Întrebare: Ca și copil, am avut mereu senzația că toată lumea este un vas. Cerul era capacul și eu eram la fundul vasului ca o mică insectă.

Toate poveștile despre Pământ ca fiind rotund și larg au devenit necredibile în comparație cu sentimentul interior că eram izolat, închis, prins fără scăpare. Ce este acest sentiment?

Răspuns: Acesta este un sentiment foarte adevărat despre lumea noastră închisă. În plus, aceasta este închisă astfel încât, pe de-o parte, ne vedem pe noi într-un fel de spațiu imens, dar pe de altă parte, acest spațiu este mort, nu are nimic în el.

Și chiar dacă am fi existat nu în această minge mică, dar într-o altă galaxie, ar fi fost același lucru, nu aș fi capabil să scap de mine. Doar că acolo ar fi fost alte condiții  ale naturii neînsuflețite, și ce altceva?

Noi chiar suntem într-o “oală cu un capac”, și dacă nu ieșim din această situație, atunci putem să ne așteptăm la un sfârșit amar, nu este nimic de făcut aici. Dar acest sentiment îi ajută pe oameni să ia în considerare de ce natura ne-a facut ființe inteligente și ne-a dezvoltat de la niște particule neînsuflețite la cele mai complexe organisme; până la urmă, nu se poate ca acest lucru sa fi fost fără scop.

În măsura în care pare, în spatele trupului fizic, intern, psihologic(care este chiar mai intern), mai există abilități suplimentare și posibilități, forțe secrete și caracteristici care trebuie descoperite în noi.

Cum omul o dată a apărut dintr-o maimuță, așa și umanitatea trebuie să aibă altceva în dezvoltarea sa internă. Noi mergem spre ea și Înțelepciunea Cabalei ne explică cum să ne dezvoltăm în noi înșine.

Astăzi umanitatea a atins deja un sentiment de confruntare finală în relațiile sale mutuale, și asta trebuie rezolvată deoarece dependența constantă de confruntare între națiuni și oameni este foarte primitivă, limitată, închisă și nu ne permite să ne detașăm de acest vas gigantic al lumii noastre.

Deci aceeași unitate care astăzi domina peste mase mai mari și mai largi o să ne aducă soluția acestei probleme. Vedem conform depresiei pătrunzatoare din lume, conform nevoilor de îmbrățișări, conform războaielor și tulburărilor fără sfârșit, că umanitatea caută o scăpare, dar nu știe ce să facă.

Oamenii se întorc din nou la religii și nu găsesc nimic în ele, ceea ce înseamnă că o opoziție apare printre oameni.

Asta este o căutare a soluției problemei. Este mai profundă decât libertatea sau lipsa de libertate. Cu alte cuvinte, dacă văd un fel de scop în fața mea dar care nu oferă libertare, o să-l accept, iar dacă nu văd scopul, este deja sfârșitul.

Dar cât de mult este acest scop conectat cu libertatea, nu știm. De fapt, este întotdeauna conectat cu libertatea, dar astăzi noi nu înțelegem ce înseamnă asta.

Potrivit Cabala, dacă vrei să fii liber trebuie să încetezi să te îngrijorezi cum să intrii mai înăuntrul tău și trebuie să începi să lucrezi înafară, pentru binele altora.

Și atunci când în loc să te îngrijorezi pentru tine, începi să-ți faci griji pentru alții, în loc să te iubești pe tine, îi iubești și îi simți pe ei, și ei devin singura ta sursă de grijă și iubire, gânduri și unități, atunci o să fi liber. Liber de ce? Liber de tine. Doar în acest caz avem posibilitatea să ieșim din noi.

Altfel, mereu o ne înșelăm pe noi, susținând că nu suntem egoiști, că suntem liberi, și lucruri de genul ăsta. Având în vedere că ego-ul ne cuprinde în acest “vas” general, este normal că este maestrul sclavismului aici.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Arvut”: Este scris, “Tu trebuie sa fii comoara Mea intre toate popoarele.” Asta inseamna ca vei fi comoara Mea (o proprietate speciala Sgula), iar scantei de purificare vor trece prin tine catre toti oamenii si popoarele lumii.

Sgula este o actiune speciala prin care noi corectam intentia noastra egoista catre una altruista. Eu nu stiu exact cum este actualizata aceasta actiune, insa ea imi permite sa dobandesc o a doua natura, sa intru in dimensiunea urmatoare, o realitate care se afla dincolo de sinele meu prezent. Si nu stiu exact cum are loc asta.

De aceea exodul din Egipt este numit “miracol”si de aceea forta corectiei, Lumina care reformeaza care este continuta in Tora, este numita “o proprietate speciala”- Sgula. Nu am idée cum functioneaza. Eu vad doar rezultatul, ca si cum anumite “iluminari” difuzeaza asupra mea sau o anumita forta lucreaza asupra mea, si eu devin diferit.

Astfel, chiar daca nu inteleg cum actioneaza Sgula, o activez avand grija de conditiile despre care mi se vorbeste. “Fa asta”, scriu Cabalistii, “Si vei primi asta.” Eu nu pot urmari aceasta legatura. Nu sta in puterea mea. Eu stiu pur si simplu ca actiuni specifice din partea mea vor duce la reactii specifice, desi cauza si efectul imi raman neclare. Asta deoarece provine  din Lumina, de la cel care Daruieste, in timp ce eu ma aflu inca in dorinta egoista si nu il simt sau nu il vad pe El. Contactul cu El imi este inca neclar, asa cum nu inteleg mecanismul intoarcerii conexiunii prin care cel care Daruieste ma influenteaza si schimba ceva in mine.

De aceea acest fel de actiune se numeste “speciala.” Un copil are de asemenea “mijloace speciale” in timp ce se joaca si creste in lumea noastra. Ce anume face ca el sa creasca? Suntem atat de obisnuiti sa vedem cum se dezvolta copiii jucandu-se incat nu ne dam seama cum se intampla. Ce forta se activeaza prin contactul copilului cu jucaria, cu imaginea dintr-o carte, cu animalele pe care le vede, sau cu masinile catre trec pe langa el pe strada? Cum se face ca imaginile marii lumi de care doreste sa se apropie, formeaza ceva in interiorul sau? Pentru noi asta este ceva obisnuit, insa in esenta, este vorba despre aceleasi “mijloace speciale” la lucru.

Un copil vrea sa creasca si este atras in diferite forme ale lumii adultilor, iar in acest fel creste el de fapt. Asemanator, daca vrem sa avansam, trebuie sa facem anumite actiuni pentru a activa forta superioara care ne ridica. Intr-un copil dorinta de a creste este insuflata in mod natural, in timp ce noi avem libertatea de a alege: Trebuie sa ne organizam mediul, studiul si pe noi insine, si sa atasam intentia.  Astfel ne dezvoltam.

Aceasta “Sgula” este rezultatul anumitor actiuni pe care le face o persoana, chiar daca nu stie exact ce activeaza si cum este el activat ca raspuns. La noi acest lucru este exprimat in relatia noastra cu Lumina superioara, in timp ce la copii – in relatia lor cu lumea inconjuratoare. Un principiu asemanator opereaza in interactiunile dintre “popoarele lumii”, adica toate acelea care nu aspira catre Creator si “Israel”, adica aceia care aspira catre El. Relatia noastra cu Creatorul este similara cu relatia lor cu noi. In fond, ei nu au o scanteie, o conexiune cu El, aspiratia catre El, sau dorinta de a-l revela pe El. Doar problemele ii imping sa caute ceva mai bun. De aceea noi le prezentam stiinta Cabalei intr-o forma adaptata, accesibila.

Invitatia de a revela pe Creator nu le spune nimic. Ei au nevoie de o viata buna aici si acum si nimic mai mult. In consecinta, noi le revelam mesajul nostru treptat, intr-o forma adecvata, iar ei ne utilizeaza ca pe niste “mijloace speciale”, ca pe o “comoara de la toate popoarele.”

Fiind conectati cu noi, ei incep “deodata” sa dobandeasca forte, intelegere si dorinte pe care nu le-a avut. Aceste “scantei” vin din Inifinitate, de la Creator-  prin noi catre ei. Ca rezultat, “proprietatile speciale” actioneaza pe toate nivelurile.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/25/11, “Arvut”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Există două căi: una lungă şi una scurtă, calea suferinţei şi calea Torei. De fapt, pe calea suferinţei nu merg mai departe. Cu toate acestea, de fiecare dată când stau inactiv, suferinta ma impinge prin lovituri şi ma întoarce la calea Torei.

În acelaşi fel, un copil caruia nu-i pasă de studiu se află „sub loviturile sortii”: Lui nu-i este permis să se joace afară până când nu-si termină temele şi ramane în acelaşi grad pentru a repeta un an. Suferind de ceva timp, el simte nevoia să se apuce de invatat. Sincer, parintii de azi nu au ceea ce este nevoie, dar Creatorul are puterea şi mijloacele. El ne obligă să ne facem temele şi să ne miscam spre scop.

Astfel, scopul suferinţei este de a ne directiona spre calea Torei, deoarece corecţia are loc numai în virtutea Luminii care ne corecteaza. Cu toate acestea, în cursul evenimentelor, în măsura în care eu nu doresc să apelez la Tora, sunt bombardat de lovituri şi ele mă forţeaza la acest lucru.

La urma urmei, eu sunt doar dorinţa de a ma bucura. Tot ce-mi trebuie este să fiu indepartat de „jucarii”, lipsit de plăceri, lovit de suferinţă iar eu, ca un dragut mic, sunt dispus să fac orice este nevoie. Ce putem face dacă suntem mici şi slabi şi avem doar o singură soluţie: să atragem asupra noastră Lumina care corecteaza.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/29/2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema noastra principala este sa stabilim atitudinea noastra fata de Creator. Evident, este subiectiv si depinde in totalitate de noi, de cum gandim si simtim. Nu se schimba in functie de atitudinea Creatorului, care este necunoscuta noua, ci este determinata de ce gandim noi despre EL.

Pe de o parte, noi vorbim despre natura, despre mediul in care ne dezvoltam. Candva, in timp, omul a inceput sa reveleze natura, de unde si ascensiunea in lumea nostra de la nivelul animal la cel uman, la fel cum el a cercetat natura din jurul sau. Dupa aceea el a inceput sa cerceteze lumea spirituala, odata ce dorinta lui a crecut la acel nivel. De aceea, la gradul la care dorinta lui s-a maturziat, individul a cercetat mai adanc si mai profund in natura.

Oricum o persoana se reduce la doua parti: una care simte si una care intelege  si cele doua au o conexiune specifica si o influenta, una asupra celeilalte. Intocmai prin ele – perceptia/simtirea si ratiunea, sau mintea si inima – el cerceteaza ceea ce simte. Tot ceea ce nu intra in senzatiile sale ramane necunoscut lui. El cerceteaza doar impresiile sale, cu toate ca  lucrurile care  sunt inaccesibile senzatiilor unuia nu pot fi discuate deloc din cauza ca aceasta ar fi fantezie si filozofie sterila/goala.

De aceea, ideile noastre despre Creator nu sunt bazate pe cum este EL cu adevarat, ci despre cum Îl percepem noi. Noi nu vom stii niciodata cine este EL cu adevarat! Noi stim doar ca exista o forta superioara, externa care este perceputa ca natura din jurul nostru.

Noi numim partea sa cea mai apropiata “lumea aceasta.”  Dar este o natura mai mareata care devine revelata unei persoane cand este supusa unei dezvoltari speciale. Este numita natura superioara. Totusi nimeni nu stie cine este Creatorul Insusi.

De aceea, stiinta Cabala vorbeste despre orice in relatia cu omul. Este scris “ Nu exista Nimeni in Afara de EL!” Asta e felul cum o persoana simte si discerne ea ca rezultat al cercetarii sale.

Cabalistii ne vorbesc despre impresia lor despre acesta unica forta superioara  si se dovedeste ca Creatorul, se pare ca devine nervos, sau devine fericit, sau se bucura de ceva. Dar asta este ceea ce ce simte o persoana. Acesta e felul cum el simte forta superioara! Oricum ar fi, noi nu stim ce se intampla cu aceasta.

Cu toate astea este foarte important pentru noi sa fixam atitudinea noastra pe aceasta forta superioara asa incat sa stim de unde vine aceasta forma, pictura, impresie sau senzatie, pe care o primim de la EL. Pe cine simtim : pe EL Insusi sau pe noi? Sau ne percepem pe noi insine pe fundalul Luminii Sale? Sau simtim ceva care este comun amandurora, vreo interactiune intre noi? Asta e ceva ce trebuie sa stiu !

Cand ma simt bine sau rau, atunci de cine depinde aceasta senzatie – de mine, sau vine de la Creator? Sau poate depinde de similaritatea fiecaruia dintre noi, in functie de vreo conexiune speciala?

Daca efectuez  vreo actiune, fie in vorbe, ganduri sau fizica, este EL cel care ma forteaza sa actionez in acel fel sau am eu vreun fel de libertate? Dar de unde obtin acea libertate, daca sunt un rezultat, un produs al muncii Sale?

Ca sa spun asa, noi trebuie cumva sa ne definim pe noi in relatia conexiunii noastre cu Creatorul. Altfel, in mod constant vom fi confuzi. Asta poarta o mare semnificatie pentru atitudinea noastra, pentru munca noastra interioara si conectarea noastra cu EL. Aceasta este de asemenea reflectata in toate relatiile noastre ale unuia cu celalalt, in interiorul familiei si chiar cand o persoana este singura cu sine insusi.

De aceea, aceasta nu este o intrebare abstracta pentru noi. Stabilindu-ne starea noastra, conexiunea si atitudinea noastra fata de Creator influentam domeniile vietii noastre. Acesta este cel mai de baza lucru care exista. De aceea opinia lui Baal HaSulam este asa importanta pentru noi in aceasta privinta, si care se afla in articolul “ Nu exista nimeni in afara de EL,“ chiar primul articol din cartea Shamati.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/26/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabaliştii încearcă foarte mult să ne explice principalul moment al muncii noastre: cum să ajungem la liberul arbitru. Încep prin a ne explica că nu avem nicio libertate de fapt. Descoperirile din biologie, ecologie, psihologie, genetică şi alte ştiinţe fac acest lucru evident. Nu suntem liberi.

Fiecare persoană s-a născut într-o familie pe care nu a ales-o, o societate pe care nu a ales-o, o naţiune şi trăsături pe care nu le-a ales. A fost şcolit în locuri pe care nu le-a selectat el. Şi cum ar fi putut să facă o alegere el însuşi? Familia sa, grădinţa, şcoala, i-au furnizat mediul, sub influenţa cărora s-a dezvoltat.

Foarte rar, ca şi cum ar fi accidental, o persoană se găseşte sub o influenţă străină, de exemplu a cărţilor, şi se dezvoltă uşor diferit decât mediul său. Sunt foarte puţini oamenii de acest tip şi ei sunt ghidaţi de Sus.

În ceea ce priveşte restul, aşa cum Baal HaSulam scrie în articolul său Liberatea, Nu sunt independent în felul în care stau, mânânc, dorm, mă îmbrac sau vorbesc. În general acela nu sunt eu. Totul este împărţit în mine de către mediu, priorităţile care mă fac să mă comport într-un anume fel, chiar şi când sunt singur. Am internalizat valorile mediului şi ele au devenit ale mele proprii.

La început am fost o picătură de sămânţă: am primit totul de la mediu: părinţii, cei apropiaţi, educatorii şi învăţătorii, prietenii, strada, oraşul, etc. Chiar şi picătura de sămânţă însăşi nu mă reprezintă, deoarece a moştenit trăsăturile de la părinţi.

Înseamnă că omul nu are nicio libertate, nu are nimic despre care să se spună că este al lui propriu. Pe de o parte este foarte greu să fim de acord cu asta, dar pe de alta, oamenii de ştiinţă au descoperit deja acest lucru şi au subscris complet la asta. Numai în societatea umană noi judecăm o persoană după cum este, chiar dacă în realitate o personă întruchipează mediul care a scluptat-o.

Din punct de vedere spiritual, date fiind condiţiile în care ne găsim, nu putem vorbi despre noi.  În spiritualitate, fiecare dintre noi începe cu o picătură de sămânţă numită punctul în inimă. Atunci când o persoană începe să simtă acest punct în ea, este adusă la mediul corespunzător.

Din prima lectie, Congresul WE! 4/1/2011

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În fond, nu am niciun liber arbitru. Natura mă conduce. Atunci chiar depinde totul de mine?

Răspuns: Creaţia începe cu nivelul mineral, urmat de cel vegetal, animal şi uman. Gradul uman, de asemenea, începe să se dezvolte de la nivelul mineral şi trece prin aceleaşi etape. Acesta a fost cursul evoluţiei pe Pământ de-a lungul milionelor de ani.

În sfârşit, am atins nivelul de uman în uman şi am devenit răspunzători. Am fost obişnuiţi să trăim ca animalele sub presiunea unui băţ, dar acum noi trebuie să îndeplinim anumite cerinţe. Fie că ne place sau nu, astăzi trebuie să facem anumite acţiuni.

La câteva mii de ani după ce s-a întâmplat în Babilon, ne este înmânată metoda corecţiei încă odată. Liberul arbitru, ca şi responsabilitatea care decurge din ea, începe în special cu umanul în uman, cu nivelul nostru curent. Deci, vorbim despre binele absolut, despre scopul creaţiei şi despre cum să stăm pe drum, pentru a avansa fără cataclisme.

Acum începe dezvoltarea conştientă începe, în timp ce până acum suferinţa a fost cea care a dat pinteni egoismului spre dezvoltare. Fără aceste injecţii, egoismul nu ar fi făcut nicio singură mişcare.

Nivelele mineral, vegetal şi animal al naturii nu posedă liber arbitru. La fel, nici omul care există la nivelul mineral, vegetal sau animal. Posibilitatea liberului arbitru apare numai acum. De fapt, acum ai punctul în inimă şi îl poţi folosi pentru a te conecta cu prietenii şi a găsi Infinitul în unitatea ta.

Alegerea este impobilă fără luptă interioară. Alegi cu cine vrei să fii: cu prietenii tăi sau cu tine însuţi. Este fie noi fie eu.

Binele absolut ne aşteaptă la sfârşitul drumului, dar ai primit oportunitatea de a alege şi deci poţi deja să te îndrepţi spre el. Pentru asta, trebuie să te ţii tot timpul de linia mijlocie, folosind sinele tău şi mediul împreună.

From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 3/25/2011, The Principles of Global Education

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să simţi că eşti deja la Congres, chiar acum, în timp ce citim Cartea Zohar, astfel încât Congresul să aibă loc în cel mai bun fel?

Răspuns: Pregăteşte-te. Dacă eşti pe cale să te duci la un eveniment minunat, plăcut, atunci te pregăteşti dinainte. Îl anticipezi şi te bucuri de iluminarea care va veni în viitor. Şi primeşti o mare inspiraţie din asta.

De aceea, cu cât ne apropiem de Congesul mondial care se va ţine în New Jersey, trebuie deja de acum să ne pregătim. Totul depinde de pregătirea dorinţei, Ce plănuiesc în ceea ce priveşte corectarea? Ce vreau? Ce voi realiza din asta? Cum vreau să apar acolo? Trebuie să îmi imaginez toate acestea în detaliu, ca şi cum aş fi deja acolo. De aceea, trebuie să punem la dispoziţie pe website toate melodiile, precum şi tot ceea ce se va întâmpla în timpul programelor culturale şi a celorlalte evenimente, astfel încât oamenii să devină familiari cu ele, să le înţeleagă şi deja să fie în stare să îşi imagineze cum vor fi.

Un copil creşte imaginându-şi viitorul şi după aceea acesta devine adevărat. Dacă o persoană nu experimentează această dorinţă tot timpul, dacă nu creşte dorinţa sa şi chiar să îşi facă griji şi sa îi fie teamă, atunci nu câştigă nimic. Trebuie deja să aşteptăm cu îngrijorare, întrebându-ne, Cum se va întâmpla asta? Când? În ce fel? Cum voi fi inspirat? Cum voi participa?

Acestea sunt necesare pentru a creşte. Dacă copiii nu primesc inspiraţia către viitor de la natură, nu vor fi în stare să crească. Dar pentru noi, această inspiraţia este dată ca liberate de alegere. Vrei să creşti? Atunci găseşte o cale să primeşti măreţia scopului de la mediu şi apoi vei creşte. Nu este nicio altă metodă! Dacă nu învăţăm din exemplul copiilor mici, dacă nu implementă aceste acţiuni în practică, atunci ar fi păcat că lăsăm vieţile noastre să se irosească.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Majoritatea oamenilor sunt consternaţi la gândul că nu au liber arbitru în lumea noastră. Cum trebuie să îi abordăm?

Răspuns: Este adevărat, deoarece dacă nu există liber arbitru, nu există nici persoana. Nu este o persoană ci o păpuşă mecanică, o marionetă. Şi nu contează dacă asta vă include şi pe voi: O persoană vede în asta atitudinea voastră către ea. Voi discutaţi de fapt despre propria voastră non-existenţă.

Dar noi vorbim aici despre omnipotentul sistem al naturii, unde totul este guvernat de legi absolute. Chiar dacă nu aducem înţelepciune Cabala în asta, gândiţi-vă logic, de unde ar putea apărea liberatea în această lume? Ce este libertatea, dintr-o perspectivă globală? Sunt acţiuni aparent spontane, chiar dacă nu este cazul? Sau sunt nişte dorinţe neaşteptate care de fapt sunt condiţionate de viaţa care dă forţă?

De unde încep acţiunile mele? Cât despre mine, nu văd ce anume declanşează evenimentele din viaţa mea, gândurile şi dorinţele mele. Din ce adâncimi interioare iau naştere diferitele impulsuri din mine? Deodată, eu tânjesc după ceva. De unde a venit acest impuls?

Dacă găsesc sursa lui, mi-ar fi clar că nu sunt eu cel care alege şi că acest tip de impuls este declanşat în mine de către natură. Dar omul nu are acces la ce se află deasupra nivelului la care natura ia deciziile. El primeşte gânduri gata create, dorinţe şi acţiuni care derivă din acţiunile naturii.

La acest nivel, noi asociem omului un anumit nivel de independenţă, deoarece el este cel care are o dorinţă sau un gând. Pe baza acestei premise şubrede, noi vedem o persoană ca o fiinţă autonomă.

Evident, este total greşit. Dacă vedem imaginea integrală, nu găsim nici cel mai mic motiv să judecăm o persoană sau, din contra, să îi arătăm milă. Ne-am simţii toţi ca roţi dinţate controlate de forţa generală. Acelaşi lucru este descris şi de înţelepciunea Cabala.

Atunci unde este liberul arbitru? El se găseşte în abilitatea mea de a prelua conducerea de la forţa superioară care pune în mişcare întregul sistem. Pot guverna în locul ei, în alianţă cu ea.

În măsura şi cu acceptul meu, preiau conducerea funcţiilor şi încep eu însumi să activez sistemul.

Ce este în asta pentru mine? Procedând astfel, obţin liberatea şi autonomia. Iau exemplu de la forţa superioară, cer asistenţa de la ea şi astfel iau parte la justificare. Această oportunitate este valabilă pentru mine datorită spargerii: îmi prezintă liberul arbitru în treimea din mijloc a Tifferet, în punctul din mijloc, o foarte delicată stare intermediară. Din acel punct pot cere să iau locul Creatorului.

Astfel obţin autonomia. Şi nu este nimic altceva pe care să pot chema de unul singur.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din „Principiile educaţiei globale”: chiar şi atunci când începem să fim independenţi, în viaţa adultă, percepţia noastră despre lume este un produs finit compus din trei elemente: „materia”noastră (trăsăturile şi înclinaţiile genetice individuale) şi doi factori care formează această materie după felul lor: educaţia pe care am primit-o şi influenţa mediului. Niciunul din noi nu are alegere liberă, nici în deciziile pe care le luăm nici în evaluarile pe care le facem în viaţă.

Întrebarea este, în ce măsură suntem conştienţi de asta. Realizăm că suntem prinşi în reţeaua acestor forţe? Nu suntem liberi în gandire sau intenţie. Nu avem nicio libertate nici măcar în înţelegerea acestui fapt.

Începem să recunoastem lipsa de alegere liberă ca rezultat al disperării. Nu este nici mai bine nici mai rău deaoarece vorbim de natură. Dar ce putem descoperi exact în afara acesteia?

Mai întâi, de ce suntem aduşi să înţelegem prizonieratul nostru? Este ca şi cum ar trebui să vrem să ieşim din el. Poate avem o astfel de şansă.

Aici, factorul principal este cât de tare reacţioneză persoana la libertate, cât de bine înţelege ea că este controlată de diverse impulsuri şi cât de hotărâtă este să se elibereze de ele, să câştige o putere sigură şi nouă, să se uite obiectiv, din afară la sine şi să se ridice peste natura sa. Dar încă o dată, să se ridice către ce? Către o altă natură care să-l controleze?

Această întrebare nu este pentru toţi. Nu foarte mulţi oameni în lume se întreabă şi caută răspunsuri la ele. De aceea noi putem să tragem o linie clară între „uman” şi „animal”. „Animal” nu este o etichetă, este un nivel de dezvoltare. O persoană trăieşte cum îi dictează lui sau ei societatea care la rândul sau nu este liberă. Grădiniţa, profesorii la şcoală, părinţii şi media, cei care manevrează opinia noastră, nici ei, de asemenea nu au alegere liberă. Toate sistemele, fie ele interne sau externe sunt declanşate, nu acţionează autonom. Prin urmare, nu merită să vorbim despre ele.

Eu îmi caut misiunea mea individuală, care este deasupra scurgerii acestui flux al vieţii, nu are rost să caut logica în buclele şi spirele lui. Acestea sunt lipsite de sens şi eu nu am să găsesc nimic în ele în afară de forţele naturii care guvernează întreaga umanitate şi întreaga creaţie, incluzând toate părţile ei, peste cursul întregii istoriei a omenirii. Asta nu a oferit libera alegere nimănui.

Este o pierdere de timp să studiezi ceva total nefolositor. În general, astfel vede Înţelepciunea Cabalei lumea noastră. Nu este aroganţă. Într-adevăr noi credem că noi activăm ceva forţe şi legi, impunând nişte reguli de comportament astfel încât viaţa să poată fi mai comfortabilă. Presupunem că făcând legi noi sau construind maşini noi, vom face lumea un loc mai bun.

O facem fără să fim coştienţi că suntem controlaţi. Dorinţa de a fi liberi şi de a avea o viaţă mai bună nu este o expresie a libertăţii, ci mai degrabă un simplu imbold intern cauzat de un proces condus de Sus. Astfel, minciunile sunt construie peste minciuni. Chiar şi admiţând prizonieratul nostru, suntem obligaţi să efectuăm anumite acţiuni care par a fi autonome, şi care, de fapt, nu sunt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 Principiile educaţiei globale.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În natură nu este nicio libertate care a apărut din nimic. Natura este un sistem de legi și nimic in ea nu poate sta în afara legii.

Suntem controlați de două forțe: primire și dăruir. Libertate este atunci când ești capabil să suplimentezi acțiunea unei forțe cu cea a celeilalte și, stând între ele, să înțelegi realitatea care le-a unit pe amândouă.

Trebuie să aleg întotdeauna sub ce influență să fiu, sub controlul cărei forțe. Trebuie să fie ori una ori alta: forța dăruirii sau cea a primirii.

Mai mult, pentru a putea câștiga autonomie, nu vreau să fiu dominat de niciuna dintre ele. Pe de o parte, Faraonul îmi spune: Cine este Creatorul pentru mine, de ce trebuie să îl ascult? Dar, pe de altă parte, trebuie să îl păstrez pe Faraon in tact, chiar dacă mă păstrez la distanță. Mă îndepărtez de el pentru a putea obține și cea de a doua forță. Înainte, eram sclavul Faraonlui și acum am devenit sclavul Creatorului.

Fac toate acestea pentru ca, la final, să pot atinge punctul de mijloc dintre ei. Este privit ca treimea din mijloc a lui Tifferet, Klipat Noga (carapacea Noga). Aici este locul unde măsurile care țin binele și răul ajung în echilibru. Stau în miloc și nici Creatorul, nici Faraonlul nu mă controlează: eu conduc peste amândoi. Această stare este descrisă prin Copiii mei m-au învins.

Acesta este un echilibru subtil pe care o persoană trebuie să îl atingă la fiecare grad spiritual. Aliniem două forțe, două lini, dreapta și stânga, judecată și milă și astfel avansăm în linia de mijloc.

Astfel, munca mea se regăsește în găsirea ambelor forțe ale Faraonului, înclinația rea și forța Creatorului, înclinația bunaă, în starea animală prezentă, oarbă. Le plasez una în fața alteia, deoarece Creatorul spune: Vino la Faraon pentru că i-am îngreunat inima. Atunci când înclinația rea crește, Creatorul crește și el în ochii mei și se arată în spatele Faraonului. Apoi amândoi se vor dezvălui în mod egal în punctul meu din inimă și acest punct va primi liberate, puterea asupra ambelor forțe.

Acest lucru trebuie să îl realizez. În acest punct al meu, între înclinațiile bune și rele, în treimea din mijloc a lui Tifferet, îmi găsesc în sfârșit libertatea. Și aceste este adevăratul meu Sine. Din punctul care apare la fiecare grad spiritual, construiesc linia din mijloc, linia omului din mine, până când ating Infinitul.

În lumea Infinitului, ne creăm starea noastră autonomă, care este de 620 de ori mai puternică, datorită faptului că folosim din plin aceste două forțe. Aceasta este metoda corectă pentru a folosi forțele Creatorului și Faraonului care conduc în natură. Și omul este capabil să îndeplinească asta.

Din partea a patra a Lectiei de Cabala 3/17/2011 despre Principiile Educatiei Globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→