Noul meu articol pe Linkedin “Ce putem învăța de Ziua Mondială a Profesorilor”

Luna aceasta, pe 5 octombrie mai exact, este Ziua Mondială a Profesorilor. Un profesor era, și în unele țări este încă o ocupație venerabilă. Un profesor nu a fost pur și simplu cineva care te-a învățat matematică sau engleză, ci cineva care te-a învățat înțelepciunea vieții și a fost un model de urmat. Judecând după ce se întâmplă astăzi, se pare că avem nevoie disperată de profesori buni. Cu toate cunoștințele noastre, ne simțim pierduți. Dacă nu aflăm unde suntem cu adevărat, ce facem aici, de ce suntem aici și cum să ne îndreptăm către un loc mai bun, vom ajunge într-un alt război mondial.

Pentru a ieși din criză, trebuie să încetăm să ne concentrăm exclusiv pe cunoaștere. Achiziționarea de informații nu creează oameni fericiți. Unde ne-au adus informațiile despre fuziunea nucleară, de exemplu? Avem arme nucleare care pot anihila umanitatea în câteva minute. Avem atât de multe cunoștințe în fiecare domeniu al vieții, dar unde duce totul? Ne îndreptăm către stări teribile.

În loc să ne învețe ce ar trebui, bieții noștri profesori regurgitează ceea ce guvernul îi instruiește să învețe. Sunt forțați să mintă elevii, dar studenții știu mai bine. Până la vârsta de 9 sau 10 ani, majoritatea copiilor știu că nimic din ceea ce aud nu este adevărat. Încetează să-și mai creadă profesorii, nu le mai acordă atenție, în timp ce profesorii, care trebuie să-și câștige existența, continuă să repete aceleași povești. Aici nu există alte motivații decât banii și puterea; aceștia sunt conducătorii Pământului și niciun regim sau guvern nu este liber de controlul lor.

O schimbare va veni doar atunci când ne vom da seama că nu acesta este modul de a trăi și ne vom hotărî să ne schimbăm motivația. Dar schimbarea se va întâmpla fie pentru că reflectăm încotro mergem și ne oprim înainte de a ajunge acolo, fie pentru că nu ne-am oprit la timp și ne-am dat seama de greșeala noastră, după ce bombele au dispărut.

Pentru a face schimbările necesare în timp, nu putem lăsa asta doar în sarcina profesorilor iar noi ne putem scuza de ea. Trebuie să reconstituim întregul sistem, baza civilizației noastre. Faptul că suntem preocupați doar de noi și narcisişti nu este un secret. Dar nu aceasta este problema. Problema este că suntem de acord să rămânem aşa. Știm de zeci de ani că omenirea este pe o cale de autodistrugere datorită preocupării sale de sine Cu toate acestea, nu am făcut nimic pentru a schimba cursul.

Acum trebuie să devenim profesorii noștri și nu doar în Ziua Mondială a Profesorilor, ci în fiecare zi și în fiecare moment al vieții noastre. Mai mult, lumea în care trăim a devenit atât de împletită încât nu este suficient să punem în aplicare schimbările câte o țară, la un moment dat. În timp ce unele țări se angajează în reforme, altele își vor menține atitudinea abuzivă și vor distruge progresul pentru toată lumea. Prin urmare, inițiativa de a crea un viitor pozitiv trebuie să încorporeze întreaga lume. Oricât de plauzibil ar părea acest lucru, trebuie să ne amintim că singura opțiune a acestui drum este războiul, un război nuclear.

În consecință, sistemul educațional trebuie să-și ajusteze valorile, planurile de învățământ și obiectivele în vederea îmbunătățirii umanității. Prin îmbunătățire, nu mă refer la reducerea emisiilor de CO2 sau la limitarea utilizării combustibililor fosili și a materialelor plastice. Mă refer la ceva mult mai profund decât atât: să ne îmbunătățim înseamnă să ne facem oameni mai buni. Pentru a face acest lucru, trebuie să învățăm să fim pozitivi și să avem grijă unul de celălalt.

Numai când vom învăța să ne îngrijim unii pe alții, vom începe să ne îngrijim de mediu. Când ne pasă de ceilalți oameni, vom dori ca aceștia să trăiască într-un mediu prietenos, unul care îi poate sprijini și unde pot fi fericiți. Când nu mai vrem să exploatăm alți oameni sau să îi învingem, vom înceta să exploatăm mediul înconjurător pentru a ne atinge obiectivele egoiste. Drept urmare, vom reduce consumul la un nivel sustenabil, care va permite naturii să întinerească și să-și restabilească echilibrul pierdut.

Nu avem timp de pierdut. Trebuie să fim proprii profesori acum, pentru a ne învăța pe noi înșine să fim umani, adică Oameni. Chiar dacă nu știm cum să o facem sau de unde să începem, nu trebuie să ne facem griji; intenția noastră de a face bine, de a ne conecta cu alte persoane, va fi ghidul nostru. Dacă lăsăm grija pentru ceilalți să fie învățătorul nostru, nu vom avea nevoie de alte învățături.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profeții, Iosua, 23:1: Și a fost după multe zile, după ce Domnul dăduse odihnă lui Israel de toți vrăjmașii lor din jur, și Iosua era bătrân și înaintat în vârstă.

„Domnul dăduse odihnă lui Israel de toți vrăjmașii lor” înseamnă că El a dat poporului puterea de a stabili intenția de a dărui mai presus de toate dorințele egoiste care ne sunt dușmani.

„Iosua era bătrân” înseamnă că aproape toate intențiile sale egoiste s-au transformat în intenții altruiste. Înseamnă că Iosua, care obișnuia să se lupte cu el însuși și cu alții, a devenit un bătrân înțelept. Deși și-a îndeplinit misiunea, el a continuat să conducă poporul până când regii lui Israel l-au înlocuit.

Întrebare: Înțelepciunea—asta a corectat el?

Răspuns: Da, aceasta este înțelepciune, aceasta este putere. Dar, în același timp, gradul său s-a epuizat și trebuie să cedeze locul altora.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 8/30/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să minimalizez importanța evenimentelor negative prin care trec și să măresc importanța Creatorului sau ar trebui să minimalizez importanța lui „eu”, pentru mine însumi, astfel încât să nu mai împart evenimentele prin care trec ca fiind negative sau pozitive?

Răspuns: Nu trebuie să te angajezi în a te distruge, deloc. Dimpotrivă, ar trebui să te gândești că ești puternic, măreț, astfel încât să poți avea un impact bun asupra lumii și să nu-ți minimalizezi impactul asupra lumii.

Întrebare: Să presupunem că sunt chemat de poliție sau de Fisc, ar trebui să văd imediat Creatorul din spatele acestei situații, adică să Îi cresc importanța în acel moment și apoi să scad automat importanța poliției sau a Fiscului?

Răspuns: Nu ar trebui să o faci intenționat. Ar trebui să te raportezi la toate în mod egal și atunci ce mai contează dacă te joci cu copilul tău sau dacă ești interogat de poliție? Ești în contact cu Creatorul.

Dacă încerci să intri în contact cu Creatorul, atunci așa ar trebui să funcționeze pentru tine. Încearcă.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV, 21/7/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A cere de la Creator înseamnă a cere de la prieteni?

Răspuns: Nu. A cere de la Creator și a cere de la prieteni nu este același lucru. Creatorul nu este un prieten. Noi spunem: „Eu, grupul, Creatorul”, ceea ce înseamnă că trebuie să conectez acești trei parametri și să încerc să văd că sunt interdependenți.

Imaginează-ți că, așa cum stabilești relații cu prietenii, stabilești și o relație cu Creatorul. Ai nevoie de forța de dăruire pentru a stabili relații corecte cu prietenii, iar eu îi cer Creatorului această forță.

În primul rând, trebuie să mă conectez la Creator, dar nu am puterea să o fac, așa că mă întorc la Creator (1) pentru a primi puterea de conectare (2) de la El.

Nu contează cum mă întorc la Creator, dar am nevoie de această forță pentru a mă conecta cu prietenii, pentru că fără ea nu voi putea stabili nicio conexiune cu ei. Sunt un individualist și nu vreau să am nicio legătură cu nimeni. Oamenii care ajung la înțelepciunea Cabala sunt individualiști absoluți.

Cererea mea către Creator este să primesc de la El puterea de a mă uni cu grupul (3). Cu această putere mă întorc către grup, primesc influența acestuia și astfel îl găsesc pe Creator. Așa funcționează (linia verde din desen).

Mai întâi îl folosesc pe Creator pentru a avea puterea de a mă conecta, iar apoi îl descopăr deja ca fiind Creatorul.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV 2/13/19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Ultima generație”, Baal HaSulam scrie despre o lume viitoare în care nu vor mai exista state, ci doar un singur sistem social, pe care îl puteți numi comunist de la cuvântul „comună”, egalitate socială.

Nu vor exista egalizări, presiuni sau relații impuse în mod artificial între ei. Oamenii vor înțelege și vor simți pur și simplu totul, deoarece lumea superioară le va fi dezvăluită. Cu ajutorul Cabalei, ei o vor descoperi singuri și vor vedea că, dacă trăiesc în relații bune, va fi bine și pentru ei.

De exemplu, nu pot să mă rănesc sărind de la o înălțime de cinci metri sau băgând mâna în foc, pentru că pot vedea clar daunele pe care mi le-aș face. În mod similar, dacă sistemul global al interconectării noastre ne este dezvăluit, atunci bineînțeles că nu voi face rău altor oameni, pentru că voi vedea cum se întoarce direct la mine.

Trebuie doar să văd sistemul nostru de comunicare internă completă, și atunci, în nici un caz nu voi dori răul cuiva sau nu mă voi strădui să obțin o avere mai mare în detrimentul altora, pentru că, făcând asta, mă voi răni pe mine însumi mult mai mult decât cred că voi câștiga. Așa funcționează sistemul relației noastre, doar că nu este vizibil pentru noi. Trebuie să-l dezvăluim.

Știința Cabala ne permite să facem acest lucru. Atunci nu vom mai avea nevoie de învățături, filosofii, științe politice, formațiuni, nici o chestie abstractă. Trebuie doar să dezvăluim sistemul de conexiune dintre noi care există în natură. Atunci vom acționa corect între noi, ca niște copii cuminți.

Din „Close-Up” de la KabTV

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate ajunge la o stare de „Nu este altcineva în afară de El” (Deuteronom 4:35) pentru a ne ușura munca?

Răspuns: Acest lucru este foarte simplu. Trebuie să existe o abordare formală. De fiecare dată când se întâmplă ceva cu mine, prin exerciții sistematice încerc să mă întorc la gândul că Creatorul face toate acestea. Acest lucru se face mecanic cu ajutorul prietenilor din grup care își amintesc reciproc despre asta.

Toată lumea încearcă să revină la asta făcând notițe pe hârtie sau pe telefonul mobil. La un moment dat, mi-am scris memento-uri pe mână pentru că atunci nu existau mijloace de comunicare ca astăzi.

Acesta este un drum lung care durează câțiva ani până când începeți să simțiți cât de important este Creatorul. De aceea învățăm conceptul de „măreția Creatorului”, pentru că dacă El este important pentru mine, atunci îmi amintesc de El și nu uit. De exemplu, copilul meu mic este important pentru mine și așa că mă gândesc la el constant, îmi amintesc de el și vreau să fac ceva pentru el. Importanța determină totul.

Deci, este necesar să ne gândim la acest lucru și să vorbim între noi, chiar dacă doar mecanic. Nu vă faceți griji că pare automat. Asta nu interesează pe nimeni, nu interesează pe nimeni în mod deosebit. În orice caz, funcționează. Chiar și atunci când avem de-a face cu asta în mod automat, fără emoție, fără dorință, totuși, așa cum se spune, „Un ban și încă un ban se combină într-o sumă mare” (Baba Batra 9b).

Principalul lucru este importanța. Deci, este necesar să-l aducem în permanență pe Creator, să vorbim despre faptul că El este primul și ultimul, adică El începe și se blochează în întregul lanț al cauzei și efectului unde suntem găsiți.

Din partea mea, trebuie să fac eforturi constante pentru a determina că El este singura cauză și să încerc să-L discern pe spatele a tot ceea ce se întâmplă. Să presupunem că cineva spune ceva, văd ceva, înțeleg ceva emoțional. Totul este de la El.

Simt Creatorul printr-un fel de sistem intermediar: oameni, evenimente, natură, nu contează ce este. Există un fel de inhibiție, un blocaj în conexiune care îmi transmite influența Creatorului. Trebuie să vizez în mod constant către El. Acesta este cel mai important lucru!

Când mă acord în consecință și încerc să simt că în spatele fiecărui fenomen, fiecare senzație, în spatele fiecărui gând al meu este Creatorul (un gând este mult mai dificil de conectat cu Creatorul și o senzație este mult mai ușoară) și toate acestea sunt corelate cu El, atunci în această măsură reconstruiesc deja sistemul spart, aducând astfel bucurie Creatorului și încep să lucrez împreună cu El.

Aici încep să apară relații foarte serioase, cu totul noi, între mine și Creator.

Deci, principalul lucru despre legătura noastră este că El va deveni brusc important pentru mine. Îmi amintesc cum a început cu mine: Creatorul a început brusc să se dezvăluie în spatele tuturor, nu doar în spatele grupului, nu doar în această lume, nu doar cu prietenii, nu doar în influențele pozitive sau negative asupra mea; mai degrabă, se pare că El a fost originea influenței.

Acesta este un punct foarte important și trebuie să-l dezvoltăm. În momentul în care stabiliți că Creatorul este originea a tot ceea ce se întâmplă cu voi, veți începe să deveniți mai puternici în el. Deci, în fiecare moment, în fiecare eveniment, gândire și simțire, încercați să readuceți totul la El

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV din 13.02.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ludmila Kozakova îți scrie: „Spui că o persoană devine un embrion spiritual când încetează să se mai gândească la sine. Dar când încetează să se mai gândească la sine, este considerat un prost. Ce să faci în legătură cu asta?

Răspuns: Nu contează ce cred ei. Ce diferență are ceea ce cred ei? Dacă am acordat atenție modului în care sunt privit sau nu sunt privit, ce ar trebui să îi dau în judecată? Ei bine, ce să mai fac? Încă trebuie să căutăm adevărul, să-l ascuțim constant și să trăim cu el.

Comentariu: Nu este dur ceea ce spui: când o persoană încetează să se gândească la sine, el devine un embrion spiritual? Se oprește cu totul!

Răspunsul meu: Nu, este incorect. El vrea să se unească complet și să se dizolve în forța superioară pe care o caută în mod constant și vrea să o simtă din ce în ce mai mult.

A dispărut în asta și de aceea se numește embrion. Și apoi crește și mai mult și devine nu un făt, ci un copil, un adult și se ridică la același nivel cu această forță superioară. Vă puteți imagina ce înseamnă acest lucru pentru o persoană care ajunge la o astfel de stare și se ridică la nivelul naturii – sus și mai jos! E incredibil! Pe de o parte.

Pe de altă parte, acesta este scopul nostru și trebuie să-l atingem împotriva voinței noastre.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de KabTV, 12.08.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo și a ridicat acolo cortul întâlnirii. Și țara a fost supusă înaintea lor.

Și Iosua a zis: „Până când veți zăbovi să intrați în stăpânirea țării pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinților voștri?

Alegeţi câte trei bărbați pentru fiecare seminție; îi voi trimite și ei se vor ridica, vor străbate țara și o vor descrie după moștenirea lor, și vor veni la mine.

Să descrieți țara în șapte părți și să mi le aduceți aici, iar eu voi trage la sorți pentru voi aici, înaintea Domnului Dumnezeului nostru. (Profeții, Iosua, 18:1, 18:3 – 18:4, 18:6)

Tora vorbește doar despre stările interioare ale unei persoane. Prin urmare, trebuie să ne reconstruim înțelegerea acesteia.

O persoană ar trebui să-și ia toate dorințele și să le îndrepte către Creator, adică către dăruire și iubire, către conexiunea dintre oameni și Creator. Aceasta este corectarea noastră și „luarea în posesie” a pământului lui Israel.

Acest lucru se face treptat pe măsură ce ne cufundăm în atingerea Creatorului și ne apropiem de El, iar apoi se consideră că noi cucerim țara lui Israel—Yashar-El (Direct către Creator).

Astfel, Iosua îi călăuzește pe copiii lui Israel și îi învață cum să ajungă la această etapă. Prin urmare, este o luptă, o confruntare cu propriul egoism. Aici nu există dușmani externi. Toți dușmanii sunt interni.

Profeții sunt cabaliști care sunt în contact direct cu Creatorul, în comunicare cu El. Ei par să comunice cu El.

Iar oamenii care sunt considerați Israel se străduiesc să cucerească pământul lui Israel pentru ca dorința numită „pământ” („Eretz„, de la cuvântul „Ratzon„) să fie îndreptată direct către Creator (Yashar-El). Aceasta este sarcina lor.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 8/16/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot evreii să se asimileze printre alte națiuni?

Răspuns: Pe de o parte, asimilarea era necesară pentru a transmite altora înclinația interioară a evreilor spre corectare, spre înălțarea spirituală. Se spune că au plecat în exil pentru a se apropia de națiunile lumii.

Totuși, această apropiere a fost realizată nu pentru a se dizolva în alte națiuni și a se asimila printre ele, ci pentru a se conecta cu ele. Nu știm unde sunt acum cele zece triburi pierdute și ce se întâmplă cu ele. Din cele două triburi rămase, o parte este în curs de asimilare, iar cealaltă parte, dimpotrivă, asimilează restul în sine și îi atrage către sine.

Vedem că timp de mii de ani, în ciuda eradicării și a persecuției, aceste două procese reciproce au avut loc. În ultima vreme, acest lucru s-a petrecut chiar mai mult în direcția opusă; adică nu evreii sunt cei care se dizolvă în alte națiuni, ci, dimpotrivă, reprezentanți ai altor națiuni vin la poporul lui Israel și li se alătură.

Din „Close-Up. Exil” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă umanitatea în aceste zile? De ce sunt ele o mare problemă?“

Creșterea durerii și suferințelor din întreaga lume ar trebui să sfârșească prin a realiza că natura ne conduce către o eventuală reţinere din cursa șobolanilor pentru dominarea tehnologică, industrială și financiară și, în schimb ar trebui să fim atenți la dezvoltarea noastră umană, la educația pe care trebuie să o dăm – nu numai copiilor, ci națiunilor întregi, umanității.

Relațiile internaționale au devenit aspre și, cu cât devin mai aspre, cu atât reprezintă o amenințare. Cred că, urmare a durerii și suferinței din ce în ce mai mari din lume, vom începe să înțelegem că nu avem altă opțiune decât să începem să cultivăm conexiuni umane pozitive.

Natura nu ne va mai lăsa să avansăm în direcțiia diviziunii, ci ne va forța să ne unim – dacă nu în mod voluntar atunci prin suferință. Prin urmare, cea mai mare provocare a umanității este să ne unim deasupra diviziunii pentru a ajunge la echilibru cu natura. Până când nu ne vom alinia naturii, durerea și suferința pe care le trăim, pe cât de amare sunt, ele vor funcționa pentru a ne vindeca.

Pe baza discuțiilor, „Întâlnire cu presa,”, între Cabalistul dr. Michael Laitman și David Rosenthal. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→