Un Paradox al Daruirii
O persoana trebuie sa aspire sa se implineasca, mai degraba prin multumirea altora decit sa se multumeasca pe sine. Eu te implinesc pe tine, iti simt dorinta si modul in care aceasta este implinita si in consecinta ma multumesc pe mine. Devin implinit prin simtirea satisfactiei tale si acesta este motivul pentru care imi doresc sa te multumesc pe cit de mult posibil, exact ca si o mama care este fericita deoarece isi hraneste copilul.

Eu nu doresc sa ma implinesc direct, ci doar prin intermediul vecinului meu. Nu este vorba despre cit de multa mincare a consumat corpul meu material; este vorba despre implinirea sufletului meu. Sufletul meu devine fericit, atunci cind ii satisfac pe altii, cind il implinesc pe Creator. Apoi devin similar cu El, din moment ce el se incinta bucurindu-ne pe noi. Daca sintem incapabili sa acceptam placerea care emana din El, Il determinam pe El sa experimenteze supararea lui Shechina.
Creatorul simte placere din multumirea noastra; tot ceea ce putem face este sa ii “permitem” Lui sa ne incinte. Trebuie sa atingem un stadiu la care asta sa fie tot ce ne dorim.
Aceasta pare sa fie un paradox. Cum este posibil “sa te simti implinit, daruind”? Si pentru aceasta este iubirea; pentru a ne conecta pe toti impreuna. Daca nu este iubire intre noi, pur si simplu nu putem obtine placere din actul daruirii. Trebuie sa-I simt dorinta vecinului meu, ca fiind chiar mai importanta decit a mea
Pentru o mama, senzatiile copilului sau sint mult mai esentiale decit ale sale. O mama simte durerea interioara a copilului sau. Aceasta este iubire naturala. Trebuie sa dobindim acelasi tip de iubire, cu ajutorul Luminii , permitindu-I acesteia sa ne corecteze. Ca rezultat, vom avea aceeasi dorinta ca si Creatorul si vom dobindi spiritualitatea.
Imaginati-va ca aveti miliarde de copii si ca sinteti in posesia a ceva ce ii poate face sa se simta impliniti, din moment ce aveti acces la un canal de Lumina nelimitata. Ce incintare veti experimenta in timp ce simtiti dorintele altor oameni si implinirile acestora, ca si cum ar fi ale voastre! Va veti implini pe sine de 620 ori mai mult, din moment ce ati reusit sa construiti iubirea dincolo de ura.
Implinindu-i pe acestia, simtiti 620 “uncii” de bucurie, in loc de o “uncie” pe care fiecare dintre acestia o primeste. Conectez sufletele lor la al meu si le simt ca si cum ar fi ale mele
Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 9/27/10, “Iubirea pentru Creator si Iubirea pentru Fiintele Create”

Cand imi dezvolt punctul din inima in intregul vas spiritual, in interiorul lui, incep sa simt partea ascunsa a realitatii. Asta se intampla atunci cand incep sa ma identific cu aceasta noua parte dezvaluita a universului. Simt ca traiesc in aceasta noua dimensiune si ca primesc o impresie mai mare de la acesta decat de la lumea corporala.
Cabala se ocupa cu corectarea sufletului. Toata lumea are un suflet, dar un suflet ascuns. Este dorinta de a cunoaste scopul vietii. Cand aceasta dorinta se trezeste suficient cat sa conduca o persoana la a studia Cabala, inseamna ca sufletul a inceput sa se arate. Un astfel de individ simte nevoia de intelepciunea Cabala. Altfel, el nu va fi in stare sa isi cultive sufletul si va ramane in acelasi punct, care va initia presiunea fortelor care il conduc inspre a experimenta suferinta.
Actionand peste noi, Lumina divide in noi dorintele de a primi si de a darui si incepem sa simtim respingerea dintre ele. Devine clar ca dorintele de daruire sunt atrase catre o perceptie si o implinire diferita de catre cei care au dorinta de a primi.
Cum ne putem uni unul cu altul? Este posibil numai daca o persoana exista cu dorinta sa, in prieten si prietenul in el. Toata lumea trebuie sa absoarba dorinta celuilalt si sa lucreze cu ea si, procedand astfel, ei se conecteaza. Deoarece dorinta lor este atintita catre acelasi scop, prin munca lor reciproca ei creeaza o forta comuna a aspiratiei de a merge inainte. Aceasta forta garanteaza progresul lor si se numeste Arvut (garantie reciproca).