Comentariu: În acest citat, totul pare să se contrazică reciproc.

Răspunsul meu: Toate acestea se întâmplă atunci când o persoană caută adevărul și înțelege că este imposibil să ajungi la el pe o cale directă. Și este posibil doar atunci când mergi împotriva logicii, împotriva opiniilor celor din jur și a propriilor tale opinii.

Întrebare: Se numește aceasta o „inimă frântă”?

Răspuns: Da, nu în mândria ta de a depăși toate acestea și a te pune mai presus de ceilalți. Căutați și căutați și căutați. Și ai dorința de a fi de acord cu ceea ce este împotriva ta. Încerci să găsești un adevăr care să fie împotriva ta. Adică investighezi totul și vezi că totul din tine rezistă.

Și atunci când rezistă, este necesar să verifici bine, să sapi mai adânc în tine, pentru că aici poate, va exista o ieșire ca cea a lui Pinocchio, un pasaj către această lume magică.

Întrebare: Ce înseamnă pentru tine „nu este nimic mai întreg decât o inimă frântă”?

Răspuns: Acestea sunt dorințe zdrobite, speranțe zdrobite, atitudini zdrobite față de lumea cu care sunteți obișnuiți.

Întrebare: De ce nu există nimic mai mult decât o inimă frântă?

Răspuns: Pentru că după ce ești dezamăgit, renunți la vechile tale dogme și poți găsi adevărata cale.

Întrebare:: Și ce înseamnă „nu există un țipăt mai mare decât tăcerea”?

Răspuns: Pentru că dacă este liniște, atunci nu este bine. Aceasta înseamnă că ego-ul tău este de acord cu ceva aici. Deci ar trebui să verificați bine.

Întrebare: Există un strigăt interior? Dacă da, totul este corect?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și ce înseamnă „nu există nimic mai vertical decât o scară strâmbă”?

Răspunsul meu: O scară nu poate fi deloc dreaptă, ea se află întotdeauna într-un unghi. Altfel, o persoană nu poate urca. Deci, o scară strâmbă este o scară dreaptă care se află într-un unghi și duce în sus. Doar pe aceasta poți urca.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 08.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce transformă grupul de zece într-un canal pentru lumină? Dacă grupul de zece se conectează prin înțelegerea surselor, prin înțelegerea scopului și se conectează, pe de o parte, la Creator și, pe de altă parte, la dorințele exterioare, atunci se transformă într-un canal pentru lumină.

În articolul „Arvut” (Garanția reciprocă), este scris că poporul Israel servește ca un canal de transmitere a luminii superioare întregii umanități.

Din lecția zilnică de Cabală 25.04.21, „Importanța diseminării”

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce ar trebui cabaliștii să convingă oamenii în loc să-i influențeze într-un mod miraculos și să-i atragă spre corectare? Faptul este că un miracol nu este o corectare, ci o acțiune de sus, la fel cum a făcut Creatorul când a creat întreaga lume. Toate acestea au fost minuni.

Cu toate acestea, munca noastră ar trebui să fie astfel încât să nu avem nevoie de minuni și să nu le cerem. Chiar dacă avem ocazia să cerem o minune, nu o vom face pentru că ne-ar fura posibilitatea de a depune eforturi și de a ne arăta devotamentul și loialitatea față de Creator, dorința de a deveni asemenea Lui.

Creatorul nu crede că El face minuni, El pur și simplu acționează deasupra materiei, deasupra dorinței de a primi. Totuși, în dorința noastră de a primi, care nu este pregătită pentru astfel de corectări, este perceput ca un miracol: deasupra materiei, deasupra rațiunii, deasupra timpului, mișcării și spațiului. Cu toate acestea, pentru lumea spirituală, nu este nimic miraculos în acest sens, este doar o acțiune obișnuită.

Din lecția zilnică de Cabală 25.04.21, „Importanța diseminării”

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Problema îmbătrânirii a preocupat umanitatea tot timpul. Un om la tinerețe și bătrânețe, sunt doi oameni diferiți sau acelasi?

Răspuns: Fie că suntem tineri sau bătrâni, vii sau morți, acestea sunt doar descrierile noastre despre noi înșine. Desigur, orice raționament este posibil aici, dar până nu ne vom ridica deasupra egoismului în care ne simțim pe noi înșine și lumea noastră, nu vom putea recunoaște corect ce alte posibilități există să simțim.

Întrebare: Adică, mă descriu ca fiind tânăr și după un timp ca bătrân. Totuși, nu mă simt așa. Mi se impune acest sentiment?

Răspuns: Da, este impus. Dar totuși, este impus în interiorul tău.

Întrebare: Cine il impune?

Răspuns: Forța superioară ne impune întreaga imagine a acestei realități. Fiecare dintre noi are propria lui imagine impusă in el. Și așa acționăm.

Cu toate acestea, în același timp, există oameni cărora li se oferă posibilitatea de a schimba această imagine. Depinde de modul în care lucrează cu ea și de aici începe interacțiunea dintre oameni și dezvoltarea lor reciprocă.

Întrebare: Care este scopul impunerii acestei imagini?

Răspuns: Pentru ca o persoană să se ridice deasupra ei.

Întrebare: Toți oamenii?

Răspuns: În cele din urmă, toti.

Întrebare: De aceea ni se dă sentimentul stării de viață și de moarte?

Răspuns: Da, desigur. La urma urmei, nici ele nu există cu adevărat. Cu toate acestea, ne sunt date pentru ca o persoană să se ridice deasupra lor și să treacă dincolo de ele.

KabTV  „Kabbalah Express” din 12.04.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Nici o calamitate nu vine în lume decât pentru Israel”

„Nici o nenorocire nu vine pe lume decât pentru Israel”. Aceste cuvinte pline de înțelepciune ale înțelepților noștri (Yevamot, 63a) surprind motivul tuturor tragediilor care ne afectează. Nu numai Talmudul avertizează despre motivul loviturilor lui Israel. Cartea Zohar afirmă, de asemenea, că atunci când poporul Israel se îndepărtează de calea cea bună, „prin aceste acțiuni, ele determină existența sărăciei, a ruinei, a furtului, a jafului, a uciderii și a distrugerilor în lume” (Tikkuney Zohar, Nr. 30).

Națiunea noastră s-a format printr-un jurământ de a ne uni „ca un singur om cu o singură inimă”, iar unitatea a fost întotdeauna puterea noastră. „Apărarea principală împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie între ei în Israel, nicio calamitate nu poate veni peste ei” scrie cartea Maor VaShemesh.

În zilele următoare dezastrului de la Meron, unde 45 de persoane dintre care mulți copii au murit într-o învălmăşeală, poporul Israel a demonstrat încă o dată că în criză, națiunea se unește. Pentru scurt timp, am lăsat deoparte disputele zgomotoase, pline de ciudă și ne-am unit în doliu pentru pierderea inutilă de vieți. Însă mâine, când titlurile se schimbă și imaginile tulburătoare lasă loc unor noi eşecuri, răutatea se va întoarce mai intensă și mai veninoasă ca niciodată. Deși trebuie examinate circumstanțele care au permis ca acest dezastru să se întâmple, de asemenea nu trebuie să pierdem ocazia pe care ne-a dat-o această tragedie de a reconstrui relațiile noastre sociale în această țară, deoarece aceasta, în cele din urmă, este adevărata noastră sursă de forță.

În eseul său „Națiunea”, Baal HaSulam deplânge lipsa noastră de unitate internă și coalițiile efemere. „Suntem ca o grămadă de nuci”, scrie el, „uniți într-un singur corp din exterior printr-un sac care ne învelește și ne unește. Măsura lor de unitate nu le face un corp unit și fiecare mișcare aplicată sacului produce în ele tumult și separare. Astfel, ajung în mod constant la noi uniuni și agregări parțiale. Vina este că le lipsește unitatea interioară și toată forța lor de unitate vine prin incidente exterioare. Pentru noi”, concluzionează Baal HaSulam,”acest lucru este foarte dureros pentru inimă”.

Națiunea noastră s-a format printr-un jurământ de a ne uni „ca un singur om cu o singură inimă”, iar unitatea a fost întotdeauna puterea noastră. „Apărarea principală împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie între ei în Israel, nicio calamitate nu poate veni peste ei” scrie cartea Maor VaShemesh.

Mai mult, atunci când Israelul se unește, ei sunt „o lumină pentru națiuni”, dând un exemplu de iubire și unitate lumii. Cartea Zohar scrie că atunci când oamenii lui Israel se unesc deasupra urii lor, ei aduc pacea în lume. În porțiunea Aharei Mot, Zoharul scrie: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună”. Aceștia sunt prietenii, așa cum stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în afecţiune și iubire înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Sarcina unității nu se află pe o singură fracțiune, ci în toate părțile societății israeliene. Este timpul să începem o reflecție națională asupra comportamentului nostru ca națiune. Ne putem învinui reciproc de tot ce ne dorim, pentru dezastrele care se abat asupra noastră, dar ele nu se vor opri până nu ne dăm seama că nu reflectă incompetența noastră, ci diviziunea noastră. Bineînțeles, incompetența și nesăbuința sunt complici în fiecare dezastru, dar și aceste vicii sunt rezultatul insensibilității și indiferenței noastre față de celălalt. Dacă ne mulțumim să arătăm cu degetul, ar fi bine să ne pregătim pentru următoarea lovitură.

Unii dintre noi recunosc în mod deschis sentimentul că „nu suntem o singură națiune”. Cu toate acestea, dacă îl folosim pentru a ne justifica înstrăinarea unul de celălalt, vom suferi mai multe lovituri, până când vom realiza că suntem meniți să ne ridicăm peste ura noastră, nu să o îmbrățișăm și să ne laudăm cu inocenţa noastră. Numai când ne ridicăm deasupra diviziunilor suntem considerați ca o națiune și abia atunci lumea ne primește. Cartea Sifrey Devarim detaliază cum în antichitate, oamenii din alte națiuni veneau la Ierusalim în timpul pelerinajelor pentru a asista la frăția dintre evrei. Ei „se vor urca la Ierusalim și vor vedea pe Israel… și vor spune: „Devine bine să ne agățăm doar de această națiune ”.”

Într-adevăr, pe măsură ce îmbrățișăm familiile îndurerate, ar trebui să îmbrățișăm și mesajul unității. Așa cum au scris înțelepții noștri, aceasta este „principala noastră apărare împotriva calamității” și singurul mod în care putem realiza vocația națiunii noastre în această lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când o persoană efectuează acțiuni de dragul Creatorului fără niciun gust în munca sa, adică egoismul său nu primește o recompensă, atunci începe să se îndoiască de ceea ce face. Aceasta se numește „Hirhurim” (îndoieli) din cuvântul „Har” (munte).

El ajunge la acest munte de îndoială: „Fac ceea ce trebuie? Sunt pe drumul cel bun? De ce am nevoie de asta? ” Și începe să urască această stare, această calitate, Creatorul. Este aceasta ceea ce se numește „apropierea de Muntele Sinai”?

Răspuns: Da. Toate contradicțiile care sunt dezvăluite datorită naturii egoiste naturale a omului nu îi permit să meargă mai departe în direcția dăruirii, iubirii și conexiunii. Apoi începe să urască aceste calități, natura sa egoistă și să lupte cu el însuși.

Întrebare: Se transformă apoi într-o stare de coșmar atunci când face o acțiune împotriva naturii sale de ani de zile și nu primește nicio recompensă pentru aceasta?

Răspuns: Răsplata lui este că este capabil să efectueze acțiuni exact împotriva naturii sale. Munca în sine devine o răsplată pentru el.

„Stări spirituale”, 09.04.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre oamenii dinainte și după primirea Torei pe Muntele Sinai?

Răspuns: Înainte de a primi Tora, oamenii sunt considerați doar o adunare de oameni.

Întrebare: Dar de ce? La urma urmei, erau deja numiți „israeliți” în Egipt?

Răspuns: Au fost numiți astfel prin aspirația lor naturală. Dar ceea ce însemna, ei nu știau și nu înțelegeau. Prin urmare, nu este nimic de spus despre starea lor spirituală, a fost doar minimă.

Au început parțial să se simtă în robie egoistă în a doua jumătate a șederii lor în Egipt și mai târziu în încercările lor de a ieși din ea.

Dar când s-au apropiat de Muntele Sinai, s-au confruntat cu nevoia de a accepta Tora, forța superioară, calitatea de dăruire și iubire și au început să folosească această calitate pentru a se corecta, apoi au dezvăluit treptat semnificația luminii Torei.

Lumina trebuie să transforme natura umană în toate cele 620 de calități egoiste ale sale de la „primirea pentru sine”, auto-satisfacție, la calitatea de dăruire, pentru a-i mulțumi și a-i umple pe ceilalți.

Astfel, inițial, Avraam a adunat în jurul său oameni care pur și simplu se străduiesc să obțină calitatea de dăruire. Prin urmare, au fost numiți „Israel” (Yashar-El), direct către Creator.

Apoi au început să se examineze pe ei înșiși, egoismul lor, adică „au intrat în Egipt”. Și abia după ce au părăsit Egiptul, a început corectarea egoismului lor și i s-a dat Tora, instrucțiuni pentru corectarea acestuia. Aceasta este diferența dintre oamenii dinainte și după primirea Torei.

KabTV „Stări spirituale” 09.04.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există fenomenul conștiinței colective în lumea materială?

Răspuns: Faptul este că întreaga lume are conștiință colectivă. Dar cabaliștii urcă din ea. Cabaliștii sunt cei care pierd comunitatea conștiinței cu ceilalți care locuiesc în această lume, deoarece vor să se ridice deasupra conștiinței egoiste colective și să intre într-un alt tip de conștiință.

Forma colectivă a conștiinței este dată tuturor celor care trăiesc în această lume, deoarece toți se hrănesc cu mintea superioară. Acest lucru este firesc. La urma urmei, ce este creierul nostru? – doar un adaptor la conștiința superioară. Nu mai mult de atât. Nu se întâmplă nimic în el. Este un sistem imens care ne conectează la ceea ce se întâmplă deasupra noastră.

KabTV “întâlniri cu Cabala” 3/29/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este rugăciunea grupului? Ar trebui să stăm în jurul unei mese și să lucrăm împreună ca într-un atelier sau să citim Siddur sau ceva din surse?

Răspuns: Rugaciunea  grupului este atunci când toată lumea simte același lucru. Când există o singură simţire în inimile tuturor prietenilor.

Discutați de mai multe luni despre importanța de a fi în contact cu Creatorul, cum să-L conectați la noi, cum să-I treziți influența asupra grupului și cum să-I atrageți atenția. Concentrându-vă în permanență gândurile asupra unei singure idei, aparent faceți apel la El. Vreţi să fiţi în contact cu El și îi cereţi acest lucru. Aceasta este rugăciunea.

Desigur, puteți citi Siddur. A fost scrisă și editată acum 2.500 de ani de către membrii Marelui Knesset, care erau mari cabaliști.

Au scris despre ceea ce au simțit și au văzut. Prin urmare, aceste rugăciuni sunt absolute și sunt destinate oricui. Oricine le spune, efectuează cel puțin o acțiune, dar trebuie să ne întoarcem la El mai mult din inimile noastre, din inima grupului.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 4/18/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Perfecțiunea lumii depinde de perfecțiunea interioară a omului, adică de conexiunea dintre oameni. La început, conexiunea are loc în grupurile de zece care lucrează în mod conștient la corectarea lor, dar în cele din urmă întreaga lume ar trebui să li se alăture.

Vorbim despre o conexiune completă, generală, deoarece, în măsura în care prin această conexiune, mai presus de toate tulburările, ajungem la o corecție generală, și numai în această condiție ne putem aștepta la o viață bună pentru toată lumea.

Pentru a ajunge la corecția finală, trebuie să atragem lumina reformatoare pentru întreaga lume. De aceea este atât d important să diseminezi Cabala. Și diseminarea nu este doar publicarea materialelor în mass-media, ci influențarea lumii cu o lumină specială de sus, pe care vrem să o aducem prin Kli-ul nostru, prin toate grupurile, pentru a trezi dorința de avansare spirituală, pentru conexiune, pentru realizarea lumii superioare, în restul oamenilor.

Nu contează ce simte omul și ce face, dar în cele din urmă, toți locuitorii acestei lumi, fără excepție, vor trebui să se angajeze cel puțin într-o oarecare măsură în corecția generală și astfel să își corecteze sufletele.

Din lecția zilnică de Cabală 25.04.21, „Importanța diseminării”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→