Când ţin o lecţie, pe de o parte sunt doar un robot, pe de altă parte un “înger”. Dacă m-ai întreba dacă vreau să ies la lecție în fiecare dimineață, aș răspunde: „Nu”.

Aș prefera să fac altceva: am lucruri de scris și de vorbit, material interesant de procesat.

Aș vrea să îmi ofer, poate o vacanță, să mă izolez undeva departe, să rătăcesc în natură și să mă gândesc la ceva al meu. Dar îmi este absolut clar că nu am dreptul să fac asta. Adică importanța pe care mi-o atrubui mie este aceeași cu importanța pentru alții.

Când ești într-o conexiune, într-un sistem cu alții, nu te poți împărți, fie că este mai bine pentru tine sau mai bine pentru ei, fie că este mai rău pentru tine sau mai rău pentru ei. Este o farfurie comună din care primiți și pe care o umpleți cu toții împreună.

Desigur, puterea vine de sus, nu de la mine. Nu există eroism într-o persoană; totul este aranjat de Creator.

Îmi amintesc de profesorul meu, care cu greu, literalmente în patru picioare, mergea la lecție. Ce greu i-a fost! Obosit, ochii I se închideau. La acea vreme avea deja 84 de ani. Îi pregăteam cafea tare, apă rece și încercam să-l înveselesc cumva.

Coboram cu el la lecție, mă așezam lângă el, îi aprindeam o țigară, îi serveam cafea, puneam magnetofonul și îl vedeam cum prinde viață, pur și simplu prindea viață. Pentru el, cuvintele erau ca niște tuburi prin care îi venea forța dătătoare de viață. Vedeam cum spunea “Ah!” și prindea viață, iar în cinci până la zece minute, vedeam o persoană complet diferită, care deja zbura.

Desigur, acestea nu sunt propriile forțe, ci lumina superioară care ne ține.

Prin urmare, nu îmi pot atribui nimic din ceea ce fac; aici nu este nimic al meu, nici un merit al meu. Când vom dezvălui lumea superioară, vom vedea că noi nu avem absolut nimic de-a face cu ea. Nu ești tu, nici altcineva, ci manifestarea unei dorințe create care se simte așa chiar acum.

Și apoi, toate aceste simțiri: eu, ceilalți, el, noi, toate îndoielile, ciocnirile interioare și fluctuațiile se contopesc într-un singur întreg, unde “Nu există nimeni în afară de El”, în afară de Creator. Și devine absolut clar pentru om că el nu are nimic de-a face cu nimic, nici cu bine, nici cu rău.

Prin urmare, să devii atât de transparent încât să împlinești voința superioară, este abordarea cea mai de dorit în timpul lecției. Acestea sunt suferințe interne imense, îndoieli, atacuri reciproce ale egoismului împotriva a altceva.

Treptat dezvălui în tine un egoism și mai mare și evadări și justificări și mai mari. Este firesc. Dar tocmai aceasta este ocazia de a te cufunda și mai mult, și acolo, în profunzime, să descoperi pe Însuși Creatorul.

Întrebare: Care este atunci alegerea omului?

Răspuns: Să fii așa, și nimic mai mult, adică absolut transparent, inexistent. Aceasta presupune contopirea completă, dar care se realizează deasupra egoismului, care nu dispare.

Din KabTV “Am primit un apel. Energia mulțimii” 27/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →