La Jocurile Olimpice de la Tokyo, care tocmai s-au încheiat, a existat un moment foarte emoționant când o atletă israeliană Linoy Ashram, care a câștigat primul loc la competițiile de gimnastică ritmică, a scos medalia de aur pe care a primit-o și a atârnat-o la gâtul antrenorului ei. Și, de fapt, acest lucru nu este surprinzător, deoarece pentru un atlet, un antrenor este ca un tată sau o mamă, totul depinde de antrenor. Fără el, un sportiv este doar materie primă în mâinile unui sculptor. Antrenorul îl face campion și desigur, medalia aparține de drept antrenorului.

Sportivul simte că antrenorul este cel care a ocupat primul loc. Și antrenorul simte că sportivul s-a sacrificat pentru a urma cu fidelitate instrucțiunile sale, iar acesta este succesul lor comun. De obicei, există o legătură foarte strânsă și caldă între un antrenor și un atlet și nu poate fi altfel.

Se spune că „o persoană este geloasă pe toată lumea, cu excepția fiului său și a elevului său”. La urma urmei, un profesor adevărat pune tot ce are în elev, iar realizările elevului indică abilitatea profesorului. Medalia nu se acordă antrenorului, ci sportivului, dar nu contează. La urma urmei, recompensa profesorului nu se află într-o medalie, ci într-un sentiment interior, în atingerea unui nou grad.

Dacă voi atinge vreodată realizări înalte în spiritualitate, va fi numai datorită profesorului meu. Încă îl simt îndrumându-mă.

Sper cu adevărat că elevii mei, pe care îi „antrenez” pentru ascensiunea spirituală, vor atinge nivele atât de ridicate încât Creatorul va fi revelat în fiecare dintre ei și se vor transforma și în mari învățători pentru întreaga omenire.

Văd la elevi continuarea căii. Elevul devine mâinile profesorului, mintea lui. Tot ceea ce vreau să realizez în viață, le aduc elevilor mei și ei continuă să deschidă drumul.

KabTV’ “O privire din interior” 8/9/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zoharul pentru toți, Chayei Sarah, punctul 74: Toate faptele lui Balaam cel slab erau din partea impurității.

Toți ticăloșii: Balaam, Balak, Faraon, Haman și alții sunt rezultatul șarpelui. Șarpele este calitatea lor comună și toate sunt manifestări parțiale ale acestuia.

La începutul faptelor sale a luat un șarpe dintre șerpi și l-a legat în fața lui. A despicat capul șarpelui și i-a scos limba. Apoi a luat anumite ierburi, le-a ars pe toate și a făcut din ele o singură tămâiere. Apoi a luat capul acelui șarpe și l-a împărțit în patru laturi și l-a transformat într-o singură tămâiere (Item 77).

A face tămâiere înseamnă a profita la maximum de egoismul tău.

Balaam este o proprietate care ne atrage să fim atât de egoiști încât nici nu știm ce este. Doar pe măsură ce urcăm nivelurile spirituale, începem să o simțim.

De fapt, tot ceea ce este scris în Cartea Zohar vorbește despre oameni care sunt deja în urcare spirituală și simt aceste probleme.

În jurul său, el a desenat un singur cerc și a spus lucruri și a făcut alte fapte până când a atras asupra sa spiritele impurității, care l-au informat despre ceea ce era nevoie. Și el a acționat după cuvintele lor, în conformitate cu ceea ce știau ei din partea acelui șarpe al firmamentului (articolul 78).

Sarcina lui Balaam este aceeași cu cea a șarpelui. Toate personajele negative din Biblie sunt destinate doar să continue aceeași lucrare, adică să vină la o persoană la momentul potrivit și să-l înțepenească cu egoismul lor.

Căderea unei persoane în egoism o zguduie. Din această stare, începe să vadă un scop îndepărtat și să se grăbească spre el. Prin urmare, are nevoie de o astfel de scuturare, ceea ce este numit conștientizarea răului.

KabTV “Puterea Cărții Zohar” #16

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La știri (în The Washington Post): „Șeful Organizației Mondiale a Sănătății a avertizat luni că lumea se află în pragul unui „eșec moral catastrofal”, dacă națiunile mai bogate nu asigură distribuția echitabilă a vaccinurilor pentru combaterea pandemiei coronavirusului.

„Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care a avertizat în repetate rânduri țările mai bogate împotriva excluderii ţărilor mai sărace prin reducerea acordurilor bilaterale cu furnizorii de vaccinuri, și-a ridicat retorica cu o notă în observațiile sale de deschidere la o sesiune a consiliului executiv”.

Răspunsul meu: El doar arată adevărul.

Întrebare: De ce a fost imposibil să se facă un gest de bunăvoință? Să dai țărilor sărace să zicem, jumătate din vaccinuri. Pierzi profituri, dar dă-le! De ce nu s-a putut face acest lucru?

Răspuns:  Egoismul nu-l va permite. Cum pot face acest lucru?

Acest lucru vine în retrospectivă – pentru că alții încep să mă acuze, acum trebuie să justific de ce am făcut ceva așa sau așa.

Întrebare: Nici chiar OMS nu ar fi putut prevedea acest lucru? Sau nu au înțeles cum este umanitatea?

Răspuns:  Nu vor să înțeleagă. Ei dansează pe tonul banilor.

Și mai târziu când scriu, scriu și pe contul OMS: de ce nu a strigat OMS despre asta, de ce nu s-a opus?

Nu este nimic de așteptat de la țările bogate, de la guvernele lor, de la ministerele lor de sănătate! Se gândesc doar la ei înșiși! Și pe bună dreptate! Cine se va gândi la ei? Se gândesc la ei înșiși. Au resurse, oportunități, conexiuni, totul. Iar țările sărace nu.

OMS ar trebui să gândească – sunt Organizația Mondială a Sănătății!

Cred că ar trebui să fie egal pentru toată lumea.

Dar acest lucru este firesc, aceasta este lumea noastră. De ce începem acum să ne supărăm? Se întâmplă asta doar acum, și nu s-a mai întâmplat niciodată? Ei știu și înțeleg totul foarte bine. Au cifrele, au de toate. Și nu stabilesc nicio condiție.

Să presupunem că 25% din medicamentele pe care le cumpărați vor merge în țările sărace. Pune o taxă suplimentară.

Dar cine va lua în considerare acest lucru? Nimeni nu va accepta asta – cine este acest OMS?

Întrebare: Continuaţi să spuneţi că umanitatea și omul, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ajungă la realizarea răului: că sunt egoiști complet. Este acesta un pas spre realizarea răuluil?

Răspuns: Nu! Nu, pentru că nimănui nu îi pasă de asta. Nimănui nu-i pare rău. Nimănui!

Întrebare: Deci, pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre unificare, despre conexiune, despre iubire, despre tot la care ar trebui să ajungem? Pe ce vă bazaţi, dacă toți suntem așa?

Răspuns: Nu văd că o persoană a renunțat la nimic pentru alta. Dimpotrivă, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât devenim mai duri și mai împietriţi: „Nu voi renunța!”

Întrebare: Când se va întâmpla punctul de cotitură? Când apare ceva în mine, va face clic?

Răspuns: Nu există un moment de cotitură. Va fi astfel încât voi fi gata să împărtășesc ceva cu alții, ca un fel de impozit suplimentar. Ca ceea ce am spus despre cei 25%, de exemplu.

Cred că ar trebui să existe un guvern internațional care să se ocupe de astfel de lucruri. Acum vor exista o mulțime de probleme mondiale – climaterice și de toate tipurile. Adică, toate problemele pe care le-am avut înainte, care erau între state, între zone și așa mai departe, toate vor fi globale.

Vom vedea clar. Dacă există un incendiu în Australia, o consecință clară vor fi inundațiile în China și Siberia și așa mai departe.

Întrebare: Unde ne duce acest lucru?

Răspuns: Ne face să ne simțim dependenți unul de celălalt. Așa ne vom simți. Numai prin suferință. Omenirea nu poate face nimic.

Întrebare: Când vom ajunge la o stare a lumii de a fi ca o singură familie? Vom ajunge la ea prin suferință? Vom ajunge la o astfel de stare, la urma urmei?

Răspuns: Cred că da, pentru că nu există altă cale. Trebuie să finalizăm corectarea lumii. Acum intrăm într-o stare în care începem să realizăm treptat, dar foarte, foarte încet și de departe, că suntem un sistem comun.

Dar până acum nimeni nu a vrut să țină cont de acest lucru. Aici avem nevoie de niște manifestări foarte speciale ale naturii, astfel încât să ne dăm seama cu toții că suntem conectați, că suntem într-o singură barcă și nu separaţi în continente, țări, guverne și națiuni. Asta trebuie să o luăm în serios.

Întrebare: Deci, natura va oferi umanității un fel de exercițiu de urmări? Și apoi încă unul, până ne dăm seama? Credeţi că așa va merge?

Răspuns: Da. Acest lucru ne va învăța treptat. Drept urmare, vom înțelege, vom simți! Principalul lucru este că simțim și nu doar spunem că suntem o singură familie – sloganuri atât de frumoase. Și vom simți că suntem într-adevăr un întreg comun și că nu ne putem gândi la o parte a umanității fără alta. Pentru că vom vedea întreaga umanitate ca un singur organism. Nu puteți să vă tăiați mâna aici și să râdeți, și să faceți carnavaluri dincolo.

Acesta ar trebui să fie sentimentul pe care îl avem cu toții.

Și poate fi instantaneu. Când simțiți o înțepătură, înțelegeți instantaneu: „Destul! Sunt de acord!”

Totul va fi bine.

Întrebare: Când?

Răspuns: Repede, sper!.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 1/21/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este esența primirii nu pentru tine însuţi?

Răspuns: Primirea nu de dragul meu, înseamnă că îmi folosesc toate posibilitățile pentru a-i împlini pe ceilalți. Când toți oamenii acționează în acest fel, atunci ei se umplu reciproc și se dovedește că sunt complet interconectați unul cu celălalt și formează o singură dorință comună, naturală în care este revelată puterea superioară. Fiecare persoană și toți împreună înțeleg această putere și se află la nivelul ei de eternitate și perfecțiune.

Ne îndreptăm treptat către acest lucru. O putere mai mare ne controlează. Trebuie să ajungem din starea nosatră pentru la o completă interconectare între noi și a primi doar de dragul celorlalți și de dragul Creatorului. Acesta este scopul creării noastre și scopul corectării noastre.

KabTV “Stări Spirituale”” 7/23/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spargerea vaselor, dorințele, este în principiu, un termen cabalist. Cu toate acestea, mulți dintre cei care au citit Pentateuhul (Biblia) înțeleg limbajul alegoric al acestuia.

Răspunsul meu: De fapt, acest lucru nu este deloc dificil de înțeles. Dacă dorința mea este îndreptată pentru binele altora, în folosul altora, atunci este considerată completă, perfectă. Dacă este de dragul meu și de regulă, împotriva altora, se numește împrăştiată.

Întrebare: Căderea lui Adam reprezintă împrăştierea vaselor?

Răspuns: Se spune despre aceasta că toate dorințele care erau în prototipul omului Adam erau practic o dorință care nu a fost încă îmbrăcată în corpurile noastre proteice și care era îndreptată doar spre dăruire. Totuși, ca urmare a anumitor acțiuni făcute asupra sa, s-a transformat într-o dorință de a primi. Aceasta este spargerea lui Adam.

Adam este un sistem care a fost o singură dorință și, când a început brusc să se simtă constând din multe elemente, s-a spulberat. Adică, fiecare dorință inclusă în dorința generală dorea să o primească de dragul ei. Aceasta este căderea, împrăştierea lui Adam.

Întrebare: Putem spune că termenul „căderea lui Adam” este în limbajul sentimentelor iar „spargerea vaselor” este un limbaj tehnic cabalist?

Răspuns: Desigur. Este același lucru, explicat tocmai, în limbi diferite.

Comentariu: Cabaliștii au identificat toți termenii cabaliști din propria lor natură, doar pentru ca o persoană să nu facă asociații corporale. La urma urmei, când îmi imaginez fizic căderea lui Adam – un copac, un măr și așa mai departe – asta mă îndepărtează de imaginea adevărată, că totul este în interiorul dorinței mele.

Răspunsul meu: Astăzi bineînțeles, nimeni nu crede și nu poate crede în aceste povești. Totul este complet ireal.

De fapt, cu aceste povești, cabaliștii explică cele mai interne, mai complexe legi și conexiuni din natură.
Din KabTV “Stări Spirituale” 7/23/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se zice că acum oamenii pot dezvolta o afecțiune numită foamea pielii sau  foamea de atingere. Mai ales în aceste vremuri, mulți oameni suferă de acest lucru, chiar și inconștient.

Potrivit experților, noi simțim foamea de atingere atunci când există un dezechilibru între numărul de atingeri dorite și suma pe care o primim de fapt. Acest lucru este foarte asemănător cu senzația obișnuită de foame. În acest sens, chiar și atingerea unui câine, a unei pisici sau a unui alt animal satisface deja această foame.

Prin urmare, majoritatea animalelor din adăposturi au fost adoptate în America. Un număr mare de oameni vin să ia pisici și câini abandonați. Există o astfel de tendință în lumea de astăzi: vreau să am ceva cald lângă mine și îi voi dărui căldura mea. Ce părere ai despre această tendință?

Răspunsul meu: Desigur, când nu pot atinge o persoană în mod uman, cel puțin vreau să ating un animal într-un mod animalic.

Întrebare: Dar asta e bine, nu? Cel puțin dai căldură cuiva.

Răspuns: Nu-mi pot imagina aceste contacte externe, tactile, care înlocuiesc înclinația internă și contactul inimilor. Nu există nici un substitut pentru asta. Dacă există un contact intern, distanțele nu interferează cu acesta, iar corpul nu contează deloc aici.

Să spunem că ai un câine și te joci cu el. Nu am nimic împotriva acestui lucru, dar nu este ceea ce ar trebui să experimentăm cu adevărat.

Întrebare: Numai oamenii își pot conecta inimile?

Răspuns: Da. Și nu fizic, și nu tactil.

Întrebare: Cum putem conecta inimile?

Răspuns: În aspirație. Când simți că aspiri pentru ceilalți și obții același răspuns de la ei. Atunci simți că o inimă și a doua inimă s-au deschis cu adevărat și apare un spațiu comun între ele. În acest spațiu comun puteți simți deja iubire, înțelegere, reciprocitate și senzație.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru tot din cauza foamei?

Răspuns: Binențeles, în mod cert, totul se întâmplă din cauza foamei.

Întrebare: Ce este acest apetit care atrage o inimă către alta?

Răspuns: Lipsa forțelor vitale, nu animalice, ci spirituale. Le pot simți doar dacă mă conectez cu o altă persoană în acest fel.

Întrebare: Adică, omul spune: „Nu am putere.” În ciuda faptului că are mâncare și bani, spune că nu are puterea de a trăi. Asta înseamnă că el caută o altă inimă?

Răspuns: Da! Simte inconștient că nu are pentru cine trăi! Viața este totuși construită pe faptul că dai naștere, reproduci, educi, dăruiești și simți același lucru din partea celorlalți. Această împlinire reciprocă este viața. Este imposibil să dăruiești cuiva fără să primești.

Întrebare: Vor veni aceste vremuri?

Răspuns: Sper.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 20.07.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În cartea sa ”A da si a lua”, psihologul și profesorul Adam Grant împarte oamenii în trei grupuri: profitori, donatori și negociatori. „Donatorilor le place să ofere mai mult decât primesc, acordând atenție la ceea ce au nevoie ceilalți. Profitorilor le place să obțină mai mult decât dăruiesc, văzând lumea ca pe un loc competitiv și au grijă, în primul rând, de ei înșiși. Iar negociatorii se echilibrează și dăruiesc pe bază de quid pro quo, dispuși să facă schimb de favoruri, dar atenți să nu fie exploatați. ”

Ce părere ai despre aceste trei grupuri?

Răspuns: Cel mai mult îmi plac negociatorii pentru că ei conduc la contact, la un contact reciproc, bun și amabil. Ăsta-i cel mai important lucru. Nu-i vorba despre faptul că poți dărui cât de mult vrei. Nu va ajuta cu nimic. Este la fel ca primirea dacă cineva îți dă ceva.

Schimbul provoacă însă reciprocitate și prin aceasta poți corecta o persoană, te poți schimba atât pe tine însuți, cât și pe celălalt și să creezi comunicare între voi; acesta este cel mai important lucru. Scopul este de a crea comunicare.

Un donator nu va face nimic. Din contră, poate provoca ură dacă dăruiește tot timpul. Nu înseamnă nimic.

Comentariu: Deci, ești un realist. Îmi dai ceva, îți dau ceva? Schimb de amabilități.

Răspunsul meu: Da, dar prin asta ne învățăm unul pe celălalt că el poate face același lucru ca și mine; dăruindu-i, mă deschid pentru a primi ceva de la el. Și așa mai departe. Cel mai important lucru este schimbul reciproc.

Întrebare: Nu este lumea noastră de astăzi construită pe asta: „ Tu îmi scarpini spatele și eu îl voi scărpina pe al tău”?

Răspuns: Lumea este construită pe schimb reciproc.

Întrebare: Înseamnă că ești mulțumit de ceea ce se întâmplă în lume astăzi?

Răspuns: Nu. Acest lucru nu mă mulțumește, pentru că schimbul actual care există în lume este doar de a lua și nu de a da.

Întrebare: Care este următoarea etapă după negociere?

Răspuns: Acest lucru este scris în Cabala: al meu este al meu, al tău este al meu, iar apoi al tău este al tău, iar al meu este al tău.

Întrebare: Adică ajungi la o stare aproape imposibilă. La ceva ce este imposibil de imaginat: al meu este al tău și al tău este al tău, nu?

Răspuns: Da. Astfel de relații sunt cele mai corecte și sunt justificate de natura superioară, care este opusă naturii noastre. La asta trebuie să ajungem. Împreună cu aceasta, ni se dezvăluie un spațiu complet diferit, o lume eternă.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.06.21

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Mereu subliniezi că este bine atunci când există un rege care conduce statul.

Răspunsul meu: Este mai bine decât așa-numitele guverne democratice pe care le vedem astăzi în diferite țări. Oamenii cred că democrația este atunci când se pot aduna împreună, să strige, să critice și să creeze o aparență externă a luptei ideologice, un fel de trenduri opuse. Procedând astfel, ei pretind că află adevărul.

Întrebare: Se spune: „Adevărul se naște într-o dispută”. Nu ești de acord cu asta?

Răspuns: Adevărul nu se poate naște atunci când toată lumea țipă unul la celălalt.

Adevărul se naște acolo unde există o familie care a fost la putere de secole și s-a ridicat treptat pe sine, copiii, nepoții, nobilimea și toți ceilalți. Apoi dezvoltă criterii complet diferite. Ei nu se ceartă asupra cui este mai profitabil să vândă o anumită poziție. Totul este în mâinile lor. Și de aceea familia regală este totul.

Desigur, pot fi uciși, detronați, ceea ce sa întâmplat de multe ori în istorie. Dar, în general, nu există nicio altă metodă de guvernare în lumea noastră decât forma dinastică: regat, împărăție.

În primul rând, oamenii acceptă cu calm un astfel de conducător; el este regele. Asta-i tot! Mă uit la el și nu am nevoie de nimeni sau nimic altceva. Iar când cineva începe să intre cu forța și să spună: „Eu, eu, eu”, atunci nu există nici o națiune, nici un conducător, totul se bazează doar pe baionete.

KabTV „Secretele cărții eterne”, 26.07.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cineva a lăsat un comentariu despre videoclipul tău intitulat „Este timpul să învățăm cum să guvernăm creația”, care spune: „Vreau lumea superioară”. Ce înseamnă „vreau”?

Răspuns: Acesta este un sentiment foarte corect. Omul începe să simtă că tocmai faptul că îi lipsește sentimentul lumii superioare creează gol în el și, prin urmare, se îndreaptă spre realizarea ei. Nu poate explica de ce, dar chiar are nevoie de asta.

Vrea să se înțeleagă pe sine, să-l înțeleagă pe Creator, să-și înțeleagă destinul, cum să atingă perfecțiunea, scopul vieții, semnificația ei și pentru ce trăiește.

Întrebare: Această dorință poate atrage și speria în același timp?

Răspuns: Da, dar în general atrage.

KabTV „Kabbalah Express”19.07.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: O tânără ne scrie: „Pot să desenez bine și să cânt la un instrument muzical. Mi-aș dori cu adevărat să schimb lumea, să-i dăruiesc ceva. Dar ce rost are dacă studiez să fiu muzician sau artist dacă lumea nu mai are nevoie de asta?. Unde îmi pot pune abilitățile, dorința de a face ceva pentru ceilalți? ”

Răspunsul meu: În primul rând, există o diferență între o profesie și o vocație. O profesie ne este impusă de societate pe baza a ceea ce are nevoie. Prin urmare, dacă odată artiștii, muzicienii și poeții erau considerați cu mare stimă, astăzi nu este cazul. Poate în curând va fi din nou așa, dar orice perioadă se poate prelungi timp de două sute de ani.

Întrebare: Deci ea trebuie să caute o chemare?

Răspuns: Da. Dacă, de exemplu desenează, lăsați-o să fie profesoară de desen. Dar principalul lucru este modul în care ea se realizează interior, pe lângă faptul că câștigă. De asemenea, vrea să-și facă un hobby din profesia ei. Nu mulți oameni pot realiza asta. Deci poate că trebuie să se împace cu asta.

În plus, este femeie, va avea o familie și copii. Toate acestea vor umbri un pic impulsurile ei nobile.

Comentariu: Tocmai ați atins problema profesiei și vocației. Societatea ne împinge să câștigăm mulți bani. Prin urmare, persoanele cu vocație care nu aduc venituri mari au o ruptură interioară. O persoană nu știe cum să facă față dorinței de a face bani, de a deveni grozavă, de a schimba ceva la nivel global.

Răspunsul meu: În primul rând, a face bani este un lucru. Să schimbi ceva la nivel global este diferit. Să îţi faci profesia? Să o transformi în hobby-ul tău? Persoana nu a decis încă. Prin urmare, este dificil să dai sfaturi specifice aici.

Aș sfătui-o, în primul rând, să decidă. Are nevoie de oameni buni, deștepți, adulți, poate chiar de un psiholog care i-ar explica treptat ce este mai bine pentru ea. Împreună vor „vorbi prin” lumea sa interioară.

KabTV “Lume integrală” 7/13/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→