Întrebare: Astăzi, un număr din ce în ce mai mare de oameni nu vor să intre în căsătorii formale și, în multe locuri, căsătoria de drept comun este considerată o relație legală, maritală de facto. Interesant este că, potrivit statisticilor raportate într-un studiu despre care am citit, 70% dintre bărbații ce trăiesc într-o căsătorie de drept comun se consideră singuri, iar 90% dintre femeile în aceeași situație se consideră căsătorite. Cum poți explica o atitudine atât de opusă față de această situație?

Răspuns: Ei vor să gândească așa pentru că educăm incorect atât bărbații, cât și femeile. Omul nu se simte responsabil. Este mai convenabil pentru el. Este mai ușor să trăiască într-o căsătorie de drept comun, pentru că nu îl obligă la nimic.

Dar cunoaștem și alte statistici: oamenii trăiesc împreună mult timp, se căsătoresc și după o perioadă divorțează. Mai mult, acest lucru se întâmplă în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Dacă nu s-ar fi căsătorit, ar fi continuat să trăiască împreună.

Adevărul este că omul nu a fost creat ca o mașină – eu trăiesc cu cineva. Acest lucru îl obligă sau nu, se închide el într-un cadru care pune presiune externă asupra sa și îl comandă? Dacă îl copleșește, va încerca să scape de acolo.

Omul a fost creat pentru a căuta libertatea. Dacă contrar cadrului care îl oprimă și îl obligă, el nu are o compensație internă, ce ar trebui să fie pusă în el prin educație, atunci va fugi, va divorța și nu va crede că este necesar să fie inclus în acest cadru. Prin urmare, instituția căsătoriei, practic, s-a epuizat astăzi.

Din „Close-Up” de la KabTV 11.08.09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că lumea noastră este o iluzie. Care semne, de-a lungul drumului, indică faptul că avansăm spre spiritualitate și că nu ne mutăm de la o iluzie la alta?

Răspuns: Caut adevărul. În acest moment nu știu și nu înțeleg lumile superioare. Pur și simplu caut forța care gestionează lumea noastră. Caut cea mai sublimă stare în care pot fi, iar acest lucru se va întâmpla doar dacă mă voi ridica deasupra naturii mele egoiste.

Tânjesc după pârghia care ne va ridica deasupra egoului, ca să putem fi uniți, pentru că nu există altă cale. Sunt două forțe în lume, forța de conectare și forța de divizare, plus și minus, iar noi trebuie să le dobândim pe amândouă și să le controlăm pe amândouă, și trebuie să încerc să fac asta.

Întrebare: Voi simți aceeași realitate atunci când se va întâmpla acest lucru?

Răspuns: Desigur, vei simți imediat unde te afli. Sistemele de coordonate vor începe să se schimbe în tine. Totul se va schimba pentru că tu vei fi la nivelul forțelor care gestionează lumea și nu sub ele ca toți ceilalți, iar apoi nu vei mai avea întrebări.

Întrebare: Deci, asta înseamnă că în prezent mă deplasez în întuneric?

Răspuns: Bineînțeles, dar suntem într-o lume în care operează legile fizice și trebuie să te supui, indiferent dacă îți place sau nu, din moment ce ești în interiorul lor. Dacă creezi noi forțe în tine, te vei regăsi sub influența forțelor spirituale.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV 14.07.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De Yom Kippur, există o tradiție de a citi povestea profetului Iona, care clarifică responsabilitatea întregului popor Israel, în special a celor care aspiră la realizarea spirituală, de a se corecta pe ei înșiși și de a transmite asta altora.

Răspunsul meu: Aceasta este o poveste despre modul în care Creatorul l-a instruit pe profetul Iona să meargă în cetatea Ninive pentru a salva oamenii, adică să îi salveze de egoism. Iona nu a vrut să meargă acolo, s-a îmbarcat pe o corabie și a plecat pe mare.

Creatorul a adus o furtună pe mare și, pentru a salva corabia, marinarii au început să caute cine era responsabil. În cala navei, l-au găsit pe Iona dormind liniștit și l-au întrebat: „Cum poți dormi liniștit? Ne scufundăm! Ce ar trebui sa facem? ” El a răspuns: „Este din cauza mea. Dacă vreți ca furtuna să se domolească, aruncați-mă în mare. ”

Marinarii nu au avut de ales decât să facă acest lucru, iar marea s-a calmat imediat. Iona a fost înghițit de un pește mare care l-a adus la țărm lângă cetatea Ninive.

El a mers în această cetate și a împlinit ceea ce Creatorul îi poruncise să facă, să-i facă pe toți locuitorii din Ninive drepți, adică să transforme relațiile lor rele în unele bune.

Întrebare: Înseamnă că nu a putut scăpa de datoria sa?

Răspuns: Omul nu va putea niciodată să fugă de Creator! Este evident.

Fiecare persoană are propria misiune de a face unele fapte bune în lume. El trebuie să o facă și să nu fugă de îndatoririle sale. Aceasta este ceea ce simbolizează pentru noi Yom Kippur (Ziua Ispășirii), și anume, partea din Tora numită „Cartea lui Iona”.

Există un program al creației și, dacă dorința pentru corectare a fost trezită într-o persoană și a început acest proces, atunci este imposibil să fugi.

Din „Stări spirituale” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Sukkot: un acoperământ de pace pentru întreaga lume”

Sărbătoarea Sukkot (Sărbătoarea Corturilor) este o tradiție importantă și veselă, care reprezintă o ascensiune spirituală. Adevăratul sens al acestui festival este de a construi o nouă realitate de înțelegere și susținere reciprocă – o sukkah (colibă) a păcii – prin forța pozitivă pe care o generăm prin coeziunea noastră.

Astăzi – când dezbinarea este numitorul comun în rândul familiilor, în cadrul societăților, între țări – principiul acestei sărbători este deosebit de relevant.

Această festivitate este numită și „Sărbătoarea recoltei”, deoarece sărbătorește adunarea anuală a recoltei. După cum este scris: „În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, când veți strânge roadele țării, veți sărbători sărbătoarea Domnului pentru o perioadă de șapte zile”. (Levitic 23:39)

Dintr-o perspectivă spirituală, Sukkot simbolizează un frumos proces de schimbare interioară. Este obișnuit să sărbătorim această sărbătoare într-o structură temporară construită special pentru această perioadă, sukkah. Acoperișul său, numit schach, trebuie făcut din „resturile din hambar și din cramă”.

Aceste resturi reprezintă lucrurile pe care le aruncăm deoparte și le considerăm ca fiind mai puțin esențiale. Ridicăm deasupra capului valori precum dăruirea, îngrijirea, empatia, solidaritatea, responsabilitatea reciprocă, fiind atributele cele mai prețioase și mai importante, cum ar fi un acoperiș care ne acoperă de soarele arzător. După cum se menționează în Cântarea Cântărilor: „M-am așezat sub umbra lui cu mare încântare …”

A face acoperișul în mod special din acele elemente pe care le aruncăm de obicei, în acoperișul colibei festive înseamnă că avem intenția de a ne inversa valorile și de a ne transforma din indivizi egocentrişti în ființe umane grijulii și empatice. Se pare că astăzi aceste idealuri sunt exact ceea ce avem nevoie pentru a atenua furia care s-a răspândit în viața noastră de zi cu zi.

Sukkot este o chemare să ieșim din „casa” noastră egoistă confortabilă, adică iubirea de sine și să construim o nouă structură, o sukkah, simbol al noii lumi pe care o putem crea dacă dobândim calitățile de dăruire și fraternitate, calitățile cele mai importante pentru crearea unei societăți solide și durabile în care toată lumea să beneficieze.

Ce ne împiedică să creăm o viață bună pentru toți, inclusiv pentru noi? Nu este altul decât ego-ul uman – dorința de a ne bucura în detrimentul altora. Ca parte a evoluției naturale a umanității, ego-ul a crescut până la proporții îngrozitoare, în timp ce natura se așteaptă să păstrăm legea de bază a echilibrului între toate elementele sale: mineral, vegetal, animal și uman.

Condițiile dure pe care le suportă umanitatea cu o pandemie globală, dezechilibrele climatice și perturbările la nivel mondial, sunt încercările naturii de a inversa starea noastră de separare și de a ne apropia inimile unul de celălalt. Astfel de stări solicită construirea unei adevărate sukkah de iubire și unitate, care să acopere întreaga omenire pentru un viitor bun. Cu cât înțelegem mai devreme lecția pe care ne-o învață natura, cu atât mai repede ne putem transforma viața trecătoare și fragilă într-una pozitivă, stabilă și pașnică.

Noi ca evrei, trebuie să fim un exemplu de coeziune și să deschidem calea pe care să o urmeze şi alții, adunând întreaga lume sub un mare acoperământ de stuf în care vom fi uniți ca unul singur. Când se va întâmpla acest lucru, locuința temporară a sukkahlei va fi finalizată ca spațiu comun pe care îl facem reciproc în inimile noastre, asigurând umanității o viață sănătoasă și o coexistență fericită sub un singur acoperiș global.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În ajun deYom Kippur, se desfășoară ceremonia Kaparot (ispășire). Pare un ritual păgân: ei iau un cocoș, îl răsucesc peste cap, apoi îl omoară.

Răspunsul meu: Faptul este că ritualurile multor religii, astăzi ni se par barbare. La nivel fizic, de dragul răscumpărării, o persoană aparent sacrifică un cocoș în locul lui însuși, imaginându-se sub forma acestui cocoș.

De fapt, toate acestea nu ar trebui să fie așa, pentru că din punctul de vedere al Cabalei,, totul se întâmplă la nivel spiritual.

Comentariu: Există, de asemenea, obiceiul de a ne dori să fim consemnați în Cartea vieții – Gmar Hatima Tova (O înregistrare bună în Cartea vieții).

Răspunsul meu: Cartea Vieții este, de asemenea o alegorie, un simbol al luminii superioare, care înregistrează toate acțiunile umane. În măsura în care vrea să folosească această lumină pentru corectarea sa, asemănarea sa cu Creatorul, faptele sale bune sunt înregistrate.

Rezultă că o persoană însăși, nu numai într-un an, ci de-a lungul vieții sale își scrie faptele; prin atragerea luminii superioare se fac corectări și acestea sunt fapte bune; fără a atrage lumina superioară acestea sunt fapte rele.

Întrebare: Se crede că vei trăi anul viitor așa cum vei petrece Yom Kippur. Ne afectează cumva viața corporală?

Răspuns: De fapt, nimic în lumea noastră nu afectează lumea spirituală, cu excepția relațiilor dintre noi. Deci, se spune că Yom Kippur nu le corectează. Omul trebuie să le îndrepte singur.

Aparent, Creatorul poate ierta toate păcatele în această zi, cu excepția atitudinii noastre rele față de ceilalți. Aceasta este deasupra mecanismului Său, sub care a fost creată lumea noastră, Universul. Și cu cât suntem mai aproape unul de celălalt în simțire, spiritual, cu atât suntem mai aproape de Creator.

Din KabTV “Stări Spirituale. Rosh HaShana şi Yom Kippur“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este egalitatea între oameni?

Răspuns: Dacă construim o societate în așa fel încât o persoană să aibă satisfacție de la ea: „Am făcut-o și toată lumea o vede, toată lumea știe, toată lumea înțelege și îmi mulțumește”, atunci nu există o plăcere mai mare pentru acea persoană. Va fi gata să lucreze de dimineață până seara. Este necesar doar să construim în mod corespunzător un lanț de relații publice.

Nu va exista niciodată egalitate și nu este nevoie. Nu este programat de natură. Nu există asta nici în regnul animal. Ce egalitate există acolo? Există un lider, urmat de o pereche de bărbați care îl ajută, și toți ceilalți urmează în spate. Egalitatea nu este programată de natură. Egalitatea este nivelare, este moartea.

Comentariu: Dar spuneți că ultima generație ar trebui să fie construită pe principiile egalității.

Răspunsul meu: Egalitatea înseamnă că fiecare are dreptul egal de a se realiza în funcție de abilitățile și capacitățile sale naturale. Toată lumea ar trebui să aibă egalitate în realizare, în oportunitatea de a se exprima.

Să spunem că m-am născut într-o familie de oameni bogați, puternici, și cineva s-a născut într-o familie de oameni slabi, săraci. Nu contează. Ar trebui să existe egalitate în oportunitatea de a merge mai departe și nu în faptul că toată lumea a fost ajustată la aceeași dimensiune.

Următoarea etapă cu adevărat va fi așa. Când o persoană începe să primească doar recompensă spirituală și acest lucru îi va fi de ajuns, când își dă seama că pentru o existență normală nu are nevoie de mai mult decât ceea ce cere corpul său animal și orice altceva îi va fi revelat ca o recompensă spirituală, o legătura cu o putere superioară, cu eternitatea, armonia și perfecțiunea, atunci oamenii înșiși vor înceta în mod conștient să fie interesați de vreun fel de recompense materiale.

Nu vor avea nevoie de nici o medalie, nici de bani în plus, nici de nimic, iar toate recompensele vor fi spirituale deoarece conexiunea cu Creatorul va fi deschisă în fața lor.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Filosoful indian Sri Aurobindo a spus „Nu există nicio lege a Naturii care să nu poată fi depășită și schimbată, dacă avem credința că totul este condus de Domnul, și că este posibil ca noi să intrăm în contact direct cu El, dacă să știm să evadăm din închisoarea obiceiurilor vechi și să ne abandonăm fără rezerve voinței Sale”.

Ce părere aveți despre acest postulat?

Răspuns: Sunt absolut de acord cu el. Cabala  spune simplu: Ceea ce percepem astăzi, percepem în noi înșine în funcție de calitățile și proprietățile noastre.

Experimentăm lumea prin cele cinci simţuri ale noastre. Dacă am mai avea cinci sau cincizeci, am percepe lumea altfel. În spatele organelor materiale ale senzației se află gândirea noastră, aparatul senzorial, care sintetizează o imagine a lumii pentru noi.

De exemplu, broaștele sau albinele au o percepție complet diferită asupra lumii, ca să nu mai vorbim de faptul că aparatul de gândire este construit în conformitate cu aceasta.

Prin urmare, atunci când vorbim despre capacitatea noastră umană de a ne uni într-un întreg complet comun, vrem să spunem că vom fi asemănători cu natura integrală.

Există o forță unificată în natură. Și astăzi căutăm această particulă divină, din care a fost creată toată materia, pentru a ne ridica deasupra problemelor de mișcare, spațiu și timp.

Vom realiza un singur întreg, baza calității naturii. Când începem să simțim natura într-o formă integrală, egoismul nostru devine ajutorul nostru și, prin viziunea integrală, percepem totul într-un mod complet diferit.

Văd lumea ca un întreg comun nu prin mine, ci să spunem, printr-o duzină de oameni și prin urmare, percepția mea devine multifaţetată, integrală. Încep să simt universul, forțele sale interioare, ceea ce îl conduce într-un mod complet diferit și în același timp, ca persoană, schimb natura, schimb lumea. Depinde doar de mine.

Nu pot spune că astăzi simt lumea așa cum este, pentru că o percep în simțurile mele, o evaluez în aparatul meu conceptual, în mintea mea, construită într-un anumit mod.

Și când ies către alții și încerc să mă unesc cu ei, obțin o minte și sentimente complet diferite. Apoi, în mod natural, atât natura, cât și întreaga lume sunt percepute diferit. O numim lumea superioară, pentru că este mai înaltă decât egoismul nostru.

Dar, în principiu, aceasta este lumea, doar că se simte diferit, pentru că ne-am schimbat aparatul de percepție. Cu toate acestea, îl explorăm complet realist și înțelegem că, schimbându-ne pe noi înșine, schimbăm lumea. Lumea este reflectarea noastră.

Din KabTV “Ştiinţa Managementului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Într-unul dintre articolele sale, Rabash spune că ar trebui să vedem Creatorul care ne ghidează către El în spatele fiecărui prieten. Ar trebui să percepem prietenul ca și cum Creatorul se află în spatele lui și atunci vom vedea că lumea devine dintr-o dată transparentă, aerisită și că nu există altceva decât tu și forța superioară, că „nu există nimeni altcineva în afară de El”. Iar toate celelalte sunt doar prezentarea Lui, astfel încât să vă concentrați treptat asupra Creatorului și să vedeți orice altceva ca atribute ale Lui.

În cele din urmă Îl veți dezvălui, și atunci veți vedea toate acțiunile din lume la nivelurile naturii neînsuflețite, vegetale și animale și la nivel uman, tot ceea ce se întâmplă în fața voastră, ca dăruire a Creatorului care vă dezvoltă atributele. Prin dezvoltarea corectă a acestor atribute cu privire la Creator, începeți să dezvoltați în interiorul vostru esența nivelurilor naturii minerale, vegetale, animale și a nivelului uman, Aviut (dorința) la nivelurile 1, 2, 3, și 4.

Acesta este modul în care vă măsurați conexiunea cu Creatorul care poate fi la nivelul 1, care este nivelul naturii minerale; nivelul 2, care este nivelul vegetal; nivelul 3, care este nivelul animal; sau nivelul 4, care este nivelul uman. Conectați toate acestea la Creator și apoi, în cele din urmă, totul vă este revelat. Așa ar trebui să evaluăm de fapt binele și răul.

Comentariu: Dar trebuie să ne ridicăm la această stare pentru a evalua lucrurile așa pe plan intern și pentru a ne conecta la societate.

Răspunsul meu: Totul depinde de măsura în care o persoană care a auzit acest lucru de la mine, începe treptat să clarifice și să implementeze asta în viață, și să interacționeze cu lumea în mod responsabil pentru că se raportează la Creator prin tot ceea ce îl înconjoară.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV 21.07.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Faptul că filosofii antici Aristotel, Platon și mai târziu Spencer au luat multe din Cabala este evidențiat prin menționarea în teoriile lor că societatea umană este un organism viu în care totul este interconectat.

De ce s-a întâmplat că unii au devenit cabaliști și au atins lumea superioară, în timp ce alții au rămas filosofi?

Răspuns: Dacă o persoană are inițial un punct în inimă, atunci acesta îl trage să intre în lumea superioară în propriile simțuri. Iar dacă acest punct nu s-a trezit încă în el, înseamnă că nu are încă un embrion care se manifestă din interior, acest instrument spiritual, acest organ de senzație al lumii superioare. Prin urmare, el dezvoltă o atitudine față de lumea superioară prin înțelegere.

Așa a apărut filozofia, care este clădită doar pe construcții abstracte ale unor forme, tot felul de raționamente, dar, în niciun caz, pe o pătrundere explicită, senzorială, cognitivă în această chestiune, pentru că nu au nici o legătură cu ea.

Oamenii care au un punct în inimă și se străduiesc să simtă lumea superioară trec prin etape foarte serioase ale propriei corectări, deoarece trebuie să devină ca lumea superioară în proprietățile lor: să treacă de la proprietatea primirii la proprietatea dăruirii , de la proprietatea urii la proprietatea iubirii.

Aceasta este o tragedie interioară foarte dificilă pe care o persoană o experimentează pentru a atinge o astfel de stare, după mulți ani de muncă serioasă și persistentă asupra sa. Și nu e aceeași muncă ca în filozofie sau în alte metode în care predomină autocontrolul. Aici are loc atragerea unei forțe superioare speciale, numită lumina superioară, care ne corectează.

Cel care face acest lucru devine cabalist. El simte, vede și cunoaște în mod clar lumea superioară, sistemul superior care ne controlează. Iar cel care nu poate dezvolta aceste proprietăți în sine, întrucât rudimentele lui nu au apărut încă în el, care, probabil, vor apărea în ciclul următor sau după mai multe cicluri, devine filosof. Așa se dezvoltă umanitatea.

Din „Close-Up” de la KabTV. Seekers ”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profeți, Iosua, 8: 26-28: Și Iosua nu și-a retras mâna pe care o întinsese cu sulița, până ce nu i-a nimicit complet pe toți locuitorii din Ai. Și Iosua a ars cetatea Ai și  a făcut din ea un morman de dărâmături pentru totdeauna, o pustie până în ziua de azi.

Întrebare: Ce înseamnă că, în timp ce bătălia se desfășoară, mâna lui Iosua nu a fost retrasă?

Răspuns: Mâna ridicată simbolizează direcția unei persoane, intenția sa: să distrugă aceste dorințe, astfel încât să nu rămână nici măcar una care să poată fi folosită vreodată în vreun fel.

Este scris: Și Iosua a ars cetatea Ai și  a făcut din ea un morman de dărâmături pentru totdeauna, o pustie până în ziua de azi. Până în ziua de azi înseamnă să nu mai folosești niciodată egoismul. Adică, vorbim despre o parte a egoismului care este corectată tocmai prin distrugerea sa.

Din „Secretele cărții eterne” de la KabTV, 19.07.2021

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→