Intrebare: Eu locuiesc in Ecuador. Cum pot in timpul lectiei sa ma conectez cu rugaciunea pentru corectie a grupului ?

Raspuns: Pesoana trebuie sa incerce sa simta ca si cand ar fi aici cu noi. Nu exista distanta pe calea spirituala. Daca unul dintre noi sta in fata ecranului calculatorului la cateva mile departare de centrul nostru, altul este undeva in Ecuador si altul in auditoriu, nu este nici o diferenta. Totul depinde de unde este inima acelei persoane. Tot ce aveti de facut este sa stati conectati cu noi. O persoana este acolo unde ii este dorinta. Asta pentru ca nu exista nimic in afara dorintei; “imbracamintea” exterioara nu conteaza.
Din partea a doua a Lectia zilnica de Cabala 0/4/10, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Odata ce punctul din inima se trezeste in oameni, intr-un fel sau altul ei ajung la Cabala. Cabala explica cum poti realiza acest punct la baza dorintei de bucurie, cum sa construiesti ecranul si intentia peste dorinta, si sa te bucuri la un alt nivel. Bucuria vine acum de la abilitatea mea de a darui si a ma identifica cu Forta Superioara primordiala care a creat dorinta, a plantat punctul cu ajutorul caruia ma pot ridica deasupra dorintei si sa ma unesc cu Forta Superioara.

Creatura, constand in dorinta si punctul in care tanjim dupa Creator, executa corectii si astfel dezvolta acest punct in asa o masura incat devine ecran. Deasupra acestui ecran, este in masura sa daruiasca Creatorului, Luminii, la fel cum Creatorul si lumina daruiesc creaturii si ii aduc bucurie.

Apoi, in aceasta stare, creatura vede ce este mai corect la momentul dat : sa fie goala sau plina cu dorinta. Starile ca experiente in cadrul dorintei trebuie intotdeauna sa furnizeze o adevarata baza de examinare fie ca traieste in daruire sau nu.

Ca sa se detaseze de ea insasi, creatura simte durere in dorinta de a se bucura, apoi sufera,dar peste durere exista in daruire si prin aceasta in bucurie. Si daca atinge o stare in care se poate bucura in dorinta sa in timp ce este plin – nu pentru el (deoarece aceasta are loc dupa toate restrictiile si plecarea Luminii, cand creatura incepe sa se umple singura ca sa isi mareasca bucuria deasupra ecranului), atunci creatura se bucura ca este in masura sa implineasca Creatorul.

Cand atingem  “Simchat Torah” (bucuria Torei), inseamna ca stim cum sa folosim Lumina care Reformeaza ca sa ramana intotdeauna in daruire, in bucurie, insemnand in “daruire de dragul de a darui” si chiar in « receptie de dragul de a darui ». Apoi bucuria intradevar vine, asa cum este scris : «bucuria este o reflectare a faptelor bune. » Faptele bune sunt atributii ale daruirii in doua porti, doua parti ale sufletului meu : GE (Galgalta Eynaim) and AHP (Awzen, Hotem, Peh)
Din  Lectia zilnica de Cabala 9/29/10, Shlavei Hasulam, Articolul 25, 1991

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Realiatea in care existam nu are timp. Toate schimbarile de timp, spatiu, actiuni si tot ce ni se intampla, inclusiv transformarile noastre, totul  este bazat pe senzatiile noastre schimbatoare, in timp ce nimic nu se schimba in afara noastra. Nu am simti nici o schimbare fara schimbarea in dorintele si intentiile noastre.

In realitate nu exista nimic decat dorinta cu intentie si opusul ei, Lumina Superioara care ramane in repaus absolut.  Pe masura ce dorinta se schimba, experimenteaza diferite forme si aspecte. In prezent experimentam senzatia personala si asta este de asemenea dorinta care se  percepe in acest fel.

Aceasta dorinta trece prin diverse stadii, unul dupa altul, cauza si efect, de la inceputul dezvoltarii sale pana la sfarsit. Aceasta intreaga dezvoltare este realizata doar in relatie cu dorinta, nu exista schimbari in afara ei.

Asadar, intreaga intelepciune a Cabalei vorbeste doar despre felul in care dorinta percepe realitatea: locatia acestei dorinte, de ce afla acolo si cu cine este conectata. Aceasta este intreaga ei viata. Intelepciunea Cabalei ne dezvaluie toate evenimentele care i se intampla dorintei, explica intregul proces si in mod special ultimul stadiu al dezvoltarii dorintei.

Acest ultim stadiu este un pas  constient, cand dorinta se dezvolta impreuna cu intentia sa si ating starea in care pot percepe propria realitate. O anumita forta creste in ele, o deosebita proprietate a receptiei, care ingaduie dorintei sa se ridice peste si sa se vada singura dintr-un punct de vedere extern si obiectiv.

Apoi dorinta dovedeste ca de fapt exista, se schimba si se misca inspre ceva, exista in conexiune  cu cineva necunoscut acum si ca exista un scop al dezvoltarii ei. Incepe sa se gandeasca la viitorul stadiu pe care deoacamdata nu il vede.

Toate acestea se intampla pentru ca asa-numitul “punct din inima” se dezvolta in dorinta in ultimul stadiu al dezvoltarii ei. Din acest moment, dorinta incepe sa se identifice din ce in ce mai mult cu acest punct, se conceteaza cu el, il pretuieste si se misca in afara sa mai mult.

Cu alte cuvinte in loc sa sa fim atenti la lucruri pe care dorinta le are sau nu, pana la gradul in care este goala sau implinita, incepe sa vada implinirea sau absenta sa, ca si scopul de a se identifica mai mult cu punctul peste dorinta la care se raporteaza ca la un ecran sau intentie, Creator sau unitate. In felul acesta se dezvolta dorinta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate atinge cineva chemarea interioara? Poate cineva sa avanseze fara ea?

Raspuns: Sigur ca nu exista avansare fara un strigat de ajutor. Poate fi atinsa doar cu ajutorul mediului. Singura, o persoana nu poate atinge o asa dorinta. Chemarea trebuie sa aiba intentia de a darui, trebuie sa ma ridic deasupra egoismului meu si aceasta ascensiune este posibila doar prin invidia prietenilor. Altfel, peste ce sa ma ridic? Cum si in ce directie o sa sar peste egoul meu? Nu pot sa ma trag de par sa ma scot din noroi, sau cum spune un Cabalist “un prizonier nu se poate elibera singur din propria inchisoare“.

Doar lucrand in unitate imi conduc punctul din inima de la egoism in  dorinta mea la conectarea cu ceilalti. Maresc constant efortul, fiind motivat de entuziasmul crescut al grupului prin care primesc Lumina care Reformeaza.

Lumina se amplifica in sistem de la Arich Anpin (AA) prin Aba ve-Ima (AVI) si  Zeir Anpin (ZA) jos la Malchut (M). Malchut este Shechina, unul si singurul suflet. Deoarece sub Parsa sufletele raman in starea sparta, nu au nici o sansa sa primeasca Lumina. Asadar urcam spre Shechina, ansamblul sufletelor care tanjesc dupa unitate si daruire, si acolo, primim influenta Luminii Superioare. Acolo este locul pentru intrunirea noastra.

Intrebare: Este plansul o actiune de grup?

Raspuns: Plansul este rezultatul acumularii efortului colectiv al grupului. O persoana are nevoie de influente externe ca sa atinga chemarea individuala.

In plus, o persoana simte ca plange pentru unitate. De fapt, ea nu cere nimic decat unificarea, nu cere sa fie scutit de probleme, ci pentru spiritul de daruire. Plansul sau este personal, dar doreste unitatea, conectarea cu ceilalti si cu Creatorul.

Acestea sunt legile lumii spirituale, locul in care suntem conectati peste egoism.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/1/10,, Shamati 38

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cabalistii vorbesc de pasii ascensiunii spirituale. La care pas devenim stapanii independenti ai destinului nostru? Cand ne va inmana Creatorul fraiele?

Raspuns: Urcarea scarii spirituale este un proces gradual. La fel este si in viata noastra. Cu fiecare an, copiii devin mai independenti, merg la serviciu, se casatoresc, au copii, toate acestea caracterizand o persoana matura.

Odata Rabash mi-a dat urmatorul exemplu. Copii se joaca afara si unul dintre ei dintr-o data trebuie sa plece. “Unde pleci?” intreba ceilalti. El raspunde: “Merg acasa, sa iau o gustare.” Acasa, el deschide frigiderul, nu vede ce cauta si incepe sa se planga mamei lui: “De ce nu ai cumparat ce te-am rugat?” El simte ca “apartine” parintilor, cu toate acestea el exprima dependenta nu independenta lui.

Peste cativa ani tanarul barbat isi viziteaza vecinii. “Ce mai faci? Unde mergi?” intreaba prietenii. “Sotia mea si cu mine ne vizitam parintii care ne-au invitat la cina diseara”. Aceasta este maturitatea: Persoana nu se simte ca un stapan, totusi in acelasi timp el este independent.

Totusi, ca sa fii independent fata de Creator , trebuie sa indeplinesti doi factori: abilitatea de a te purta independent si detasarea. Pe de o parte te retragi constant, dar pe de alta parte tu devii echivalent, aproape de El.

Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 10/1/10, Shamati 38

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pentru ce ar trebui sa rugam Creatorului?
Raspuns: Trebuie sa existe o singura cerere: pentru Lumina care Reformeaza, forta. Nu ma pot schimba singur. Intreaga omenire incearca cu disperare sa o faca. Devine clar ca la sfarsit, suntem doar mai confuzi in chiar sistemul pe care noi l-am construit.

Este adevarat ca trebuie sa atingem deznadejdea in munca noastra. Baal HaSulam scrie ca nu exista moment mai fericit in viata cuiva decat acela in care este complet dezamagit de puterea sa. Si atunci, cand vede ca nu are alta sansa, se intoarce inspre Creator, iar Creatorul ii raspunde, pentru ca cererea sa este completa.

Lumina nu functioneaza inainte ca dorinta sa existe. Sunt 125 de grade pe calea catre ea. Daca ma ridic la primul grad, daca imi lipseste Lumina chiar in cea mai mica masura, atunci Lumina ma influenteaza. Atunci intru in zona Luminii.In al cincilea grad nevoia mea creste, si Lumina lucreaza in consecinta pentru ca vin mai aproape de ea. Asa  sunt legile in zona Luminii.

Pana acum existam la nivelul acestei lumi, ne lipseste cererea. Cu cat mai repede apare aceasta cerere, Lumina va incepe imediat sa lucreze, intrucat dorinta este creata si mentinuta. Dorinta nu poate face niciodata  nimic singura.

In acest caz, cum poate o dorinta sa aiba o nevoie (Hissaron) pentru Lumina? Exista o scanteie de Lumina in dorinta, care a ramas acolo dupa spargerea sufletelor, te trezeste, si te atrage catre Lumina chiar daca dorinta te trage in jos.

Nu se asteapta nimic de la o persoana inainte ca scanteia sa se manifeste, el este  dezvoltat in mod egoist. Dar odata ce scanteia s-a aprins, Lumina nu mai lucreaza si iti da posibilitatea sa o ceri. In acest stadiu esti adus intr-un loc unde poti sa-ti amplifici scanteia, pana cand incepi sa simti influenta Luminii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 38, “Frica de Dumnezeu este comoara lui”: “The Fear of God Is His Treasure”: In avutia Lui, Creatorul are ca singura comoara frica de Dumnezeu.

Exista patru nivele de dezvoltare:

Aceasta lume materiala in care existam cu totii

Nivelul (stadiul)de “pregatire”, oameni care au punctul in inima si ii cresc importanta deauspra acestei lumi, deasupra egoismului existent la acest nivel

Cainta (corectia) din teama, nivelul lui Bina, Hafetz Hesed in  care o persoana se schimba intr-o persoana corecta. In acest stadiu toate cele 613 dorinte ale sufletului sunt corectate ca “sa daruiasca pentru a darui”

Cainta (corectia) din dragoste, gradul de corectie completa, la stadiul in care toate cele 613 dorinte sunt corectate in “a primi pentru a darui”, asemanator Creatorului.

Gradul fricii este extrem de important, este un pas important pe drumul devenirii asemanatori Creatorului. Incetul cu incetul, treptat, Lumina creste dorintele egoiste intr-o persoana care se ridica deasupra lor si alege sa se asocieze cu punctul din inima. Mai tarziu, la nivelul iubirii, el incepe sa foloseasca dorinta lui “de a primi ca sa daruiasca”.

Astfel, stadiul fricii reprezinta vasul prin care o persoana dezvaluie Creatorul (Lumina Infinitului) cand atinge urmatorul nivel, al dragostei. Etapele de dezvoltare isi schimba reciproc ritmul propriu, iar frica este singurul lucru pentru care trebuie sa ne facem griji in mod constant, deoarece frica este munca la ecran si Lumina Reflectata, ca sa ne tina deasupra dorintelor nostre in orice moment.

Desigur, toata munca este facuta de catre Lumina, dar trebuie sa o cerem singuri. Obligatia grupului este sa aiba grija de scop si sa ii creasca semnificatia mentinand unitatea si conectarea pe  care orice vas o are: intentia de dragul daruirii se inalta deasupra egoismului sau.

In acest fel ne ajutam repricoc, ne unim punctele din inima, si forma vasului in care putem primi comoara. Cand unitatea noastra se va manifesta, imediat Lumina se va revela in aceasta unitate.

Din partea intaia a Lectia zilnica de Cabala 10/1/10, Shamati 38

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum trebuie un student sa se pregateasca pentru fiecare lectie?

Raspuns: Orice studiu incepe cu pregatirea si avem nevoie sa ii intelegem importanta. Sa ne pregatim pentru studiu inseamna sa clarificam ce vrem sa obtinem in urma studiului. Apoi, studiul devine modul prin care imi ating scopul. Pregatirea specifica determina directia in care avansez pe masura ce studiez. Din acest motiv pregatirea este mai importanta decat studiul, si asta trebuie sa stie studentul.

Intelepciunea Cabalei difera de stiintele din lumea corporala, unde directia este clara de la inceput. Doresc cunostinte si nimic altceva. De fapt vreau sa ma schimb ca sa ma alatur celorlalti. Intregul studiu este un mod de a atinge conectarea cu ceilalti, prin ei, impreuna cu Creatorul.

Am invatat tot felul de informatii in timpul studiului, dar nu am facut nici cel mai mic pas in corectarea mea interioara, iar asta inseamna ca studiul a fost fara rost. Ce a lipsit studiului a fost pregatirea corespunzatoare, intentia, scopul. Acesta este singurul mod de a evolua daca intentia a fost corecta. Cunoasterea in sine este lipsita de relevanta.

Unii oameni sunt atrasi de structura lumilor superioare si de actiunile lor. Altii sunt mai preocupati de aspectele psihologice, istorie si tendinte de dezvoltare. In orice caz, Cabalistii nu dau atentie cantitatii de cunostinte pentru ca „nu stiutorul invata“(Lo HaHacham Lomed). Totul depinde de felul in care folosim intelepciunea pentru corectarea sufletului

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/1/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul “VeYechi”(Si Iacob a trait), paragraful 528: Oricum, el nu a descoperit ceea ce a vrut sa descopere, caci a dorit sa dezvaluie sfarsitul lor. Exista un sfarsit la dreapta si un sfarsit la stanga. El a vrut sa le dezvaluie sfarsitul din partea dreapta, sa fie pastrat si sa fie purificat de la preput la sfarsitul stangii. Si ceea ce el le-a dezvaluit era cunoscut si a fost dezvaluit pana cand ei au ajuns la pamantul sfant. Oricum, el nu a dezvaluit alte lucruri si acestea sunt ascunse in Tora, in binecuvantari.

Trebuie sa incercam sa recunoastem in” interiorul nostru”, in dorinta noastra corectata, evenimentele descrise in Zohar. Cu cat aspiram mai mult sa le gasim sensul in dorinta corectata, cu atat mai puternica este Lumina pe care o atragem. Ea ne va corecta  treptat si vom fi capabili sa vedem adevarata imagine.

Este ca si cand ma uit la ceva fara ochelari, desi stiu ca am nevoie de ei si le simt lipsa. Vreau sa vad imaginea adevarata si sper sa obtin “ochelarii”, vederea mea corecta si sa vad adevarata stare. Asta este esenta citirii Cartii Zohar.

Din partea a doua a Lecitei zilnice de Cabala 10/3/10, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Sistemul nostru educativ functioneaza degeaba in viata nostra. Nu ar trebui sa le spunem lucruri fara sens si minciuni copiilor, sau sa zugravim o munca falsa pentru ei. Fiecare jucarie trebuie sa-l ghideze pe copil spre viata reala si spre o corecta analiza a acesteia. Fiecare detaliu ar trebui sa fie un mic exemplu al realitatilor lumii celei mari. Ar trebui sa o asternem treptat in fata copilului, amintindu-le continuu ca este viata reala si nu fictiune.

Pentru a proteja copilul, trasez granite pentru el, insa, in acelasi timp, ii ofer libertate in interiorul lor. Un copli invata sa fie uman din actiunile lui in acest spatiu restrans si in conditii sigure. Treptat, granitele se largesc si, incet, incet, in interiorul lor se formeaza o fiinta umana.

Mai mult, nu ii ofer solutii stabilite anterior, ci, mai degraba, un exemplu limitat. Nu asamblez  pentru el “blocul din cuburi” interconectate, ci ii stabilesc un sablon pe care sa-l urmeze si il las cu libertatea de a-si folosi fantezia si creativitatea.. Ocazional, chiar pregatesc puzzle-uri, trucuri si capcane pentru el, asa incat sa poata invata din greseli. Doar actionand in acest fel voi pregati un copil pentru viata.

Cum pot sa-i ofer toate solutiile de la inceput? Dimpotriva, noi ne maturizam din experientele noastre cu puzzle-uri si exercitii, incercari si greseli. Memorarea lor formeaza o abordare corecta pentru copil si el stie, apoi, de unde sa inceapa si cum sa rezolve o problema. In cele din urma, daca greseste va fi doar fiindca a fost luat prin surprindere si nu s-a asteptat la o asemenea rasturnare de evenimente.

Fiecare pas care urmeaza incepe exact asa. Este nou si necunoscut si de aceea copilul face greseli. Insa, in timp ce greseste, ele invata din esecuri si are avantaje de pe urma lor.
From the Talk on Education 9/29/10

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→