Dacă observi că ceva din grup nu se aliniază cu scopul sau nu duce la adeziunea cu Creatorul, ar trebui să analizezi cu atenție această situație punct cu punct, să găsești citate, să vorbești cu prietenii tăi și să prezinți problema în fața grupului. Dacă grupul vede că acest lucru poate duce la îmbunătățire, va accepta sugestia.

Trebuie să le arătăm tuturor în mod clar și logic ce trebuie îmbunătățit și de ce, și invariabil, să le legăm de nevoia de a realiza adeziunea la Creator, dar într-un mod simplu și practic.

Ce înseamnă practic? Rabaş scrie că abstracțiunile pot distruge întreaga lume. Abstracțiunea este o formă neîmbrăcată în materie. Nu poți spune: „Trebuie să fii altruist; oricine nu este altruist ar trebui dat afară din grup! Nu există loc aici pentru cel mai mare egoist!”

Trebuie să urmăm calea formei îmbrăcate în materie și să acționăm doar în conformitate cu o realitate care poate fi realizată și întrupată și care definește totul pentru noi.

Este scris că, așa cum un măgar este legat la ochi și merge înainte, așa trebuie să închizi ochii și să mergi. Cum poți închide ochii și merge? Numai dacă grupul te trage după el. Evident, nu poți merge pe drumul acesta singur. Încă nu știi ce forțe spirituale influențează omul.

Știu asta din propria mea experiență. Au fost momente când stăteam acasă, iar Rabaş mă chema și striga: „Vino încoace!” Dar eu stăteam acolo și plângeam în suspin la telefon: „Nu pot veni! Simt o forță care mă oprește.”

Prin urmare, trebuie să stabilim dinainte cum să procedăm. Omul nu se alătură unui grup cu condiția să accepte unele dintre legile grupului, dar nu și altele, și semnează sub această condiție. Intră în grup și semnează totul; printre puncte se numără unul care îl autorizează să acționeze conform regulilor grupului privind modificarea oricăror puncte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu te uita la ceilalți! Deloc. Ai un suflet diferit; nu poți fi ca ei și ei nu pot fi ca tine. Așa că acordă mai puțină atenție tuturor celorlalți. Ar fi realizat Einstein ceva dacă s-ar fi uitat încontinuu la ceilalți? Este imposibil! Ar trebui să te asculți doar pe tine însuți. Chiar dacă greșesc, acesta sunt eu.

Întrebare: Ce-ar fi dacă am aplica asta unui om obișnuite, de zi cu zi?

Răspuns: Ce înseamnă obișnuit? Oricine poate fi extraordinar. Lasă-i să se asculte pe ei înșiși, să ia aminte la propria voce interioară. Asta pot face eu, asta vreau și asta cred. Nu este contrar altora, ci vine din interiorul meu.

Trebuie să-mi scot „eu”-ul din mine. Atunci te vei simți foarte confortabil cu asta, chiar și în greșeli.

Comentariu: Încerc să-mi aplic asta mie acum, dar nu este atât de ușor!

Răspunsul meu: Închide ochii și ești singur! Dar ești cu tine însuți; tot nu fugi de tine însuți. Asta este tot.

Întrebare: Și ar trebui să trăiesc așa?

Răspuns: Da

Întrebare: Acesta este sfatul dvs.?

Răspuns: Acesta este sfatul meu. Apoi, pentru a-l realiza, va trebui să-ți creezi un mediu special pentru tine și așa mai departe. Dar acesta ești totuși doar tu.

Comentariu: Mă gândesc la propria mea experiență. Dacă simt că „asta e al meu”, spuneţi că trebuie să înțeleg și asta este tot. Acum am simțit odată: „asta e al meu”, cu siguranță am simțit…

Răspunsul meu: Asta realizez.

Comentariu: Și merg pe această cale? Asta e! Și pe drum vor fi furtuni și valuri…

Răspunsul meu: Nu contează; mă va apropia și mai mult de mine.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să combinăm Cabala cu yoga sau cu orice alte metode?

Răspuns: Acest lucru este imposibil deoarece toate celelalte metode sunt opuse Cabalei, deoarece nu folosesc dorința de a primi pentru a atinge scopul. Toate se bazează pe suprimarea Kelim  (vaselor), mai degrabă decât pe dezvoltarea lor. Așa cum Cabala este o metodă de primire, tot așa sunt metode de „neprimire”, toate fără excepție.

Primește cât mai puțin posibil, mănâncă doar mâncare vegană, gândește mai puțin, respiră mai puțin, dorește mai puțin, orice ar fi, doar mai puțin. Adică, scopul este de a coborî omul de la nivelul său la nivelul unui animal sau al unei plante, sau chiar la un nivel mineral.

Sursa tuturor acestora se află în Egiptul antic, unde chiar și cadavrele erau transformate în mumii care nu  putrezesc. Toate acestea sunt metode orientale. Desigur, acest lucru are o rădăcină spirituală. Există și o justificare la nivel material.

Când oferi maselor o ideologie bazată pe afirmația că trebuie să-ți cobori dorințele și atunci totul va fi bine, aceasta dă imediat roade. Este acceptat pentru că are sens pentru toată lumea. Dar dacă, pe lângă ideologie, adăugăm o componentă spirituală, dacă o conectăm cu ceea ce este dincolo de viața și moartea noastră și afirmăm că omul va primi o recompensă veșnică pentru aceasta, va deveni o religie. Aceasta este o mare forță.

Dar de-a lungul a mii de ani, egoul uman a evoluat continuu din generație în generație. Fie că ne place, fie că nu, noi ne dăm seama de egoismul nostru, ceea ce duce la așa-numita dezvoltare a umanității. Ca urmare a noilor dorințe care se manifestă în fiecare dintre noi de la ciclu la ciclu, ne străduim constant să obținem ceva nou. Prin urmare, chiar și acele națiuni care au fost dedicate ideologiei reducerii dorinței ajung într-o stare în care nu o mai pot reține.

Nu va rămâne nimic din aceste metodologii de-a lungul unui secol. Oamenii care merg astăzi în India doar călătoresc. Nimeni nu este cu adevărat capabil să se angajeze în metodologia lor. Cei care reușesc să realizeze acest lucru se transformă într-un animal primitiv. Nu vreau să vorbesc prea mult despre asta, dar acesta este un fel de ultimă Klipa  împotriva dezvoltării. Nu putem rezista procesului de dezvoltare a dorinței de a primi. În 10-20 de ani, toate acestea vor trece.

Cei care astăzi sunt capabili să scape de suferința lor în astfel de tehnici – să-și închidă o parte din minte, să se coboare la un nivel foarte scăzut și să fie cu adevărat mulțumiți de asta – astfel de oameni nu sunt pentru noi. Aceasta este o formă primitivă, nedezvoltată.

Totuși, lumea se dezvoltă foarte rapid. La urma urmei, toate acestea sunt împotriva naturii. Aceasta nu este o corectare, ci o evadare de corectare. Nu vom realiza nimic în acest fel, ci doar un fel de consolare artificială temporară.

Din Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Regulile grupului se schimbă în funcție de progresul grupului. Dacă un grup își stabilește legi și reguli artificiale, atunci fie își întârzie dezvoltarea pentru o vreme, fie mai devreme sau mai târziu, descoperă că nu le poate respecta. Regula poate rămâne scrisă undeva, dar cine o respectă de fapt?

Să presupunem că definim ceva, o scriem și totul arată minunat, dar nimeni nu are nevoie de ea. Spun constant că examinarea legilor noastre interne este cel mai important lucru, deoarece prin aceasta omul se examinează pe sine. Trebuie să se raporteze la regulile grupului ca la propriile reguli interioare, să fie în armonie cu ele și să avanseze împreună cu ele.

Acest lucru nu determină relația mea cu membrii grupului; mai degrabă, determină relația dintre toate forțele, sentimentele și dorințele mele interioare. Prin urmare, în primul rând, trebuie să o văd ca pe un model al modului în care vreau să mă văd pe mine însumi intern. Nu vorbim despre relațiile mele cu prietenii; ne adaptăm în mod natural unii la alții în orice caz. Regula trebuie să fie în primul rând internă. Nu ar trebui să existe nicio diferență între regula externă și cea internă.

În lumea noastră, după ce o țară își stabilește legile, stabilește și sancțiuni pentru încălcarea acestora. Care este scopul acestor sancțiuni? Să oblige omul să respecte legile.

În cazul nostru, este vorba despre ceea ce se întâmplă cu omul dacă nu reușește să îndeplinească ceva din raportul său personal cu Creatorul. Nici nu ne putem imagina în ce măsură regulile pe care le stabilim în cadrul grupului sunt acceptate „de Sus”.

Baal HaSulam scrie despre acest lucru în „Dăruirea Torei”: Guvernarea stabilită de oameni și guvernarea Creatorului corespund în mod natural una cu cealaltă. Ceea ce un grup mare de oameni stabilește devine într-un anumit sens, o lege a guvernării superioare pentru ei.

Nu luați acest lucru prea literal, vom vorbi despre asta mai mult. Vreau doar să spun că, încercând să îndepliniți unele dintre regulile voastre, chiar dacă pot părea prostești sau neimportante, veți clarifica mai repede regula. Veți descoperi ce este relevant pentru noi și ce nu, ce este mai important și ce este mai puțin important.

În cele din urmă, fie că lucrați cu regula internă sau externă, scopul vostru este să o analizați, și prin urmare să avansați. Cum avansează omul? El examinează gradul în care se află: dacă este bun sau rău, util sau dăunător, dacă este de dragul său sau de dragul dăruirii. Prin această examinare, el dobândește o înțelegere mai clară a stării sale și a direcției în care trebuie să avanseze.

Din Lectia zilnica de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aviut este gradul maxim de plăcere pe care îl pot primi?

Răspuns: Aviut este gradul de simțire a plăcerii în cadrul dorinței de a primi. Dacă stau lângă mâncare, dar nu o vreau, atunci Aviut-ul meu este zero. Dar dacă o doresc brusc, atunci am o anumită măsură de Aviut în funcție de cât de foame îmi este.

Cum se poate măsura acest lucru? Îl poți măsura fie prin cantitatea de alimente pe care ești capabil să o consumi, fie dacă este posibil, prin magnitudinea plăcerii pe care o primești. Dar toate acestea se referă la dorințe. Nu vorbim despre dimensiunea fizică a stomacului.

Întrebare: De ce se schimbă Aviut? De ce poate scădea?

Răspuns: Aviut, adică măsura senzației de plăcere, se poate schimba constant, și într-adevăr, se schimbă tot timpul în funcție de tipurile de conexiune cu gazda pe care sunt capabil să le dezvălui prin acest Aviut. Totul este aranjat pentru a mă aduce la o conexiune cu gazda.

Prin urmare, nu ar trebui să fiu atent la ceea ce mi se dezvăluie în orice moment: dacă vreau să mănânc mai mult sau mai puțin, sau dacă vreau să mă bucur de una sau alta într-un fel sau altul. Nu ar trebui să mă preocupe aceste lucruri; ele nu sunt problema mea.

Îmi sunt dezvăluite conform unui calcul superior, în timp ce sarcina mea este să mă orientez continuu în direcția corectă. Dar de ce mi se dă acum o coborâre, apoi o scurtă ascensiune sau o altă stare printr-o dorință sau alta? Asta desigur, nu pot ști. Atât timp cât rămân la un anumit grad, nu pot cunoaște niciodată cauzele sale, deoarece acele cauze pot fi dezvăluite doar de la un grad superior.

Din Lecția zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum putem determina ce este „adevăr” și ce este „fals”, dacă noi înșine le creăm pe amândouă?

Răspuns: Astăzi luăm diverse valori, cum ar fi „adevărul” și „falsul”, ca standarde sau repere. Totuși, toate aceste lucruri sunt relative. Ceea ce ni se pare astăzi fals poate părea a fi adevăr mâine, iar ceea ce pare a fi adevăr astăzi poate părea o falsitate mâine.

Totul depinde de dezvoltarea noastră egoistă. Cu cât avansăm mai mult, cu atât privim mai adânc în natura înconjurătoare și în noi înșine. Prin urmare, nu există un standard absolut nici în natură, așa cum o percepem, nici în noi înșine; totul depinde de gradul dezvoltării noastre. În acest caz, este imposibil să determinăm ce este bine și ce este rău, ce este adevărat și ce este fals. Totul este extrem de relativ.

Totuși, dacă am descoperi legea generală a naturii – o lege absolută care există independent de om, nu relativă la el, nu condiționată de ființa umană egoistă care trece prin dezvoltare, ci existentă obiectiv în realitatea înconjurătoare – atunci, în conformitate cu această lege, am ajunge să cunoaștem și ce este adevărul și ce este falsitatea absolută.

Atunci prin aceasta, nu ne-am mai înșela. Dimpotrivă, am putea să ne dezvoltăm atitudinea și abordarea conform acestor standarde. Drept urmare, dezvoltarea noastră ar deveni cu adevărat benefică, dezirabilă și îndreptată spre binele întregii lumi.

Astfel, cunoașterea legii generale a naturii și implementarea acesteia – nu din egoul omului, ci din dorința de a ajunge în echilibru și armonie cu acea lege universală – este în esență, sursa a tot ceea ce este bun. Prin aceasta vom ajunge la o viață bună și vom descoperi cu adevărat ce este adevărul și ce este falsitatea.

Din Masa Rotundă a Opiniilor Independente, Berlin, 2006

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dvs. spuneţi: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Dar eu de exemplu, nu vă aud. Cum ajung la concluzia că acestea sunt exact porțile pe care trebuie să intru?

Răspuns: Îți vei lovi nasul de aceste porți și vei înțelege că nu pot exista alte porți! Și în afară de aceste porți nu există nimic, doar gol.

Întrebare: Asta scriu marii cabaliști, că mergi de-a lungul zidului și nu există porți? Și dintr-o dată, la un moment dat, când deja mergi epuizat, vezi brusc – porți. Și se dovedește că ele erau mereu acolo.

Răspuns: Da.

Întrebare: Și nu le-am văzut?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Și ce-mi trebuia ca să le văd? Ele erau mereu acolo, erau!

Răspuns: Îți lipsește dezamăgirea.

Întrebare: Deci trebuie să fiu dezamăgit de toate?

Răspuns: Absolut. De toate! Așa că rămâne un singur lucru: Dvekut (adeziune spirituală) și fraternitate! Nu știm ce este asta. Continuăm să folosim înlocuitori și surogate. Dar apoi o vom simți.

Întrebare: Puteți măcar să ne daţi un indiciu? Este clar că dacă nu simțim, atunci s-ar putea să nu vă putem auzi. Dar ce înțelegeţi prin „fraternitate”?

Răspuns: Fraternitatea este atunci când ne regăsim cu toții într-o singură dorință, o singură intenție, în fuziune completă, în conexiunea fiecăruia cu fiecare. Și ne întoarcem din nou la sistemul care se numește „Adam”, ca un singur om într-un singur corp, într-o singură inimă. Acesta este viitorul corect.

Acesta trebuie să stea în fața noastră! Așa trebuie să stea acest viitor în fața mea, ca o stare evidentă, realizabilă, necesară.

Întrebare: Tocmai aţi zugrăvit la ce trebuie să ajungem după toate rătăcirile și dezamăgirile noastre?

Răspuns: Tocmai de ce sunt necesare – pentru a ajunge la această stare.

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman” 15.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La început, sufletul nostru este „înfășurat” într-o dorință animalică de a primi, o poftă de plăceri animalice: bani, onoare și cunoaștere. Așa ne reîncarnăm de-a lungul multor cicluri de viață, până când acest înveliș exterior, coaja acestei lumi și a acestei dorințe, devine pură și rafinată prin suferința pe care o îndură omul din generație în generație, impulsionată de dezvoltarea umanității în ansamblu.

Această dorință crește și devine imensă: pentru plăceri animalice, bani, onoare și cunoaștere. Uitați-vă doar la varietatea din lumea noastră! Acum cinci mii de ani, nu erau atât de mulți oameni care se luptau pentru putere. Oamenii se mulțumeau să rămână sclavi atât timp cât erau hrăniți.

Câți oameni tânjeau după bani pe atunci? Dacă îl lăsai să trăiască în pace, stând sub un copac, asta îi era de ajuns. De-a lungul generațiilor, câți oameni au fost însetaţi după cunoaștere și înțelepciune? Situația s-a îmbunătățit de la o generație la alta, dar nu se poate spune că în generația noastră dorința de plăceri animalice, mâncare și sex se estompează. Aceste dorințe cresc odată cu o dorință tot mai mare de putere și cunoaștere.

Omenirea ajunge într-o stare în care își dorește totul! Totuși, în mijlocul tuturor acestor dorințe, un „punct” se dezvăluie în inima omului, iar bietul suflet își dă seama brusc că nu poate satisface această vastă dorință pentru toate aceste plăceri! Punctul din inimă anulează sentimentul de împlinire, indiferent cât de mult primește.

Omul poate avea o dorință imensă și orice avantaj posibil, bogăție precum cea a lui Rothschild, putere precum cea a unui președinte și cunoștințe precum cele ale lui Einstein. Dar dacă punctul din inimă este prezent, nicio cantitate de împlinire lumească nu va împiedica simţirea unui gol profund. Punctul din inimă dă omului simțirea că nu posedă nimic spiritual. El încă nu știe ce este spiritualitatea, dar dintr-o dată are un sentiment de lipsă totală. El se simte deficitar în toate privințele; aceasta este concluzia la care ajung oamenii treptat.

Niciodată în mii de ani oamenii nu au fost atât de disperați ca în generația noastră. Gândiți-vă la numărul mare de probleme psihologice și emoționale care există acum! Întreaga lume este deprimată. Cu doar un secol în urmă, oamenii erau mulțumiți cu ceea ce aveau, dar astăzi mulțumirea a devenit o problemă.

Au existat drogurile acum o mie de ani? Au existat, dar aproape nimeni nu avea nevoie de ele. Chiar și acum o sută de ani, consumul lor era rar. Abia în anii ’60 a început această tendință, declanșată de apariția punctului din inimă alături de toate celelalte dorințe, chiar și acele dorințe care erau deja împlinite!

De obicei, astfel de fenomene își au originea în țările dezvoltate. Unde este cel mai răspândit consumul de droguri? În Europa, America și Rusia, locuri unde oamenii au oportunitatea de a se împlini mai mult sau mai puțin cu ceva, dar nu sunt capabili. Învață, fă ce vrei! Dar omul nu își dorește nimic, nu se simte împlinit.

În alte țări care se află într-un stadiu preliminar de dezvoltare, unde punctul din inimă nu strălucește încă suficient pentru ca omul să-și vadă golul, se produc droguri și le vând. Își găsesc împlinirea în bani, mâncare și tot ceea ce precede dezvoltarea europeană. Nu au nevoie de droguri în sine. Le vând pentru a obține hrană. În lumea dezvoltată, nu vor mâncare, vor droguri.

Această situație a apărut dintr-un motiv: punctul din inimă a fost dezvăluit, expunând golul din toate celelalte dorințe. Restul dorințelor sunt puternice, dar goale; nu oferă niciun sentiment tangibil de împlinire.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26 Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală, clarific constant unde mă aflu, nu cu intelectul meu, ci printr-un simț interior: pe câmpul de luptă, confruntându-mă cu pericolul, unde viața mea atârnă de un fir de ață, sau sunt liber să plutesc prin viață, să-mi pierd timpul și să mă gândesc: „Nu e mare lucru; nu sunt singurul; totul se va rezolva de la sine”?

Dar iar și iar, totul se reduce la un singur punct: importanţa scopului. Numai prin creșterea semnificației sale ne putem salva de obstacolele care ne încurcă și care ne aduc sentimente de oboseală. În realitate, nu există oboseală; totul depinde de necesitate.

În cele din urmă, toate sentimentele noastre sunt determinate de dorința de a primi. Nu vorbim despre chestiuni fizice, ci despre cele spirituale. Știm din propria noastră experiență că, dacă corpul, chiar și unul foarte obosit, ar simți că există un scop valoros care justifică efortul, s-ar apuca imediat de sarcină.

Prin urmare, totul depinde de cât de mult creștem importanța a ceea ce putem atinge în propriii noștri ochi. Munca noastră constă exclusiv în întărirea importanței scopului. Conștientizarea importanței sale se opune fiecărei perturbări de pe cale și o anulează.

Niciun obstacol nu poate rezista presiunii importanței scopului. Ele pur și simplu dispar; nu le mai simțim. Apoi vedem că ne-au stat în cale doar pentru a ne deruta. Creștem importanța scopului, iar lucrurile care odinioară păreau semnificative – „Oh, asta nu funcționează și aia nu funcționează!” – dispar instantaneu.

Acest lucru se întâmplă deoarece toate aceste perturbări sunt artificiale, nu sunt reale. Ele există doar ca o contrapondere la importanța scopului. Dar de îndată ce dobândesc conștientizarea importanței spiritualității, nevoia acestor perturbări dispare. Ele pur și simplu dispar și sunt anulate.

Acesta este singurul lucru la care trebuie să lucrăm: să creștem constant conștientizarea importanței Creatorului și importanța atingerii Lui. În aceasta se află soluția pentru fiecare problemă care apare pe calea noastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În prezent, punctul din inimă din națiunile mai dezvoltate dezvăluie un sentiment de gol, incapacitatea de a-și împlini viața prin cele cinci simţuri. În disperarea și confuzia lor, ei apelează la droguri și alte mijloace de evadare, căutând doar să fugă de realitate.

Vom vedea cum Europa coboară treptat într-o stare în care chiar și dezvoltarea însăși se oprește, pentru că nu va mai exista niciun stimul, nicio dorință care să o împingă înainte. Același lucru va deveni evident și în rândul americanilor care vorbesc cu atâta pasiune despre progres, muncă și bani. Treptat, vom vedea o întreagă societate care nu mai dorește să facă nimic, iar acest lucru face și el parte din procesul de dezvoltare.

De ce atunci, ei nu vin la Cabala? Pentru că timpul lor nu a sosit încă. Deocamdată, ei abia încep să descopere inutilitatea căutării împlinirii în această lume. Semnele sunt peste tot: cultura nu mai este importantă, literatura nu mai este importantă și chiar progresul în sine nu mai pare important.

Dacă nu ar fi teama de supraviețuirea fizică, lumea ar fi încetat cu totul, de mult, să se dezvolte,. Aceasta este calea atât a individului, cât și a umanității în ansamblu. Omul începe să simtă că nu se poate împlini pe el însuşi. Nu are putere și nicio dorință de a face nimic. Nu știe pentru ce muncește. Este confuz, incapabil să găsească o direcție, incapabil să înțeleagă pentru ce merită să lupte sau să caute. Abandonează totul, și în mod firesc, își pierde orice dorință de a munci.

Treptat, acest proces va cuprinde întreaga lume până când omenirea va descoperi inutilitatea întregii sale dezvoltări. Suntem cu adevărat mai fericiți astăzi decât cei care trăiau odinioară în peșteri? În ce fel? Pentru că avem o sută de canale de televiziune? Cine le urmărește? Omul va ajunge să simtă, în fiecare aspect al vieții, că nimic nu-l împlinește cu adevărat.

Toate acestea au loc înainte ca punctul din inimă să fie dezvăluit într-o formă deschisă și tangibilă. Totuși, chiar și aceste stări sunt benefice; sunt etape de avansare. Sunt etape foarte distincte. Uitați-vă doar la cum a progresat omenirea în ultimii o sută de ani în înțelegerea realității în care trăiește!

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26 Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→