vorba despre atitudinea oamenilor față de ei înșiși, față de lume și despre guvernarea naturii bazată pe armonia interioară pe care o vom atinge. Acestea nu sunt forțe fizice, deoarece vedem doar rezultatele manifestării lor în lume.

Relațiile noastre nu trebuie neapărat să se manifeste în exterior; acesta este primul punct. Al doilea este că rezultatele lor vor fi vizibile mai târziu, în modul în care natura atinge echilibrul, modul în care relațiile dintre țări și oameni se stabilizează, în modul în care asistăm brusc la beneficiile cooperării, cum dispar diferite boli din lume și cum se estompează corupția și cruzimea.

Toate acestea vor fi evidente în oameni și în conexiunile dintre ei. Nu va depinde direct de ei. Este o conexiune interioară care va fi dezvăluită în mod natural.

Din KabTV “Am primit un apel. Adăugați conexiune” 20/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Jocul este fundamentul dezvoltării naturii. Acesta este cel mai serios lucru din lume. Când încetăm să ne jucăm, încetăm să ne dezvoltăm. Ne dezvoltăm doar prin joc.

În timp ce se joacă, un copil nu știe ce face, dar în acest proces își dezvoltă simțurile și abilitățile. Și apoi, când începe să învețe, el doar umple oportunitățile pe care le-a dezvoltat cândva prin joc. Prin urmare, jocul adecvat este fundamentul întregii ființe a omului.

Dezvoltarea spirituală, progresul de la etapă la etapă conform legii negării negației, ascensiunea de la jos în sus, poate fi realizată doar ca într-o piesă de teatru — când nu știi următoarea etapă pentru că nu ai ajuns încă la ea, dar tu te străduiești pentru asta, o modelezi, o încerci.

Acest element se numește “joc”, când omul nu știe nimic, totul este imprevizibil, și dintr-un capriciu, ca un copil, încerci în mod constant să afli: “Dar cum?” Despre aceasta este dezvoltarea noastră.

Și când începi să studiezi ceea ce a fost deja descoperit, ceea ce a fost deja digerat și pregătit pentru tine, atunci acest “cum” dispare și te oprești să te dezvolți. Pur și simplu vă umpleți celulele creierului cu câteva informații și dezvoltarea voastră se termină aici, devenind inteligenţi.

Iar în munca spirituală, când vorbim despre asta, trebuie să urcăm la următorul nivel, la următoarea dimensiune, şi atunci în mod natural, drumul nostru nu poate fi decât o joacă.

Din KabTV “Am primit un apel. Jucaţi-vă pentr a vă dezvolta” 9/5/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→