In articolul sau”Exil si Rascumparare”, Baal HaSulam scrie ca Israel (omul care il cauta pe Creator) nu-si poate gasi linistea intre “celelalte popoare” (dorintele lumii), pana cand, in interiorul lui nu intra urmatoarele: “Si de acolo vei ravni la Creator, si o sa–L gasesti, pentru ca o sa-L cauti cu toata inima ta si cu tot sufletul tau”.

Pana cand nu vei avea o astfel de cerinta, nu vei avea nicio sansa sa scapi din Egipt, ci numai cu aceasta dorinta clara (concreta), iti vei castiga libertatea. Numai dorinta ta de a ramane in Egipt este pazitorul care te tine acolo.

De aceea cele 10 nenorociri din Egipt sunt necesare. Caci pentru a fi nascut, cineva trebuie sa simta o mare jinduire pentru urmatorul grad, adica, sa-ti doresti cu ardoare ce este in afara inca de cand esti inauntru.

Este ca si cum in interiorul tau ar fi doua dorinte complet opuse. Ele nu se pot impaca, dar tu ajungi la un punct in care el sunt aproape conectate, si acesta este momentul in care strapungerea se intampla. Forta celui de Sus te expulzeaza si te arunca in gradul urmator conform principiului “Am ajuns si am gasit” (Igati Ve Maţati).

Intr-adevar, ai primit punctul de precontact intre dorinta ta din starea ta curenta, si starea urmatoare. In natura este imposibil ca dorinta de primire sa faca contact cu dorinta de daruire (influenta). De aceea, cand are loc aceasta tranzitie in interiorul tau, Creatorul completeaza munca (muscatura sarpelui), iar tu te nasti in gradul urmator.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 11/2/10 “Exil si Rascumparare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trecem prin patru exiluri, unul după celălalt. Ele au rădăcini în cele patru faze ale sufletului colectiv, HaVaYaH (Yod, Key, Vav, Key). Cum mult înainte, în Lumea Infinitului, fost creată, în patru faze, vointa comună de a primi. Astfel, întreaga evolutie si corectie se petrece în aceleasi patru faze.

Până când vom atinge stadiul final, Malchut, trebuie să suferim alternanta disparitiei si aparitiei Luminii dîn dorinte, între grade, care se repetă de patru ori. Atunci când Lumina intră, este mântuire (prin absenta sa sau intuneric), si cand iese, este exil (disparitia Luminii).

Prezenta Luminii in vas este privita ca prezenta a Creatorului in creatura, sau revelarea Creatorului. Prin urmare, mantuirea (imbracarea Luminii in vas sau suflet sau dointa) este intotdeauna urmata de exilul Luminii, iesirea sa. Nu exista crestere fara asta, dupa cum sta scris, „ Umplerea cu Lumina si apoi golirea face ca dorinta sa devina pregatita in vederea atinferii scopului (echivalenta cu Creatorul)”.

De aceea chiar si primii Cabalisti stiau ce urma umanitatea sa experimenteze. Abraham obisnuia sa il intrebe pe Creator, „ Cum pot sti ca urmasii mei vor mosteni acest pamant?” In momentul in care a primit raspunsul ca vor trece prin exil Abraham a fost multumit deoarece stia ca dupa patru exiluri si patru mantuiri, toti vor ajunge la corectia finala.

Ne aflam acum in pragul iesirii din ultimul exil, in sistemul nivelului patru care contine toate exilurile si mantirile anterioare. Trebuie doar sa indeplinim finala, completa mantuire ( a intregului Malchut) care este foarte aproape.

Insa, pentru a ajunge la mantuire, trebuie sa experimentam exilul. Cu mult inainte de a veni exilul, trebuie sa includem in noi, in forma negativa, forma completa a viitoarei mantuiri, forma lumii corectate, asta insemnand ca sa ne asteptam ca fi veni nu doar pentru Israel ci pentru intreaga umanitate.

Pentru prima data in istoria omenirii, Israel (grupul lumii noastre) actioneaza ca indrumator ctare Lumina Superioara, si trebuie sa ne unim pentru corectia acestei lumi. Mantuire inseamna a fi in totala adeziune cu Creatorul, proprietatea de a darui.

Din partea 4 LectiazilnicadeCabala01.10.2010, “Asta este pentru Iuda”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul BeHukotai (In starile mele ), paragraful 50: Si te voi pedepsi aspru, să mergi în exil. Și dacp spui că te voi părăsi, Eu, de asemenea, sunt cu tine.

Chiar daca vorbim despre actiuni care nu au fost facute de dragul recompensei, in realitate acest lucru nu exista in natura. Intotdeauna cerem o recompensa ca energie pentru actiunile noastre. Pana la urma numai nebunii sau copii actioneaza fara un scop.

Oricum, scopul nostru este sa atingem revelatia, sa vedem adevararul, sa intelegem motivele sale si sa realizam care este locul nostru. Avem nevoie de intregul scop al adevarului, aici si in toate lumile.

Revelarea acestui adevar este revelarea Creatorului. Aceasta este recompensa noastra.  Asa este definita esenta stiintei Cabala.  Este revelarea Creatorului catre creaturile sale in aceasta lume.

Aspiram la cea mai mare recompensa, chiar daca n-am dobandit-o in forma implinirii egoiste, ci in aspiratia noastra de la falsitate catre adevar.

Intreaga mea viata de lux poate parea ca e atat de dulce, e scabros. Cu toate acestea, in acelasi timp, ma simt gol, deoarece nu exista nicio urma de adevar in ea. Apoi imi schimb scopul.

In loc sa primesc dulcea indeplinire directa, vreau sa dobandesc plinatatea adevarului.

Nu este usor de realizat acest lucru.

In ebraica cuvantul „adevar” consta din trei litere – אמת. Alef este prima litera din alfabet, Mem semnifica Bina, calitatea de a darui, si Tav este ultima litera a alfabetului. Cu alte cuvinte, toate calitatile mele trebuie sa vina impreuna in jurul Bina, a intentiei de dragul de a darui, si apoi voi intelege ce inseamna acest lucru,  iar aceasta il va dezvalui pe Creator.

Adevarul este criteriul exilului meu. Daca as vedea ca ma aflu in exil relativ fata de adevar, inseamna ca ma aflu in exil relativ fata de Creator. In starea finala, cea care este de dorit, suntem uniti, fuzionam , si suntem topiti impreuna intr-un singur, perfect, neincetat Zivug. Aceasta inseamna ca acum suntem intr-o stare nedorita. Cu alte cuvinte, atat eu cat si El suntem in exil.

Din partea 1 a   Lectiei zilnice de Kabbalah 3.11.2010, “Creatorul si Israel in Exil”

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Este foarte greu sa simti exilul spriritual. Pentru asta trebuie sa simt opusul starii de izbavire. Pentru ca asta sa se intample, trebuie sa simt Lumina inconjuratoare (Ohr Makif) si implicit senzatia proprietatii de daruire.

Ce inseamna „Sechina (Divinitatea) in exil?” Cum ar trebui sa o plang, sa-i deplang absenta de la locul revelarii Creatorului? Sau cum ar trebui sa imi regret  incapacitatea, inabilitatea de a-l gasi pe Creator in loc sa ma simt prost ca nu Il vad?

Cu siguranta, toata lumea vrea sa il vada pe Creator. Dar doar  persoana care a primit Ohr Makif  poate suferi pentru ca este neadecvata Creatorului. Nimeni nu simte nevoia de Sechina. Daca Creatorul exista, lasa-l pe El sa mi se arate, stiind desigur ca este cel mai bine. Oricum, nimeni nu este trist pentru locul in care aceasta revelare ar trebui sa se intample.

Este o mare diferenta. Revelarea Creatorului este perceputa in mod egoist ca si primire. Totusi, locul revelarii Lui trebuie construit din dorinta de a revela in mod egoist Creatorul intorcand dorinta de a-L gasi in intentia de a face asta „pentru El”. Aceasta este pregatirea locului a carui proprietate ii va permite Creatorului sa ni se dezvaluie.

Este la fel in lumea noastra. Tot ceea ce se afla in mine este conform proprietatilor mele. Doar dupa ce mi-am adaptat perceptia pana la influentele exterioare pot sa-i recunosc gradul in care proprietatile noastre (organul lui de expunere si organul meu de perceptie) sunt la fel. Totul depinde de corectarea instrumentelor de perceptie.

Sechina este locul pecare trebuie sa-l cream din suma aspiratiilor noastre catre Creator si sa-l corectam in intentia de daruire. Pentru inceput o persoana are nevoie de o cantitate uriasa de dorinta de a revela Creatorul in avantajul lui (Lo Lishma – nu in numele Ei). Doar mai tarziu el intelege necesitatea corectiei care se intampla cand foloseste mediul si atrage Lumina care Reformeaza, studiind impreuna cu grupul.

Atunci incepe sa inteleaga ca succesul sta doar in echivalenta formelor sau in intentia de a darui, care ii permit sa se adapteze revelarii Creatorului, proprietatea de a darui. Acum pentru ca are ceva de corectat, faza corectiei incepe.

[22048]
Din prima  parte a Lectia zilnica de Cabala 9/27/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce trebuie facut pentru inceperea vietii cu o lista curata pe parcursul apropiatei zile a sarbatorii de Pesah, care este celebrarea iesirii din egoul nostru?

Raspunsul meu: Inceputul vietii cu o lista curata este o conditie necesara. Traim intr-o era noua, o perioada in care toate legile vechi inceteaza sa mai lucreze. Nu putem continua sa traim ca inainte, pentru ca lumea a devenit globala. Este o noua lege care lucreaza in interiorul ei: legea sistemului comun, insemnand unitatea sufletelor si adeziunea lor la Creator.

Inainte nu exista aceasta stare. Starea care urmeaza sa fie dezvaluita acum este ca intreaga lume este in exil, la fel ca evreii care au fost odata in sclavia egipteana. Pana acum civilizatia noastra a continuat sa se dezvolte si oamenii nu au simtit ca sunt in exil, ceea ce inseamna a trai intr-o lume incorecta.

Avem ideea ca ne dezvoltam, progresam, cucerim, construim, dar, tot mai mult, construim egoul nostru. Dar acum intreaga lume descopera ca este in exil in relatia cu sistemul global absolut. Totusi, lumea nu va fi capabila sa faca nimic prin ea insasi, in ce priveste iesirea din acest exil. Conferintele G-8 SI G-20 nu vor fi capabile sa ajute. Lumea nu va fi capabila sa se uneasca pe ea insasi.

Numai acea parte a lumii numita direct spre Creator (Iashar EL, Israel) va fi capabila sa o aduca spre aceasta unitate. Si avem nevoie sa incepem aceasta unitate armonica cu curatarea listei, pentru toata umanitatea, pentru ca ei sa vada ca ei sunt oameni in interiorul tuturor natiunilor, care doresc drumul spre Creator.

Uitati-va cum invata impreuna cu noi, multe grupuri si studenti individuali din intreaga lume. Asta este asa, pentru ca prin includerea lui Malchut in Bina si a Bina in Malchut, amandoua necesita sa fie corectate. Asa ca noi toti, impreuna avem nevoie sa aducem lumea la unitate.

Mai mult, avem nevoie sa-i conectam pe oamenii, care odata au fost intr-o treapta spirituala si au trecut prin spatiile libere ale sufletului  comun, in timpul distrugerii Templului, unde sunt incorporati oameni ai lui Israel. Momentan oamenii acestia au inceput sa ni se alature, alte zece triburi pierdute ale lui Israel vor fi revelate si ei de asemenea, se vor conecta cu noi.

In final, o enorma forta va fi dezvaluita, dar ceea ce conteaza cel mai mult este aceasta parte unica, interioara, calitativa, care poate crea aceasta unitate. Intreaga omenire are nevoie de explicatie pentru acest sentiment ca ei sunt in exil in relatia fata de sistemul global, comun si ca toate sufletele trebuie sa se uneasca.

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Oamenii adesea se intreaba: “De ce studiez atat de mult si depun atata efort, si nu am nici o revelatie?” Problema este ca aceasta stare nu se poate schimba cata vreme acest lucru este atat de important pentru noi.

Oamenii ar trebui sa se intrebe: Care este atitudinea mea fata de spiritualitate? Ma raportez la ea doar ca un adaos la viata materiala? Sunt oare dispus la a o implementa in aceasta viata, sau ma simt exilat? Sentimentul exilului este neplacut si omul instinctiv fuge de el. Nu vrem sa credem ca vietile noastre se petrec in zadar si ca timpul trece fara rost. Incercam sa uitam sau incepem sa ne mancam intre noi fara sa facem vreo schimbare.

Oricum, sentimentul de exil nu ne vine din faptul ca nu ne simtim bine in aceasta viata. Vine din faptul ca spiritualitatea este atat de importanta pentru mine incat aspiratia mea catre ea este dincolo de comoditatea unei vieti placute si obisnuite. La urma urmei, oricine isi poate critica viata, dar numai critica nu a adus nimanui Lumea Spirituala. Este imperios necesar sa pricepem importanta spiritualitatii, a obtinerii sentimentului Creatorului, al contopirii cu El, al sentimentului daruirii si iubirii fata de aproapele si al reusitei conectari intre noi si ceea putem descoperi drept Forta Superioara.

Cu alte cuvinte, putem sa fugim de exil numai daca simtim importanta salvarii. Cuvantul “salvare” –Geula se deosebeste de “exil” –Galut, dupa cum sunt scrise in ebraica, printr-o singura litera: “Alef” care inseamna “Creatorul”. Daca incepem sa dorim si sa pretuim legatura cu Creatorul, forta daruirii si a iubirii fata de aproapele, inseamna ca am ajuns la pregatirea corespunzatoare si iesirea din exil este un fapt care chiar se petrece.

Avem de asemenea, nevoie sa intelegem unde este acel loc in care vom iesi. Ne pregatim pentru aceasta printr-o imaginare corecta a starii spirituale. Daca o persoana isi imagineaza corect spiritualitatea ca fiind daruire, iubire, conexiunea cu ceilalti, conexiunea cu alte parti din univers in care este revelat Creatorul, atunci incepe sa merite sa ne eliberam din exil si sa fim liberi.

Atunci iesirea se petrece cu repeziciune; este nevoie doar de a ne acorda corect. Nu putem doar sa fugim de o viata neplacuta; trebuie sa muncim pentru a receptiona o impresie corecta si clara despre spiritualitate, si sa o vrem. Iesirea din exil depinde numai de a percepe importanta calitatii de a darui.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 24: “Cand femeia insarcinata se apropie de momentul nasterii, ea se zvarcoleste si tipa in durerile nasterii”, caci e natura femeii insarcinate sa astepte noua luni intregi.

Aici se vorbeste despre faptul ca ne trebuie timp ca sa simtim tot raul continut in noi. Mai intai, incepem doar sa il simtim usor, dar asta inca nu inseamna nimic. Fiecare stare trebuie sa treaca prin toate cele patru starile, pana ce o realizam pe deplin, impreuna cu radacina ei si hotaram ca nu e ceva accidental sau temporar, ci e rau de la inceput, de la radacina – si ajungem sa ne dam seama ca trebuie sa scapam de el. Doar atunci avem puterea sa eradicam raul.

Dar sunt cativa in lume care trec doar prin una sau doua zile din cea de a noua luna, iar durerile si contractiile femeii insarcinate sunt in cea de a noua luna. Ca urmare, chiar daca ea a trecut numai printr-o singura zi a celei de a noua luni, se considera ca si cum pentru ea ar fi trecut toata luna a noua.

Aici, Zoharul vorbeste despre revelarea raului, exilul si mantuirea. Spune ca nu trebuie sa asteptam sfarsitul celor 6000, daca simtim deja ca am inceput a noua luna a „sarcinii” si contractiile exilului. Asta inseamna ca deja suntem capabili sa completam tot procesul de corectare.

Asa sunt cei din Israel: deoarece au simtit gustul exilului, daca se caiesc, se considera ca si cum ei ar fi trecut prin toate problemele care sunt scrise in Torah, mai ales ca au trecut deja prin cateva contractii, de la inceputul exilului.

Asta spune ca durata exilului nu depinde de timp. Asta inseamna ca depinde de timp numai pana la semnul celor “noua luni”. Trebuie sa trecem prin “opt luni” de povara – asta e sigur. Dar cand incepem sa simtim chiar si prima zi a celei de a noua luni, de atunci totul depinde de aceasta senzatie si de realizarea noastra deplina a raului nostru, in raport cu radacina. Atunci, vom putea sa iesim din exil, pentru ca “se considera ca si cum am fi trecut deja prin toate necazurile”.

Perioada numita “cele opt luni initiale” este perioada de pregatire, perioada de exil prin care trebuie sa trecem. Nu e niciun chip sa o evitam sau sa o reducem. Asta era perioada dinainte de Ari. De la Ari incoace, a inceput un alt timp, care poate fi redus pe masura ce inaintam. Asta va intensifica si “contractiile nasterii” aferente dezvoltarii noastre si ne permite sa ne incheiem dezvoltarea cu mult inainte de sfarsitul a 6000 de ani.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→