Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Introducere în Cartea Zohar”, articolul “Tora şi rugăciunea”, articolul 183: Şi dimineaţa, când se ridică din pat, el trebuie să binecuvânteze Stăpânul său, să meargă în casa Sa şi să se încline înaintea palatului Său, cu o mare teamă. Şi apoi, el trebuie să se roage rugăciunea lui.

Este clar că nu se vorbeşte despre trezirea corpului fizic din somn. Dimineaţa este o stare în care un nou spirit atinge o persoană după integrarea într-un grup, din studiu, ateliere şi conexiunea la ceilalţi. Nu există alt mod de a primi forţa spirituală decât de la mediu. Dacă ea încearcă să meargă mai profund în grup şi să se integreze cu prietenii, ea poate să tragă forţele de acolo.

Şi, acest grup poate fi mic la început. Cu alte cuvinte, ei nu au nevoie să reveleze forţele superioare, nu este important. Dacă o persoană ştie cum să intre şi să se integreze în ei, va primi forţa pentru a avansa, ca în exemplul cunoscut al lui Rabbi Yosi ben Kisma.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a alege prietenii?
Răspuns: Alegerea prietenilor înseamnă că trebuie să fac tot ce pot pentru a mă apropia de ei la un moment dat. Alegerea nu înseamnă că eu decid ce îmi place şi asta-i tot. Este spus: “Cel care alege un mediu mai bun de fiecare dată”, pentru a continua să avanseze.

Noi nu privim corpul fizic în munca spirituală, ci numai interioritatea şi, dacă o persoană se schimbă în fiecare zi, este o nouă persoană. Se pare că mi-am ales un nou prieten în fiecare zi, o nouă societate, deoarece se schimbă de la un moment la altul. O zi se referă la o schimbare deci, avansez constant muncind cu prietenii, strângând legătura dintre noi, ceea ce înseamnă că, am ales prieteni puternici şi un mediu mai bun de fiecare dată. Nimic nu se schimbă fizic şi văd aceleaşi chipuri în jurul meu, dar interioritatea lor se reînnoieşte constant şi mă întăresc prin toate schimbările pe care amândoi le-am experimentat.

Poate părea să aibă schimbări pozitive sau negative de fiecare dată. Totuşi, simt o lipsă de respect deoarece înclinaţia mea rea continuă să lucreze şi se reînnoieşte constant. Deci, de fiecare dată simt un refuz care este mai puternic decât înainte şi se pare că prietenii nu sunt demni şi că ei au multe lipsuri. Automat nu-i respect şi deci, trebuie să mă împingă să-i iubesc din nou, de fiecare dată.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Am înţeles că trebuie să mă rog în legătură cu satisfacerea dorinţelor prietenului meu. Totuşi, cum pot ştii care sunt dorinţele lui?

Răspuns: Trebuie să îţi vezi prietenii ca pe cei mai mare din generaţie, care sunt conectaţi unul cu celălalt într-o singură reţea corectată, fără defecte. Eu sunt singurul care încă există în afara acestei minunate conexiuni şi trebuie să mă unesc cu ei, să sprijin conexiunea lor cât de mult posibil.

De aceea, trebuie să vei dorinţa prietenilor ca dorinţa de a se conecta cu tine şi cu toată lumea. Asta este numită intrarea în reţeua conexiunii dintre ei, ca o celulă care se alătură unui organism unificat. Celelalte părţi ale organismului sunt deja conectate între ele în unitate şi armonie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Scrierile sociale, Shlavey HaSulam (Treptele scării), Articolul Privind Importanţa Prietenilor: Fiecare student trebuie să simtă că este cel mai mic dintre prieteni şi apoi va fi în stare să primească aprecierea măreţiei de la toată lumea. Asta pentru că cel mare nu poate primi de la cel mic şi poate fi şi mai puţin impresionat de cuvintele lui. Numai cel mic este impresionat de ceea ce apreciază cel mare.

Este spus despre asta: Am învăţat mult de la profesorii mei, mai mult de la prieteni şi mai mult de la studenţii mei. Cum poate cineva învăţa de la studenţi?

Dacă mă micsorez şi îi ridic pe ei în ochii mei, atunci prin ei sunt în stare să primesc. De fapt, în sufletele noastre noi toţi locuim într-un sistem unificat. De aceea Rabbi Hanina Ben Dosa, un mare Cabalist, a spus ca a învăţat cel mai mult de la studenţii săi pentru că a avut oportunitatea să se anuleze şi să se micşoreze înaintea lor.

Aşa facem şi noi în grupul nostru mare, integral, unde trebuie să apreciem în mod special pe aceia care lucrează din greu la auto-anulare, în ciuda faptului că de afară nu arată aşa. Această muncă este cea mai dificilă, deoarece este îndreptată exact împotriva egoului. Dar cu cât mă micşorez, cu atât mai mai mult primesc. Chiar şi în sensul egoist acest lucru merită.

În lumea de afară, suntem martori la acelaşi lucru: Fiind ocupaţi cu noi înşine, nu auzim  pe alţii şi nu învăţăm nimic. Sau în alt fel: Fiind aroganţi, nu învăţăm nimic de la nimeni. Dacă mă plasez deasupra altora şi îi dispreţuiesc, rămân gol.

Deci, renunţarea la sine este benefică chiar din punct de vedere egoist; este o condiţie prin care mă pot lega de grup. Dar, în timp ce în societatea egoistă îmi aplec capul pentru a primi de la ceilalţi cât mai mult posibil, în grupul nostru mă micşorez înaintea prietenilor pentru a primi influenţa lor spirituală, conştienţa măreţiei scopului şi a Creatorului, forţa care mă va ajuta să mă ridic deasupra egoismului. Aici se află diferenţa: În afară acţionez la fel dar cu un scop opus în minte.

Fiecare student trebuie să ridice în slăvi meritele prietenilor ca şi cum sunt cei mai mari din generaţie. Apoi, mediul îl va influenţa.

Pot primi numai de la un grad mai înalt. Deci, nu numai că trebuie să mă micşorez dar trebuie şi să ridic în ochii mei mediul, grupul şi prietenii.

Din Lecţia 5,  Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Una dintre legile lucrului în grup este foarte deosebită și pare extrem de egoistă: Trebuie să cultivăm invidia între noi. Este spus: Contorul invidiei crește înțelepciunea.

Trebuie să îmi invidiez prietenii dar cu un tip bun de invidie. Îmi doresc să îi văd pe toți mari și vreau să fiu ca ei. Nu sunt verde de invidie, pentru că nu vreau ca ei să își piardă avantajul. Din contra, vreau să devin egalul lor.

O asemenea invidie este chiar pozitivă și necesară. Merită cultivată în interior. Esențial, o abordare similară este acceptabilă egoismului nostru – doar nu depășiți granița dintre invidia bună și cea rea. Cum știu diferența?

Dacă invidiez pe cineva în mod negativ, nu iubesc acea persoană. Și invers, dacă am o invidie pozitivă, îl iubesc. Invidiindu-l pe celălalt într-un mod pozitiv, mă ajut să urc și să avansez deoarece îi percep influența în mod corect.

În Scrierile lui Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele Scării), articolul Grija deasupra Rațiunii, Rabash scria:

Invidia pe care o simte față de prieteni atunci când îi vede că au calități mai bune decât cele proprii. Îl motivează să obțină calitățile bune ale acestora, pe care  niciunul dintre cei care sunt geloși nu le au.

Astfel, prin societate, el câștigă noi calități pe care le adoptă văzând că ei sunt la un nivel mai înalt decât el și este invidios pe ei. Acesta este motivul pentru care acum poate fi mai mare decât atunci când nu avea o societate, deoarece prin societate obține noi puteri.

Uitându-se la prieteni, cineva trebuie să vadă calitățile lor bune din ei pe care el nu le are. Este un test foarte bun. Evident, nu ne uităm la ceea ce este în afară. Cineva este bun la cântat, altul la gătit, altul la programare, dar noi nu luăm aceste lucruri în considerare. Cheia este să vedem cât de multă inimă pun prietenii în scop și în mediu. El vrea să obțină spiritualitatea și pentru asta ar trebui să simt invidie.

Dacă văd asta în toți prietenii mei, chiar avansez către intrarea în lumea spirituală. Începe să te testezi: Ce simți față de mediu? Îți invidiezi prietenii înt-un mod pozitiv? Îi apreciezi? Dacă da, avansezi.

Dacă, totuși, încă nu ai pierdut disprețul, desconsiderarea față de ei și încă crezi că nu aceștia sunt prietenii cu care trebuie să te unești, ești chiar departe de scop. Fiecare respinge conform propriilor defecte, greșeli. Rabash scrie despre asta în alt articol din Shlavey HaSulam, Privind importanța Prietenilor:

Deci, dacă cineva vede ceva greșit în prietenul său, nu este un semn că prietenul său greșește ci înseamnă că greșeala este în el, adică pentru că el a întinat iubirea față de prieteni, a văzut greșeli în prietenul lui. Din toate cele mai de sus se desprinde faptul că nu trebuie să se îngrijească de corectarea greșelilor prietenului, pe care le vede în prieten, ci el însuși trebuie să își corecteze greșelile pe care le-a creat în iubirea prietenilor. Și atunci când se corectează el însuși, va vedea numai meritele prietenului și nu greșelile lui.

din lecția 5, Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când citim Zoharul, trebuie să ne concentram pe conexiunea dintre suflete, pentru că aici este exact locul unde spargerea s-a întamplat. Noi trebuie să ne imaginăm starea corectată în care noi atingem unitatea dintre suflete.

Sufletele sunt aspiraţia, dorinţa de a-l revela pe Creator. Fiecare persoană ce are această aspiraţie, trebuie să îşi dorească să o dezvolte prin conexiunea cu ceilalţi. Şi atunci el primeşte aceeaşi aspiraţie de la ei şi astfel el creşte.

Se ştie că, cu ajutorul urii, pasiunii şi a poftei de putere, noi putem fi impresionaţi, influenţaţi de aspiraţia prietenilor de a se uni cu Creatorul, de a-L dezvălui. Asta este exact ceea ce vrem să “cumpărăm” de la ei.

Aşadar, în timpul studiului, fiecare dintre noi doreşte să îşi ataşeze ei însăşi întreaga aspiraţie a grupului de a-L revela pe Creator. Asta e posibil numai prin unitatea dintre noi. Pentru că eu nu pot fura aspiraţia prietenului. Dar dacă mă conectez cu el, atunci fiecare din noi deja are forţa comună. Iar atunci, odată ce combinăm suficiente forţe, fiecare dintre noi poate ajunge la revelaţia Creatorului.

Cu toate acestea, o conexiune între noi nu poate apărea doar pentru că eu vreau să mă unesc cu aspiraţia prietenului meu. Eu nu am forţa de a mă conecta cu el. Am nevoie de Lumina care se realizeze această acţiune.

Noi suntem într-o stare de rupere, în care nu mai este nici o conexiune între noi. Îmi doresc ca această conexiune să reapară, iar apoi prin această forţă comună, să ating revelaţia. La asta trebuie să ne gândim când citim Cartea Zohar. Tot ce studiem în Zohar sunt doar formele corectate de conexiune dintre noi.

Din a doua parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 22.02.11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rolul prietenului intr-un sistem integral?

Raspuns: Rolul unui prieten este enorm si de nemasurat. Omul se ridica in masura in care el sau ea ii ajuta pe ceilalti sa se uneasca. Individul nu lucreaza niciodata direct pentru el insusi ci totdeauna prin ceilalti.

In lumea noastra, eu totdeauna imi urmaresc telul propriu: ma plasez pe mine si pe toti ceilalti in functie de calculul a ceea ce este mai bun pentru mine. Chiar daca trec peste zece oameni profitul trebuie sa se intoarca la mine.

In lumea spirituala nu este asa. Acolo, calculez cat de mult pot sa contribui pentru ceilalti astfel incat totul sa ramana in ei, nu in mine. „Eul” meu egoist eventual moare departe si ceea ce am investit in ceilalti (ca intr-o banca, doar ca va fi facut in conturile celorlalti nu ale mele) ramane. La sfarsit, cand ma inalt peste „eu” tot ceea ce am investit in ceilalti se intoarce la mine. Este ca si cum cred ca traiesc prin ei, ca o mama care traieste prin copiii ei si de care a are grija.

Lumea spirituala este fondata pe aceasta calitate materna: pe daruire, iubire, trecand de la sine spre exterior. Ca rezultat, incepem sa experimentam trairea personala prin ceilalti, si aceasta stare este perceputa ca fiind eterna si completa. Nu este dictata de propria existenta, incluzand corpul meu. Corpul poate si muri dar „eu” deja traiesc in dorintele celorlalti, cu alte proprietati.

Lectia a patra din Conventia de la Berlin 1/29/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris: „Sa nu ai incredere in tine, pina in ziua in care vei muri”. Atunci ce inseamna Arvut (garantia mutuala) daca nu pot avea incredere in mine sau in prieteni?

Raspuns: Evident, nu pot avea incredere in mine. Dar asta nu se refera la prieteni. Grupul nu e un ansamblu de oameni care doar au venit la lectie. Grupul este unitatea interioara dintre suflete.

Creatorul a creat dorinta (vointa de a primi placere, Kli) considerind „Lumea Infinitului” unde se afla sufletele. Aceste suflete sint conectate mutual intr-un sistem colectiv mare, un singur suflet, umplut cu lumina Infinitului.

Dar acest sistem este blocat fata de tine prin ascunderea ecranului, a filtrului prin care tu il vezi ca pe ceva corupt sau spart. In interior, este perfect si umplut cu Lumina Infinitului, dar in prezent tu il vezi distorsionat. Mai mult, in spatele urmatorului filtru, ti se pare totul chiar si mai corupt.

In total, de la primul stadiu, lumea Infinitului, pina la ultimul, lumea noastra corporala, sint 125 de grade sau filtre, ascunderi ale stadiului Infinitului. De aceea, va uitati la grup cu viziunea voastra corporala si ginditi: „Cine sint ei, pina la urma? Eu nu sint mai prejos decit ei! Sint ei cu adevarat uniti? Nu, nu sint. Doresc ei cu adevarat sa se uneasca? Nu, nu doresc. Inteleg ei cu adevarat ceva? Dati-mi grupul lui Rabbi Shimon; acolo as fi de acord sa fiu ca un copil in bratele lor! Si acestia…. Cine sint ei pentru mine?…”

Dar asta este incorect. Totul este determinat de atitudinea ta fata de prieteni. Daca o persoana „penetreaza” prin ei, dorind sa se conecteze nu cu ceea ce reprezinta si inteleg aceste corpuri materiale, ci mai degraba ii trateaza ca pe un grup ce e nascut din Infinit in uniune completa, atunci sarcina este indeplinita: el adera la acest stadiu perfect.

Deci ar fi putut Rabbi Yossi Ben Kisma sa nu fie cu discipolii lui incepatori? Doresc ei spiritualitatea in vreun mod inferior? Asta este suficient pentru el ca sa intre in starea spirituala prin intermediul acestora, unde ei toti sint unul, ca un singur om cu o singura inima, desi ei nu sint inca constienti de asta.

Asta se numeste mediul inconjurator, grupul. Totusi, eu insumi domiciliez in locul in care ma pot imagina. Atunci, ma vizualizez impotriva mediului inconjurator ideal, perfect, de la care pot primi orice. Si doar prin el pot dobindi taria.

De aceea, grupul nu este un ansamblu fizic de oameni, ci mai degraba proprietatea mea interioara spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfectiunea in Viata”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma gandesc la prieteni in decursul zilei daca simt ca ei nu se gandesc la mine?

Raspuns: Indiferent de ei, tu trebuie sa te conectezi la grup si sa accepti ideea ca ei toti, in fapt, se gandesc la tine. Astfel vei descoperi ca intr-adevar aceasta este situatia. Prietenii ti se vor revela la un grad superior. Ei pot fi oameni obisnuiti dar tu vei vedea ca, in interior, sunt cu totii uniti.

Totul depinde de tine, de cum ii percepi pe prieteni, si nu dupa constiinta lor de sine.

Din “Discutii despre Arvut” 10/29/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→