Întrebare: Dacă omul pleacă în timpul studiului Cărţii Zohar de exemplu, pentru a disemina, el pierde ceva făcând acest lucru?

Răspuns: Nu. Dacă simte că Zoharul nu este pentru el, dacă nu este complet în conexiune cu această carte, fiecare minut al lecţiei îl simte ca pe o suferință imensă și el nu așteaptă niciun rezultat, nu poți face nimic aici ! Se spune că “omul învață unde îl duce inima”. De aceea nu poți învăța așa.

Aș sfătui astfel de oameni, de dragul lor, să facă altceva – să lucreze la materialele noastre sau să se angajeze în diseminare în acest timp.

Întrebare: Oamenii nu ar fugi?

Răspuns: Nu mă preocupă asta. Nu mă îngrijorează numărul de studenți: cine vine sau pleacă, nu contează pentru mine. Să fie 15 persoane în loc de 300. Eu nu urmăresc cantitatea.

Știu că oricum, omenirea va urma un grup mic. Nu va avea altă opțiune. Dar acest grup mic va fi un grup valoros și de înaltă calitate. Și nu există calitate în cantitate, așa că nu mă uit niciodată la cantitate.

Misiunea mea este de a crea o conducere spirituală pentru lume. Aceasta este o muncă asupra calității oamenilor care vor face parte din acest grup, iar asta se organizează treptat. Femeile de acolo vor fi pe picior de egalitate cu bărbații. Cu toate acestea, “pe picior de egalitate” este relativ; depinde de implicarea unei femei în munca spirituală, în felul ei.

Și apoi diferite valuri, ca să spunem așa, sau cercuri, se vor forma în jurul acestui grup. Acești 300 de oameni vor forma astfel de cercuri din zeci de mii de oameni din lume până vor ajunge în punctul în care întreaga umanitate li se va alătura treptat. Dar cel mai important este capul și câteva cercuri auxiliare în jurul lui.

Prin urmare, nu mă deranjează că nu toată lumea studiază Cartea Zohar și nu toți sunt atât de adânc cufundați în ea. Ei nu sunt capabili. Câteva zeci de oameni sunt de ajuns. Nu este nevoie de mai mult!

De fapt, creierul care controlează corpul este ca o nucă mică, nu un kilogram de substanță cenușie. Materia cenușie este personalul de întreținere, lucrătorii centrului. Centrul cognitiv este literalmente de dimensiunea unei măsline, chiar mai mic. Și controlează întregul corp.

Deci nu sunt îngrijorat de cantitate. Avem intrare și ieșire liberă și nu există restricții. Oamenii vin din străinătate și se întorc. Cine, când sau unde, nu mă preocupă deloc! Eu îmi fac partea mea. Drept urmare, lumina influenţează omul și astfel ajunge la scop.

Comentariu: Acesta este ca un drog. „Vă rog! Totul este gratis!” Și odată ce omul se agăță, nu mai poate pleca.

Răspunsul meu: Asta este o altă poveste! Simți importanța aici! Simți că fără ea restul vieții tale este o existență animalică. Nu poți lăsa să se întâmple asta! La urma urmei, vrei să fii o ființă umană. Avem nevoi interioare, de a realiza ceva, de a găsi o cale de ieșire din viața noastră, de a vedea un rezultat sănătos.

Din KabTV “Am primit un apel. Rezistența la Zohar” 20/03/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →