Moise este punctul din inima, functia unui ghid spiritual pe care o persoana o urmeaza. Cand aceasta caracteristica dispare din sentimentele unei persoane, el are nevoie de o baza solida, care este vitelul de aur. Aur, (Zahav) – “da-mi aceasta” (Ze Hav), este ceea ce exista cu siguranta, si asupra caruia el are control. Acesta este un metal pretios continand imensa putere a Creatorului; dar noi o folosim intotdeauna cu egoul nostru, doar pentru a insfaca ceva cu putere, pentru a dobandi siguranta personala, securitate materiala si asa mai departe.

In principal, toate acestea au fost luate din Egipt. Toata cunoasterea, tot ce satisface egoul si ii da persoanei siguranta, este baza faraonului. De aceea el s-a opus Creatorului si i-a spus lui Moise: „Cine te va conduce sa inaintezi pe aceasta cale? Sunt ori eu, ori Creatorul”. Cu alte cuvinte, fie ca procedezi „in interiorul motivului”, fie te inalti cu daruire si iubire, fie cu receptie sau daruire.

Ce inseamna sa faci o statuie a vitelului de aur? Aceasta s-a infaptuit odata, precum Shevirat ha Kelim, spargerea sufletului colectiv. Si dupa aceasta, o persoana descopera parti ale sale in interioul ei: o alta parte, inca una si tot asa.

Spargerea vasului a avut loc cand un imens ego spiritual a fost revelat. Crearea vitelului de aur este o activitate prin  care persoana face o forma din acest ego, si care-si imagineaza ca il va face sa inainteze. Cu asta, munca sa spirituala a fost deja descoperita, si intre timp este impura, opusa Creatorului.

Nu este nimic teribil in asta, cu exceptia unui singur lucru: persoana se indreapta in directia opusa, dar intre timp nu a intalnit suferinta care il va transforma. In principal, totul se rezuma la a alege calea cea mai usoara, cea mai scurta si mai rapida, si nu la poticnirea in fata loviturilor si la invatarea din ele.

Din emisiunea KabTV “Secretele cartii Eterne” 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa pe care o facem  relativ la cine construim o intenţie de dragul de a dărui: prieteni sau  persoanele care nu aparţin procesului spiritual?

Răspuns: Ideea este că tu nu simţi dăruire pentru străini. Ei nu te vor ajuta, dar se vor comporta cu tine, să o spunem pe bune, ca cineva care este nebun. Dacă te vei purta ca o păpădie divină care nu vrea decât binele lor, ei nu te vor înţelege. Pentru ca ceva să fie bine, trebuie să existe o cooperare reciprocă între voi, să dezvoltaţi această reciprocitate, să fii pentru ei ceea ce ei sunt pentru tine: vă sprijiniţi reciproc, vă stimulaţi unii pe alţii, discutaţi despre probleme voastre şi aşa mai departe. Este posibil să faci asta numai într-un grup de persoane ce împărtăşesc aceleaşi idei.

Într-un grup, cooperăm reciproc între noi, ne susţinem unii pe alţii şi aspirăm să realizăm fuziunea inimilor noastre, garanţia reciprocă, Arvut. Cu cine ai intenţia să faci asta? Cu cei care merg pe stradă şi cu cineva ce nu-şi face griji deloc? O persoană nu ştie unde este mutată, deoarece totul se petrece într-un câmp general. Oamenii sunt precum sarcinile electrice care se deplasează într-un câmp general de lumină, ei ating punctul de echilibru cel mai de jos şi se concentrează acolo. Aşa şi noi, suntem la fel , reuniţi într-un grup în lumea noastră.

Brusc, începi să simţi cum eşti mişcat şi cu cine este necesar să te conectezi.  Acest lucru se datorează faptului că sarcina ta, “punctul tău din inimă”, se deplasează într-un câmp de lumină şi ajunge la această stare.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Odata ce punctul din inima se trezeste in oameni, intr-un fel sau altul ei ajung la Cabala. Cabala explica cum poti realiza acest punct la baza dorintei de bucurie, cum sa construiesti ecranul si intentia peste dorinta, si sa te bucuri la un alt nivel. Bucuria vine acum de la abilitatea mea de a darui si a ma identifica cu Forta Superioara primordiala care a creat dorinta, a plantat punctul cu ajutorul caruia ma pot ridica deasupra dorintei si sa ma unesc cu Forta Superioara.

Creatura, constand in dorinta si punctul in care tanjim dupa Creator, executa corectii si astfel dezvolta acest punct in asa o masura incat devine ecran. Deasupra acestui ecran, este in masura sa daruiasca Creatorului, Luminii, la fel cum Creatorul si lumina daruiesc creaturii si ii aduc bucurie.

Apoi, in aceasta stare, creatura vede ce este mai corect la momentul dat : sa fie goala sau plina cu dorinta. Starile ca experiente in cadrul dorintei trebuie intotdeauna sa furnizeze o adevarata baza de examinare fie ca traieste in daruire sau nu.

Ca sa se detaseze de ea insasi, creatura simte durere in dorinta de a se bucura, apoi sufera,dar peste durere exista in daruire si prin aceasta in bucurie. Si daca atinge o stare in care se poate bucura in dorinta sa in timp ce este plin – nu pentru el (deoarece aceasta are loc dupa toate restrictiile si plecarea Luminii, cand creatura incepe sa se umple singura ca sa isi mareasca bucuria deasupra ecranului), atunci creatura se bucura ca este in masura sa implineasca Creatorul.

Cand atingem  “Simchat Torah” (bucuria Torei), inseamna ca stim cum sa folosim Lumina care Reformeaza ca sa ramana intotdeauna in daruire, in bucurie, insemnand in “daruire de dragul de a darui” si chiar in « receptie de dragul de a darui ». Apoi bucuria intradevar vine, asa cum este scris : «bucuria este o reflectare a faptelor bune. » Faptele bune sunt atributii ale daruirii in doua porti, doua parti ale sufletului meu : GE (Galgalta Eynaim) and AHP (Awzen, Hotem, Peh)
Din  Lectia zilnica de Cabala 9/29/10, Shlavei Hasulam, Articolul 25, 1991

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Dupa ce a parcurs multe cicluri de viata, o persoana ajunge la un punct in care experimenteaza prima trezire spirituala- punctul din inima (Reshimo). El cuprinde doua forte:

– golul din cauza inutilitatii sale tranzitorii, a vietii trecatoare, si din cauza incapacitatii de a fi implinit in aceasta lume;

– o scanteie interioara care il impinge intr-un loc necunoscut care este dincolo de aceasta lume.

Pe de o parte, disperarea il doboara si pe de alta parte, scanteia il ridica. In cele din urma persoana isi alege calea. Aceste doua forte actionand ca un intreg, determina formarea Reshimo in interiorul persoanei sau o noua directie in existenta sa.

Acest Reshimo aduce persoana la un invatator si la un grup de oameni care studiaza Cabala. Apoi ea realizeaza treptat ca doar prin unirea cu celelalte Reshimo care sunt similare cu el, va fi capabil sa construiasca, impreuna cu ei, forta daruirii care este similara Creatorului. In asta consta libertatea alegerii in viata si singura actiune libera.

Succesul sau depinde cat de mult poate creste scanteia sa cu ajutorul grupului in ciuda tuturor problemelor sale pesonale. Daca persoana creste aceasta intensitate, ea va simti nevoia pentru credinta (daruire) si pentru altii (mijlocul). Totul este determinat de cat de bine poate persoana sa primeasca (sau sa absoarba) influenta mediului spiritual (sfatul profesorului sau si opinia general a grupului).

Mediul nu este doar grupul sau prietenii, ci Sechina. Conectarea cu ei pe care o dobandesc este conectarea mea cu Sechina, Malchut a Lumii Atzilut, sufletul comun al lui Adam.

Cand prietenii se unesc pentru a-si anula egoismul lor si pentru a dobandi calitatea daruirii, unitatea lor evoca o reactie din partea Sechina si ei vor primi Lumina Corectiei (Ohr Makif) de la ea. In acest fel incepe o persoana sa interactioneze cu Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif), care il aduce mai aproape de revelarea in sine a propietatii de daruire (credinta), si a Luminii Interioare Ohr Panimi)in interiorul acelei proprietati.

Toata munca noastra are ca scop cresterea dorintei pentru proprietatea de daruire si cresterea importantei sale; calea de a face asta este cu ajutorul mediului. Este imposbil sa invatam cum sa facem asta. Poate fi facuta doar in concordanta cu versetul, Vom face si vom auzi.

O persoana face eforturi de a se conecta cu grupul chiar daca nu simte nevoia pentru asta, si ca raspuns primeste suport si o nevoie generala. Este o dorinta pe care prietenii o acumuleaza intre ei- nevoia pentru credinta si daruire.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 21.09.2010, Cine marturiseste pentru om

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot trece de sentimentele de ura si confuzie pe drumul spiritual?

Raspunsul meu: In timpul dezvoltarii noastre spirituale, simtim multa ura si invidie, ca si dorinta de a conduce si a distruge orice nu ne place. Cli-ul spiritual este cladit mai presus de aceste patimi materiale, incluzand iubirea pentru putere si invidia.

Singurul mod in care se poate trece peste asta este prin a oferi mai multa importanta Creatorului si conexiunii cu El, chiar daca acea conexiune este uni-directionala (de la capatul tau) si pare ca El nici nu stie ca existi. Asta trebuie sa fie suficient pentru tine ca sa te ridici deasupra tuturor placerilor puterii si faimei.

Punctul conexiunii este numit punctul din inima. O persoana nu are nevoie de altceva in afara de acest contact cu Daruitorul, prin care obtine purificarea celorlalte dorinte pe care le are.

Multor oameni li s-a oferit oportunitatea sa aiba acest punct de contact cu Creatorul, insa ei l-au lasat sa dispara si nu au realizat acea conexiune. Daca ai pornit pe calea spirituala, trebuie sa te temi si sa ai grija sa nu ti se intample si tie acelasi lucru.

Chiar daca intreaga lume s-a globalizat si calea spirituala este deschisa tuturor azi, nu exista compromisuri cand apare realizarea spirituala si revelatia. Aceasta este guvernata de legea echivalentei de forma intre Dorinta si Lumina si astfel este imposibil sa inducem vreo conditie pentru a accede la nivelul revelatiei.

Este adevarat ca timpul a devenit “mai dens”, dar, fara indoiala, orice persoana va trebui sa treaca prin corectia care-i este destinata.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce punctul din inima nu este trezit in toti oamenii? De ce unii oameni incep sa-l simta la 20 de ani iar altii la 50 de ani?

Raspunsul meu: Nu-i treaba noastra si nici macar nu ar trebui sa na gandim la asta pentru ca nu avem libertatea de a alege asta. Totul depinde de sistemul urias al sufletelor ce trebuie sa avanseze.

Asta se poate compara cu trupul nostru, care este format din miliarde de celule mici. Fiecare celula trebuie sa se dezvolte, dar sunt toate interconectate. Si acesta este motivul pentru care, de asemenea, sunt dependente unele de altele in privinta corectarii lor: mai intai avanseaza una, apoi inca una, si tot asa, sau pot avansa in perechi.

Este acelasi sistem prin care un embrion se dezvolta in interiorul pantecului mamei. Partile trupului sau se dezvolta una dupa alta, de exemplu, capul, bratele, picioarele, nasul si urechile. Cresterea sa trebuie sa aiba loc intr-o anumita ordine.

Este un sistem foarte complex. In prezent, ne lipsesc cunostintele de baza ale vietii noastre materiale, sa nu mai vorbim de spiritualitate. Astfel cum putem intreba: de ce trebuie ca cineva sa se trezeasca acum in loc de acum zece ani? Stii carui grup de suflete ii apartii si care este rolul ce ti-a fost dat spre a-l executa?

Pe de alta parte, daca aspiri sa intelegi asta, atunci vei incepe sa simti spre ce ai fost condus. Asta in cazul in care libertatea noastra de a alege minte: sa gasim sarcina ce ne-a fost data, si s-o indeplinim.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→