Michael Laitman în Times of Israel: “Naşterea pământului spiritual al Israelului în inimă ”

În ultimele luni, Israelul a fost un pământ plin de expresii atât ale iubirii frățești, cât și ale luptelor egoiste, găzduind un conflict constant între bunăvoință și animozitate.

Conform înțelepciunii Cabala, „pământ” (ebr. „𝘌𝘳𝘦𝘵𝘻”) înseamnă „dorință” (ebr. „𝘙𝘢𝘵𝘻𝘰𝘯”), care se mai numește și inima omului. În această dorință – inimă – există poporul Israel și națiunile lumii. Aceste dorințe totuși, ca și vecinii, se luptă să coexiste pașnic: fie națiunile domină, fie poporul Israel triumfă în inimă.

Inițial, inima era ca o sălbăticie, controlată doar de dorințe egoiste, care consumă tot ce se află la îndemâna lor. Cabala definește dorințele pentru beneficiu personal ca „națiunile lumii”.

Pe măsură ce umanitatea a evoluat, a apărut o mică dorință numită „Israel”, care provine din cuvintele „drept către Dumnezeu” (ebr. „𝘠𝘢𝘴𝘩𝘢𝘳 𝘌𝘭”). Cabala se referă de obicei la Dumnezeu ca „Creatorul” și Îl definește ca fiind calitatea iubirii și a dăruirii care creează și susține universal, inclusiv pe noi oamenii. Cu alte cuvinte, ne dezvoltăm inițial ca națiuni ale lumii, adică în dorințe egoiste care ne fac să acordăm prioritate beneficiului personal față de beneficiul altora și al naturii și dorința numită „Israel”, care înseamnă dorința pentru beneficiul celorlalți și al naturii, care apare în noi într-o etapă evolutivă ulterioară.

Conflictul a izbucnit când dorința numită „Israel” a apărut printre dorințele numite „națiunile lumii”. Am început să luptăm cu noi înșine, pentru biruinţa inimii, pentru a renunța la controlul dorinței egoiste și a lăsa puterea superioară a iubirii și dăruirii să ne ghideze și să ne remodeleze inima.

Această bătălie interioară persistă până când eforturile de a învinge egoismul înclină balanța, acordând victoria voinței Divine superioare, lăsând iubirea și dăruirea să stăpânească asupra inimii. Odată cu acest triumf, inima devine „Țara lui Israel”, deoarece apoi capătă intenția de a fi corectată „𝘠𝘢𝘴𝘩𝘢𝘳 𝘌𝘭” („drept către Dumnezeu”).

Mijloacele de a atinge acest devotament față de voința Divină se află în oamenii care împărtășesc dorința inițială de a ajunge la o stare de iubire reciprocă și dăruire între toți oamenii și care sunt dispuși să se sprijine și să se încurajeze reciproc pentru a-și combate natura egoistă. Prin amplificarea unei astfel de influențe, acești oameni ajung să atingă o stare de „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, în timp ce lasă calitatea iubirii și dăruirii să le ghideze inimile pe toate fronturile. Când vor ajunge la această stare de maximă armonie, întreg Pământul lui Israel din interior va apărea în puritatea și sfințenia sa, dedicat complet Forței superioare a iubirii și dăruirii – lui Dumnezeu.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →