Trebuie să încerc să-mi deschid inima prietenilor şi să fac astfel ca toate dorinţele lor, gândurile şi aşteptările pentru spiritualitate, să intre direct în inima mea fără nici o opoziţie şi critică din partea mea.

Pentru intenţia corectă, avem nevoie tot timpul de Creator în centrul grupului şi trebuie să acceptăm această stare cu inima deschisă. Fiecare dintre noi trebuie să se concentreze în jurul acestui punct şi să focalizeze toate eforturile sale asupra lui. Doar în acesta se găseşte alegerea noastră liberă pe care trebuie să o realizăm. Această poziţie în jurul Creatorului care se situează în grup este asemănătoare poziţiei din jurul Muntelui Sinai.

Exact ca acolo, se cere de la noi Arvut (garanţia reciprocă) şi susţinerea reciprocă: prin ele, putem realiza o intenţie constantă.

În spiritualitate, nimic nu este măsurat în funcţie de cantitatea de energie, ci mai degrabă în calitate. O intenţie puternică este o intenţie care nu se opreşte niciodată. O intenţie slabă poate fi oprită. Dar o intenţie puternică nu poate fi oprită dacă ea este constantă, şi se spune despre ea că este crescută. Desigur, tot soiul de perturbări vor veni, atât generale cât şi particulare, dar în faţa tuturor tulburărilor trebuie să fim preocupaţi de un singur lucru: o intenţie atât de puternică, încât nu se opreşte niciodată. Tocmai cu aceasta trebuie să ne consolidăm reciproc şi este garanţia mutuală care se realizează.

De la o intenţie mică şi slabă, trebuie să ajungem la o intenţie mare şi puternică, adică, plecând de la pauze regulate, de la o pierdere a dorinţei spirituale arzătoare, trebuie să trecem la o singură inimă, la centrul grupului în care Creatorul este dezvăluit, astfel încât ne vom conecta împreună cu El aici, într-o singură îmbrăţişare. Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii cu garanţia reciprocă, astfel ca intenţia să nu se oprească în niciunul dintre noi. Dacă se întâmpla asta, ar apărea o gaură în coca bărcii noastre comune, în inima noastră comună. Dacă ne apropiem de congres cu astfel de eforturi, atunci succesul ne este asigurat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De fiecare dată când mă simt confortabil, sunt aruncat undeva, ca într-un leagăn: într-o stare bună sau într-o stare rea. Cum pot găsi linia de mijloc în mişcările de la stânga la dreapta?

Răspuns: Suntem aruncaţi din punctul de echilibru în stânga şi dreapta deoarece este singurul loc de unde putem progresa. Dacă vreau să ader la un grup, la profesor, la cărţi, la obiectiv, atunci mă realizez.

În general, centrul este opus dorinţei şi minţii mele. Punctul de echilibru este mereu deasupra liniei din stânga sau din dreapta, în linia mediană. Este credinţa deasupra raţiunii, deasupra a ceea ce inima şi mintea îmi spun. Deci, ce pot păstra pentru a nu conta pe şansă? Singurul lucru care mă poate ghida este ceea ce grupul, profesorul şi cărţile mă obligă să fac.

Trebuie doar să ne asigurăm că înţelegem şi că am ascultat sfaturile corecte. Ne simţim atât de încrezători că ar trebui să fie ceea ce noi credeam şi discutăm, de fapt, despre asta unul cu celălalt.

Toată lumea aude ceva diferit, deci cum pot să fiu sigur că ceea ce aud este corect?

Dacă mă anulez pentru a adera la grup, încep să aud sfatul potrivit. Cu cât o persoană este mai mare, cu atât ar trebui să fie mai smerită.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Instrumentele cu care lucrăm în lumea noastră sunt mintea şi inima noastră, care sunt în conflict una cu alta. Dezvoltând una din ele, se pare că asta ne împiedică să avansăm în cealaltă. De obicei, se poate observa tendinţa unei persoane încă din copilărie: daca are înclinaţii ştiinţifice sau artistice. Această tendinţă se poate determina cu acurateţe, pe baza preferinţelor şi caracteristicilor persoanei.

Spunem: Nu ceda sentimentelor, foloseşte raţiunea. Pe de altă parte, adăugăm: Încă nu simţi, dar atunci când o vei face, vei înţelege. În alte cuvinte, sentimentele ajută la obţinerea raţiunii, pentru a aprecia sentimentele cuiva. De fapt, gândul derivă din senzaţii. ŞI totuşi, mintea şi sentimentele noastre sunt într-o dispută continuă.

În ceea ce priveşte lumea spirituală, acolo, sentimentele şi mintea sunt una. Senzaţia este cheia, deoarece aduce gândul şi ajută la înţelegerea şi obţinerea sentimentelor cuiva. Vasul spiritual real este unificarea senzaţiilor şi minţii de-a lungul fazelor de la 0 la 4. Iar atunci când atingem faza finală, cea de a 4-a, înţelegem pe deplin ceea ce simţim şi luăm decizii în acest sens.  Astfel, conflictul dintre minte şi inimă nu mai există.

Asta ne arată imensa diferenţă dintre lumile spirituale şi cea corporală. De aceea, existenţa spirituală se numeşte perfecţiune. De fapt, acolo, o persoană nu se împarte în două direcţii opuse, ca în lumea noastră, când are senzaţii şi trăieşte la mila acestora, acţionând ca un nebun, ca şi cum nu ar avea creier. Mintea sa spune că este greşit, în timp ce el totuşi îşi urmează inima.

Deci, raţiunea şi emoţiile, sentimentele, în această lume, sunt în dezechilibru, ceea ce ne face să suferim şi ne face să greşim şi să eşuăm. Problema este că în lumea noastră, nu ne putem uni mintea şi inima, deoarece între ele se află egoismul nostru.

Egoismul raţional şi egoismul senzual se opun unul altuia. Se întâmplă atât de des să înţelegm că acţiunile noastre sunt neraţionale din punctul de vedere al minţii, în timp ce totuşi ne urmăm inimă, deoarece dorim să primim plăcere, acţionând şi suferind din această cauză mai târziu. De fapt, la sfârşit, trebuie să plătim preţul conform cu un calcul conştient, raţional, pentru tot ceea ce am făcut în timp ce ne-am ascultat inima.

Şi există doar o singură soluţie la asta: corectarea omului, deoarece numai în lumea spirituală sentimentele şi mintea devin una – deasupra raţiunii. Este scris: Inima înţelege, pentru că a înţelege vine exact dintr-o senzaţie spirituală. Şi atunci încetăm să facem greşeli şi facem calcul corect!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/8/11, Shamati 45

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este rugăciunea din adâncul inimii? Unde este localizat cel mai interior punct?

Răspuns: „În adâncul inimii” este o dorinţă atât de adâncă într-un om, că nu o poate atinge el însuşi. Acolo, în cel mai adânc punct al inimii lui, se ascunde forţa superioară care îmi menţine întreaga inimă, întreaga dorinţă pe care ea a creat-o. Acolo este ascuns secretul vieţii.

Dar dacă, din adâncul inimii, din cel mai intern punct din interiorul meu, unde se găseşte Creatorul, care este cel ce m-a creat, mă susţine şi îmi controlează toate gândurile şi dorinţele,  dacă de acolo, voi fi capabil să vorbesc cu El, asta înseamnă că am ajuns la adevărata cerinţă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ar trebui sa lucrez cu credinta deasupra ratiunii daca inima nu se deschide ?

Raspuns: Trebuie sa ai rabdare. Este o munca grea pe care o facem pana la legatura Egiptului cand construim mai departe noi “piramide” in timp ce depunem cel mai mare efort pana cand dintr-o data inima incepe sa simta. Si, in aceasta munca, circulatia Cabalei ajuta foarte mult ; este benefica fiecarei persoane. Cu cat mai mult investeste in ceilalti, chiar daca motivele sunt si egoiste, cu atat mai repede incepe sa simta cum inima sa se deschide.

Vad asta in exemplul oamenilor care depun mult efort in studio dar nu se implica in diseminarea Cabalei. Nu este destul ca doar sa studiezi si sa fii in grup: inima nu se deschide! Fiecare trebuie sa gasesca o munca unica, nu conteaza cat de mica, pentru a o transforma in singura sa grija, si atunci va stii : asta este ceea ce daruiesc eu oamenilor, prin mine aceasta intelepciune se extinde.

Acesta este un instrument magic dupa cum am vazut din experieta mea : Persoana care este implicata in diseminare avanseaza mult mai rapid. De aceea o recomand tuturor.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 12/2/10, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine sunt oamenii cu o inima sparta?

Raspuns: Inima este suma tuturor dorintelor unei persoane. Cand o persoana descopera toate acele dorinte care sunt de dragul auto-multumirii, el  vede ca sunt sparte.

Ce este spargerea? Odata, initial, ele erau conectate de catre forta daruirii, forta conexiunii dintre noi. Asta se intampla natural datorita Luminii sau trezirii de Sus, deoarece asta este ceea ce a creat Creatorul.

Apoi Creatorul s-a ascuns si Lumina a disparut. Din acest motiv conexiunea dintre noi a disparut. Revelarea lipsei conexiunii dintre noi se numeste spargere. Toate acestea vorbesc despre creatura.

Absenta revelarii Creatorului sau a calitatii de daruire a cauzat ruperea unirii. Aceaste neunitate poate fi perceputa in felul in care noi ne simtim acum: Nu este asa rau. Totul este OK. Imi doresc doar ca ceilalti sa inceteze sa ma mai supere si eu, la randul meu, nu le voi mai face rau. Asta este numita relevatia spargerii.

In afara de asta, exista o stare unde noi simtim ca suntem in spargere si ca nu este nicio conexiune sau unitate intre noi. Asta poate, de asemnea sa contina numeroase grade ale realizarii raului: Fara o conexiune intre noi, eu nu voi obtine o viata materiala buna; sau prin absenta conexiunii intre noi voi aduce dezastre naturale; sau, in lipsa aceste conexiuni nu il voi descoperi pe Creator, spiritualitatea.

Cu alte cuvinte, este posibil ca o revelatie sa se intample deasupra exilului (adica lipsa conexiunii dintre noi), sau este posibil ca revelatia sa se intample de jos, ceea ce acum umanitatea obtine gradual.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 15.08.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce ficatul are drept corespondent spiritual starea unui embrion de vreme ce exista organe mult mai importante, precum creierul sau inima?

Raspunsul meu: Un embrion reprezinta cele mai mici dorinte, dorinte ce abia au inceput sa se dezvolte. Ele mai sunt numite si ficat

Pe masura ce aceste dorinte se dezvolta si devin tot mai mari, ele sunt numite inima. Dupa ce se dezvolta si mai mult ele sunt numite creier.

Aici vorbim de aceleasi zece Sfirot care ne sunt revelate intr-o forma mai dezvoltata, mai profunda, mai bogata si mai complexa conform secventei ficat -> inima -> creier.

Ramurile lor materiale din aceasta lume au de asemenea, aceleasi calitati. De exemplu, sa presupunem ca ti-ai rani ficatul, dar chiar daca ramane doar o parte din el, ficatul totdeauna se va regenera si va creste. Doctorii afirma ca este precum un sarpe: ii poti taia coada dar ea va creste la loc. Lucrurile stau astfel deoarece ficatul corespunde primului nivel, numit neanimat sau Nefesh.

Acelasi lucru nu poate fi facut si cu inima, deoarece aceasta deja corespunde unui nivel total diferit – Ruah. Acest organ deja este independent; in timp ce ficatul, pe de alta parte, se anuleaza si isi indeplineste functia mecanic. Prin contrast, inima functioneaza autonom, participand pe cont propriu, rezultand ca apartine nivelului Ruah.

Creierul insa este mult mai avansat si apartine nivelului Neshama (suflet); este conectat cu spiritualitatea. Creierul nu actioneaza supunandu-se naturii sale precum inima sau ficatul. In schimb este conectat cu Nivelul Superior. In alte cuvinte, primeste instructiuni si hrana din spiritualitate, lucrand ca un receptor de informatie spirituala.

Aceste lucruri devin evidente si prin observarea activitatii acestor organe. Ficatul purifica sangele iar sangele apartine nivelului neanimat. Acesta este rolul ficatului: de a curata corpul de reziduuri, de a functiona pe post de muncitor la salubrizare.

Inima furnizeaza intregului corp forta vietii si miscarea. De aceea este numita Ruah-spiritul vietii. Totusi, aceasta inca nu este viata insasi, doar spiritul ei. Viata insasi vine din suflet-Neshama.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac daca studiez Kabbalah folosind logica si ratiunea?

Raspunsul meu: Eu, de asemenea, obisnuiam sa fac asta pana am inteles ca nu voi obtine niciodata nimic in aceasta stiinta cu mintea. Sunt genul de persoana care iubeste sa studieze, sa inteleaga, sa desfaca lucrurile in patru si apoi sa le asambleze la loc in minte, si care cauta esenta problemei. De cate ori vedeam oameni “pierduti in emotii” radeam de ei.

Totusi, asta s-a schimbat, pentru ca mintea nu-mi permitea sa intru in lumea spirituala. Treptat, am inceput sa inteleg ca spiritualitatea este calitatea de a darui, care-mi cere sa-mi schimb sentimentele, dorintele si atitudinea. Nu obisnuiam sa apreciez moralitatea umana, preferam intodeauna logica rece si ratiunea. Am avut cu adevarat momente grele studiind Kabbalah pana ce, am fost deziluzionat, in sfarsit, de abordarea rationala si am inteles ca “capul” meu nu duce la nicio relatie cu spiritualitatea.

Nu conteaza cat de adancit in studiu esti, ratiunea si logica nu-ti vor oferi o cheie de acces in lumea spirituala. Este imposibil sa intelegi spiritualitatea cu mintea. Drumul spre lumea spirituala trece prin sentimentele si dorintele tale, nu prin intelect. In schimb, eu imi petrecusem intreaga viata lucrand cu mintea mea!

Pana cand persoana nu ajunge sa fie complet deziluzionata de convingerile sale, nu va fi in stare sa gaseasca drumul spre lumea ascunsa. In plus, nimeni nu poate interveni in dezvoltarea spirituala a persoanei. Altfel vom repeta tristul experiment al partii “progresiste” a umanitatii, care si-a impus cultura natiunilor “primitive”, exterminandu-le in consecinta.

Mi-a luat mult timp ca sa inteleg asta. Dar din partea luminata, odata ce am realizat asta, am fost capabil sa imping toata forta mintii mele, toata incapatanarea judecatii mele, toata inteligenta acumulata de-a lungul anilor – in afara dorintei egoiste. Si asta m-a salvat cu adevarat, pentru ca este cu siguranta dorinta cuiva care vroia sa se schimbe.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→