Există trei condiții pentru munca spirituală într-un grup.

În primul rând, „fă-ţi un Rav”. Un Rav (învățător) este cineva mai mare decât mine care îmi dă îndrumare. Ceea ce spune el definește calea mea. În timp ce dă îndrumări, el trebuie să ofere întotdeauna unui elev o anumită libertate, să pară slab, uneori confuz și alteori să se contrazică. Acest lucru îi oferă elevului obstacole, diverse îndoieli și gânduri, dacă învățătorul are dreptate; acest lucru îi lasă elevului spațiu pentru a efectua acțiunea „fă-ți un Rav”.

În al doilea rând, „cumpără-ți un prieten”. Trebuie să găsesc oameni care la fel ca mine, trec prin același proces împreună cu mine, și prin investiția mea în ei, voi câștiga putere de la ei. Deoarece am investit eforturi în prietenii mei, aceste forțe devin ale mele – i-am cumpărat; i-am dobândit.

Și a treia condiţie este „judecă-i pe toți după merit”. Aceasta înseamnă că atunci când văd obstacole din partea diverșilor oameni, trebuie să le interpretez ca venind de la reprezentanți ai Creatorului, care sunt meniți să mă deruteze prin diverse situații, care sunt optime pentru dezvoltarea treptată a sufletului meu către Creator.

Așadar, există un învățător în fața mea, față de care trebuie să acționez conform principiului „fă-ți un Rav”, există prieteni cu care lucrez conform principiului „cumpără-ți un prieten” și există mediul extern, întreaga lume, toți ceilalți, pe care îi judec pe scara meritului, prin faptul că nu ei înșiși efectuează vreo acțiune, ci Creatorul mă influențează prin intermediul lor. Astfel, îi văd doar ca pe niște marionete mai degrabă, decât ca pe niște personaje care sunt fie vinovate, fie drepte în acțiunile lor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26,, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ni se cere în grup? Ar trebui să examinăm fiecare acțiune pentru a vedea dacă este în beneficiul nostru sau în beneficiul prietenului nostru?

Răspuns: Într-un grup, trebuie să cerem ca fiecare prieten să-și mențină gândul interior de a atinge adeziunea cu Creatorul, și pornind de la acest gând, ca și cum s-ar mișca înapoi: „Pot realiza asta doar dezvoltând grupul.”

Dezvoltarea grupului înseamnă că în ciuda stării personale a fiecăruia, și a stării noastre comune actuale, ne îndreptăm toate gândurile și acțiunile către a ajunge la Creator.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să construim un Kli, o dorință comună, unită, între noi. A ajunge la Creator înseamnă a ajunge la asemănarea de formă cu El, adică la forța dăruirii. Aceasta se numește iubire.

Dacă iubesc pe cineva, atunci în grija mea pentru el Îl voi descoperi pe Creator. El devine important pentru mine, ca un unu împotriva mai multor zerouri, în măsura în care am nevoie de iubire pentru Creator mai mult decât iubire pentru mine însumi.

De ce ar trebui să respect un prieten și să cred că grupul este mai mare decât mine, că ei sunt un unu și eu sunt câteva zerouri? Străduința către Creator ar trebui să mă oblige să fac asta. Dacă îmi propun doar să ridic conștientizarea importanței grupului, acesta ar deveni egoist.

Numai dacă conștientizarea importanței Creatorului mă obligă să consider grupul important, numai atunci grupul mă poate ajuta și îmi poate da Kelim [vasele] potrivite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră cale spirituală constă în contopirea cu Creatorul – „Nu există altul în afară de El”. La atingerea primului punct de adeziune cu Creatorul, omul trebuie să se agațe de el. Firește, de îndată ce Îl atinge, sosesc imediat noi Reşimot (înregistrări informaționale) sparte, deși omul încă nu le înțelege sau nu le simte.

Trebuie să fii foarte sensibil la ele și să le recunoști cât mai devreme posibil, aşa încât omul să nu se trezească undeva departe câteva zile mai târziu.

Munca ta trebuie să fie continuă. Trebuie să simți constant trezirea Reşimot, iar aceste Reşimot apar ca gânduri și dorințe străine care caută să te smulgă din punctul de adeziune pe care l-ai atins.

Omul începe să se lupte cu ele, încearcă să se descurce singur, cu grupul, prin garanție reciprocă, și în cele din urmă, în rugăciune către Creator. Și dacă da, atunci toate aceste gânduri și dorințe străine care se trezesc după punctul de adeziune îl împing pe om să se conecteze cu Creatorul, să fie în contact cu El. Atunci el nu le mai consideră gânduri și dorințe străine, ci le consideră utile, trimise de Creator pentru a extinde punctul de adeziune, a-i da volum și a-l transforma într-un embrion.

Astfel, de nenumărate ori, omul se anulează pe sine pe baza a tot felul de gânduri și dorințe străine care apar în sine. „Străine” înseamnă că te deconectează de adeziune și nu trebuie neapărat să fie „murdare”. Dacă pe baza lor și în ciuda lor, întărești adeziunea și le atașezi de sfințenie, atunci ele devin „sfinte”, dăruitoare. În acest fel, avansezi.

Avansarea unui om nu depinde de intrarea într-o stare de iluminare, ci de apariția constantă a dorințelor și gândurilor străine pe care le recunoaște ca interferând cu adeziunea, cu conexiunea cu Creatorul, cu „Nu există nimeni în afară de El”, iar omul dorește să le depășească prin puterea rugăciunii.

La urma urmei, omul vrea să se contopească cu Creatorul, așa că mijlocul pentru aceasta trebuie să fie tot Creatorul Însuși. Omul se întoarce către El, cere puterea adeziunii dincolo de toate obstacolele și astfel extinde domeniul sfințeniei. Omul trebuie să stabilească în inima și mintea sa că măreția spiritualității se atinge pe baza unei anulări de sine mereu crescânde. Cu cât el este mai capabil să se anuleze pe sine, cu atât avansează și crește mai mult, pe baza tuturor gândurilor și dorințelor străine. Acestea cresc constant, ca un munte de îndoieli, și omul se ridică deasupra lor de fiecare dată, și astfel, crește, nedetașându-se de adeziune.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/8/17, „Menținerea stării de «Intrare în Ibur (Concepție)» deasupra tuturor tulburărilor”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este forma corectă de anulare de sine?

Răspuns: Dacă vrei să obții adeziunea cu Creatorul, atunci vii în grup și îi folosești forțele pentru a dezvolta intenţia de dragul dăruirii. Atunci grupul devine foarte important pentru tine; te anulezi în fața lui pentru a ajunge la recunoașterea măreției Creatorului, iar corectarea perturbărilor care apar pe calea ta către anulare de sine  devine o putere suplimentară.

Întrebare: Cum mă pot convinge să mă anulez în fața prietenilor?

Răspuns: Nu sunt capabil să mă conving. Se întâmplă doar dacă simt că este necesar. Atingerea unei stări în care nu am nimic altceva pe care să mă bazez și numai grupul mă poate ajuta pe cale, nu vine exclusiv din propriile mele eforturi.

Pot lucra în grup, pot fi aproape de prietenii mei și pot face o mie de lucruri, dar dacă nu țin cont (chiar și puțin) că fac asta pentru a atinge scopul, că grupul trebuie să mă ajute și că lucrez în el doar pentru asta, atunci nu voi primi niciun gând, nicio clarificare. Acest lucru se va întâmpla doar atunci când voi aduce puțin din intenția mea, din dorința mea. Atunci asta va începe să funcționeze.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă am investit prea mult într-un prieten?

Răspuns: Vorbești ca și cum ai fi dobândit un prieten, ca și cum ai fi investit eforturi în el, iar acum el te tratează bine. „I-am dat o bomboană, iar acum este prietenul meu.”

Dar în înțelegerea noastră, un prieten este cineva care mă ajută să mă conectez cu Creatorul. Un prieten este o forță suplimentară prin care mă apropii de Creator, care este în esență prietenul meu. Și îmi investesc eforturile în grup tocmai pentru a primi de la acesta puterea de a mă conecta cu cel superior.

Astfel, nu trebuie să mențin constant relații bune cu toată lumea, astfel încât toți să fie prietenii mei în sens corporal, în care oamenii mă tratează bine și eu îi tratez bine pe ei.

În grup, sunt posibile stări foarte dificile, stări trimise de Creator. Nu ne putem măsura adevărata stare prin ceea ce se întâmplă în grup. Putem trece prin tulburări și perturbări în care toată lumea se află în stări de neînțelegere și ură, când unul nu-l poate înțelege pe celălalt etc., și totuși aceste stări sunt benefice și atunci vorbim cu adevărat despre un grup de prieteni.

Se numesc prieteni pentru că fiecare vrea să se dăruiască pe sine celuilalt, pentru a se apropia de Creator, iar toată lumea înțelege că acesta este sistemul.

Întrebarea dacă suntem prieteni sau nu, nu este verificată de simțurile umane: eu mă uit și nu văd pe nimeni aici care să fie prieten în sens corporal; singurul lucru real este scopul comun.

Din Lectia zilnica de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți ajuta un prieten care a căzut în necazuri în sens corporal?

Răspuns: Să presupunem că un prieten vine la mine și îmi povestește despre o problemă cu care se confruntă. Nu contează exact ce; să spunem că se simte rău. Relaționând cu el ca cineva din grup, ca o forță cu care avansez spre Creator, îi iau necazul și încep să mă rog Creatorului cu dorința sa neîmplinită (Hisaron). Aceasta se numește: „Cel care se roagă pentru prietenul său primește primul răspuns”.

Trebuie să-i iau Hisaron-ul și problemele lui în loc de ale mele și să mă întorc către Creator cu ele ca și cum eu nu aș avea nicio problemă. Dacă eu cu adevărat nu aș avea nicio problemă, aici nu este prea multă înțelepciune în asta.

Dar dacă am și eu probleme foarte mari și totuși iau problemele prietenului în loc de ale mele, menținând în același timp conștientizarea a ceea ce fac, adică îmi las puțin ego-ul deoparte și lucrez spre Creator cu Hisaron-ul prietenului, atunci aceasta este o muncă pur spirituală.

Întrebare: Și cum rămâne cu direcția propriei munci a prietenului?

Răspuns: Ce este această preocupare a mea? Îi cer Creatorului să-i îmbunătățească starea, adică să-l avanseze spre scop, deoarece lipsa de avansare către scop îi aduce aceste nenorociri. Acest lucru se poate manifesta prin orice, de la o datorie de 10.000 de dolari la unele boli sau dezastre.

Trebuie să accept nivelul corporal al prietenului ca fiind propriul meu nivel spiritual. Ce înseamnă asta?

Prin suprimarea propriei mele dorințe de a primi, iau dorința prietenului și lucrez cu ea. Aceasta înseamnă că lucrez spiritual; sunt într-o muncă în dăruire către altcineva. Dacă iau orice probleme corporale ale unui prieten, indiferent cât de banale, în locul propriilor mele necazuri, al propriilor mele cereri și le aranjez în așa fel încât să le cer cu adevărat Creatorului, atunci aceasta se numește a fi „liderul poporului”.

Un lider al poporului este cel care ia toate necazurile oamenilor în loc de toate problemele personale și se întoarce către Creator cu ele, dorind ca acestea să fie împlinite, iar nu ale sale, ca ei să primească totul, de la starea lor actuală până la sfârșitul corectării, iar el nu. Și este pregătit pentru asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul aflat într-o stare de coborâre simte că el și dorința sa de a primi sunt unul și același lucru.

Răspunsul meu: Într-o coborâre, omul se identifică cu adevărat cu dorința de a primi. El este cufundat în ea, complet sub controlul ei și nici măcar nu simte că este rea. Este similar cu modul în care poporul lui Israel nu se simțea rău în Egipt. Ei se simțeau bine acolo și nu simțeau povara muncii.

„Și fiii lui Israel au oftat din cauza muncii”, este un lucru care s-a întâmplat mai târziu, când a venit un alt Faraon, care a devenit rău. Înainte de asta, el era bun: muncim, dar ne și bucurăm de eforturile noastre. Așa se simte omul.

Întrebare: Dacă există o astfel de stare, ar trebui grupul să vină la om și să-i descrie starea lui? Sau ar trebui ca omul să vină la grup și să ceară ajutor?

Răspuns: Grupul poate oferi unui prieten diverse lucruri, inclusiv sfaturi generale, deoarece prin aceasta, el se dezvoltă.

De exemplu, suntem afectați de citirea articolelor despre stări pe care nu le-am atins încă, sau poate în care ne-am aflat puțin, sau poate vom fi mai târziu. Trebuie să trezim lumina superioară asupra noastră, astfel încât să ne aducă constant stări noi. Grupul poate vorbi despre asta.

Cum te influențează asta? Prin faptul că îți amintește că Creatorul este măreț? Dar și alți oameni strigă ceva similar în felul lor. Cum te poate influența asta?

Grupul trebuie să transmită, prin diverse impresii, înțelegerea faptului că atingerea stării eterne și perfecte este singurul lucru care îți stă în față.

Ai un punct în inimă; vii la grup fără să știi nimic. Dar dacă îl angajezi cu punctul tău din inimă, grupul acționează asupra ta ca pântecele unei mame asupra unui embrion. Te dezvoltă. Și tot ce ai nevoie este să te anulezi, să te anulezi în fața lui.

Sunt oameni care vin, și indiferent cât timp stau la lecții, ei nu înțeleg nimic. Apoi merg să lucreze în bucătărie timp de o lună sau două și aceasta devine forma lor de auto-anulare în fața grupului. Și dintr-o dată, ei încep să simtă că grupul îi influențează. Acest lucru se întâmplă sub influența luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/02/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate ca un sentiment precum invidia să fie o forță care ne îndreaptă spre scop?

Răspuns: Nu doar invidia mă împinge spre scopul meu. Nu este nimic rău sau bun la mine, pentru că așa îmi evaluez calitățile și stările. În realitate, nu există nimic creat în zadar, nimic inutil pentru atingerea scopului.

Ne putem simți a fi ceva, dar pe măsură ce învățăm, am coborât în ​​această lume de la cel mai înalt grad, iar tot ceea ce există în noi acum va deveni mai târziu, cu ajutorul ecranelor (Masachim), cele mai bune calități.

Prin urmare, nu ar trebui să ne angajăm în corectarea trăsăturilor de caracter, ci doar în străduința spre scop – și atunci toate calitățile noastre, toate părțile dorinței, vor servi doar ca ajutor.

Omul nu trebuie să ascundă sau să suprime niciuna dintre dorințele sale; aceasta nu este metoda Cabala! Cabala spune contrariul. Dacă un om suprimă ceva în sine, ucide astfel o parte a creației din interiorul său.

Trebuie doar să urmăm legea: „Lumina conținută în Tora îl întoarce pe om la sursă.” Adică, în timpul studiului și în timpul diferitelor activități din grup, când toate gândurile mele sunt despre corectare, lumina înconjurătoare (Or Makif), lumina care se întoarce la sursă, strălucește asupra mea. Nu există altă cale de corectare.

Omul nu ar trebui să creadă că este capabil să evalueze care dintre calitățile sale sunt bune și care sunt rele sau ce fel de corectare necesită fiecare. Altfel, el va începe să abordeze corectarea selectiv și va decide ce să corecteze la sine și ce nu. Nu există o prostie mai mare decât să pretinzi că înțelegi ceva despre asta!

Omul trebuie să acționeze doar acolo unde are un punct de liberă alegere, adică să-și organizeze un mediu care să-l influențeze. În orice caz, are nevoie de o forță externă care să-l tragă și să-l împingă înainte.

Forța externă este fie mediul, fie Creatorul. Dar din păcate, eu încă nu pot să-L influențez pe Creator astfel încât El să mă ajute; nu am încă o dorință suficientă pentru ca El să răspundă. El răspunde doar la o dorință completă, perfectă.

Tocmai mediul înconjurător este cel care construiește în mine această dorință completă, astfel încât ulterior să mă pot întoarce către Creator, iar apoi lumina mă va întoarce la sursă.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă simt că grupul nu face ceea ce ar trebui să facă, înseamnă că nu sunt pregătit pentru această situație, sau grupul chiar nu o face? Cum pot ști dacă aceasta este problema mea?

Răspuns: Grupul trebuie să-și îndeplinească acțiunile față de tine dacă te angajezi să le îndeplinești.

Vorbim atât despre acțiuni externe, cât și despre acțiuni interne. Acțiunile externe în sine nu înseamnă nimic! Dacă efectuăm doar acțiuni externe, va fi doar o întreprindere.

De aceea, acțiunile interne sunt extrem de importante aici. Ce vreau de la grup? În ce scop îmi investesc dorința, energia și eforturile în el? Fac asta fără motiv? Vreau să ajung la ceva prin eforturile mele!

Prin acțiunile mele în esență, cer grupului să-mi îndeplinească toate speranțele, să mă promoveze, să mă trezească. Altfel, de ce fac toate acestea? Doar ca să trec timpul?

Trebuie să primesc ceva de la grup. Întrebarea este: Ce cer?

Și asta trebuie să mă învețe grupul: ce să-i cer.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința este un mijloc de a atinge lumina interioară a Torei. Credința este un Kli al dăruirii, calitatea lui Bina.. Ar trebui să fie fundamental, ș, prin urmare, se spune: „Cel drept va trăi prin credința sa”.

Credința mai presus de rațiune este un mijloc de a te întoarce către Creator pentru a obține calități similare cu ale Sale. Dar acesta nu este scopul final. Într-adevăr, credința mai presus de rațiune este scopul studiului, deoarece vrem să obținem corectarea, calitățile dăruirii. Dar de fapt, este doar un mijloc.

La urma urmei, Tora este numită Tora vieții și trebuie să studiezi cu intenția de Lișma, de dragul Torei, și nu Lișmo, de dragul Creatorului. Adică, vreau nu doar să devin ca Creatorul construind un Kli, ci și să umplu acest Kli cu exact conținutul care corespunde Creatorului, astfel încât acest conținut să devină „viața și longevitatea” mea.

Din Lectia zilnica de Cabala 18/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→