Nu există o stare adevărată în atitudinea mea față de un prieten pe care să o pot măsura cu o „riglă” fixă ​​și obiectivă. Totul este măsurat relativ la mine.

Cine a decretat că așa este și așa este? Întotdeauna omul este cel care măsoară. Există cineva în afară de un om care mi-ar putea spune ce sunt lucrurile și cum sunt ele? Unitățile de măsură sunt întotdeauna definite de mine.

Dar când intrăm în spiritualitate, pe măsură ce o ating, știu deja ce anume ating, unde mă aflu, ce constituie locul în care mă aflu și ce cuprinde acesta. Adică, pe măsură ce simt, știu exact ce simt. Primesc definiții, o înțelegere a numelui acestor lucruri. Percep lucruri pe care nu le-am mai văzut niciodată, totuși le recunosc instantaneu: „Oh! Asta este asta și asta este aia!” Știu ce este pentru că realizarea este și înțelegere.

Și apoi mi se dezvăluie limbajul ramurilor. Nu am nevoie de un traducător în lumea spirituală pentru a traduce noile mele simțiri din acea lume în vechiul limbaj al lumii materiale.

Întrebare: Înseamnă asta că văd imaginea adevărată a realității?

Răspuns: Adevărul este definit ca starea în care măsor totul cu Kelim (vasele) ale mele corecte, dar acestea sunt ale mele.

[356926]
Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →