La început, sufletul nostru este „înfășurat” într-o dorință animalică de a primi, o poftă de plăceri animalice: bani, onoare și cunoaștere. Așa ne reîncarnăm de-a lungul multor cicluri de viață, până când acest înveliș exterior, coaja acestei lumi și a acestei dorințe, devine pură și rafinată prin suferința pe care o îndură omul din generație în generație, impulsionată de dezvoltarea umanității în ansamblu.

Această dorință crește și devine imensă: pentru plăceri animalice, bani, onoare și cunoaștere. Uitați-vă doar la varietatea din lumea noastră! Acum cinci mii de ani, nu erau atât de mulți oameni care se luptau pentru putere. Oamenii se mulțumeau să rămână sclavi atât timp cât erau hrăniți.

Câți oameni tânjeau după bani pe atunci? Dacă îl lăsai să trăiască în pace, stând sub un copac, asta îi era de ajuns. De-a lungul generațiilor, câți oameni au fost însetaţi după cunoaștere și înțelepciune? Situația s-a îmbunătățit de la o generație la alta, dar nu se poate spune că în generația noastră dorința de plăceri animalice, mâncare și sex se estompează. Aceste dorințe cresc odată cu o dorință tot mai mare de putere și cunoaștere.

Omenirea ajunge într-o stare în care își dorește totul! Totuși, în mijlocul tuturor acestor dorințe, un „punct” se dezvăluie în inima omului, iar bietul suflet își dă seama brusc că nu poate satisface această vastă dorință pentru toate aceste plăceri! Punctul din inimă anulează sentimentul de împlinire, indiferent cât de mult primește.

Omul poate avea o dorință imensă și orice avantaj posibil, bogăție precum cea a lui Rothschild, putere precum cea a unui președinte și cunoștințe precum cele ale lui Einstein. Dar dacă punctul din inimă este prezent, nicio cantitate de împlinire lumească nu va împiedica simţirea unui gol profund. Punctul din inimă dă omului simțirea că nu posedă nimic spiritual. El încă nu știe ce este spiritualitatea, dar dintr-o dată are un sentiment de lipsă totală. El se simte deficitar în toate privințele; aceasta este concluzia la care ajung oamenii treptat.

Niciodată în mii de ani oamenii nu au fost atât de disperați ca în generația noastră. Gândiți-vă la numărul mare de probleme psihologice și emoționale care există acum! Întreaga lume este deprimată. Cu doar un secol în urmă, oamenii erau mulțumiți cu ceea ce aveau, dar astăzi mulțumirea a devenit o problemă.

Au existat drogurile acum o mie de ani? Au existat, dar aproape nimeni nu avea nevoie de ele. Chiar și acum o sută de ani, consumul lor era rar. Abia în anii ’60 a început această tendință, declanșată de apariția punctului din inimă alături de toate celelalte dorințe, chiar și acele dorințe care erau deja împlinite!

De obicei, astfel de fenomene își au originea în țările dezvoltate. Unde este cel mai răspândit consumul de droguri? În Europa, America și Rusia, locuri unde oamenii au oportunitatea de a se împlini mai mult sau mai puțin cu ceva, dar nu sunt capabili. Învață, fă ce vrei! Dar omul nu își dorește nimic, nu se simte împlinit.

În alte țări care se află într-un stadiu preliminar de dezvoltare, unde punctul din inimă nu strălucește încă suficient pentru ca omul să-și vadă golul, se produc droguri și le vând. Își găsesc împlinirea în bani, mâncare și tot ceea ce precede dezvoltarea europeană. Nu au nevoie de droguri în sine. Le vând pentru a obține hrană. În lumea dezvoltată, nu vor mâncare, vor droguri.

Această situație a apărut dintr-un motiv: punctul din inimă a fost dezvăluit, expunând golul din toate celelalte dorințe. Restul dorințelor sunt puternice, dar goale; nu oferă niciun sentiment tangibil de împlinire.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26 Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →