Invitaţi-L pe Creator

939.02Cum putem noi, împreună cu prietenii noștri, să-L invităm pe Creator la masa noastră? Acest lucru nu este deloc dificil. Creatorul nu este mândru și nu are nevoie de o invitație specială.

Dacă avem chiar și o ușoară dorință ca El să fie printre noi, El va veni și va sta la masă cu noi și la adunarea noastră.

Nu există în lume forță mai blândă, mai binevoitoare, mai înțelegătoare și mai receptivă față de noi decât Creatorul. Cu siguranță, El va fi cu noi la convenția noastră de Cabala.

Dar dacă vrem ca noi să fim cu El, aceasta este o chestiune complet diferită și mai complexă. Pentru aceasta, trebuie să dobândim calitățile Sale și să ne apropiem împreună de El și să simțim această apropiere ca pe cea mai mare răsplată dintre toate cele existente în realitate.

Atunci avem această șansă. Cu toate acestea, numai în măsura în care suntem gata să devenim asemănători cu El, cu această forță care este imensă nu datorită puterii ei mari, ci datorită dorinței de a Se coborî și de a ne ajuta în secret pe fiecare dintre noi în așa fel încât să nu o simtim. Acest lucru este complet opus naturii noastre egoiste.

Din discuția de la masă, 13.01.24

“ Ce înseamnă de fapt “să iubeşti?” (Times of Israel)

Michael Laitman pe Times of Israel: “Ce înseamnă de fapt “să iubeşti?

Există o vorbă despre iubire: a-ți plăcea o floare înseamnă a o culege, în timp ce a iubi o floare înseamnă a o uda zilnic.

Dar ce înseamnă cu adevărat să iubești, să hrănești o floare, ca să spunem așa? Înseamnă să înțelegi nevoile celor dragi și să le împlinești, adică să le „uzi”. Iubirea înseamnă a identifica ceea ce au ceilalți nevoie și a le oferi.

Imaginați-vă că întâlniți o floare ofilită. O putem reînvia cu ușurință dându-i apă și apoi asistăm la felul în care se îmbunătățește și prinde viață. Dar cum rămâne cu iubirea care pare să dispară complet, ca o floare care moare? Ne pierdem speranța sau continuăm să o udăm? Într-un astfel de caz, iubirea adevărată cere să perseverăm și să continuăm să o cultivăm.

În timp ce mulți ar putea argumenta că trebuie să lăsăm florile în pace, eu susțin că ar trebui să menținem speranța și să continuăm să le udăm. Pentru că nimic nu dispare în natură. Ciclurile proprii ale naturii prezintă exemple de pământuri sterpe care reînvie brusc la viață.

Prin urmare, chiar dacă ne confruntăm cu moartea, cu o existență dezamăgitoare, putem depăși o astfel de stare. Cum? Depinde de extinderea simţirilor noastre interioare.

Când vorbim despre ceva care „prinde viață”, ne referim la a trăi la nivelul nostru, a restabili forțele sale vitale. Ar putea suna exagerat în înțelegerea noastră actuală, dar putem într-adevăr să inversăm procesele de descompunere și dezintegrare prin eforturile noastre.

Unde putem găsi răbdarea pentru astfel de eforturi? Nimeni nu are o răbdare infinită. Putem mai degrabă, să ajungem la o înțelegere a procesului. Dacă iubirea s-a diminuat în noi, o putem reînvia pe o perioadă prelungită, considerând-o o investiție în ceea ce încercăm să reînviem. În astfel de cazuri, nu ar trebui să ne gândim la anii necesari; numerele devin lipsite de importanță deoarece trăim deja rezultatul. Eforturile noastre pe care le investim se dizolvă rapid în fața scopului a ceea ce încercăm să reînviem. Spiritul nostru va pătrunde atunci în această stare moartă și va încolți.

Mai mult, nu ar trebui să renunţăm niciodată în aceste eforturi, oricât de dificile devin ele. Devine o urmărire necruțătoare și în cele din urmă se transformă într-o adevărată rugăciune. Am avut odată un vecin al cărui fiu mic era bolnav de inflamație a creierului. Îmi amintesc cum, pe la două sau trei dimineața mi-a bătut la ușă și mi-a adus acest copil, un pacheţel mic, mi l-a predat și a spus neputincios: „Ia-l”. El a renunţat. Nu ar trebui să ajungem niciodată într-o asemenea stare. Dacă nu renunțăm niciodată, ajungem în cele din urmă la o rugăciune autentică. Este complicat și ar putea exista situații în care poate fi prea târziu, dar mesajul rămâne: să nu renunţăm niciodată la iubirea noastră și grija față de ceilalți.

Dăruiţi-vă dorinței comune

938.04Tot ce veţi auzi, vedea și simți la Convenţie, trebuie să păstraţi în voi pentru a le transmite celorlalți. Pe lângă lecţii, veţi avea tot felul de întâlniri virtuale. Încercați să vă transmiteți pe scurt unul altuia inspirația și dorința voastră de conexiune, astfel încât să fim cu toții în aceeași inimă, adică în aceeași dorință.

Trebuie să ne dăruim dorinței comune de a ne uni, astfel încât toată lumea să se conecteze prin noi și să existe o singură dorință în care să-L revelăm pe Creator.

A te darui înseamnă a nu avea nicio dorință proprie, ci doar dorința de a conecta pe toți.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.1.24, Pregătirea pentru Convenția „Viața în grupul de zece”

Atacul asupra conexiunii

943Întrebare: Cum putem crea o astfel de atmosferă la Convenţie încât starea de conexiune să fie singura noastră dorinţă și nimic să ne distragă de la ea?

Răspuns: Intri în convenție complet golit de toate îndatoririle, faptele și gândurile tale. Nu există altceva decât gândul de unitate, doar despre ea, nimic altceva.

Întrebare: Cum abordăm în mod serios munca de a crea o dorință unită?

Răspuns: Trebuie să fiți de acord unii cu alții înainte de convenție – nu rostiți cuvinte goale, ci doar ceea ce este necesar pentru a vă conecta inimile.

Întrebare: Cum ar trebui să arate atacul nostru asupra conexiunii în timpul convenției?

Răspuns: Să ne conectăm unii cu alții, astfel încât să nu existe spațiu gol nici în inima fiecăruia, nici între noi. Vom reusi; veţi vedea. Veţi simți dintr-o dată că aveţi puterea, dorința și gândurile că puteți să o faceţi.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.1.24, Pregătirea pentru Convenția „Viața în grupul de zece”

Întrebări despre munca spirituală —71

507.05Întrebare: Dacă există un sentiment de detașare în raport cu conexiunea, atunci care ar trebui să fie orientarea noastră când totul este deschis și nimic nu este definit?

Răspuns: Trebuie să rupeți toate conexiunile rele dintre voi, în schimb să restabiliți conexiunile bune și să vă gândiți doar cum să vă transformați într-un mare Kli împreună. Nu aveţi nevoie de nimic altceva, decât de a deveni o singură inimă.

Întrebare: Ce înseamnă că pe măsură ce diferențele sunt corectate, acestea dispar? La urma urmei, fiecare are propria sa rădăcină a sufletului, iar conexiunea ne permite să dezvăluim și mai clar caracteristicile individuale ale fiecărei dorințe.

Răspuns: Deși caracteristicile individuale ale fiecăruia sunt dezvăluite mai clar, direcția este aceeași. Sensul ascensiunii spirituale este ca toată lumea să se unească și să creeze o singură rețea care va conecta toate inimile.

Întrebare: Simt că nu știu cum să conectez toate Kli-urile lumii în inima mea. Dar știu că o pot face. Pot să adaug intenţia mea celei a dvs.?

Răspuns: Vă rog, sunt deschis tuturor din lume, absolut tuturor. Prin urmare, alătură-te mie, mă voi alătura ție și împreună ne vom strădui pentru o conexiune completă.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.1.24, Pregătirea pentru Convenția „Viața în grupul de zece”

În ajunul Convenţiei

938.03Întrebare: În ajunul Convenţiei, experimentez două stări: entuziasm și bucurie. Aș dori să știu căreia dintre ele ar trebui să acord mai multă atenție?

Răspuns: Ar trebui să ne bucurăm că avem ocazia să ne apropiem puțin de Creator și suntem împreună pe calea către aceasta.

Întrebare: Ce este această muncă interioară a tuturor celor din congres, care va fi difuzată în exterior, astfel încât cei din apropiere să poată auzi și vedea câte ceva de la fiecare despre munca pentru  Creator?

Răspuns: Trebuie să ne simțim dorința în așa fel încât să vină din inimă și să afecteze dorințele tuturor. La urma urmei, vrem să fim atât de conectați unii cu alții încât tot ceea ce avem în inimile noastre să fie împlinit.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.1.24, Pregătirea pentru Convenția „Viața în grupul de zece”

Ascultă vocea celui neprihănit din interior

263Întrebare: Cel drept din mine sunteţi dvs., profesorul meu. Iar ceea ce primesc ca cunoaștere de la dvs., ar trebui să o fac cu credinţă deasupra raţiunii, până când o voi realiza?

Răspuns: Se poate face altfel: cel drept este în tine și trebuie să-l scoți din tine, să-l ridici deasupra capului tău și să fii mereu ghidat de gândurile și dorințele lui. Aceasta va fi credința ta mai presus de rațiune. Prin urmare, trebuie să determinați dacă cel drept se află în interiorul vostru, în ce măsură vă puteți alinia cu el și atunci veți înțelege și vă veți da seama cine sunteți sau ce sunteți.

Întrebare: Cum poate cineva să-l scoată practic la iveală pe cel drept din sine?

Răspuns: Ascultă tot ceea ce spune cel drept din interiorul tău. Ascultă-i constant vocea.

Din Lecția zilnică de Cabala 16/1/24, Scrierile lui Baal HaSulam „De ce trebuie să extindem Hochma

Nu ar trebui să existe gol

527.03Astfel, ar trebui să încercați să aveți o dorință, deoarece aceasta este întreaga substanță a creației. Dar dorința trebuie clarificată, deoarece este firesc ca fiecare animal să simtă ce îi este dăunător. În mod similar, trebuie să luăm în considerare faptul ca dorința să fie pentru ceva (Baal HaSulam, Shamati 154, „Nu poate exista un spațiu gol în lume”).

O persoană trebuie să se controleze astfel încât dorinţele sale să fie întotdeauna cele mai înalte, cele mai importante dintre cele care apar în el. Prin urmare, trebuie să avem grijă să nu existe gol.

Prin gol, înțelegem că toate dorințele ar trebui să ne facă să tânjim după ceva cât se poate de important. În acest sens, cântărim persoana și ne facem p părere despre ea.

Întrebare: Sunt momente când apar mari dorințe de spiritualitate, apoi totul dispare și apare un gol. Pot folosi impresii din trecut în acest moment sau ar trebui totuși să caut ceva nou?

Răspuns: Cel mai bine este să cauți noul, pe care îl simți în acest moment, și de la el să te îndrepți către Creator.

Din lecția zilnică de Cabala 22/1/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Nu poate exista un spațiu gol în lume”

“Care sunt beneficiile întrebărilor despre sensul vieţii?” (Times of Israel)

Michael Laitman on the Times of Israel: “Care sunt beneficiile întrebărilor despre sensul vieţii?

Un grup de discipoli l-a întrebat odată pe înțeleptul lor: „Ce se întâmplă după moarte?” Înțeleptul a răspuns prin tăcere. Ucenicii au insistat: „Există sau nu viață după moarte?” Înțeleptul a răspuns în cele din urmă: „Există viață înainte de moarte? Aceasta este întrebarea”.

Acesta este un răspuns obișnuit care ne îndeamnă să contemplăm existența noastră actual, indiferent dacă este cu adevărat viață sau o formă de moarte vie.

Ce este deci, viața?

Din punct de vedere corporal, viața este definită de existența materiei proteice. Fie că este vorba de durerea de a fi ciupit sau de plăcerea de a savura mâncăruri delicioase, astfel de experiențe fac parte integrantă din viața ca materie proteică.

Există totuși, un plan superior al existenței dincolo de cea corporală, există materia noastră non-corporală. Atingerea unui astfel de nivel necesită să ne ridicăm deasupra naturii noastre egoiste și să îmbrățișăm starea opusă, altruistă, non-corporală. Dacă ajungem într-o astfel de stare, atunci simțim viața adevărată.

Atingem acea stare spirituală non-corporală atunci când trecem de la a fi primitori, care este existența noastră proteică, la a deveni dăruitori la nivelul intențiilor noastre. Această transformare se aliniază cu adevărata definiție a vieții – una centrată pe dăruirea faţă de toţi, și în cele din urmă, către forța sursă a vieții noastre: calitatea iubirii și dăruirii pe care o numim „Creatorul”.

Când se trezește această întrebare existențială despre ceea ce se întâmplă dincolo de viața noastră, ar trebui să evităm să scăpăm de ea prin nenumăratele plăceri trecătoare oferite în lumea noastră corporală. În schimb, ar trebui să o vedem ca pe o oportunitate minunată de care putem profita și să ne dezvoltăm în percepția și simțirea cu totul nouă a realității. S-ar putea să doară la început, dar dacă ajungem la ea, atunci este un semn că ii putem atinge miezul – și acolo, putem descoperi o lume spirituală cu totul nouă a eternității și perfecțiunii.

Calea cea mai scurtă către corectarea sufletului

209Ar trebui să citim articolele lui Rabaş încet și atent, deoarece ele conțin toate acțiunile pe care trebuie să le realizăm în munca noastră interioară, toate senzațiile pe care trebuie să le experimentăm și toate aspirațiile care trebuie direcționate către conexiunea noastră.

Îmi amintesc cum mi-a citit Rabaş acele articole când am călătorit împreună la Tiberias. Și-a trecut degetul de-a lungul liniilor citind cuvânt cu cuvânt. Chiar dacă gândurile noastre tind să alerge înainte și să reziste unui ritm atât de lent, trebuie să ne antrenăm să ne concentrăm asupra fiecărui cuvânt și să încercăm să-l absorbim.

Rabaş a acordat o mare importanță fiecărui cuvânt scris în aceste articole. Dacă am ratat un cuvânt din text, el a observat imediat. După ce textul a fost scris, acesta a devenit sacru pentru el și nu au fost permise modificări în el.

Când citim acum articolele lui Rabaş împreună, unul câte unul, ele trebuie să intre în toate simțirile noastre, în fiecare suflet, în fiecare persoană și să creeze o astfel de ordine interioară în noi încât în timpul acestei vieți și în multe reîncarnări noi să nu dorim să-l reconstruim într-un mod nou.

Treptat, aceste articole vor începe să se concretizeze în noi din ce în ce mai mult, iar noi le vom înțelege mai bine și le vom percepe din ce în ce mai senzorial. Ele sunt cele care ne vor conduce la corectare.

Rabaş a scris aceste articole din simţirile sale interioare și a vrut ca ele să ne trezească sufletele exact în conformitate cu tiparul său. Desigur, există multe căi care duc la Creator. Dar dacă o persoană încearcă să intre în spiritualitate fără această reformare interioară cu ajutorul articolelor lui Rabaş, atunci va fi o cale mult mai dificilă și mai lungă.

Calea pe care Rabaş a deschis-o pentru noi este cea mai scurtă cale care duce o persoană la cererea de a-și corecta sufletul.

Din lecția zilnică de Cabala 22/1/24, Scrierile lui Baal HaSulam Studiul celorZ Sefirot (TES)