Întrebare: În Cabala, fiecare cuvânt are un sens spiritual, deoarece vorbim despre stări spirituale. Toată lumea cunoaște orașele biblice Sodoma și Gomora. Desigur, au existat și în lumea corporală. Totuși, aș vrea să vorbesc nu despre consecințele corporale, ci mai degrabă despre rădăcinile spirituale.

Care este rădăcina spirituală a fenomenului Sodoma și Gomora? Este posibil să-l numim nu un fenomen, ci o stare?

Răspuns: Da, aceasta este o condiție pe care fiecare dintre noi o avem parțial.

Sodoma este un loc de lângă Marea Moartă, renumit pentru faptul că acolo au avut loc evenimente descrise în legendele biblice. În acest oraș, toți locuitorii săi erau obligați să trăiască după o anumită regulă: să nu-i ajuţi pe alții cu nimic. Acesta este unul dintre tipurile de comunicare între oameni.

În principiu, înțelegem modul de viață de atunci, când oamenii comunicau între ei pentru a primi anumite beneficii din asta pentru ei înșiși, prin schimburi între ei, sau în unele cicluri de producție, sau în orice alt fel.

Există o altă abordare când eu nu te ating și tu nu mă atingi. La orice nivel. Nu ai dreptul să ceri un fir de iarbă, un fir de praf sau o bucată de orice altceva de la alții; toate acestea erau absolut interzise. Oricine nu îndeplinea această condiție este ostracizat, dat afară din societate sau condamnat imediat la moarte.

Întrebare: Deci, aceasta a fost o lege, sau dau dacă vreau și nu dau dacă nu vreau?

Răspuns: Da. O persoană nu ar fi trebuit nici măcar să gândească asta! Aceasta este atitudinea oamenilor care au trăit după principiul Sodomei.

Întrebare: Acest principiu există într-o oarecare măsură în fiecare dintre noi?

Răspuns: Nu. Dacă îl folosești doar într-o anumită măsură, atunci aceasta nu este Sodoma. Condiția lui este că nu ai dreptul să ajuți pe nimeni, în nimic. Biblia ne dă un exemplu de astfel de societate.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/7/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cele patru tipuri de temperament uman corespund celor patru etape de dezvoltare ale egoismului.

Flegmaticul este egoism lent, greu, simplu, relativ primitiv. O persoană poate fi un mare om de știință, dar manifestarea sa externă, ritmul și frecvența sa internă sunt de acest tip. Urmează sangvinicul, melancolicul și abia apoi colericul.

Când studiem cele patru etape ale dezvoltării egoiste, ele sunt aranjate exact așa: prima etapă este pasivă, a doua este căutarea opusului etapei pasive, a treia etapă este realizarea incompletă și sentimentul de lipsă în această realizare și doar ultima etapă este dorința reală dezvoltată.

Cu toate acestea, în principiu, fiecare dintre aceste etape le include de asemenea pe toate patru. Prin urmare, spunem că sunt patru etape, iar dacă le împărțim în alte patru, atunci sunt șaisprezece.

Cea mai mare dorință este colericul. Dar vorbim despre dorințe „nete” și în niciun caz despre „culoarea” acestor dorințe. Atât un artist, cât și un lăcătuș pot fi colerici.

Comentariu: Dacă ultima etapă este colericul, atunci putem presupune că ne aflăm acum într-un stadiu în care predomină acest tip de reacție.

Răspunsul meu: Da, chiar prevalează. Cert este însă că stresul intern trăit de un coleric, care nu vede unde se poate aplica, îl obligă să se întindă pe canapea. Există un dezechilibru intern imens în interiorul lui, anxietate cu apatie externă absolută. Așa se manifestă un coleric în zilele noastre.

Prin urmare, dacă te uiți la el din afară, poți spune: „Păi, ce fel de coleric este? Colericul aleargă din colț în colț, se repede, nu știe ce caută”. De fapt, nu are unde să fugă. Are o frământare interioară pentru că nu vede niciun scop extern. Există un conflict între starea lui internă și cea externă.

Acești oameni sunt cei mai sensibili. Colericul este un creator, un purtător al unei uriașe dorințe; nu este executor ci transportor. Prin urmare, oamenii de toate temperamentele ar trebui reuniți într-o echipă, astfel încât să se poată naște ceva în urma amestecului lor. Se pare că oamenii colerici sunt necesari.

Din Kab TV “Conversaţie despre Educaţia Integrală” 5/24/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Baal HaSulam a scris un articol „Iubire pentru Creator și Iubire pentru Ființele Create”, care descrie diferite stări spirituale. Ce este iubirea pentru Creator? Se poate numi asta stare?

Răspuns: Orice experimentează o persoană se numește starea sa.

A iubi pe Creator înseamnă să-I doreşti tot ce este mai bun, cu toată puterea ta, așa cum este scris: „Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău și cu toate mijloacele tale”.

Creatorul este sursa vieții, care ține întreaga creație în Sine. În principiu, universul este format doar din două părți: Creatorul și tot ceea ce El a creat, numit creație. Și trebuie să aducem întreaga creație într-o stare de topire completă cu Creatorul.

Să-L iubești înseamnă să-L iubești ca sursă a vieții, ajungând într-o stare în care tot ceea ce simți, primești prin sentimentul tău de iubire pentru El.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/14/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă nu simt rezistență la spiritualitate, atunci nu sunt în spiritualitate. Este la fel ca atunci când mă urc într-o mașină, trebuie să pornesc motorul și să ard combustibil, energie, pentru a mă putea mișca.

Același lucru este valabil și în spiritualitate; Nu pot să stau acolo și să aștept să fiu ridicat la corectarea finală (Gmar Tikkun) împreună cu patul meu.

Nu se întâmplă așa. Corectarea apare doar prin eforturile noastre, iar eforturile sunt măsurate prin sentimentul de suferință, forța de rezistență. Deci, vorbim despre doi distrugători, obstacole fizice și obstacole spirituale, care interferează cu progresul nostru.

Obstacolele corporale sunt probleme ale acestei lumi: în familie, la locul de muncă, cu sănătatea. Și obstacole spirituale sunt ascunse în interiorul lor. Nu putem săpa adânc în obstacole, dar trebuie să le lămurim pe amândouă, pentru a vedea cât de mult ne îndreaptă către obiectiv.

Și dacă mă concentrez mai precis asupra scopului intern, atunci voi vedea cum obstacolele încep să se schimbe pentru că vin de la Creator. Și dacă înainte simțeam obstacole fizice și părea că nu pot face nimic în privința lor, acum le pot elimina datorită atitudinii mele față de scop. Problemele în familie, cu copiii și la locul de muncă vor dispărea; totul se va transforma în probleme spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/21/21, Shamati #104 “Iar Sabotorul s-a aşezat”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pe de o parte, astăzi natura ne-a oferit totul in ceea ce priveste confortul: îţi poti satisface orice dorinţă. Pe de altă parte, odată cu aceasta în om crește și un sentiment de gol interior.

Răspunsul meu: Acest lucru este foarte bun pentru că nu avem unde să ne dezvoltăm. Am făcut înconjurul lumii, am cumpărat un apartament, o mașină, am schimbat mai multe soții, am născut și ne-am pierdut copiii. Am făcut deja totul. Ce urmează?!

Lumea asta nu ne dă mai mult. Ce altceva ne poate oferi? Prin urmare, apar unele perversiuni. Bine, hai să le încercăm puțin. Asta e tot. Altfel pentru ce să trăiești?!

Apoi vine golul și dezamăgirea, la asta ai ajuns. Ți se pare că deși obișnuiam să trăim primitiv, era plăcut: familie, pajiști, copii. Toate acestea ţi se păreau atât de pastorale, armonioase. Dar astăzi, ce groază! O persoană este îndatorată. Nu poate fugi nicăieri și cel mai important, nu poate fugi de el însuși!

El încearcă să facă asta spunând: „Trăiesc așa cum trăiesc”. Dar nu funcționează, deoarece legea naturii este așa încât nu ne putem îndepărta de ea. Va trebui totuși să ajungem la un răspuns, la întrebarea despre sensul vieții. Mai mult, să nu o realizezi filozofic și să nu te liniștești cumva, ci să o găsești, să o vezi, să o înțelegi. Pentru ce trăiește o persoană? Aceasta nu este doar o întrebare pur teoretică, căutare și chin prin spini către stele și așa mai departe. Nu! Vrem să o vedem!

De fapt, această întrebare se bazează pe moarte. O persoană ar trebui să știe că continuă să trăiască, dar nu printr-un fel de credință – după ceea ce ii promite religia. Ar trebui să vadă o continuare clară, frumoasă, strălucitoare în fața lui. Atunci acești zeci de ani de viață au sens.

Din KabTV “Prim-plan. Centauri” 1/15/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă aţi avea capacitatea de a face minuni, cum aţi folosi-o?

Răspuns: Aș sta nemișcat și aș fi tăcut.

Întrebare: Deci nu aţi face minuni? De ce?

Răspuns: Lumea nu are nevoie de ele.

Comentariu: Dar ar putea dovedi că metoda dvs. este corectă.

Răspunsul meu: Atunci nimeni nu ar putea-o implementa corect.

Întrebare: Deci miracolele sunt dăunătoare dezvoltării umane?

Răspuns: Da. Altfel, aici ar putea fi un astfel de teatru, dar până la urmă nimeni nu ar fi mai bine și ar mai exista câteva religii în plus.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când o persoană aude expresia „Sodoma și Gomora”, o asociază cu un fel de perversiune sexuală. Și în Talmud, care a fost scris în secolul al III-lea, se spune că orașele au fost distruse din cauza răutății spirituale, a urii față de străini și a lipsei de ospitalitate.

Răspunsul meu: Da, așa s-a manifestat: nu aveți dreptul să primiți pe cineva ca oaspete, să oferiți ceva, să ajutați cu ceva, să direcționați sau să sfătuiți. La orice nivel de comunicare, nu interacționezi cu ceilalți oameni pentru că nu îi vei ajuta cu nimic și nu vei obține nimic de la ei. Această condiție acționează reciproc, în ambele sensuri: tu nu ești pentru mine și eu nu sunt pentru tine.

Comentariu: Dar astăzi există în lumea noastră și o asemenea ostilitate față de străini.

Răspunsul meu: Această dușmănie nu te limitează și nu te obligă să pui un obstacol în a contacta pe alții. Și aici există o interdicție completă a oricărui tip de comunicare între oameni, cu excepția unui clan sau a unei familii.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/7/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este viața conform Cabala? Ce ne dă sentimentul că suntem în viață?

Răspuns: Conform Cabala, volumul universului în care ne simțim astăzi și îl numim lumea noastră este o parte foarte mică a întregului univers.

Rămânem în el un anumit timp, experimentăm diverse evenimente pentru a acumula unele informații speciale, apoi ieșim din această stare pentru a intra într-una superioară și pentru a începe să simțim întregul volum al universului în adevărata sa formă, nu lumea noastră, ci universalul, ceea ce se numește lumea superioară, care o include pe a noastră.

Prin urmare în Cabala, despre existența noastră în raport cu acest întreg volum se discută ca despre un vis, ca despre o senzație mică, deloc evidentă, a vieții reale. Viața reală este complet diferită de ceea ce simțim astăzi.

În practică, trăim doar existența noastră animală pentru că tot ceea ce facem este să ne servim corpul animal, astfel încât să se simtă bine și confortabil. Încercăm să îi oferim toate plăcerile pe care vrea să le absoarbă și să facem totul cât mai confortabil pentru el.

Imaginează-ți că animalul tău iubit locuiește lângă tine și ai grijă de el tot timpul; aceasta este în principiu viața noastră. La fel ca animalele, ne dorim să avem copii, vrem ca ei să se simtă bine, ne străduim să le asigurăm viitorul. La animale, acest lucru se manifestă foarte clar la nivel instinctiv. Preocuparea lor pentru ei înșiși și pentru generația viitoare este principalul lucru, pe lângă elementele esențiale pentru existență, cum ar fi hrana și adăpostul.

Deci în acest sens, suntem animale în lumea noastră în raport cu lumea superioară, unde suntem numiți „om”.

Din KabTV “Prim-plan. Misterul Sfinxului” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vreau ca suferințele mele să fie suferințe ale iubirii, din faptul că nu știu să-mi iubesc prietenii și să-l iubesc pe Creator. Dacă vreau să-mi schimb suferințele cu suferințe de iubire, astfel încât în loc de ură și respingere a prietenilor  mei și a Creatorului să ajung să iubesc, atunci prin aceasta, transform tot răul în bine.

În acest caz, nu voi simți niciodată vreo nedreptăţire, rău sau durere. Dacă mă străduiesc să mă conectez cu prietenii mei, atunci acesta va fi un medicament universal, care mă protejează de orice nenorocire.

Trebuie să simt că, atunci când mă despart de grupul de zece, cad într-o mare furioasă, sunt aruncat din barcă. Așa trebuie să mă simt în legătură cu viața mea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/21/21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #104 “Și Sabotorul s-a aşezat”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce poți să-i spui unei persoane care știe că boala lui este incurabilă, că zilele îi sunt numărate și este chinuit de frica morții?

În primul rând, trebuie să ne amintim că totul vine de la Creator pentru a atinge scopul final. Și în ceea ce privește scopul ultim, este clar că fiecare dintre noi își va lua în cele din urmă rămas bun de la această viață fizică, de la această lume cea mai de jos, cea mai grea și cea mai obscură.

Prin urmare, principalul lucru este să încerci să fii conectat la scop cât mai mult posibil. Nu este nimic de care să vă fie teamă, pentru că toată lumea va simți într-o zi că această viață materială se termină și trebuie să vă legați mai strâns de următoarea viață, cea spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Canala 12/21/21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #104 “Și Sabotorul s-a aşezat”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→