Întrebare: Ce putem învăța verificând dacă ne iubește Creatorul, înainte de a apela la El?
Răspuns: Acesta nu este nici măcar un test pentru că trebuie să fim în mod constant siguri că El ne iubește.
Creatorul nu are altă atitudine față de noi pentru că tot ceea ce ne face El vine din iubire absolută.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 15/12/23, Scrierile lui Rabaş „Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă?”
Michael Laitman în Times of Israel: “Naşterea pământului spiritual al Israelului în inimă ”
În ultimele luni, Israelul a fost un pământ plin de expresii atât ale iubirii frățești, cât și ale luptelor egoiste, găzduind un conflict constant între bunăvoință și animozitate.
Conform înțelepciunii Cabala, „pământ” (ebr. „𝘌𝘳𝘦𝘵𝘻”) înseamnă „dorință” (ebr. „𝘙𝘢𝘵𝘻𝘰𝘯”), care se mai numește și inima omului. În această dorință – inimă – există poporul Israel și națiunile lumii. Aceste dorințe totuși, ca și vecinii, se luptă să coexiste pașnic: fie națiunile domină, fie poporul Israel triumfă în inimă.
Inițial, inima era ca o sălbăticie, controlată doar de dorințe egoiste, care consumă tot ce se află la îndemâna lor. Cabala definește dorințele pentru beneficiu personal ca „națiunile lumii”.
Pe măsură ce umanitatea a evoluat, a apărut o mică dorință numită „Israel”, care provine din cuvintele „drept către Dumnezeu” (ebr. „𝘠𝘢𝘴𝘩𝘢𝘳 𝘌𝘭”). Cabala se referă de obicei la Dumnezeu ca „Creatorul” și Îl definește ca fiind calitatea iubirii și a dăruirii care creează și susține universal, inclusiv pe noi oamenii. Cu alte cuvinte, ne dezvoltăm inițial ca națiuni ale lumii, adică în dorințe egoiste care ne fac să acordăm prioritate beneficiului personal față de beneficiul altora și al naturii și dorința numită „Israel”, care înseamnă dorința pentru beneficiul celorlalți și al naturii, care apare în noi într-o etapă evolutivă ulterioară.
Conflictul a izbucnit când dorința numită „Israel” a apărut printre dorințele numite „națiunile lumii”. Am început să luptăm cu noi înșine, pentru biruinţa inimii, pentru a renunța la controlul dorinței egoiste și a lăsa puterea superioară a iubirii și dăruirii să ne ghideze și să ne remodeleze inima.
Această bătălie interioară persistă până când eforturile de a învinge egoismul înclină balanța, acordând victoria voinței Divine superioare, lăsând iubirea și dăruirea să stăpânească asupra inimii. Odată cu acest triumf, inima devine „Țara lui Israel”, deoarece apoi capătă intenția de a fi corectată „𝘠𝘢𝘴𝘩𝘢𝘳 𝘌𝘭” („drept către Dumnezeu”).
Mijloacele de a atinge acest devotament față de voința Divină se află în oamenii care împărtășesc dorința inițială de a ajunge la o stare de iubire reciprocă și dăruire între toți oamenii și care sunt dispuși să se sprijine și să se încurajeze reciproc pentru a-și combate natura egoistă. Prin amplificarea unei astfel de influențe, acești oameni ajung să atingă o stare de „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, în timp ce lasă calitatea iubirii și dăruirii să le ghideze inimile pe toate fronturile. Când vor ajunge la această stare de maximă armonie, întreg Pământul lui Israel din interior va apărea în puritatea și sfințenia sa, dedicat complet Forței superioare a iubirii și dăruirii – lui Dumnezeu.
Michael Laitman pe Times of Israel: “Reîntoarcerea la rădăcinile noastre ”
Revenirea la rădăcinile noastre trezeşte un sentiment profund, care rezonează adânc, stârnind un dor inexplicabil în interior.
Înțelepciunea Cabala posedă un principiu cunoscut sub numele de „legea rădăcinii și a ramurilor”. Ea afirmă că fiecare rădăcină spirituală are o contrapartidă fizică în lumea noastră. De exemplu, Ierusalimul (ebr. „Yerushalayim”) provine dintr-o forță spirituală înrădăcinată în temere/frică completă (ebr. „Ira’a Shlema”), care este o teamă pentru neîmplinirea voinței divine. Este o chemare pentru noi să îmbrățișăm iubirea frățească, întregimea, pacea și desăvârșirea națiunii noastre, radiind unitate către toate popoarele.
Conexiunea ascunsă dintre această rădăcină și ramurile sale îi atrage pe oamenii care sunt în acord cu idealul superior al Ierusalimului chiar către orașul muntos însuși. La atingerea zidurilor sale străvechi, o fervoare distinctă îi învăluie, influențată nu doar de idee, ci chiar de pământul pe care se află.
Această unire dintre rădăcină și ramură a fost cândva palpabilă în zilele Templului, când Israelul urmărea cu sârguință unitatea, atrăgând lumea să învețe din înțelepciunea conexiunii pe care o susținea poporul Israel. Unitatea totuși, a căzut brusc atunci când luptele interne i-au consumat, rupând armonia dintre esenţa Ierusalimului şi locuitorii săi, ducând la alungarea lor din acest pământ sacru.
Chiar și acum, deși ne-am întors în Israel, conexiunea dintre rădăcina lui Israel, capitala Ierusalim și manifestarea sa fizică este fragilă și stinsă. Eşecul nostru de a acorda prioritate unității în întoarcerea noastră din exil a dus la o escaladare a diviziunii și a animozității, punând în pericol existența noastră în acest pământ.
Într-adevăr, ar trebui să venerăm Pământu lui Israel ca pe o prelungire a unei rădăcini sfințite, tratând-o cu cel mai mare respect, și să facem acest lucru cultivând iubirea și conexiunea între noi.
Atașamentul nostru față de rădăcina lui Israel și inima Ierusalimului determină apartenența noastră la această țară. Eșecul de a ne alinia în consecință ne va supune probabil unui alt exil, așa cum a scris cabalistul Baruch Shalom HaLevi Ashlag (Rabaș),
„Exilul vine doar atunci când nu se păstrează cu prudență valoarea pământului, iar pământul nu este apreciat așa cum ar trebui. Drept urmare, țara aruncă acea persoană afară, așa cum este scris: „Și țara va vomita.” […] Fie ca Creatorul să ne dea înțelegerea marelui merit al țării Israel și să știm cum să o apreciem, ca să nu ne vomite afară.” – Rabaş, „Scrisoarea 57”.
Întrebare: Se spune că o persoană ar trebui să se roage Creatorului să-l ajute să fie mai presus de rațiune, iar munca sa ar trebui să fie în bucurie, ca și cum i s-ar fi acordat rațiunea spirituală.
Dar când sunt în bucurie, există o oarecare teamă pe care voi începe să o am pentru mine.
Cum pot depăși frica de a fi în bucurie?
Răspuns: De ce ți-e frică să fii în bucurie? Dimpotrivă, este o poruncă uriașă. Este necesar să fii în această stare tot timpul și să nu cazi de la nivelul de bucurie la care te-a creat Creatorul. Te aduce mai aproape de El și îți dă simțământul că te apropii și te conectezi cu El.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/23, Scrierile lui Rabaş „Aceste lumânări sunt sacre”
Întrebare: Ce este lumea spirituală, unde este, ce este și ce fel de imagine ar trebui să ne imaginăm pentru a tânji după ea?
Răspuns: Lumea spirituală este atitudinea de iubire a fiecăruia pentru toată lumea. În măsura în care îi putem corespunde, ne vom ridica la ea.
Întrebare: Putem simți deja lumea spirituală măcar puțin?
Răspuns: Încercați să vă iubiți prietenii și să simțiți atitudinea față de Creator în această calitate. Aceasta va fi deocamdată simţrea lumii superioare.
Din Lecția zilnică de Cabala 12/12/23, Scrierile lui Rabaş Scrisoarea nr. 44
Întrebare: Cum să nu lași dorința de a primi să pătrundă în inimă?
Răspuns: Rezistă activ. Cultivând în inima ta iubirea pentru alții, în principal pentru grupul tău de zece, vei putea ajunge la o stare de conexiune cu prietenii.
Întrebare: Dar de unde pot obține puterea de a mă ruga?
Răspuns: Unul de la celălalt. Toată lumea ar trebui să-i ajute pe alții prin exemplul lor corect și atunci nu vei avea niciodată probleme cu lipsa puterii de a arăta iubire.
Întrebare: Când lucrăm la conexiunea noastră, îi cerem Creatorului ca inima să lase cu adevărat să intre un prieten și să înceapă să-l iubească sincer. Dar se spune că trebuie să ne conectăm unii cu alții și cu Creatorul.
Ce este această adăugare cu Creatorul?
Răspuns: Faptul este că prin conexiunea dintre voi, vă conectați cu Creatorul. Este exact ceea ce trebuie să dezvăluiți. În unitatea voastră, veți începe să simțiți lumea spirituală.
Din Lecția zilnică de Cabala 12/12/23, Scrierile lui Rabaş Scrisoarea nr. 44
Ar trebui să înțelegem de ce nu poate exista o binecuvântare de sus pe o masă goală. La urma urmei, binecuvântarea este că Creatorul dorește să ofere ființelor create încântare și plăcere. Astfel, de ce mai întâi primitorii trebuie să se pregătească pentru a face loc binecuvântării, adică trebuie să amenajeze un loc potrivit pentru a primi binecuvântarea superioară? [Ce este interdicția de a binecuvânta pe o masă goală, în muncă? Rabash, Articolul nr. 16 (1989)].
Întrebare: Dacă masa pe care ar trebui să o binecuvântăm este goală, atunci este aceasta o oportunitate de a cere?
Răspuns: Masa este tot ceea ce primim de la Creator. Dacă este goală, atunci Creatorul nu ne oferă nimic. Trebuie să simțim că suntem mereu la masa pusă, adică tot ceea ce primim vine de la El.
Comentariu: Dar aţi spus că Creatorul se bucură atunci când ne întoarcem la El. Și dacă masa este pusă, nu mă întorc la El.
Răspunsul meu: În acest caz, rugăciunea ta trebuie să fie recunoștință, nu o cerere – pentru că totul este în fața ta.
Întrebare: Cum stârneşti apetitul pentru o masă stabilită de fiecare dată când dezvăluiți că este pregătită?
Răspuns: Nu dezvălui imediat că masa este pusă. Mai întâi trebuie să iei contact cu prietenii tăi, să te conectezi cu ei, să dezvolți un sentiment de foame și abia atunci vei vedea o masă pusă în fața ta.
Din Lecția zilnică de Cabala 16/12/23, Scrierile lui Rabaş „Ce este interdicția de a binecuvânta o masă goală, în muncă?”
Întrebare: Când o persoană primește un plus de dorinţă, scopul său se schimbă. Înseamnă că o persoană se străduiește acum să se ridice deasupra prietenilor săi și nu are nevoie de măreția Creatorului?
Răspuns: O persoană primește în mod constant un plus de egoism, mândrie etc. de sus și trebuie să lucreze la asta tot timpul.
Atunci va începe să înțeleagă cât de înalt este Creatorul, pentru că El Se anulează pe Sine mai mult decât oricine, ascunzându-Se de lumea noastră.
Astfel, Îl poți vedea doar în măsura în care te anulezi tu, simțindu-te mai mic decât alții.
Prin urmare, anulându-te cât mai mult în fața prietenilor tăi și ridicându-i în ochii tăi, vei stabili treptat relațiile potrivite unul cu celălalt.
Din Lecția zilnică de Cabala 5/12/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Mândria omului îl va coborî“
Întrebare: În ultimul deceniu, a fost creată o ramură în ştiinţele exacte teoretice numită știința datelor întunecate.
Aceasta explorează care ar trebui să fie abordarea științifică a seturilor de date pe care nu le putem înțelege, dar știm că ele există și cumva, nefiind foarte clar cum, ne afectează.
Aici apare următoarea întrebare. De-a lungul dezvoltării sale, omenirea nu a fost capabilă să determine cu precizie granița a ceea ce poate cunoaște până la o anumită limită și a ceea ce nu poate. Se pare că se mișcă cu ochii legați. De ce percepţia umană este pe jumătate ștearsă?
Răspuns: Motivul este că într-adevăr nu ne cunoaștem pe noi înșine și în aceeași măsură nu cunoaștem spațiul, volumul de informații în care existăm. Prin urmare, aici pot avea loc doar tot felul de speculații, iar aceasta nu mai este știință.
Trebuie doar să continuăm cu aceiași pași mici pe care îi facem, iar viitorul se va dezvălui treptat, din ce în ce mai mult și mai mult pentru noi. În fiecare zi învățăm încă ceva nou. Deci, deși vorbesc despre incognoscibil, presupun că acest incognoscibil este cognoscibil.
Întrebare: Este cunoaşterea o simțire sau este o altă senzație?
Răspuns: Cunoașterea este senzația de a contopi lumea noastră interioară cu ceva exterior, adică conexiunea dintre două planuri, două percepții.
Întrebare: Cunoașterea ideală este includerea întregii realități în sine sau pe sine în toată realitatea?
Răspuns: Încă nu ne-am dat seama de asta, așa că vorbim despre asta doar teoretic.
Din KabTV „Cabala Expres” 27.11.23
Întrebare: Corectarea mea este un drum dificil și lung. Nu vreau să aștept încă 20 de ani pentru a ajunge la asta. Ce eforturi ar trebui făcute pentru a grăbi procesul de corectare?
Răspuns: Dacă credezi că corectarea te privește doar pe tine, atunci poate fi necesar să aștepți încă 2.000 de ani.
Dar dacă crezi că corectarea ar trebui să fie între voi în grup, atunci veți simți foarte repede ce trebuie să faceți și veți avea timp pentru toate.
Din Lecția zilnică de Cabala 12/11/23, Scrierile lui Rabaş „Semnificația păcatelor care devin merite”
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription