Michael Laitman pe Times of Israel: “Reîntoarcerea la rădăcinile noastre ”

Revenirea la rădăcinile noastre trezeşte un sentiment profund, care rezonează adânc, stârnind un dor inexplicabil în interior.

Înțelepciunea Cabala posedă un principiu cunoscut sub numele de „legea rădăcinii și a ramurilor”. Ea afirmă că fiecare rădăcină spirituală are o contrapartidă fizică în lumea noastră. De exemplu, Ierusalimul (ebr. „Yerushalayim”) provine dintr-o forță spirituală înrădăcinată în temere/frică completă (ebr. „Ira’a Shlema”), care este o teamă pentru neîmplinirea voinței divine. Este o chemare pentru noi să îmbrățișăm iubirea frățească, întregimea, pacea și desăvârșirea națiunii noastre, radiind unitate către toate popoarele.

Conexiunea ascunsă dintre această rădăcină și ramurile sale îi atrage pe oamenii care sunt în acord cu idealul superior al Ierusalimului chiar către orașul muntos însuși. La atingerea zidurilor sale străvechi, o fervoare distinctă îi învăluie, influențată nu doar de idee, ci chiar de pământul pe care se află.

Această unire dintre rădăcină și ramură a fost cândva palpabilă în zilele Templului, când Israelul urmărea cu sârguință unitatea, atrăgând lumea să învețe din înțelepciunea conexiunii pe care o susținea poporul Israel. Unitatea totuși, a căzut brusc atunci când luptele interne i-au consumat, rupând armonia dintre esenţa Ierusalimului şi locuitorii săi, ducând la alungarea lor din acest pământ sacru.

Chiar și acum, deși ne-am întors în Israel, conexiunea dintre rădăcina lui Israel, capitala Ierusalim și manifestarea sa fizică este fragilă și stinsă. Eşecul nostru de a acorda prioritate unității în întoarcerea noastră din exil a dus la o escaladare a diviziunii și a animozității, punând în pericol existența noastră în acest pământ.

Într-adevăr, ar trebui să venerăm Pământu lui Israel ca pe o prelungire a unei rădăcini sfințite, tratând-o cu cel mai mare respect, și să facem acest lucru cultivând iubirea și conexiunea între noi.

Atașamentul nostru față de rădăcina lui Israel și inima Ierusalimului determină apartenența noastră la această țară. Eșecul de a ne alinia în consecință ne va supune probabil unui alt exil, așa cum a scris cabalistul Baruch Shalom HaLevi Ashlag (Rabaș),

„Exilul vine doar atunci când nu se păstrează cu prudență valoarea pământului, iar pământul nu este apreciat așa cum ar trebui. Drept urmare, țara aruncă acea persoană afară, așa cum este scris: „Și țara va vomita.” […] Fie ca Creatorul să ne dea înțelegerea marelui merit al țării Israel și să știm cum să o apreciem, ca să nu ne vomite afară.” – Rabaş, „Scrisoarea 57”.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →