În ceea ce privește numărătoarea de Omer [numărarea zilelor (șapte săptămâni) începând de la Pesah și terminând de Șavuot], se știe că munca principală a omului este de a se conecta la Creator. (Rabaş, Scrisoarea 59).

Omerul semnifică faptul că omul se află într-o stare de corectare după exodul din Egipt, la nivelurile stării mici (Katnut). Prin urmare, în perioada numărării de Omer, bucuria este interzisă, deoarece bucuria este atragerea luminii de Hochma.

De asemenea, bărbieritul este interzis, deoarece „părul” (Searot) este de asemenea, legat de atragerea luminilor. „Părul” este un Parţuf extern al corpului (Guf) unui om pentru a atrage lumină suplimentară.

Prin urmare, în zilele stării de Katnut (micime) trăim cu puțin, iar aceasta se numește numărătoarea de Omer. Prin coborarea sinelui și munca în modestie, omul ajunge la numărătoarea de Omer. „Numărătoarea” înseamnă că lumina începe deja să strălucească asupra sa; El atrage lumini prin subjugarea sa în toate cele șapte calități, fiecare dintre acestea constând de asemenea, din șapte părți care alcătuiesc un total de 49 de calități.

Prin aceasta, omul ajunge la sărbătoarea de Şavuot, adică o stare în care Kli (vasul) devine corectat și demn de a atrage Tora.

Apoi, de la nivelul animal, de la hrana animalică, de la Omer („snop”), de la Seorim („orz”), se ajunge la nivelul Omului (Adam), la gradul de MA.

Toate acestea vin prin munca la recunoașterea măreției Creatorului, prin eforturi de a-I crește măreția în ochii omului în toate cele 49 de calități sau stări. Prin aceasta, omul crește, deoarece prin creșterea măreției Creatorului de fiecare dată, el atrage lumină de Sus, și astfel își corectează calitățile până la perfecțiune completă și ajunge la sărbătoarea de Şavuot.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Citind articolele lui Rabaş, dau peste concepte precum „exces”, „sclav” etc. Ce înseamnă toate aceste definiții în munca spirituală?

Răspuns: Nu există atât de multă diferență între spiritual și material pe cât credem noi. O acțiune materială este o acțiune cu intenția de a primi pentru sine, iar una spirituală este o acțiune cu intenția de a dărui.

Articolul lui Rabaş „Diferenţa dintre caritate şi un dar” se referă la determinarea unei stări. Dacă este vorba de un om obișnuit, cu un anumit nivel de viață, ca în exemplul lui Hillel, atunci un nivel inferior este considerat suferință. Dacă trăiește la nivelul său, atunci acest lucru este normal pentru om. Împlinirea în cadrul stării obișnuite nu este un exces și nu se numește încă Hisaron.

Întrebare: Dar eu simt stări diferite, în continuă schimbare. Cum pot să nu greșesc și să disting între adevărata Hisaron (nevoie, dorință neîmplinită) și exces?

Răspuns: Omul se schimbă constant. Lumina superioară se află într-o stare de repaus absolut, dar influențează Reshimo (gena spirituală) actuală. Fiecare Reshimo este foarte bogat, cu o multitudine de detalii. Ce se înțelege prin multitudine de detalii?

Reshimo reprezintă informații despre starea de dinainte și de după distrugerea Kelim-urilor în toate proprietățile Kli-ului spiritual. Cea mai mică aderență (Zivug) de pe ecranul cel mai slab conține 25 de Partzufim. Adică, pentru fiecare definiție interioară (Havchana), pentru fiecare proprietate a Kli-ului, mai ai cinci Partzufim, ca și cum ar exista cinci dimensiuni în fiecare dimensiune.

Acesta este un sistem atât de perfect încât, dacă îl studiezi și îl analizezi, o persoană completă, cu toate părțile corpului, organele, ligamentele și întregul sistem complex, interconectat, ar trebui să se nască din el. Ți se pare că analizezi niște Reshimo mici. Nu! Clarifici întregul sistem și comportamentul său.

Nouă ni se pare că intrarea în spiritualitate este un anumit punct, un fel de embrion. Dar acest embrion include totul. Desigur, nu faci distincție între toate aceste definiții interne, dar la nivel subconștient, trebuie să le parcurgi pe toate. De aceea, perioada care duce la intrarea în spiritualitate este atât de lungă.

Inconștient, treci prin toate definițiile pe care le conține „corpul” sufletului, doar că nu explicit, ci într-o formă ascunsă. Dar treci prin ele! Este ca și cum ai călători cu un tren care trece prin milioane de stații de-a lungul drumului. Pentru că afară este întuneric, nu poți vedea stațiile, dar continui să te miști și să te oprești, să te miști și să te oprești.

Nu știi ce se întâmplă sau unde te afli. Simți doar că te miști; faci un efort să te miști, dar nimic nu devine mai clar. Ți se pare că există încă același drum în afara ferestrei trenului și nimic nu s-a schimbat; există tot același întuneric, întuneric, întuneric. Dar treci prin toate stațiile, toate detaliile.

Întrebare: Spre ce ar trebui să se acordeze și să se îndrepte omul?

Răspuns: În fiecare moment, omul ar trebui să se îndrepte spre scop și să considere că îl simte mai precis. Nu știe exact, dar el simte scopul.

Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există o stare adevărată în atitudinea mea față de un prieten pe care să o pot măsura cu o „riglă” fixă ​​și obiectivă. Totul este măsurat relativ la mine.

Cine a decretat că așa este și așa este? Întotdeauna omul este cel care măsoară. Există cineva în afară de un om care mi-ar putea spune ce sunt lucrurile și cum sunt ele? Unitățile de măsură sunt întotdeauna definite de mine.

Dar când intrăm în spiritualitate, pe măsură ce o ating, știu deja ce anume ating, unde mă aflu, ce constituie locul în care mă aflu și ce cuprinde acesta. Adică, pe măsură ce simt, știu exact ce simt. Primesc definiții, o înțelegere a numelui acestor lucruri. Percep lucruri pe care nu le-am mai văzut niciodată, totuși le recunosc instantaneu: „Oh! Asta este asta și asta este aia!” Știu ce este pentru că realizarea este și înțelegere.

Și apoi mi se dezvăluie limbajul ramurilor. Nu am nevoie de un traducător în lumea spirituală pentru a traduce noile mele simțiri din acea lume în vechiul limbaj al lumii materiale.

Întrebare: Înseamnă asta că văd imaginea adevărată a realității?

Răspuns: Adevărul este definit ca starea în care măsor totul cu Kelim (vasele) ale mele corecte, dar acestea sunt ale mele.

[356926]
Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Închinătorul la idoli care se trezește constant în noi este de fapt, în beneficiul nostru. Datorită lui, ne apropiem din ce în ce mai mult de scop. În realitate, nu există așa ceva ca o distanță între noi și Creator, așa cum ne-o imaginăm de obicei ca fiind o distanță de 6.000 de ani sau 125 de grade.

Distanța este exprimată în precizia cu care pot discerne categoriile „eu însumi” și „Creatorul”, ceea ce ne separă pe noi și ceea ce avem în comun.

Distanța dintre mine și Creator este măsurată prin profunzimea calităților și definițiilor interioare pe care le pot discerne. Dacă mă raportez la realitate în acest fel, este mai corect, deoarece nu trebuie să fug nicăieri, ci pur și simplu trebuie să mă concentrez asupra a ceea ce este în mine pentru a vedea cât de mult înțeleg mai bine cine este Creatorul, cine sunt eu, ce înseamnă să devii egal cu El în calități, să te apropii de El și să exprimi aceste concepte în adevărate categorii spirituale.

Este important să-mi amintesc întotdeauna definițiile corecte. Dacă în mijlocul zilei întâmpin o oarecare confuzie, ar trebui să reflectez profund asupra ei, să iau Studiul celor Zece  Sfirot, și să găsesc definițiile a ceea ce este Creatorul, ce este creația, ce înseamnă echivalența de formă, ce înseamnă să te apropii de El, ce înseamnă „Unul, Unic și Unificat” și ce înseamnă „nu există nimeni în afară de El”. Dacă îmi clarific toate aceste definiții, atunci în acest fel îmi voi direcționa corect „instrumentul” (vasele, dorințele, Kelim ale mele) spre țintă.

Odată am petrecut două luni la un poligon de antrenament militar observând cum oamenii sunt învățați să țintească corect. Există diagrame speciale care explică cum să se facă acest lucru, cum să se țină cont de vânt, de distanță, de poziționarea capului și cum trebuie încărcată arma. Nu vezi ținta, deoarece se află la 30 de kilometri distanță de tine, totuși trebuie să direcționezi proiectilul cât mai precis posibil.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce numim o rugăciune pentru prieten, pentru societate?

Răspuns: O rugăciune pentru prieten este definită ca fiind toate gândurile și dorințele mele îndreptate către ceea ce este în afara mea. Nu contează pentru mine ce este în afara mea – Creatorul sau întreaga umanitate.

Numai în stările cu adevărat avansate, cele care preced traversarea Machsom (bariera) și formarea unei rugăciuni adecvate, începem să simțim că Creatorul și lumea înconjurătoare sunt unul și același lucru. Este aşa, pentru că noi nu suntem capabili să simțim nimic în afara vaselor noastre (Kelim).

Așadar, cum pot totuși să ies în afara propriului meu vas (Kli) în simțirile mele și să văd cine sunt eu și cine este Creatorul? Ceea ce este simt în Kelim ale întregii lumi și ceea ce mi se revelează acolo, este în esență manifestarea Creatorului raportat la mine.

Creatorul este revelat în Kelim. Dacă Îl revelez în propriul meu Kli, aceasta se numește „această lume”. Dar dacă Îl revelez în Kelim ale tuturor celorlalte suflete, aceasta se numește lumea viitoare, lumea spirituală sau Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem constant că trebuie să alegem cel mai bun mediu, unul care să ne dea conștientizarea importanței spiritualității. Dar dacă în grup sunt oameni care vin doar o dată pe săptămână, ce să facem cu ei? Ar trebui să-i sprijinim? La urma urmei, nu slăbesc ei grupul?

Răspuns: În grup sunt oameni care vin în fiecare zi și dau sută la sută din ei, și văd asta. Desigur, vreau să mă unesc special cu ei. Există însă și oameni care depun mai puțin efort și vin doar o dată pe săptămână. Ar trebui să mă unesc cu ei? Ce pot primi de la ei? Doar slăbiciune! În curând, eu însumi voi începe să vin o dată pe săptămână și voi deveni ca ei. Chiar așa?

Ce primesc de la prieteni, de la mediu, de la această lume și de la Creator depinde de atitudinea mea față de ei, nu de ceea ce sunt ei înșiși. Să presupunem că mă uit la un prieten care vine o dată pe săptămână, totuși îl prețuiesc pentru asta, pentru că asta îi dă Creatorul. La urma urmei, tot vine; are disponibilitatea și dorința de a fi cu noi.

Și dacă prețuiesc puținul care există în el (deși poate că nu este atât de puțin!), dacă prețuiesc tot ceea ce este pozitiv în el și înțeleg că această calitate este rezultatul influenței Creatorului asupra lui, atunci mă refer la partea Creatorului care este în el și măresc acea parte.

Acest lucru poate fi adevărat chiar și în ceea ce privește cel mai slab prieten sau un complet nou venit de la care tot pot primi o impresie. Cu alte cuvinte, totul depinde nu de persoana în sine, ci de capacitatea mea de a face o evaluare corectă.

Cu toate acestea, totul începe cu faptul că vedem oameni care fac eforturi, apoi ne atașăm în mod natural în mod specific de ei și dorim să fim mai aproape de ei. La urma urmei, acest lucru este mult mai ușor, mai clar și mai fiabil.

Dar asta depinde de mărimea Kli-ului meu, nu de adevărata măreție a prietenului însuși. Dacă există chiar și cea mai mică scânteie a Creatorului în interiorul prietenului, dacă Creatorul dorește să-l apropie și acționează asupra lui, este suficient pentru a primi o impresie și inspirație de la el.

Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că perioada pregătitoare este un timp al trezirii de Sus. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: În perioada de pregătire, omul lucrează pe baza unei dorințe primite de la Creator.

Trebuie să procesăm această aspirație care este încorporată în noi, astfel încât în ​​cele din urmă să se transforme într-o dorință numită Lo Lişma, prin care omul ajunge în cele din urmă la Lişma.

În mod firesc, lucrăm, acționăm și primim impresii datorită unei treziri de Sus. Dar treptat, trebuie să o transformăm într-o trezire de jos. Aceasta este munca noastră.

Căci se spune: „Dacă bărbatul (Creatorul) concepe primul, se naște o femeie (Nekeva)” (Nekeva, femeie, Hisaron/lipsă). Adică, Creatorul ne trezește mai întâi de Sus. Și atunci trebuie să aducem această femeie (Nekeva) să crească și să devină capabilă să dea naștere unui bărbat (Zachar, forța dăruirii).

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă un om se simte rău, desigur, se roagă ca răul să dispară, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Am discutat această problemă de multe ori. Omul se roagă întotdeauna pentru bunăstarea sa. Întrebarea este, ce este bun pentru el? Totul depinde de modul în care omul își stabilește prioritățile.

Fie este bine pentru mine să fiu într-o formă egoistă în această lume, fie să aparțin lumii viitoare într-o formă egoistă, fie să am măcar o mică atitudine față de Creator care poate fi numită non-egoistă. Aceasta este numită Lo Lişma și în această stare are loc o transformare fundamentală.

Cauți mereu modalități de a face tranziția de la lumea materială la cea spirituală, de la a acționa pentru tine însuți la a acționa de dragul Creatorului, iar acest lucru este corect. Te întrebi cum să aranjezi această intrare astfel încât să nu fie o contradicție, ci un pod, un tunel drept de la unul la altul. Acest lucru este imposibil!

Până la deschiderea Mării Finale (Yam Suf), nu va exista nicio trecere. Prin urmare, omul se îndepartează de studiul Cabalei. Sunt unii care sunt cu adevărat dăruiți în mod miraculos de Sus pentru a-i rezista.

Sunt o sută de oameni care stau aici și mai sunt câteva sute în grupurile exterioare. Restul nu pot face față. Câte mii au trecut printre noi? Nu sunt încă pregătiți, au încercat și au plecat pentru că a menține acest punct, a fi conectat cu el, a încerca să trăiești în el, înseamnă să fii constant într-o diviziune interioară, unde ești zero atât în ​​experiență, cât și în cunoaștere, în orice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă am deviat de la calea cea dreaptă?

Răspuns: Rabaş scrie că trebuie să examinăm în mod constant dacă eu, acțiunea mea și Creatorul suntem aliniați pe o singură linie.

Adică, trebuie să clarificăm dacă ceea ce fac acum este îndreptat spre apropierea de Creator, dacă pot începe deja să clarific ce înseamnă „mai aproape” și ce înseamnă „Creatorul”.

Dar chiar dacă nu pot, este totuși necesar să nu uit că acest lucru este legat de Creator, că vreau să fiu în adeziune cu El. Și când voi simți cu adevărat asta, atunci nu voi simți nicio tensiune mentală. Este asemănător cu felul în care simt frigul sau căldura. Cum as putea sa uit? Este imposibil pentru că o simt. Aici, nu am nevoie de memorie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Uneori omul ajunge într-o stare de atâta josnicie încât nu simte nici un gust în Tora și rugăciune. Deși învață, el știe și simte adevărul despre el însuși – că adevărata cauză pentru care continuă să învețe Tora nu este din cauza fricii de cer, ci din cauza obișnuinței… La aceasta există o corectare numită „ministru al uitării” (Rabaş, Scrisoarea 59).

Rabaş scrie că trebuie să lucrăm împotriva uitării prin corectări. Există un înger guvernator special, adică o forță specială în creație, numită „ministrul uitării”, a cărei funcție este de a ne face să pierdem starea, gradul sau puterea pe care am atins-o de fiecare dată, astfel încât să dispară și să nu ne lase cu o simțire a perfecțiunii.

Fiecare grad de spiritualitate este o anumită simțire a perfecțiunii. Când suntem aşa într-o anumită măsură și lumina coboară asupra noastră, atunci oricât de mică ar fi ea în raport cu toate gradele ulterioare, încă nu simțim o Hisaron (lipsă, deficiență). Și dacă omul nu simte o Hisaron, nu se poate mișca de la locul său, pentru că orice mișcare are loc numai prin revelarea unei Hisaron.

Prin urmare, există o forță specială care alungă luminile din grad, din Parţuf, din suflet, de fiecare dată și obligă omul să simtă că starea sa interioară s-a schimbat. În acest fel îl obligă să continue pe cale. Altfel, el ar rămâne în aceeași stare pentru totdeauna, ceea ce se numește respectarea Torei și a poruncilor din obișnuință, de dragul societății sau pentru diverse alte scopuri în afară de reînnoirea contactului cu Creatorul.

Cum putem face ca această forță, ministrul uitării, să acționeze asupra noastră mai eficient? Aceasta este munca noastră. Căci atunci când uităm scopul, nu uităm starea perfectă în sine, ci mai degrabă simțim una imperfectă. Adică, dispare doar o parte din stare.

Să presupunem că am atins o stare bună, am simțit o oarecare apropiere de spiritualitate la un moment dat și apoi de Sus este indusă o pierdere a acestui grad. Cu toate acestea, nu simțim o Hisaron în ea. Cu alte cuvinte, deși iluminarea care a existat în acea stare aparent dispare, Hisronot (deficiențele), noile Reşimot (înregistrări/amintiri), nu au fost încă dezvăluite.

Cert este că în această acțiune a „ministrului uitării” există un parteneriat între Creator și ființa creată. În toate stările sale, chiar și într-o stare înaltă (Gadlut), omul trebuie să lucreze pentru a obține conștientizarea măreției Creatorului. El nu trebuie să fie mulțumit de măreția stării atinse și să o transforme în plăcere personală.

Prin urmare, pentru a învăța omul că nu trebuie să înceteze niciodată să lucreze la conștientizarea măreției Creatorului, Creatorul activează forța numită ministrul uitării. Măreția stării pleacă, iar cererea pentru măreția Creatorului nu este reînnoită. Aceasta înseamnă că suferința nu vine la om pentru că și-a pierdut gradul, ci el intră într-o perioadă de amânare a timpului, pășind pe calea suferinței în loc să aleagă  calea Torei.

Și toate acestea se datorează faptului că în timpul ascensiunii nu a lucrat la conștientizarea măreției Creatorului; adică a respectat Tora și poruncile fie pentru sine, fie pentru mediul său, din obișnuință și nu de dragul scopului.

El a uitat că toate acțiunile sale pentru atingerea scopului și a corectării, numite Tora și porunci, sunt o forță minunată (Sgula), calitatea minunată a Torei. Omul nu este schimbat de acțiunile în sine, pentru că nu există un beneficiu real sau o influență reală în el, așa cum cred cei care au primit o educație necorespunzătoare. Ei cred că prin aceste acțiuni realizează ceva și câștigă ceva.

Nu este o coincidență că aceste acțiuni sunt numite „forța minunată a Torei și a poruncilor”. În cele din urmă, tot ce trebuie să realizăm prin ele este să atragem lumina care reformează, a cărei putere minunată constă în capacitatea sa de a ne corecta. Această lumină vine prin studiul din cărțile potrivite, cu intenția potrivită, într-un grup din ce în ce mai bine direcţionat, şi care se străduiește spre scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→