Tora, Exodul, 02:23: ”S-a întâmplat, în această perioadă lungă de timp, că regele Egiptului a murit.” Ar trebui să înțelegem că trebuie să privim în interior, nu în exterior, în afara noastră. Este Faraon al meu și Egiptul meu și totul se află în interiorul meu. Este Faraon al meu și Egiptul meu și totul se găsește în interiorul meu. Totuși, vreau să construiesc un nou eu în interiorul meu și pentru asta, trebuie să muncesc dur și să ucid anumite dorințe în interiorul meu și să le fac să intre în coliziune unele cu altele.

Imaginați-vă starea Moise, o mică scânteie de dăruire care a crescut în imensul ego numit palatul lui Faraon. Vine timpul când regele Egiptului moare și sunt în starea în care ego-ul meu moare în final. Înțeleg că nu există nici un folos și vreau să fiu liber de asta dar, în același timp, nu pot. Văd că acest ego este mort. Vreau să scap de asta dar nu știu cum să mă eliberez de el.

”Că regele a murit” înseamnă că ego-ul a încetat să existe, la fel cum oamenii mor în această lume. Încetează să existe în ochii mei, în estimarea mea, și el își pierde controlul asupra mea. Nu mai vreau să fiu sclavul său! El mă domină mereu dar este deja împotriva voinței mele. În ceea ce mă privește, el moare așa cum mari lideri o fac și nu mai țin cont de el.

Nu pot să fiu încă liber de controlul său, dar nu mai consider că este mare și nu mai accept să-l respect și să-i fac capriciile. Nu mai sunt sclavul lui fidel.

Priviți lumea și cum încearcă oamenii și fac totul pentru ego-ul lor. Dacă ar ști că este un străin pentru ei. Dacă ar înțelege și ar vedea că ei muncesc pentru un mincinos care ia de obicei tot ceea ce ei câștigă seara prin munca lor grea. O persoană încearcă și face eforturi, dar 99% din fructul muncii sale îi este furat de Faraon care nu îi lasă decât firimituri mizere astfel încât să nu moară și să continue să muncească zi după zi.

Totul este aranjat și organizat în jurul unei persoane. Televiziune, publicitate, presă și alegeri funcționează pentru ca să o facă un sclav care nu are nici un mijloc să scape. Dar, puțin câte puțin, o persoană începe să înțeleagă că este un sclav și asta este ceea ce se întâmplă națiunii israeliene. O persoană își dă seama că trebuie să se elibereze și să scape din acest cerc vicios, dar ea nu știe cum.

Asta este asemănător situației noastre actuale; realizăm că, dacă vom lăsa lucrurile așa cum sunt, ne vom îngropa în ego-ul nostru, dar nu știm cum să scăpăm. Avem nevoie de forța lui Moise!

Din kab.tv, ”Capitolele Torei cu Shmuel Vilozny”, 15.12.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Considerați poruncile pe care Moise le-a dat evreilor ca cheia păcii interioare, echilibrul între altruism și egoism?

Răspuns: Desigur. Cea mai importantă dintre ele, ”iubește aproapele ca pe tine însuți”, este fundamentul întregii Tora, care este un ghid pentru realizarea acestei condiții. Din păcate, cei care se consideră credincioși practicanți, observând Tora, nu urmează mereu acest obiectiv.

Întrebare: Poruncile pe care Moise le-a transmis nu include decât acțiuni corecte și avertizează să nu le comită pe cele rele. Dar nimic nu este spus despre recompensă.

Răspuns: Nici o recompensă nu ar trebui să fie cerută pentru îndeplinirea poruncilor. Dacă doriți să vă iubiți aproapele și să-l tratați bine, trebuie să o faceți fără nici o condiție. Apoi, satisfacția interioară pe care o veți primi va fi recompensa voastră.

Din programul ”Opinie specială”, 17.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este spus în Cartea Zohar, că Moise a cerut mila Domnului după moartea fiilor lui Aaron…dacă cei care trăiesc în această lume se vor pocăi și se întorc la Tine, cine îi va binecuvânta? Sfântul, binecuvântat fie El, i-a răspuns: ”Ce Îmi spui tu? Spune asta fratelui tău Aaron, deoarece el a fost recompensat cu binecuvântarea de sus și de jos, deoarece el este elementul realizării milei”.

De fapt, contactul cu Creatorul se face prin atributul numit un preot (Cohen Aron) al unei persoane.

O binecuvântare este coborârea Luminii Superioare pentru a corecta o persoană. Lumina nu poate trece decât prin Aaron, preotul, ceea ce înseamnă prin această ierarhie. Nu poate să fie altfel. Este imposibil să se vină în contact cu Creatorul în altă manieră.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 06.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Rabash, ”Trei rugăciuni”: Când Moise a venit să vorbească ”în numele Tău”, ceea ce înseamnă că ar trebui să muncească pentru binele Creatorului, ”răul a ajuns la acești oameni”, adică ei au devenit mai răi. Asta înseamnă că, înainte ca Moise să vină să le vorbească, a fost nevoie să lucreze doar pentru iubirea cerului, erau angajați în lucrarea lui Dumnezeu și credeau că erau drepți.

Ei au avut puterea și energia pentru a munci pentru că era clar pentru cine munceau. Dar, după ce Moise a venit cu mesajul că era nevoie să muncească în scopul de a dărui, au devenit răi. Astfel, pentru ei, era de preferat să nu se angajeze în munca ”Lo Lishma”.

Vedem că mulți oameni care vin să studieze simt forța, dorința și motivația egoistă. Asta continuă până când ei sunt impresionați de munca reală și înțeleg că asta trebuie să fie total deasupra egoului și împotriva lui.

Atunci puterea lor dispare. Până atunci ei erau aprigi, determinați și plini de energie și brusc, totul dispare și pierd puterea de a face ceva. Cu ce energie pot munci, cu ce carburant? Apoi, cu toții cad și doar cei care pot avansa trăgând puterea dăruirii și cei care sunt pregătiți pentru acțiuni în scopul de a dărui pot trece la un alt combustibil, la energia dăruirii.

Întrebare: Care este combustibilul alternativ de dăruire?

Răspuns: Combustibilul de dăruire este respectul pentru Creator, măreția Superiorului. Prin urmare, trebuie să simțim măreția grupului, măreția profesorului și a tuturor cabaliștilor din trecut, și apoi măreția Creatorului.

Constant, trebuie să muncim asupra acestei grandori și asupra aprecierii sale și prin asta, vom putea primi puterea de a avansa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 22.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că se termină cei șapte ani de belșug și încep șapte ani de foamete?

Răspuns: Șapte ani de belșug se referă la spiritual și nu la material. La începutul studiului, omul se bucură să găsească prieteni, cursuri, un Rav, un scop. Toate astea îi luminează viața , este fericit, plină de energie și pregătit pentru tot soiul de explorări.

Apoi, omul trebuie să înceapă să înteleagă în interior, că avansarea sa depinde de conexiunea cu ceilalți. Cei șapte ani de belșug în exil – nu este o stare simplă. De fapt, persoana nu a intrat încă in Egipt. Cei șapte ani de prosperitate încep atunci când omul înțelege că trebuie să avanseze îndeplinind toate condițiile menționate de cabaliști și să fie de acord cu ele.

Este pregătit să se conecteze cu ceilalți, să studieze, să participe la diseminare și înțelege că nu va putea atinge lumea spirituală decât în interiorul unității. Asta înseamnă că Iosif i-a adus înapoi pe toți frații lui, fiii lui Iacov, în Egipt.

Nu este altă cale. Nu sunt mai multe căi, deoarece există o singură lege în conformitate cu Lumina și dorința: totul este definit prin cele patru grade ale Luminii Directe și nu poate fi altceva.

Întrebare: Dacă în acest moment mă simt bine și mă aflu în perioada celor șapte ani de abundență, ce trebuie să fac: să doresc ca această perioadă să se termine repede și să apară cei șapte ani de foamete?

Răspuns:  Există un singur lucru spre care să aspirăm – realizarea a ceea ce este scris aici – a ne regăsi în interiorul unității noastre, însoțiți de studiu, diseminare, îndreptând toate eforturile noastre spre a mulțumi Creatorul.

Gândiți-vă că unitatea și Iosif vă vor duce în Egipt. Iosif – este punctul conexiunii noastre – Sfira Yessod. Atunci când, după toate cercetările voastre și încercările de a evita conexiunea veți conștientiza și veți începe să vă conectați, adică să corectați sufletul vostru, atunci vă veți găsi în Egipt.

Frații lui Iosif ajung în Egipt doar în momentul în care foametea începe în țara Canaanului, adică ei nu mai pot să avanseze. Fiecare dintre ei a crescut, dar creșterea lor ulterioară este posibilă doar cu uniune. Este similar cu ceea ce se petrece în lumea noastră, care pentru o lungă perioadă de timp s-a dezvoltat în egoismul său, a atins o abundență totală și în prezent, nimeni nu mai știe ce să facă.

Acum doar uniunea generală poate salva lumea, dar noi vedem cât este de dificil de realizat.

Va trebui să trăim experiența foametei în lumea materială și spirituală, după care vom fi pregătiți să ne unim. Coborârea în Egipt – este drumul spre uniune, care este neplăcut proprietăților intrinseci ale oamenilor în general. Frații acceptă propunerea lui Iosif cu multă ezitare și cu multe temeri.

Nu au nici o dorință de a merge în Egipt, deoarece asta îi obligă să devină un singur popor, un singur grup, o familie consolidată și unită, deoarece ei vor să se afle printre egipteni. Cu alte cuvinte, trebuie să fim pregătiți să muncim în așa fel încât, conexiunea noastră vine din dorința de a dărui.

Yessod – este un punct care atinge Malchut și nu este capabil să dăruiască decât atunci când toate proprietățile, Sefirot precedente, se adună în el. Ne întrebăm dacă suntem într-o astfel de stare sau nu? Avem dorința de a ne conecta pentru a avea capacitatea de a dărui, astfel că acest spațiu Malchut se deschide între noi?

Este vorba despre un grup numit ”fiii lui Iacov” care se îndreaptă și care avansează spre calitatea de dăruire. Ei nu vor să intre în Egipt, dar sunt forțați să se afle în aceste stări. Dar, obiectivul trebuie să fie mereu același de-a lungul drumului: dobândirea calității de dăruire, interconectarea în interiorul căreia revelăm Creatorul și simțim că îi aducem Lui plăcere, realizând astfel fuziunea noastră cu El.

La toate întrebările voastre nu pot răspunde decât un lucru: faceți un efort pentru a ieși din Egiptul vostru și veți vedea că veți ajunge acolo.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, articol din Cartea Shamati, 09.04.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul (Ki Tissa), 33:12-33:13 : Moise spune Domnului: “Tu îmi spui: “Fă să înainteze acest popor”, fără să-mi spui cine vrei să mi se alăture. În plus, Tu mi-ai spus: “Eu te-am remarcat în mod special şi ai câştigat favoarea Mea”. Ei bine, dacă am câştigat favoarea Ta, binevoieşte să-mi dezvălui căile Tale pentru ca să Te cunosc şi să mai merit bunăvoinţa Ta. De asemenea, gândeşte-Te că această naţiune este poporul Tău!”

O persoană înţelege că trebuie să aducă toate atributele sale către Creator. Prin aceste atribute ea formează imaginea Creatorului în ea. Creatorul nu are imagine şi El se dezvăluie doar în interiorul unei persoane. Prin urmare, o persoană este numită Adam, cineva care a atins o asemănare cu Creatorul.

Moise le păstrează, realizând că toate atributele sale sunt necesare pentru a realiza această imagine. În stările precedente ne agăţăm puternic la toate atributele noastre egoiste dar, când ajungem la recunoaşterea faptului că sunt opuse Creatorului, dorim să ne debarasăm de ele. Totuşi, când simţim că ele sunt esenţiale pentru asemănarea cu Creatorul, începem să le preţuim.

Este motivul pentru care Moise se roagă atât de avid pentru poporul său, adică pentru toate atributele egoiste, pentru că altfel, nu poate realiza o imagine completă. Creatorul corupe (cumpără) o persoană cu promisiunea de a distruge jumătate din atributele sale egoiste deoarece, pentru a se asemui complet Creatorului, este suficient ca ea să corecteze jumătate dintre ele.

Dar, o persoană nu trebuie să se oprească, desigur, deoarece graţie atributelor sale cele mai egoiste, ea poate încânta Creatorul devenind ca El.

Din kab.tv, “Secretele Cărţii Eterne”, 16.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Torah, “Exodus” (Ki Tissa), 32:28-32:29: Conform spuselor lui Moise, fiii lui Levi au infaptuit, in acea zi in care trei mii de oameni au cazut din randul oamenilor. Iar Moise a spus “Initiaza-te astazi intru Domnul, pentru fiecare om cu fiul sau si cu fratele sau, astfel incat El sa daruiasca o binecuvantare asupra ta, in aceasta zi”.

Este spus despre anularea dorintelor egoiste a cuiva, ca indiferent de cat de mult spera persoana, ea nu ramane cu absolut nimic. Deasemenea este vorba de a-l urma pe Moise, care actioneaza singular de dragul daruirii. Calitatea numita “Moise” ne inalta deasupra realitatii noastre obisnuite si ne invata cum sa o schimbam, deoarece totul trebuie sa lucreze de dragul spiritualitatii, a daruirii si a grijii pentru ceilalti.

Ar trebui sa ne dedicam vietile, celorlalti. Trebuie sa ne straduim necontenit si sa ne angajam in autoanaliza, cu scopul  de a gasi grauntele egoiste care trebuiesc corectate. Este o munca imensa si obositoare, care ne macina precum o moara, si astfel ne altereaza. Este extrem de complicat sa fim presati in mod constant, intre pietre de moara grele, care ne taie de vii; mai mult, noi suntem aceia care ar trebui sa invartim pietrele de moara, cu propriile maini si astfel sa admiram aceasta munca

Totusi, aceste eforturi sunt necesare pentru a ne acorda la daruire si iubire. Indata ce administram corect autocorectarea, catre daruire si iubire, totul se transforma intr-o mare placere, in timp ce atunci cand deviem, chiar si putin doar, se transforma intr-o cumplita calamitate. Detasandu-ne de noi, incepem sa percepem stadiul superior; daca noi cadem, imediat cadem inapoi spre propriul egoism.

Prin toate mijloacele posibile, sa avem un indicator clar al muncii spirituale este extrem de benefic, dar nu este usor sa atingem aceasta, deoarece propriile senzatii, perceptia si abilitatea de a ne analiza trecutul, prezentul si viitorul, sunt “rastalmacite”. Traim in mod constant intr-un stadiu de viziune neclara: “Unde suntem? Ne aflam in proprietatea ‘de dragul nostru’ sau in stadiul ‘de dragul celorlalti’?” Si facem continuu clarificari interioare.

Din emisiunea KabTV “Secretele Cartii Eterne” 9/11/13

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Tora , „Exodu” (Ki Tissa) , 32:19-32:20: S-a întâmplat atunci când el s-a apropiat de tabără, a văzut viţelul şi dansurile, care au aprins mânia lui Moise, iar el a aruncat tablele din mâinile sale, sfărâmându-le la poalele muntelui. Apoi a luat viţelul , l-a ars în foc şi a dat  l-a]  copiilor lui Israel să bea .

Mai întâi, Israel a trebuit să meargă în Egipt cu Iacov şi fiii săi şi, deşi au avut o viaţă bună, au simţit că erau sclavi în Egipt, deoarece nu a fost casa lor  Când au făcut viţelul de aur era acelaşi Egipt  dar a fost deja dorit  Ei au vrut să se dezvolte în conformitate cu exemplul din Egipt şi au vrut să îşi construiască o stare minunată, fără ajutorul Creatorului; au construit un viţel de aur.

Prin urmare, orice figuri sau imagini pe care le aflăm la diverse culturi sau societăţi, reprezintă personificarea pentru viţelul de aur. O persoană îşi construieşte un idol fizic pentru a se închina la ea. Este total opus din punct de vedere cabalistic, dar în fiecare religie şi credinţă, până în ziua de azi, există idoli la care se închină toată lumea .

O persoană trebuie să aibă ceva care este sacru, el trebuie să ţină la ceva ca un copil care se joacă cu o jucărie. Nu poate exista fără ea, deoarece tot ce este dincolo de materie este dincolo de înţelegerea lui. El trebuie să aibă anumite imagini. Astfel, a fost întotdeauna un conflict puternic asupra întrebării dacă ar trebui să construiască un templu fizic sau nu, dacă avem nevoie de un rege în acest stat sau nu. Un rege se referă la o monarhie şi de Providenţa superioară este şi ea o monarhie .

De ce avem nevoie de toate astea? Este o împlinire foarte delicată al structurii sociale, astfel încât societatea va tânji numai în sus şi doar acţiunile vor rămâne jos, ceea ce înseamnă că tot ceea ce ar trebui să fie este doar intenţia.

Deci, o persoană trebuie să  distingă în mod constant între faptul că spiritualitatea ar trebui să fie în aer şi nu într-o formă fizică, în timp ce corporalitatea ar trebui să fie exprimată numai în acţiuni care să ne îndrepte unul asupra celuilalt. Apoi va rămâne numai dăruirea reciprocă, până la revelarea absolută a iubirii şi conexiunii dintre noi. Dacă oamenii acţionează în acest fel, vor stabili templul în conexiunea dintre ei, în care îl vor descoperi pe Creator.

Abia acum, după ce omenirea a trecut prin toate nivelurile evoluţiei sale istorice, putem explica treptat la oameni cum să renunţe la toate semnele exterioare .

Corpul nu există. Nu există decât dorinţa, pe care trebuie să o conectăm şi  atunci vom fi în stare să descoperim în noi, între noi, în zona neutră, în conexiunea dintre noi, noul atribut numit Adam ( o fiinţă umană ), şi în ea vom descoperi Creatorul, forţa care ne-a creat şi care ne aduce la viaţă. Este un proces de maturizare mare prin care trece o persoană.

Trebuie să păstrăm toate simbolurile despre care ne vorbeşte Tora în spiritualitate şi nu ca o împlinire corporală: steagurile, bannerele, cortul întâlnirii, cortul de asamblare, etc. Pentru a reuşi asta, trebuie să ne conectăm. Pe de o parte, conexiunea te protejează, iar pe de altă parte tu protejezi conexiunea. Toată lumea susţine pe toată lumea în această tânjire spirituală, acesta fiind tocmai motivul pentru conexiunea dintre noi în cazul în care toată lumea îşi face griji pentru toată lumea.
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV lui 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Moise este punctul din inima, functia unui ghid spiritual pe care o persoana o urmeaza. Cand aceasta caracteristica dispare din sentimentele unei persoane, el are nevoie de o baza solida, care este vitelul de aur. Aur, (Zahav) – “da-mi aceasta” (Ze Hav), este ceea ce exista cu siguranta, si asupra caruia el are control. Acesta este un metal pretios continand imensa putere a Creatorului; dar noi o folosim intotdeauna cu egoul nostru, doar pentru a insfaca ceva cu putere, pentru a dobandi siguranta personala, securitate materiala si asa mai departe.

In principal, toate acestea au fost luate din Egipt. Toata cunoasterea, tot ce satisface egoul si ii da persoanei siguranta, este baza faraonului. De aceea el s-a opus Creatorului si i-a spus lui Moise: „Cine te va conduce sa inaintezi pe aceasta cale? Sunt ori eu, ori Creatorul”. Cu alte cuvinte, fie ca procedezi „in interiorul motivului”, fie te inalti cu daruire si iubire, fie cu receptie sau daruire.

Ce inseamna sa faci o statuie a vitelului de aur? Aceasta s-a infaptuit odata, precum Shevirat ha Kelim, spargerea sufletului colectiv. Si dupa aceasta, o persoana descopera parti ale sale in interioul ei: o alta parte, inca una si tot asa.

Spargerea vasului a avut loc cand un imens ego spiritual a fost revelat. Crearea vitelului de aur este o activitate prin  care persoana face o forma din acest ego, si care-si imagineaza ca il va face sa inainteze. Cu asta, munca sa spirituala a fost deja descoperita, si intre timp este impura, opusa Creatorului.

Nu este nimic teribil in asta, cu exceptia unui singur lucru: persoana se indreapta in directia opusa, dar intre timp nu a intalnit suferinta care il va transforma. In principal, totul se rezuma la a alege calea cea mai usoara, cea mai scurta si mai rapida, si nu la poticnirea in fata loviturilor si la invatarea din ele.

Din emisiunea KabTV “Secretele cartii Eterne” 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Tora , ” Exodul ” (Ki Tissa) , 32:20: Apoi a luat viţelul, l-a ars în foc, l-a sfărâmat într-o pulbere fină, a împrăştiat-o pe suprafaţa ape , şi a dat [- o la] copiii lui Israel să bea.

Aceasta poate fi comparată cu metoda de a face un antidot pentru o anumită otravă folosind o mică parte din aceeaşi otravă. Fiecare medicament este otravă, dar nu fiecare otravă este un medicament. Ceea ce a făcut Moise a fost remediul pentru naţiuna israeliană. Moise nu se gândea la distrugerea naţiunii, ci la vindecarea acesteia şi la pregătirea unui vaccin din viţelul de aur .

Viţelul (ego-ul) trebuie să fie de fapt sfărâmat în praf, astfel încât acesta să-şi piardă forma, figura şi se va regăsi în fiecare într-o putere şi intensitate mai slabă.  Prin urmare, este imposibil de să ne descurcăm fără viţel. Trebuie să existe otravă, astfel ca toată lumea să ştie de ce ar putea să moară şi cum să fie vindecată.

Nu este o pedeapsă, ci un leac. Deci, nimeni nu trebuie să se teamă de viţeii de aur. Va veni timpul când puterea va fi dezvăluită, abilitatea şi disponibilitatea de a sfărâma ego-ul în pulbere şi a începe remediul pe drumul cel bun. Leacul pentru orice boală este progresiv, mai ales în acest caz .

Noi trebuie să înţelegem unde suntem, încotro ne îndreptăm, în ce constă procesul de vindecare şi, mai presus de toate, ce înseamnă să fii sănătos. Acesta este întregul proces de educaţie internă.
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Torah - Niciun comentariu→