Întrebare: Nu pot să mă ridic deasupra raţiunii. Îndoielile şi grijile îmi „străpung” creierul… În cele din urmă, găsesc răspunsuri la întrebările mele, dar nu ştiu dacă sunt corecte.

Întrebarea mea este: Când ar trebui să mă ridic deasupra raţiunii? Niciodată în viaţa mea nu ar trebui să mă încred în tine, învăţătorul meu drag, exact aşa, să nu fiu de acord cu tot ceea ce spui, dar extrem de speculativ. Iar acolo unde nu înţeleg, cum ar fi în Talmud Eser Sefirot, pur şi simplu să cred cuvintele tale pentru că sunt lucruri pe care nu le pătrund, sunt oricum aşa cum spui. Este aceasta credinţă deasupra raţiunii?

Răspuns: Nu, pentru că unde nu există cunoaştere nu există credinţă care poate fi construită „deasupra raţiunii”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a munci cu “credinţa deasupra raţiunii”?

Răspuns: A munci cu “credinţa deasupra raţiunii” înseamnă a investi efort, folosind tot soiul de strategii pentru a obţine un vas care este numit “credinţa”, adică o dorinţă care este în întregime, dăruire. Credinţa este dăruire.

Ceea ce se numeşte dăruire este atunci când fac un Tzimtzum, încetez să mă gândesc la mine şi folosesc toate posibilităţile pe care le am pentru a face schimbări în grup, în legătura dintre noi, pentru a da satisfacţie Creatorului prin această conexiune.

Un grup este un dispozitiv unic care se găseşte între mine şi Creator. Conform modului în care îl schimb, voi dărui Creatorului. Prin urmare, cred că acest gen de schimbări trebuie să fie aduse în societate, în mediul meu, în scopul de a aduce mulţumire Creatorului. Realizez acţiune în societate, dar mă gândesc că plăcerea pe care o voi aduce, va fi pentru Creator.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 12.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce poate face cineva cand se simte foarte neajutorat, iar familia si mediul sau nu sunt in stare sa il sprijine, deoarece ei nu simt importanta a scopului?

Raspuns: Baal HaSulam explica, in Shamati (Am auzit), art. 4, de ce experimentam atat de multe dificultati pe calea spirituala: “Persoana ajunge la o stare de parca intreaga lume este incremenita si doar ea lipseste din aceasta lume si isi paraseste familia si prietenii de dragul anularii inaintea Creatorului.”

Este ca si cum persoana devine suspendata in aer. Dar, Creatorul aranjeaza toate acestea cu un scop, asa incat omul sa nu caute teren solid pe care sa stea ci, dimpotriva, sa caute un mod de a deveni similar cu Cel de Sus, in gandurile si ideile sale si sa aspire spre Cel de Sus ca sa adopte spiritul Lui. Cu alte cuvinte, trebuie sa aspiri spre revelarea Creatorului, ca si a calitatii iubirii si daruirii in dorintele celulilalt si, apoi, te vei ridica deasupra propriei tale dorinte prin “credinta deasupra ratiunii”.

Cand te simti suspendat in aer, fara nici un sprijin de la  mediului tau obisnuit, corporal, asta este invitatia trimisa catre tine de a te alatura Celui de Sus, in daruire. In loc sa cauti sprijin in dovezi rationale, rezonabile, trebuie sa cauti sprijin in credinta deasupra ratiunii.

Baal HaSulam spune: “ Exista un singur motiv pentru asta, numit ‘lipsa credintei’. Asta inseamna ca omul nu vede in fata cui se anuleaza, adica nu simte existenta Creatorului. Asta ii aduce greutati.” Insa, pe de alta parte, aceasta este invitatia pentru noi de a revela calitatea daruirii, Creatorul.

Din partile cele mai luminoase vedem din nou faptul că credinta este o revelatie clara a Creatorului. A vedea inseamna a crede si cel ce-L vede, se spune ca si crede in El. Asta ne arata cat de distorsionat a devenit intelesul acestor cuvinte si cat de gresit citim textele sacre. Ele sunt “sacre” deoarece vorbesc despre realizare si despre revelatia Creatorului si El este sfant. El este proprietatea iubirii si daruirii. Cartile care descriu cum se ajunge la aceasta proprietate sunt numite carti sacre.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, din 28.04.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: A se anula pe sine suna foarte ne-natural pentru  o persoana laica; intreaga noastra natura este impotriva. Ce poate forta umanitatea  sa stea pe bancile scolii si sa studieze Cabala?

Raspuns: Nu inteleg de ce auto-anularea  apare asa de ne-naturala pentru tine. Obisnuiam sa studiez la universitate, iar acolo era un profesor  pe care il consideram un mare expert in stiinta sa. Doream sa absorb toata cunoasterea lui si de aceea m-am anulat pe sine in fata lui. Aceasta se numeste de asemenea auto-anulare.

Daca citesc o carte sau un articol si vreau sa inteleg ce este scris in el, ma alipesc gandului si emotiei autorului. Este tot un fel de auto-anulare. Nu voi fi capabil sa fac nimic fara sa ma anulez pe sine! A se anula pe sine inseamna sa se deschida pentru receptia cunoasterii informatiei, a senzatiei din exterior.

Este o expresie: “Inteleptii au venit si au spus.” In acest mod vin si oamenii isteti – oameni de stiinta politici, psihologi, economisti, profesori – 10 procente din crèma societatii, cea mai inteligenta, isteata parte a umanitatii, se ingrijoreaza pentru viitorul nostru, si spun celorlalti, celor 90 de procente ramase: “ domnilor, infruntam o problema imensa!”

“Daca continuam in acest mod pentru inca zece ani, iar daca nu are loc un razboi mondial pana atunci, vom ramane fara resurse naturale. Nu vom mai fi capabili sa cultivam nimic. Avem nevoie de ceva ca sa mancam si de energie pentru incalzire si racire. Dar trebuie sa ne reducem consumul la un nivel rezonabil.”

Savanti si oameni inteligenti spun asta, asa ca de ce sa nu ii credem? Cand vad un doctor care se uita la radiografia mea si prescrie un tratament pentru mine, am incredere in el si accept terapia. Desi nu am nici o modalitate sa verific ce se petrece pe acea radiografie ( pana la urma e a mea? Poate fi radiografia altcuiva), trebuie sa cred in doctorul meu si in remediul lui; nu am nici o alegere.

Pentru a lua medicamentul, trebuie sa cred la acest nivel pe cel care mi-l administreaza, ca este ceva bun si ma va vindeca.Aceasta se numeste deasemenea auto-anulare. Asta se intampla peste tot: Cand vin la un profesor, la un doctor, in orice loc unde vreau sa primesc ceva. Trebuie sa fiu pregatit sa platesc pentru aceasta ( Leshalem in ebraica), aceasta este, ca sa ( Leashlim in ebraica)ma completeze pe mine.

Cand toata presa, o gramada de oameni importanti, savanti, profesori, politicieni, economisti vorbesc despre asta ei vor fi capabili sa convinga oamenii. Asta e mai buna decat un razboi mondial, cand nu vei stii ce s-ar putea intampla cu tine la un moment dat.

Nu avem nici o alegere. Nu poti dicta conditiile tale naturii, daca se impun asemenea conditii. Chiar daca vrei sa nu, trebuie sa fi de acord. Fie opresti criza asta prin participarea ta interna fie dispari.Asta nu e asa cum e cu mama ta cand poti sa fi capricios pentru o vreme si sa faci cum doresti tu. Acestea sunt legile naturii.

Aceste legi iti sunt explicate de oameni seriosi si respectabili care le inteleg. Sa nu iti imaginezi ca ei beneficiaza din asta: Ei sunt in aceasi situatie ca si tine. Aceasta este problema noastra comuna.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 5/29/2011, Shamati Nr.40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Ohr Bahir: Increderea este credinta in tine. In sens psihologic este un sentiment  de durabilitate. Asta pentru ca nimic nu va rezista in fata dorintei in afara de oboseala si  nerabdarea in efort.

De aceea, un erou simte o puternica forta a rabdarii si nu renunta in fata la nimic, crezand in sine si in puterea sa. Dar o persoana slaba simte ca nu are forta sau rabdare, si cand o alta persoana il face sa sufere nu poate indura si se preda imediat.
Intrebare: Ce este credinta in tine? Suna egoist.

Raspuns: Textul este scris in felul in care este decodificat mai jos, in lumea noastra, si deasupra in lumea spirituala.In lumea noastra tu iti doresti sa suferi daca crezi ca ai dreptate, daca aspiri spre scop, daca ai intr-adevar nevoie de ceva, sau daca iubesti oamenii pentru care faci efort, copii, rudele si aceia care iti sunt apropiati. Pe de alta parte, in spiritualitate totul se face prin forta Luminii care te influenteaza.

Nu este un secret ca eroismul in lumea noastra este forta egoismului. Avem nevoie de invidie, o dorinta puternica, dragoste de sine si alti stimuli ca sa ne « iluminam » si sa obtinem abilitatea de a rabda. In afara de asta primim si abilitatea de a rabda de la natura. Unii oameni pot rabda suferinte mari chiar de la nastere.

Dar cand o persoana intra in lumea spirituala si incepe sa lucreze de dragul de a darui, atunci se opreste din a juca un rol. Nu mai exista puternic sau slab. Toti sunt la acelasi nivel si nu sunt asistati de natura lor materiala in nici un fel. In lumea spirituala persoana are nevoie de forta care il imbraca in Lumina.

Evident, si aici fiecare persoana difera de ceilalti, dar difera prin scopul lor spiritual, care este determinat de radacina sufletului sau. In fiecare alta privinta  se simte slab sau lipsit de putere. In viitor, persoana va avansa, cu cat mai slab se simte cu atat mai mult depinde de Lumina care Reformeaza.

La inceput toti suntem eroi, “barbati adevarati”. Dar apoi incepem sa fim slabi pana cand vedem ca nu ne-a mai ramas nimic. In aces fel suntem “faliti”, vedem slabiciunea si suntem recunoscatori pentru ea, intelegem ca de fapt nu trebuie sa facem ceva in afara de a cauta fortele de a rezista si a rabda.

Trebuie sa gasesc doar forta de a avea credinta. Apoi voi obtine abilitatea de a rabda, forta daruirii care actioneaza asupra cunoasterii. Lasa sa ma simt gol pe interior, lasa sa nu am nimic care sa merite sa lucrez pentru el, lasa sa fiu fiu complet lipsit de energie pentru ca egoismul meu nu ma impinge mai departe si nu imi da putere.  Totusi, daca primesc forta daruirii de la Lumina care reformeaza, apoi o pot realiza. Gradul increderii mele depinde de asta.

In lumea materiala, gradul de incredere depinde de cat de mult este continut in Kelimul meu de primire. Dar in spiritualitate este chiar opus. Gradul increderii mele depinde de cat de mult este continut in Kelimul meu de daruire.

Nimeni nu are vreo “favoare speciala” aici si nimeni nu ii intrece pe ceilalti in putere. Fiecare persoana coboara la zero si experimeteaza o totala goliciune si slabiciune, si apoi incepe sa obtina forta de daruire care vine de sus. Dar se intampla doar cu conditia ca sa fie amestecat cu cel superior. Primirea dorintei trebuie sa fie intotdeauna anulata inaintea celui superior astfel incat dorinta de a darui sa ii dea persoanei forta de a rabda si increderea.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 3/3/11 Increderea

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există două principii: „credinţa deasupra raţiunii” şi „judecă numai în funcţie de ceea ce vezi.”  Nu se contrazic una pe alta?

Răspuns: O persoană are nevoie să judece numai în funcţie de ceea ce vede. Aceasta înseamnă că  trebuie să verific totul în conformitate cu criteriile care fac obiectul verificării şi  analizei.

Credinta mai presus de cunoastere este un grad de daruire, pe care l-am măsurat exact peste dorintele mele de primire. A crede mai presus de ratiune nu înseamnă a avea capul în nori. Noi măsurăm şi organizam calitatea de credinţă în conformitate cu proprietatea de primire ce este dezvăluita. În efortul meu de a ma ridica mai presus de aceasta, fac măsurători precise, acesta este singurul meu test clar. Şi apoi, dobândesc credinţa mai presus de ratiune, ca extindere a succesului meu de a transforma primirea in daruire.

Să presupunem că am verificat şi calculat că eu sunt capabil de a transforma 20% din Kli-ul meu (vas, dorinţă) de primire, în daruire. Efectuez o restricţie asupra întregului de 100% a Kli-ul meu, şi eu sunt in posibilitatea de a transforma 20% din primire în răsplată.  Astfel, verific exact şi calculez această acţiune.

Cunoştinţele ajută la construirea credinţei mai presus de ratiune. Si acesta este motivul pentru care nu poate fi nimic nemăsurat în el, nimic nevazut de mine, care mă împiedică să fac o judecata exacta.

Noi pur şi simplu nu înţelegem că proprietatea de a darui poate apărea doar din opuse. Vasele care primesc se transforma in daruire prin munca foarte sarguincioasa şi meticulos reglementata, eforturi specifice. În plus, măsurările aici sunt chiar mai precise decât în vasele actuale. Acest lucru se datorează faptului că măsor şi testez rezistenţa lor, care mă costă o mulţime de efort.

Când fac acest lucru, eforturile mele sunt de 620 de ori mai precise decât atunci când primesc. Când primesc, eu pur şi simplu „imi deschid gura „, dar în scopul de a darui, am nevoie sa verific dorinţa mea şi dorinţa altuia, sa compar toate datele, şi sa efectuez multe acţiuni diferite.
Acesta este exact motivul pentru care proprietatea de a darui reprezinta limita de precizie, în timp ce proprietatea de recepţie există fără nici un control în noi şi este lăsată dispozitivelor sale proprii.

Din partea a două Lecţia Daily Cabala 1/20/2011, „problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când cer vase de dăruire, pot vedea întotdeauna că încă nu le am. Unde este locul credinţei aici?

Răspuns: Să obţii credinţă este foarte dificil. De fapt, înseamnă trecerea Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate). Credinţă este atributul dăruirii (Hafetz Hesed), proprietatea lui Bina, Lumina dăruirii, Hassadim (Milă). O credinţă completă este Lumina Hassadim cu iluminarea Hochma (Înţelepciune).

Vorbim aici despre grade exaltate. Pentru a le atinge, trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostu, să ieşim din Egipt (Machsom), să ne eliberăm de Faraon (egoismul din noi) şi să obţinem forţa (proprietatea) Luminii sau dăruirii. Acesta este începutul credinţei.

Apoi urmează o perioadă de patruzeci de ani în deşert, când obţinem credinţa, atributul dăruirii, o construim deasupra egoismului nostru. Completând această perioadă, primesc credinţa care ridică toate dorinţele mele deasupra întregului Egipt. Acum pot intra în credinţă completă, pot primi Lumina Hassadim, Lumina Hochma, senzaţiile Lui, revelaţia.

Asta înseamnă intrarea în pământul lui Israel: Egoismul (Faraonul) corectat de către Lumină în măsura atributului dăruirii (Hefetz Hesed), lucrează acum pentru a primi de la Creator de dragul dăruirii. În alte cuvinte, dorinţa ta aspiră acum direct către Creator (Israel este Yashar (direct) – Kel (Creatorul)).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/2/2011, “Deasupra raţiunii în serviciul divin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca admit ca sistemul universului care apare in fata mea, este de fapt mult mai corectat decit vad eu, inseamna ca ma raportez la el prin Credinta deasupra ratiunii sau dincolo de viziunea mea. Inteleg ca nu vad adevaratul stadiu al realitatii, deoarece chiar acum, realitatea mea este ceea ce simt in dorinta mea, in vasul meu sfarimat. Si intr-adevar “Un judecator nu are nimic mai mult decit ceea ce ochii lui vad” si ce vad eu este o lume sfarimata. Pentru a avansa trebuie sa ma ridic dincolo de aceasta “judecata”. Deci ce este judecata mea? Este grupul.

Asta ca sa spunem, inafara mea mai este o alta judecata – opinia mediului inconjurator. Daca dupa ce ma verific pe mine, accept opinia grupului, asta inseamna ca accept aceasta pozitie in ciuda faptului ca nu o vad cu adevarat. Ceea ce vad cu adevarat este ceea ce ochii mei vad. Si doua opinii nu pot exista simultan. Poate fi ori una ori alta. Nu poti privi cu doi ochi prin intermediul a doi ochelari diferiti si sa vezi acelasi lucru. Vezi ca imaginile sint diferite! Totusi, intelegi ca imaginea mediului inconjurator este mai avansata deoarece este impotriva naturii noastre egoiste.

De aceea, avansezi continuu prin acceptarea opiniei grupului in locul opiniei tale. Urci pina la acea opinie si o faci sa fie a ta, si apoi inca odata o inlocuiesti cu opinia mediului inconjurator, care este la un nivel mai mare. In acest mod urci din ce in ce mai sus, dupa cum este scris: „Grupul este astazi ceea ce vei fi tu miine!”.
Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/13/10, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Articolul 37, 1984/85 Cine depune marturie pentru om: In masura in care un om iese in fara iubirii de sine poate fi recompensat cu credinta absoluta.

Intrebare: Ce este credinta absoluta?

Raspuns: Aceste pasaje vorbesc despre un grad spiritual foarte inalt  sau un proces de construire a liniei de mijloc. Dupa perioada de pregatire, noi ajungem la starea de credinta partiala (Hafetz Hesed). In timpul acestui stadiu, eu ma concentrez doar asupra ridicarii deausupra unui munte crescand de dorinte egoiste. Clipa de clipa, in timp ce ma urc deasupra lui , transform pacatele si greselile pasului anterior in greseli si calitati. Facand asta, devin incomplet drept.

Apoi, ma ridic la gradul iubirii si transform totul in calitati. Asta numim credinta perfecta sau absoluta, care este divizata, de asemenea, in grade. Credinta este Lumina Hassadim, care se extinde in Kli, credinta perfecta este Hassadim cu iluminarea Hochma. Perfectiunea este atinsa doar datorita Luminii Hochma atunci cand este capabila sa umple Lumina  Hassadim.

In acest stadiu, lucrez pe doua linii si realizez a treia linie prin primirea pentru daruire. Cand am umplut dorinta de primire si cea de daruire, apare in mine credinta perfecta: Hochma in Hassadim.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 21.09.2010, Cine depune marturie pentru om

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este credinta constanta?

Raspuns: Credinta este o forta pe care o primesc de la Creator. Ma ilumineaza, tinandu-ma deasupra dorintelor mele, a naturii mele, ca un magnet care tine piese din metal, in aer, impotriva gravitatiei.

Exista doua forte: forta gravitatiei (vointa de a primi placere) si forta daruirii (puterea credintei, magnetul) care atrage piesele de metal, in sus. Aceste doua forte se opun una alteia. Daca forta credintei pe care o radiaza Creatorul catre mine ma tine in sus, deasupra dorintei de a simti placere, sunt drept. Daca Creatorul imi da drumul, eu cad imediat in egoism si atunci sunt pacatos.

Ce inseamna credinta constanta? Obtin starea in care conexiunea mea cu grupul suplineste aspiratia mea constanta catre daruire, si este astfel, daca am facut un legamant cu grupul privind sprijinul reciproc si Creatorul devine martor la asta, promitand sa ne ilumineze tot timpul, tinandu-ne  in daruire (credinta deasupra ratiunii), deasupra vointei de a primi.

Din lectia despre articolele lui Rabash, 17.09.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→