Întrebare: Există vreo diferență între iubirea pentru aproape și iubirea pentru Creator?

Răspuns: În corecția noastră, există o diferență, așa cum se spune: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”. Nu poate exista una fără cealaltă. În primul rând, trebuie să regenerăm dragostea pentru aproapele nostru.

Și atunci obținem dragoste pentru Creator. Dezvăluim că El este printre noi. Dacă încep să mă raportez la ceilalți cu un sentiment de dăruire și responsabilitate pentru starea lor, atunci apare o stare de iubire. Adică, iubirea pentru aproapele este cauza, iar iubirea pentru Creator este efectul.

KabTV „Stări spirituale, Ziua iubirii – Tu Be-Av” de la, 29.05.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde au venit cele douăsprezece triburi ale poporului lui Israel?

Răspuns: Există așa-numitul Kli (vas) comun, o conexiune comună reciprocă a oamenilor, care constă din douăsprezece părți. Faptul este că oamenii sunt o combinație pe patru niveluri „Yod-Hey-Vav-Hey”, așa-numitul HaVaYaH.

Fiecare dintre aceste părți, la rândul său, constă din trei linii: dreapta, stânga și mijloc. Prin urmare, patru niveluri câte trei linii dau douăsprezece fluxuri diferite de mișcare spre conexiunea completă. Sunt numite „cele douăsprezece triburi”.

Din KabTV “Stări Spirituale”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce antisemitismul prevalează în stânga progresistă, în special în stânga feministă “

Antisemitismul este un fenomen natural, care a apărut odată cu apariția poporului evreu în Babilonul antic în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Este în creștere atât în stânga, cât și în dreapta politică, deoarece ambele provin chiar din cauzele fenomenului antisemitismului însuși. Ura față de poporul evreu se revelează în mai multe moduri suplimentare în modul în care apare dintr-un anumit punct de vedere politic.

Cu toate acestea, întrebarea arzătoare este acum, ce facem în legătură cu aceasta?

Antisemitismul nu este doar împotriva evreilor. Este împotriva legii interioare a naturii, unde numai unitatea dintre toți oamenii ne poate salva de acest fenomen și poate aduce o transformare pozitivă în umanitate. Antisemitismul nu este deci în niciun caz o înclinație îngustă, față de evrei. Are un domeniu de aplicare mult mai larg.

Egoul uman – dorința de a se bucura pe seama celorlalți – a început să se consume și are nevoie de corectare. Cu cât acest ego îi face pe oameni să simtă ură unul față de celălalt și cu cât această ură îi face să sufere mai mult, cu atât mai mulți oameni conectează instinctiv această ură la evrei. În plus, ura față de evrei îi ajută temporar, deoarece fără ea, ura lor crescândă ar izbucni mai mult între ei.

Prin urmare, cred că ar trebui să privim antisemitismul ca pe un fenomen natural care există înainte și dincolo de laturile politice și trebuie să răspundem la acesta în consecință. Antisemitismul nu se poate termina cu mici remedieri în interiorul sau între părțile politice sau dacă părăsim statul Israel, așa cum o cer mai mulți dintre criticii noștri – în special din lumea arabă.

Antisemitismul este un fenomen care există la nivelul forțelor naturii, care pătrund în umanitate și întreaga natură. Evreii, poporul Israelului, națiunea bazată pe unire („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) deasupra diviziunii („iubirea va acoperi toate nelegiuirile”) pentru a răspândi acea unitate către omenire (pentru a fi „o lumină pentru națiuni”) ) trebuie să corecteze egoul uman – să se unească pozitiv deasupra lui. Au o metodă care poate salva omenirea de creșterea exagerată a ego-ului în era noastră.

Prin urmare, nu fac o legătură specială a antisemitismului cu stânga, stânga feministă sau cu orice altceva din spectrul politic. Antisemitismul merge mult mai adânc decât politica. Cu toate acestea, evoluția naturală prin nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii a transformat umanitatea într-o ființă autoconsumatoare. Și nu evreii sunt cei mai răi oameni din lume. Pur și simplu, ei au o metodă pentru unirea umanității și prin aceasta, salvează umanitatea de ego-ul uman excesiv și periculos de distrugător de astăzi.

Prin urmare, nu ar trebui să ne gândim cum să facem mici remedieri aici și acolo. În schimb, trebuie să realizăm unitatea. Sunt sigur că dacă câteva milioane de evrei de pe planetă astăzi s-ar gândi cum să se unească pentru a face bine întregii umanități, atunci tendința de unire s-ar extinde în întreaga lume și toți s-ar alătura.

Ca măsură practică, dacă aș avea în puterea mea să fac acest lucru, nu m-aș întoarce la evrei, ci la toți cei care urăsc evreii și Israelul. Le-aș explica cum anume evreii le blochează fericirea și aș cere, de asemenea, să-și redirecționeze presiunea asupra evreilor: să ceară unitatea evreiască. Acest lucru se datorează faptului că, dacă evreii se unesc, antisemitismul va dispărea și întreaga umanitate se va uni. Și atunci când sunt uniți, toate problemele arzătoare pe care le percepem în viața noastră de astăzi ar dispărea pur și simplu.

Pe scurt, omenirea se îndreaptă spre o stare de unitate perfectă. Omenirea se poate uni cu condiția ca poporul Israel să se unească. Astăzi însă, evreii sunt mai divizați decât oricare alt popor. Prin urmare, antisemitismul va dobândi treptat forme care îi vor obliga pe evrei să se unească. În cele din urmă, o percepție interioară se va forma în noi evreii, că trebuie să ne unim și, făcând acest lucru, ne vom salva pe noi înșine și întreaga omenire de orice ură, diviziune și criză.

Pe baza unei discuții „întâlniri cu Cabala” între Cabalistul  Dr. Michael Laitman, Prof. Eli Avraham, Gabriel Malka și Dr. Eli Vinokur la 28 mai 2021.

Filed under: Antisemitism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Un nou nivel de presiune”

Operațiunea Gardianul Zidurilor poate părea o nouă rundă într-o campanie aparent interminabilă între israelieni și palestinieni, dar nu este. După toate indicațiile, marchează apariția unui nou nivel de presiune asupra Israelului și evreilor din întreaga lume, unul care ne va împinge pe toți să reflectăm mai atent asupra motivului pentru care suntem aici în Israel și a existenței națiunii noastre cu totul.

Antisemitismul nu mai este exclusiv al republicanilor sau al democraților, al Europei sau al SUA. Este omniprezent, iar evreii din întreaga lume încep să simtă că nu se poate scăpa de el. Acesta este lucrul pozitiv: este în mod clar un fenomen natural, omniprezent, pe care nu-l putem evita. De la o zi la alta, umanitatea este împărțită într-un mod pe care nu l-am mai văzut până acum: evreii dintr-o parte și toți ceilalți de altă parte. Cei din partea evreiască simt o presiune crescândă din cauza intensificării urii lumii, în timp ce toți ceilalți sunt îndemnați să-i urască pe evrei.

Într-un anumit sens, amintește de situația lui Avraam când a început să vorbească despre nevoia de a se uni și de a se ridica deasupra ego-ului din patria sa din Babilon și s-a trezit în conflict cu aproape toată lumea, inclusiv cu regele și chiar cu propriul său tată Terah, care a sprijinit împingerea fiului său „indisciplinat” în cuptorul criticii.

Nu este o presiune nediscriminatorie. Națiunile presează Israelul și evreii să-și schimbe comportamentul. Cererea în sine este corectă, dar fără să înțeleagă natura schimbării, evreii o experimentează mai degrabă ca ură arbitrară, decât ca o cerere pentru o corecție specifică. Dacă aceasta va continua, va exploda cu o încercare din partea lumii de a provoca evreilor o anihilare finală. De fapt, singurul motiv pentru care acest lucru nu s-a întâmplat încă este că vocația noastră necesită prezența noastră pentru a o împlini. Dar dacă o evităm pentru mult timp, nimic nu ne va ajuta, așa cum dintr-un anumit punct, nimic nu a ajutat evreii europeni în anii 1940.

Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai beligerantă, oamenii simt că originea agresiunii sunt evreii. Chiar dacă evreii nu o simt, așa simt națiunile și o spun foarte deschis. Negarea nu va ajuta, deoarece acest lucru este ceea ce simt ei, iar rațiunea nu învinge niciodată emoția. Ei vor folosi orice pretext și nu va exista nicio modalitate de a-i convinge opusul, deoarece vor avea dreptate: Noi suntem cauza nenorocirilor lor.

Vechea sarcină a poporului Israel de a aduce unitatea lumii, de a da un exemplu de punere în aplicare a maximei „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu a fost niciodată revocată de când a fost dată. Ca și atunci, așa şi acum, poporul Israel este punctul focal al umanității. Am fost și suntem furnizorii credințelor, ideologiilor și ideilor care conduc evoluția umanității și nu putem renunța. Dar singurul lucru de care lumea are nevoie acum este unitatea, solidaritatea. Are multe alte lucruri, dar grijă și responsabilitate reciprocă, zero. Națiunea noastră, care a fost înființată pe baza responsabilității reciproce și a iubirii față de ceilalți, și din care națiuni întregi și-au extras idealurile sociale și morala, trebuie să-și reînvie angajamentul față de sarcina sa, să stabilească unitatea internă și să devină exemplul pe care toată lumea îl așteaptă să devină.

Trebuie să înțelegem că conflictul nostru cu arabii nu este chiar cu arabii; este cu întreaga omenire. Acesta este motivul pentru care întreaga lume este de partea Hamas, o organizație teroristă asumată, proclamată oficial. Faptul că umanitatea este de partea teroriștilor indică faptul că singurul lucru care este mai rău în ochii lumii decât teroriștii, singurul lucru care face mai mult rău decât o organizație genocidă care folosește copiii ca scuturi umane, este poporul evreu.

Chiar dacă nu o pot articula, cererea lor de la noi este unitatea. Dacă ne unim, ei ne vor ridica pe umerii lor ca în profeția lui Isaia (49:22), deoarece și ei vor putea să se ridice deasupra conflictelor lor și să stabilească pacea mondială. Dacă nu ne unim, lumea se va uni împotriva noastră.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cărțile Unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti of Jewish social discord și ca un manunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Conflictul nu este teritorial, este spiritual”

Credem că lupta noastră cu palestinienii este pentru teritoriu, dar nu este așa. Este un conflict pur spiritual, și nu cu palestinienii, ci cu noi înșine. Din moment ce poporul evreu și-a abandonat cauza, și-a pierdut legitimitatea de a exista ca națiune. Până nu vom restaura unitatea, vom fi paria în ochii lumii, care ne va tolera prezența doar atât timp cât speră că, la un moment dat, ne vom reveni din uitare, ne vom aminti solidaritatea, esența neamului nostru, și vom fi exemplul pe care toată lumea se așteaptă să fim. Dacă ne trezim la timp, lumea se va uni în jurul nostru. Dacă îi depășim răbdarea, se va uni împotriva noastră.

Orice încercare de a atribui un aspect istoric conflictului ratează punctul esenţial și ne distrage atenția de la sarcina noastră. În loc să încercăm să dovedim că noi am fost primii aici, adică argumentul găinilor și ouălor, ar trebui să realizăm ceea ce am fost făcuți să realizăm, iar asta va pune capăt tuturor argumentelor și conflictelor, deoarece toată lumea ne va susține.

Pentru a ne îndeplini sarcina, trebuie să ne amintim că națiunea evreiască este diferită de orice altă națiune. A început ca un grup eclectic ținut la un loc de ideea că unitatea și solidaritatea sunt cheile unei societăți solide. Membrii timpurii ai națiunii și-au părăsit patria și țara pentru a se alătura unui grup ai cărui membrii nu-i cunoșteau și care veneau adesea din clanuri și triburi rivale, totuși dedicați ideologiei lui Avraam că solidaritatea ar trebui să fie coloana vertebrală a societății.

Strămoșii noștri s-au chinuit destul de mult între ei, ridicându-se și căzând în funcție de nivelul unității lor. Cu toate acestea, în momentul celui de-al doilea Templu, cuvântul societății inovative a ajuns în lung și în lat, iar oamenii din toate națiunile au venit să vadă miracolul. Savanții greci au venit, au învățat de la profeți și s-au întors acasă pentru a dezvolta filosofia grecească. Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului, a convocat șaptezeci de înțelepți din Ierusalim pentru a traduce cele cinci cărți ale lui Moise în greacă, creând astfel prima traducere a Bibliei. Dar înainte să-i lase să traducă, a stat cu ei și a învățat de la ei. Potrivit lui Flavius Josephus, după două săptămâni de învățătură extinsă el a spus că ′′ a învățat cum trebuie să-și conducă supușii”.

Renumitul filosof Philo din Alexandria scria că pelerinii evrei, care se adunau la Ierusalim de trei ori pe an, ′′făceau prietenii cu oameni pe care nu i-au întâlnit înainte, iar în fuziunea inimilor… aveau să găsească dovada supremă a unității”. De asemenea, cartea Sifrey Devarim scrie că mulţimea ′′ar urca la Ierusalim și ar vedea Israelul ′′ și ar spune: ′′Devine bine să te agăți doar de această națiune”

În cele din urmă am căzut din unitate și invadatorii au început să inunde pământul. Mai întâi au venit eleniștii, evreii convertiți care au adoptat cultura grecească și au abandonat unitatea. Apoi au venit seleucizii, care au distrus templul odată, Maccabeii i-au învins, au reconstruit Templul, dar nu și unitatea, și astfel romanii au venit și ne-au dat afară de aici de tot.

Nu am pierdut pământul pentru că eram slabi; l-am pierdut pentru că eram dezbinați. Când suntem dezbinați, lumea încetează să ne mai iubească, încetează să ne vadă ca un exemplu pe care vor să îl urmeze și nu ne vrea în preajmă. După zdrobirea revoltei Bar Kokhba din 135 e.n. împăratul roman Hadrian a vrut să scape o dată pentru totdeauna de evreii certăreţi. Pentru a realiza acest lucru, nu numai că a împrăștiat evreii rămași în Iudeea de-a lungul Imperiului Roman, ci a schimbat numele Iudeii în Siria Palestina (lit. Siria palestiniană).

Până în ziua de azi, lumea vede această întindere de pământ ca Palestina, și nu ca Israel, de vreme ce nu ne-am ridicat la numele Israel, ceea ce presupune responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți. Dacă vrem ca țara Israelului să devină Israel din nou, mai întâi trebuie să devenim oamenii spirituali ai Israelului: uniți ′′ca un singur om cu o singură inimă” Doar cu această condiție vor înceta luptele noastre și vom găsi pacea între noi, între noi înșine și cu națiunile.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Starea de Purim simbolizează corectarea finală. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să corectăm ceea ce a corupt Creatorul. El a declarat direct: „Am creat înclinația rea ​​și trebuie să o aduci la bun sfârșit”.

Înclinaţia rea este egoismul nostru, care se află în diferite forme, în fiecare element al creației, iar  noi umanitatea, oamenii, și în primul rând poporul lui Israel, trebuie să-l transformăm în forma opusă: altruismul, calitatea dăruirii și iubirea, calitatea conexiunii, apropierii și unităţii.

Prin urmare, se poate înțelege că întregul sistem de creație se deplasează de la absolută spargere și distrugere în direcția unităţii. Mai mult, această unificare are loc sub influența unei puteri superioare, Creatorul.

Dacă menținem ritmul stabilit de Creator pentru a ne apropia și a ne îmbunătăți unitatea, atunci ne simțim bine și confortabil. Putem chiar să creștem acest ritm și să alergăm, după cum se spune, în fața căruței.

Dacă nu putem suporta și rămânem în urmă, atunci căruța ne trage pe lângă ea, iar noi doar ne târâm în spatele ei, o umanitate săracă, nefericită, desfigurată.

Întrebare: Când spui Creator, vrei să spui natura și întregul proces evolutiv?

Răspuns: Desigur. Acestea nu sunt povești învechite. Integrarea constantă a întregii omeniri, apropierea între oameni, aceasta este ceea ce cere natura de la noi.

Prin urmare, sărbătoarea de Purim simbolizează corectarea finală a întregului egoism, a fragmentării create de Creator.

KabTV. „Stări spirituale”  “ Purim – sensul interior al sărbătorii ”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că numele sunt date aleatoriu în funcție de o anumită tendință sau din alte motive. Cum ar trebui să dăm corect unui copil un nume, astfel încât acesta să reflecte atributele Creatorului în el?

Răspuns: Nu aș face asta. În primul rând, dă-i un nume obișnuit, simplu, care este popular în rândul oamenilor și nu un nume care să-l rănească sau să îl umilească în vreun fel, un nume pentru care nu va fi ridiculizat la școală sau la locul de joacă.

În al doilea rând, sa nu credeți că dacă dați unui copil sau oricărei alte persoane un anumit nume, îi veți schimba soarta prin aceasta.

Se spune: „Cine își schimbă locul, își schimbă soarta”. Dar termenul „loc” se referă la nivelurile scării spirituale. Deci, desigur, îți schimbi soarta.

Este același lucru în ceea ce privește un nume: cu cât urcăm mai sus pe scara spirituală, cu atât sunt mai mari numele noastre. Dar numirea unei persoane cu un nume sau altul nu înseamnă nimic. Nu mai crede în acele amulete.

Întrebare: O persoană care începe să urce pe scara spirituală dobândește automat un nume?

Răspuns: El primește un nume în funcție de nivelul spiritual pe care se află. Acesta este motivul pentru care poate fi chemat cu un nume la un moment dat și cu un alt nume altădată. De asemenea, Tora ne spune despre asta atunci când se pare că ne vorbește despre oameni: Avraam, Isaac, Iacob, Faraon, fiica lui Faraon, Batya etc. Cu toate acestea, aceștia nu sunt oameni, ci părți ale unui singur suflet!

O persoană care atinge lumea spirituală trece prin aceste stări. La un moment dat, el este ca faraonul, alta data este ca Avraam, iar alta data este ca regele David etc. Deci, treceți prin aceste stări cât mai repede posibil. Acesta este principalul lucru.

KabTV  „Fundamentele Cabalei” 24.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să parcurgem toate stările spirituale, precum potopul, Exodul din Egipt etc., în aceeași ordine cronologică sau nu este necesar?

Răspuns: Trebuie să parcurgem tot ceea ce ne spune Tora în mai mult sau mai puțin aceeași ordine cronologică, dar fiecare le parcurge în funcție de starea sufletului său.

Așadar, a fi în Egipt nu înseamnă că voi petrece patru sute de ani în exil și apoi voi scăpa de acolo prin deșert.

Trebuie să transformăm toate acestea în cadre spirituale, ceea ce înseamnă că coborârea în Egipt este recunoașterea ego-ului ca rău. La început, nu este rău și sunt șapte ani de sațietate când mă bucur de ego-ul meu și înțeleg că mă conduce înainte, pe măsură ce studiez înțelepciunea Cabala, știu mai mult și înțeleg din ce în ce mai mult.

Apoi vin șapte ani de foamete. Dacă înainte simțeam că ego-ul mă umplea, acum simt că mă detașează de realizarea spirituală și că nu mai vreau să-l accept, ci vreau să-l părăsesc.

KabTV  „Fundamentele Cabalei” 24.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ziarul The Nation, Baal HaSulam scria că pământul Israel este proprietatea celor douăsprezece triburi, iar oamenii înșiși sunt numiți evrei, deoarece sunt descendenții celor două triburi rămase. Celelalte zece triburi au dispărut.

Dacă pământul Israel ne-a fost dată deja și după două mii de ani ne-am întors aici, atunci cu siguranță, pentru a corespunde rădăcinii spirituale, toate cele doisprezece triburi trebuie să trăiască pe el, nu?

Răspuns: Aceste douăsprezece triburi se vor dezvălui în curând. Până în prezent, doar două triburi și jumătate trăiesc pe acest teritoriu, iar restul s-au dispersat cumva pe tot pământul. Nu le putem vedea, nu le putem identifica. Nu avem voie să simțim întreaga națiune, deoarece nu putem folosi interacțiunea noastră corect.

Comentariu: Ați explicat odată că cele douăsprezece triburi sunt structura dorinței noastre „Yod-Hey-Vav-Hey”.

Răspunsul meu: Fiecare dorință constă în patru faze. Prin urmare, dorința „Israel” include, de asemenea, patru faze, fiecare dintre ele constând din trei linii. De patru ori trei este egal cu doisprezece triburi. Drept urmare, au existat douăsprezece triburi în lumea noastră.

Întrebare: Când aceste triburi au intrat în țara Israelului după ce au rătăcit în deșert timp de 40 de ani, toate cele douăsprezece triburi au fost clar dispersate într-un anumit mod. Ce înseamnă acest lucru în munca internă?

Răspuns: Li s-a spus în ce mod ar trebui să se disperseze, astfel încât fiecare dintre cele douăsprezece părți să corespundă locului său de pe pământ. La urma urmei, pământul are propriul său potențial. Fiecare trib, adică dorința umană, trebuie să corespundă dorinței lumii animale, vegetale și minerale.

KabTV „Stările spirituale” , 21.05.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se manifestă în lumea noastră, la nivel uman, forțele negative și pozitive, aflate într-un conflict constant?

Răspuns: În lumea noastră, aproape că nu simțim forțe bune. Numai într-un mod foarte limitat între prieteni, rude, părinți și copii. Sau le simțim în instinctele naturii, care ne impun să avem relații bune pentru că altfel nu ar exista viață și procreație. Și la celelalte niveluri ale naturii, nu vedem aceste forțe pentru că nu le aducem în lumea noastră.

Întrebare: Asta înseamnă că există o forță pozitivă și una negativă, care sunt echilibrate, de exemplu, la un nivel mineral și, prin urmare, Pământul, acest cheag de materie, poate exista.

Dar a existat o perioadă în care aceste forțe nu erau în echilibru și a existat o luptă constantă între ele. La fel se întâmplă și cu umanitatea. Și ca o consecință a acestui fapt, se duc războaie constante în care forțele binelui și ale răului sunt în continuu război între ele. Ce se va întâmpla când vor ajunge la echilibru?

Răspuns: Forțele binelui și răului vor ajunge la echilibru numai atunci când omul intervine în acest raport, opoziție, și echilibrează toate forțele naturii. Atunci natura va acționa pentru binele tuturor celor care o umplu.

Întrebare: Putem spune că dorința noastră pentru Creator, adică pentru proprietatea dăruirii, nu s-a format încă pe deplin și, ca urmare, apar războaie și conflicte?

Răspuns: Da. Relația dintre noi determină toate stările naturii la toate nivelurile ei și relația noastră cu Creatorul.

KabTV „Stări spirituale” 21.05.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→