Grupul este copia mea, umbra mea, la fel cum eu sunt umbra Creatorului. Primesc mai mult de la prieteni decat pot sa le dau.Nu depinde de ei sau de comportamentul lor, ci doar de atitudinea mea fata de ei. Acest mediu inconjurator este  si Creatorul. Este oportunitatea pe care Mi-a dat-o, munca cu El, sa imi creez iluzia ca ceva exista in afara mea in timp ce de fapt doar Creatorul exista in afara mea.

De aceea trebuie sa trezim intotdeauna mediul incojurator pana cand atingem starea in care mediul ma influenteaza sa doresc sa ma unesc cu el ca sa ma unesc cu Creatorul prin el. Nu pot atinge Creatorul fara mediul inconjurator pentru ca mediul este un factor extern prin intermediul caruia pot sa vad imaginea Creatorului.

Daca nu am dorinta sa ma unesc cu grupul,atunci nu tind inspre scop, inspre Creator. De altfel, cine este aproapele meu? Forta spargerii care a avut loc in spriritualitate m-a impartit in doua parti: eu si aproapele meu. De ce ? Ca sa imi dau seama ce imi lipseste ca sa ma unesc cu Creatorul.

Cu cat aduc acest mediu mai aproape de mine chiar daca imi pare strain, cu atat sunt mai capabil sa vin mai aproape de Creator. Am fost in mod deliberat inzestrat cu o dubla perceptie deci pot sa vad o parte a mea ca straina si demna de ura.

De aceea “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” este principala regula a Torei. Este singurul lucru pe care  Lumina il corecteaza, si nu exista altceva de corectat in afara de asta. Daca nu ceri corectia, atunci toate eforturile sunt irosite. Tot ceea ce este fara rost plange in salbaticie.
Din partea a doua a  Lectia zilnica de Cabala 10/5/10, The Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Eu locuiesc in Ecuador. Cum pot in timpul lectiei sa ma conectez cu rugaciunea pentru corectie a grupului ?

Raspuns: Pesoana trebuie sa incerce sa simta ca si cand ar fi aici cu noi. Nu exista distanta pe calea spirituala. Daca unul dintre noi sta in fata ecranului calculatorului la cateva mile departare de centrul nostru, altul este undeva in Ecuador si altul in auditoriu, nu este nici o diferenta. Totul depinde de unde este inima acelei persoane. Tot ce aveti de facut este sa stati conectati cu noi. O persoana este acolo unde ii este dorinta. Asta pentru ca nu exista nimic in afara dorintei; “imbracamintea” exterioara nu conteaza.
Din partea a doua a Lectia zilnica de Cabala 0/4/10, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Odata ce punctul din inima se trezeste in oameni, intr-un fel sau altul ei ajung la Cabala. Cabala explica cum poti realiza acest punct la baza dorintei de bucurie, cum sa construiesti ecranul si intentia peste dorinta, si sa te bucuri la un alt nivel. Bucuria vine acum de la abilitatea mea de a darui si a ma identifica cu Forta Superioara primordiala care a creat dorinta, a plantat punctul cu ajutorul caruia ma pot ridica deasupra dorintei si sa ma unesc cu Forta Superioara.

Creatura, constand in dorinta si punctul in care tanjim dupa Creator, executa corectii si astfel dezvolta acest punct in asa o masura incat devine ecran. Deasupra acestui ecran, este in masura sa daruiasca Creatorului, Luminii, la fel cum Creatorul si lumina daruiesc creaturii si ii aduc bucurie.

Apoi, in aceasta stare, creatura vede ce este mai corect la momentul dat : sa fie goala sau plina cu dorinta. Starile ca experiente in cadrul dorintei trebuie intotdeauna sa furnizeze o adevarata baza de examinare fie ca traieste in daruire sau nu.

Ca sa se detaseze de ea insasi, creatura simte durere in dorinta de a se bucura, apoi sufera,dar peste durere exista in daruire si prin aceasta in bucurie. Si daca atinge o stare in care se poate bucura in dorinta sa in timp ce este plin – nu pentru el (deoarece aceasta are loc dupa toate restrictiile si plecarea Luminii, cand creatura incepe sa se umple singura ca sa isi mareasca bucuria deasupra ecranului), atunci creatura se bucura ca este in masura sa implineasca Creatorul.

Cand atingem  “Simchat Torah” (bucuria Torei), inseamna ca stim cum sa folosim Lumina care Reformeaza ca sa ramana intotdeauna in daruire, in bucurie, insemnand in “daruire de dragul de a darui” si chiar in « receptie de dragul de a darui ». Apoi bucuria intradevar vine, asa cum este scris : «bucuria este o reflectare a faptelor bune. » Faptele bune sunt atributii ale daruirii in doua porti, doua parti ale sufletului meu : GE (Galgalta Eynaim) and AHP (Awzen, Hotem, Peh)
Din  Lectia zilnica de Cabala 9/29/10, Shlavei Hasulam, Articolul 25, 1991

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Realiatea in care existam nu are timp. Toate schimbarile de timp, spatiu, actiuni si tot ce ni se intampla, inclusiv transformarile noastre, totul  este bazat pe senzatiile noastre schimbatoare, in timp ce nimic nu se schimba in afara noastra. Nu am simti nici o schimbare fara schimbarea in dorintele si intentiile noastre.

In realitate nu exista nimic decat dorinta cu intentie si opusul ei, Lumina Superioara care ramane in repaus absolut.  Pe masura ce dorinta se schimba, experimenteaza diferite forme si aspecte. In prezent experimentam senzatia personala si asta este de asemenea dorinta care se  percepe in acest fel.

Aceasta dorinta trece prin diverse stadii, unul dupa altul, cauza si efect, de la inceputul dezvoltarii sale pana la sfarsit. Aceasta intreaga dezvoltare este realizata doar in relatie cu dorinta, nu exista schimbari in afara ei.

Asadar, intreaga intelepciune a Cabalei vorbeste doar despre felul in care dorinta percepe realitatea: locatia acestei dorinte, de ce afla acolo si cu cine este conectata. Aceasta este intreaga ei viata. Intelepciunea Cabalei ne dezvaluie toate evenimentele care i se intampla dorintei, explica intregul proces si in mod special ultimul stadiu al dezvoltarii dorintei.

Acest ultim stadiu este un pas  constient, cand dorinta se dezvolta impreuna cu intentia sa si ating starea in care pot percepe propria realitate. O anumita forta creste in ele, o deosebita proprietate a receptiei, care ingaduie dorintei sa se ridice peste si sa se vada singura dintr-un punct de vedere extern si obiectiv.

Apoi dorinta dovedeste ca de fapt exista, se schimba si se misca inspre ceva, exista in conexiune  cu cineva necunoscut acum si ca exista un scop al dezvoltarii ei. Incepe sa se gandeasca la viitorul stadiu pe care deoacamdata nu il vede.

Toate acestea se intampla pentru ca asa-numitul “punct din inima” se dezvolta in dorinta in ultimul stadiu al dezvoltarii ei. Din acest moment, dorinta incepe sa se identifice din ce in ce mai mult cu acest punct, se conceteaza cu el, il pretuieste si se misca in afara sa mai mult.

Cu alte cuvinte in loc sa sa fim atenti la lucruri pe care dorinta le are sau nu, pana la gradul in care este goala sau implinita, incepe sa vada implinirea sau absenta sa, ca si scopul de a se identifica mai mult cu punctul peste dorinta la care se raporteaza ca la un ecran sau intentie, Creator sau unitate. In felul acesta se dezvolta dorinta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate atinge cineva chemarea interioara? Poate cineva sa avanseze fara ea?

Raspuns: Sigur ca nu exista avansare fara un strigat de ajutor. Poate fi atinsa doar cu ajutorul mediului. Singura, o persoana nu poate atinge o asa dorinta. Chemarea trebuie sa aiba intentia de a darui, trebuie sa ma ridic deasupra egoismului meu si aceasta ascensiune este posibila doar prin invidia prietenilor. Altfel, peste ce sa ma ridic? Cum si in ce directie o sa sar peste egoul meu? Nu pot sa ma trag de par sa ma scot din noroi, sau cum spune un Cabalist “un prizonier nu se poate elibera singur din propria inchisoare“.

Doar lucrand in unitate imi conduc punctul din inima de la egoism in  dorinta mea la conectarea cu ceilalti. Maresc constant efortul, fiind motivat de entuziasmul crescut al grupului prin care primesc Lumina care Reformeaza.

Lumina se amplifica in sistem de la Arich Anpin (AA) prin Aba ve-Ima (AVI) si  Zeir Anpin (ZA) jos la Malchut (M). Malchut este Shechina, unul si singurul suflet. Deoarece sub Parsa sufletele raman in starea sparta, nu au nici o sansa sa primeasca Lumina. Asadar urcam spre Shechina, ansamblul sufletelor care tanjesc dupa unitate si daruire, si acolo, primim influenta Luminii Superioare. Acolo este locul pentru intrunirea noastra.

Intrebare: Este plansul o actiune de grup?

Raspuns: Plansul este rezultatul acumularii efortului colectiv al grupului. O persoana are nevoie de influente externe ca sa atinga chemarea individuala.

In plus, o persoana simte ca plange pentru unitate. De fapt, ea nu cere nimic decat unificarea, nu cere sa fie scutit de probleme, ci pentru spiritul de daruire. Plansul sau este personal, dar doreste unitatea, conectarea cu ceilalti si cu Creatorul.

Acestea sunt legile lumii spirituale, locul in care suntem conectati peste egoism.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/1/10,, Shamati 38

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cabalistii vorbesc de pasii ascensiunii spirituale. La care pas devenim stapanii independenti ai destinului nostru? Cand ne va inmana Creatorul fraiele?

Raspuns: Urcarea scarii spirituale este un proces gradual. La fel este si in viata noastra. Cu fiecare an, copiii devin mai independenti, merg la serviciu, se casatoresc, au copii, toate acestea caracterizand o persoana matura.

Odata Rabash mi-a dat urmatorul exemplu. Copii se joaca afara si unul dintre ei dintr-o data trebuie sa plece. “Unde pleci?” intreba ceilalti. El raspunde: “Merg acasa, sa iau o gustare.” Acasa, el deschide frigiderul, nu vede ce cauta si incepe sa se planga mamei lui: “De ce nu ai cumparat ce te-am rugat?” El simte ca “apartine” parintilor, cu toate acestea el exprima dependenta nu independenta lui.

Peste cativa ani tanarul barbat isi viziteaza vecinii. “Ce mai faci? Unde mergi?” intreaba prietenii. “Sotia mea si cu mine ne vizitam parintii care ne-au invitat la cina diseara”. Aceasta este maturitatea: Persoana nu se simte ca un stapan, totusi in acelasi timp el este independent.

Totusi, ca sa fii independent fata de Creator , trebuie sa indeplinesti doi factori: abilitatea de a te purta independent si detasarea. Pe de o parte te retragi constant, dar pe de alta parte tu devii echivalent, aproape de El.

Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 10/1/10, Shamati 38

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pentru ce ar trebui sa rugam Creatorului?
Raspuns: Trebuie sa existe o singura cerere: pentru Lumina care Reformeaza, forta. Nu ma pot schimba singur. Intreaga omenire incearca cu disperare sa o faca. Devine clar ca la sfarsit, suntem doar mai confuzi in chiar sistemul pe care noi l-am construit.

Este adevarat ca trebuie sa atingem deznadejdea in munca noastra. Baal HaSulam scrie ca nu exista moment mai fericit in viata cuiva decat acela in care este complet dezamagit de puterea sa. Si atunci, cand vede ca nu are alta sansa, se intoarce inspre Creator, iar Creatorul ii raspunde, pentru ca cererea sa este completa.

Lumina nu functioneaza inainte ca dorinta sa existe. Sunt 125 de grade pe calea catre ea. Daca ma ridic la primul grad, daca imi lipseste Lumina chiar in cea mai mica masura, atunci Lumina ma influenteaza. Atunci intru in zona Luminii.In al cincilea grad nevoia mea creste, si Lumina lucreaza in consecinta pentru ca vin mai aproape de ea. Asa  sunt legile in zona Luminii.

Pana acum existam la nivelul acestei lumi, ne lipseste cererea. Cu cat mai repede apare aceasta cerere, Lumina va incepe imediat sa lucreze, intrucat dorinta este creata si mentinuta. Dorinta nu poate face niciodata  nimic singura.

In acest caz, cum poate o dorinta sa aiba o nevoie (Hissaron) pentru Lumina? Exista o scanteie de Lumina in dorinta, care a ramas acolo dupa spargerea sufletelor, te trezeste, si te atrage catre Lumina chiar daca dorinta te trage in jos.

Nu se asteapta nimic de la o persoana inainte ca scanteia sa se manifeste, el este  dezvoltat in mod egoist. Dar odata ce scanteia s-a aprins, Lumina nu mai lucreaza si iti da posibilitatea sa o ceri. In acest stadiu esti adus intr-un loc unde poti sa-ti amplifici scanteia, pana cand incepi sa simti influenta Luminii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 38, “Frica de Dumnezeu este comoara lui”: “The Fear of God Is His Treasure”: In avutia Lui, Creatorul are ca singura comoara frica de Dumnezeu.

Exista patru nivele de dezvoltare:

Aceasta lume materiala in care existam cu totii

Nivelul (stadiul)de “pregatire”, oameni care au punctul in inima si ii cresc importanta deauspra acestei lumi, deasupra egoismului existent la acest nivel

Cainta (corectia) din teama, nivelul lui Bina, Hafetz Hesed in  care o persoana se schimba intr-o persoana corecta. In acest stadiu toate cele 613 dorinte ale sufletului sunt corectate ca “sa daruiasca pentru a darui”

Cainta (corectia) din dragoste, gradul de corectie completa, la stadiul in care toate cele 613 dorinte sunt corectate in “a primi pentru a darui”, asemanator Creatorului.

Gradul fricii este extrem de important, este un pas important pe drumul devenirii asemanatori Creatorului. Incetul cu incetul, treptat, Lumina creste dorintele egoiste intr-o persoana care se ridica deasupra lor si alege sa se asocieze cu punctul din inima. Mai tarziu, la nivelul iubirii, el incepe sa foloseasca dorinta lui “de a primi ca sa daruiasca”.

Astfel, stadiul fricii reprezinta vasul prin care o persoana dezvaluie Creatorul (Lumina Infinitului) cand atinge urmatorul nivel, al dragostei. Etapele de dezvoltare isi schimba reciproc ritmul propriu, iar frica este singurul lucru pentru care trebuie sa ne facem griji in mod constant, deoarece frica este munca la ecran si Lumina Reflectata, ca sa ne tina deasupra dorintelor nostre in orice moment.

Desigur, toata munca este facuta de catre Lumina, dar trebuie sa o cerem singuri. Obligatia grupului este sa aiba grija de scop si sa ii creasca semnificatia mentinand unitatea si conectarea pe  care orice vas o are: intentia de dragul daruirii se inalta deasupra egoismului sau.

In acest fel ne ajutam repricoc, ne unim punctele din inima, si forma vasului in care putem primi comoara. Cand unitatea noastra se va manifesta, imediat Lumina se va revela in aceasta unitate.

Din partea intaia a Lectia zilnica de Cabala 10/1/10, Shamati 38

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum trebuie un student sa se pregateasca pentru fiecare lectie?

Raspuns: Orice studiu incepe cu pregatirea si avem nevoie sa ii intelegem importanta. Sa ne pregatim pentru studiu inseamna sa clarificam ce vrem sa obtinem in urma studiului. Apoi, studiul devine modul prin care imi ating scopul. Pregatirea specifica determina directia in care avansez pe masura ce studiez. Din acest motiv pregatirea este mai importanta decat studiul, si asta trebuie sa stie studentul.

Intelepciunea Cabalei difera de stiintele din lumea corporala, unde directia este clara de la inceput. Doresc cunostinte si nimic altceva. De fapt vreau sa ma schimb ca sa ma alatur celorlalti. Intregul studiu este un mod de a atinge conectarea cu ceilalti, prin ei, impreuna cu Creatorul.

Am invatat tot felul de informatii in timpul studiului, dar nu am facut nici cel mai mic pas in corectarea mea interioara, iar asta inseamna ca studiul a fost fara rost. Ce a lipsit studiului a fost pregatirea corespunzatoare, intentia, scopul. Acesta este singurul mod de a evolua daca intentia a fost corecta. Cunoasterea in sine este lipsita de relevanta.

Unii oameni sunt atrasi de structura lumilor superioare si de actiunile lor. Altii sunt mai preocupati de aspectele psihologice, istorie si tendinte de dezvoltare. In orice caz, Cabalistii nu dau atentie cantitatii de cunostinte pentru ca „nu stiutorul invata“(Lo HaHacham Lomed). Totul depinde de felul in care folosim intelepciunea pentru corectarea sufletului

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/1/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→