Intrebare: Cum pot sa ma gandesc la corectia pe care o aduce Cartea Zohar, daca  simt emotii negative, cum ar fi ura?

Raspuns:  Rugaciunea este indiferent de ceea ce inima  simte. Daca exista ura in inima mea acum, atunci aceasta este rugaciunea mea, „vreau sa ranesc pe inamicul meu.”

Pentru a utiliza in mod corect forta care este ascunsa in Cartea Zohar in timp ce citesc impreuna intr-un grup, eu trebuie sa pregateasc prima data inima mea asa incat va dori acelasi lucru  pe care il doreste Creatorul. In realitate, Creatorul raspunde la fiecare rugaciune, insemnand  dorintele din inima noastra. De aceea lumea noastra este asa de rea!

Cu toate acestea, pe de alta parte, este scris ca El raspunde numai la rugaciunea care a trecut prin „poarta lacrimilor” . Deci,  El nu raspunde cu adevarat la fiecare dorinta, chiar la bunul plac al unui copil sau masinatiunile un personaj negativ ?

Da, spun Cabalisti care au dezvaluit sistemul relatiilor noastre cu El. Un hot care a stabilit ca obiectiv al sau un obiect, sau un criminal care merge „la panda” si este gata sa omoare pe cineva, de asemenea, au si ei dorinta de a reusi si rugaciunea lor este, de asemenea, acceptata. La urma urmei, vorbim despre dorinta lui Malchut a Lumii Atzilut si tot ceea ce traieste aici, inclusiv  lumea noastra, fac parte din ea.

De ce, atunci, spunem ca dorinta poate urca in Malchut, sau nu se poate urca? Problema este ca tragem o diviziune intre doua tipuri de dorinte:

– Unele aspira in aceeasi directie ca si Creatorul. Apoi se unesc cu dorinta de sus si sunt percepute ca abundenta de Sus.

– Unele nu se potrivesc cu voia Creatorului. Ei evoca, de asemenea, acelasi raspuns de mai sus ca dorintele pozitive, dar sunt percepute de catre dorintele negative in mod negativ, ca o reactie negativa. Aceasta corecteaza o persoana, conducandu-o pe o cale de lunga durata, dificila, a suferintei, in loc de cale scurta, usoara in cazul in care dorintele sale coincid cu dorintele Creatorului.

De aceea este mai bine pentru noi sa ne pregatim pentru rugaciunea corecta si sa o folosim atunci cand ne intoarcem catre Cartea Zohar. O persoana nu poate sta la lectie fara nici o dorinta. Intr-un fel sau altul, ea doreste ceva, iar daca dorinta ei  a fost elaborata inainte  si tinde in directia corecta, atunci ea va avansa usor si rapid, in timp ce citeste din Zohar.

In plus, trebuie sa ne amintim ca suntem intr-un grup, care ne ajuta sa ne intarim rugaciunea noastra. Astfel, in cazul in care gandurile unei persoane nu vizeaza obiectivul, atunci  ia o pozitie contradictorie in raport cu grupul si se simte ca si cum ar fi o reactie negativa de Sus, chiar mai mult.

Prin urmare, intreaga noastra munca se aduna in jurul pregatirii pentru lectie, care este, pentru citirea Zoharului si a altor carti cabalistice. O data ce suntem la lectie, este dificil sa mai schimbam ceva, deoarece inima unei persoane este deja acordata la o anumita dorinta.

De aceea este atat de important ce ganduri am, atunci cand merg la culcare si cum ma pregatesc pentru lectia de dimineata. Aceste minute juca rolul decisiv. Si nu trebuie sa uitam despre pregatirea fizica, astfel incat corpul sa nu adoarma.

Rabash scrie urmatoarele in articolul 36, din Scrieri de Rabash:
Este scris, „Cel care asculta rugaciunea.” De ce spune „rugaciune” la singular? Nu aude Creatorul toate rugaciunile? Problema este ca noi trebuie sa ridicam doar o rugaciune: pentru a restabili Shechina din praf.

Sa ne rugam pentru ridicarea Shechinei din praf inseamna sa vrem revelarea Creatorului, calitatea de daruire si dragoste in noi pentru aproapele nostru , in scopul de a deveni similari cu Creatorul in aceasta privinta. Daca depunem toate eforturile noastre intr-o directie, atunci vom bate la poarta care se va deschide cu siguranta.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 12/7/10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum recunosc semnele desenului mai aproapiate de daruire?

Raspuns: Acest lucru vine din interior. Noi nu simtim efectul  Luminii. In general, noi nu stim cauzele care stau la baza evenimentelor si judecam viata noastra numai pe baza efectelor.

Electricitatea se manifesta  in functie la dispozitivele electrice sau de socul electric. Similar, Lumina ramane „in spatele scenei” si ne demonstreaza efectele activitatii sale. Eu nu vad Lumina in sine, ci efectele sale.

Suntem cu totii creatia Creatorului. Cum, atunci, putem judeca ce schimbari au loc in noi? Criteriul consta in faptul ca incep sa gandesc diferit si sa ma tratez pe mine si lumea intr-un mod nou.

Ma schimb in interior, este greu vizibil din exterior. Modificarile nu se desfasoara in proprietati egoiste, ci in dorinte noi, suplimentare. La exterior, persoana ramane aceeasi.

Prin urmare, Cabala este considerata ca fiind intelepciunea secreta. Pe de o parte, ea descopera ceea ce este ascuns si, pe de alta parte, acesta este ascunsa de ochii din afara care sunt in imposibilitatea de a detecta transformarea mea interioara. Ei pur si simplu nu poseda proprietati care sa le permita sa o perceapa.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Zohar, Introducere, articolul „Trandafirul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista o legatura intre Lumea Atzilut dupa ruperea de Lumea Nikudim si de Lumea  Adam Kadmon?

Raspuns: Noi nu avem nici o legatura cu Lumea Adam Kadmon, deoarece apartine Primei Restrictii.  N-o  putem simti si nu suntem in masura sa inteleagem principiul prin care exista si functioneaza. Acesta este un motiv, senzatii, si un calcul pe care nu le putem atinge. Vom atinge acest obiectiv doar dupa corectia noastra deplina.

Sa presupunem ca pisica ta se uita la tine. Ea nu intelege ceea ce gandesti. Cu usurinta simte starea ta de spirit si dispozitia ta, deoarece un animal care depinde de tine are un fel de notiune despre tine in calitate de stapan al sau. Cu toate acestea, ea nu poate intelege gandurile, calculele si dorintele tale.

In acelasi fel, nu putem intelege Lumea Adam Kadmon.  Cei cinci Partzufim ai Adam Kadmon sunt mai presus de realizarea noastra. De asemenea, GAR (primele trei Partzufim) sau Lumea Atzilut sunt de neatins si nu le atingem.

Numai pornind de la corectia completa (Gmar Tikkun) si in continuare, atunci cand toate Kelim sau dorintele se unesc, va fi posibila atingerea acestuia. In primul rand vom corecta AHP de Aliyah (AHP pe ascensiune ), vom corecta ELE, care va urca si va conecta in interiorul numelui ELOKIM, Bina completa.

Dupa aceea, in actiunea de incheiere a procesului de corectie, numit „Rav Paalim UMekabtziel,” atunci cand Lumina care vine de sus in lumea Atzilut, coboara pana la Parsa si toate dorintele rupte se alatura in Atzilut, apoi Lumea Atzilut se va extinde sub Parsa,  pana la incheierea Lumii Adam Kadmon (Sium Galgalta), dupa cum este scris, „Si picioarele Lui vor sta pe Muntele Maslinilor.” Apoi, vom fi capabili sa ne unim cu cei zece, completi , originali Sefiroti ai Adam Kadmon.

Intregul proces de expansiune a lumilor si corectare a noastra este destinat sa umple prima Partzuf Galgalta. Numai atunci vom atinge cei cinci Partzufim ai Adam Kadmon si vom intra in cercul Infinitului impreuna cu ei. Apoi, linia (Yosher) si cercurile (Igulim) vor deveni egale. Tot ce a fost in interiorul cercului va lua forma de linie si nu va fi nici o diferenta intre linie si cerc.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum întărim responsabilitatea fiecărui prieten privitor la garanţia reciprocă?

Răspuns: Dacă Lumina nu mă afectează într-o măsură suficientă şi nu mă duce într-o stare în care să încep să mă intereseze starea prietenului, mă voi gândi cu adevărat la el? Niciodată! Pe de altă parte, dacă primesc o trezire de la Lumină, deodată voi simţi o asemenea dorinţă. Fie o am, fie nu. Totuşi, trebuie să contribui pentru o avea.

De aceea, nu mă voi mânca pentru că nu iubesc prietenii. Nu îi iubesc, nu îmi pasă de ei şi nu mă gândesc la ei pentru că nu sunt conectat cu ei. Pentru a schimba această stare, îmi trebuie influenţa Luminii. Dacă ea mă afectează, mă voi gândi la ceilalţi; dacă nu, nu mă voi gândi la ei. Trebuie să determin exact unde şi cum pot face o schimbare.

În acest moment, nu te iubesc, dar Lumina vine şi, deodată, o fac. De ce? Nu ştiu; Lumina o face. Noi trebuie doar să facem sa apară influenţa ei şi tot restul este o consecinţă. Cât de multă dorinţă şi grijă imi dă El, este atâta cât voi avea.

Deci, cea mai importantă grijă este să trezim Lumina şi asta se întâmplă numai în procesul studiului reciproc. Aşteptăm acest fenomen exact de la studiu, deoarece nu există altă cale. În timpul studiului, ne gândim împreună, Când mă vă schimba în sfârşit Lumina şi ne va unii? Asta este intenţia.

Din Lecţia zilnică de Cabala din 11/26/10, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Abraham, Isaac, Iacov, Iosif, Moise şi aşa mai departe, sunt etapele de dezvoltare ale sufletului. O forţă nouă apare în interiorul sufletului de fiecare dată şi începe să conducă dezvoltarea şi tot ceea ce o însoţeşte.

Noua forţă este întotdeauna o dorinta de a primi si o dorinta de a darui. Dezvoltarea pe etape este, totuşi, cu o perioadă ce urmeaza alteia. Până când nu am terminat o etapă de dezvoltare, nu ştiu care va fi urmatoarea, şi aşa mai departe.

După şapte ani de belşug, nu ştiu care sunt cei şapte ani de foamete. Mi se pare că  avansez, şi voi intra în lumea spirituală în acelaşi mod.  Dintr-o dată, în loc de lumea spirituală – boom! – coboară întunericul egiptean. În mod similar, nu ştiu ca dintr-o dată am ieşit din întunericul egiptean, întunericul teribil, smoala-neagra, atunci când dorinţa mea nu are nici o împlinire, nici din jur, nici Lumină interioară, şi am venit la Lumina.

Dezvoltarea are loc în etape. Trebuie doar să ştim cum să avansam, dar fiecare revelaţie este o surpriză, o surpriză totală.

Din Lecţia  Portia săptămânala de Tora, 12/2/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Vedem ca eforturile noastre ar trebui sa conduca la un miracol. Ce trebuie sa facem pentru ca aceasta sa se intample?

Raspuns: Trebuie sa vrei cu adevarat, ca un copil mic. Cu toate acestea, un miracol se intampla dupa mai multe eforturi. Trebuie sa vezi ce monstru este ego-ul tau si cum iti sta in cale, blocand tot ce e bun. Trebuie sa ajungi sa urasti ego-ul in ciuda faptului ca ai crescut  „in poala” Faraonului si te-ai  jucat cu coroana lui (Keter), si ai fost un print adevarat, care a avut totul.

Acum, urasti ego-ul cu pasiune si nu poti ramane in el. Esti gata sa primesti lovituri de la ego. Poti face intentionat subiectul celor  zece urgii din Egipt, cu scopul de a te deconecta de la el.

Cu toate acestea, atunci cand  simtim o lovitura, vom incerca instantaneu sa ne ascundem de ea pentru ca ne-am asociat cu ego-ul. Cu toate acestea, daca m-as deconecta de la ego-ul meu, atunci voi fi de acord sa accept lovituri: Las ego-ul sa primeasca lovituri si sa sufere. Ego-ul nu este al meu, nu sunt eu. Sunt pur si simplu pe de langa el.

Apoi, voi incepe treptat sa ma despart de ego , pana cand voi trece prin toate cele zece urgii. Eu nu ma asociez cu ego-ul, desi ego-ul este o mare suferinta. Aceasta este singura modalitate prin care ma pot ridica mai sus si sa scap.

Scaparea este iesirea din Egipt. Acest lucru este atunci cand am fost aproape deconectat de la ego, dar exista inca un fir subtire la stanga pe care l-am taiat, in scopul de a ma deconecta complet si se fugi de intunericul noptii.

Noi trebuie sa treacem prin toate deconectarile  inainte de a ajunge la final prin lovituri metodice. Trebuie sa ne ridicam deasupra lor.

Munca noastra consta in a nu ne mai dori sa ne asociem pe noi insine cu Faraon: El este separat de mine si eu sunt separat de el. Este adevarat ca am crescut in casa lui. Am venit de la el, dar el nu sunt eu. Acum, Faraon este dusmanul meu cel mai mare.

Miracolul este in ajutorul pe care il veti obtine. Acesta este modul in toate miracolele se intampla: Lucram si depunem efortul in deconectarea de la ego si ridicarea noastra, si in cele din urma, se intampla o minune. Lumina face sa se intample dupa ce ati depus tot efortul.

Deci, dupa munca grea, haideti sa asteptam un miracol. Hanukkah fericit!

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 12/1/10, Scrieri de Rabash, „Hanukkah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce pot da grupului in timpul studiului?

Raspuns: Participarea ta si aspiratia catre scop, care trebuie sa fie cat mai puternica posibil. Aceasta este forta garantiei reciproce prin care intarim grupul.

Este asa in special in timpul studiului pentru ca in felul acesta suntem capabili sa ne unim si sa atragem Lumina care Reformeaza.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.12.2010, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

In cazul in care Partzuf Superioara vrea sa dea ceva celui inferior, se reduce ca o mama care are grija de un copil. Ea face mancare de adult pentru ea, iar pentru copil ea face mancare speciala, incalzita la o temperatura specificaListe.Read phonetically.

Aceste actiuni suplimentare, care sunt realizate printr-un mecanism special de conexiune dintre Cel Superior cu cel inferior, sunt numite „Searot” (par). Ea vine de la cuvantul Soer (furtunoasa) sau Saara (o furtuna).

Cel de Sus a vrut sa dea celui de jos tot ceea ce El are! Dar El a trebuit sa se restranga si sa dea celui mai mic doar un pic in functie de nivelul lui, atat cat poate el primi. Cel de Sus trebuie sa se asigure ca cel mai mic.va beneficia de implinire.

Aceasta restrictie sau forta cu care Cel de Sus Insusi retine, este numit „Searot” (par), care are un sunet similar cu modul in care se dezlantuie totul (Soer) in El din cauza asta.

Acum imaginati-va doar modul in care Creatorul sufera si se infurie! Dorinta lui de a darui este enorma. El doreste sa ne dea toate cele ale corectiei infinite (Gmar Tikkun)!

Dar El se uita la noi si vede ca nu exista nimic pentru a da nimanui. Nimeni nu vrea sa primeasca nimic. Cat de mare este suferinta de a privi la copii care sunt aproape morti de foame, avand in acelasi timp posibilitatea de a-i ajuta, avand capacitatea de a vindeca toate durerile noastre si de a ne umple cu bunatate, in timp ce noi nu vrem! Suntem incapabili de a accepta ceva de la El.

Ecourile acestei furtuni, pe care Cel de Sus  le foloseste pentru a se abtine, fortele impure, Klipot, incep sa ne influenteze, incercand sa ne trezeasca si ne forteaza sa actionam. Ni se pare ca suntem influentati de fortele raului, dar se trezesc numai la gradul in care nu reusim sa avansam, scazand in dezvoltarea noastra si nelasand Lumina sa ne implineasca.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 12/6/10, Talmud Eser SefirotListen

Filed under: Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Câteodata sunt stări în care un student crede că este mai deştept decât Învătătorul, că înţelege ceva mai bine şi că are propria opinie legată de muncă interioară. El uită pur şi simplu faptul că greşelile înţelepţilor sunt constructive, în timp ce creaţile tinerilor sunt distructive. Unui student i se pare că care dreptate din punct de vedere raţional şi că Învăţătorul greşeşte în multe lucruri sau poate este doar insuficient informat.

Totuşi, spiritualul diferă de material şi o persoană care iese în spiritual nu poate greşi. Mai mult, chiar dacă azi ţi se pare că Învăţătorul greşeşte, nu este cazul în perspectivă. Asta poate fi legat de cum un copil gândeşte că un croitor distruge stofa tăind-o în bucăţi. Totuşi, cineva care înţelege că trebuie să se transforme în haine, gândeşte: Ce poţi face? Este un copil!

O persoană care doreşte să avansaze trebuie să o facă prin credinţă deasupra raţiunii, în ciuda faptului că vede greşeli în acţiunile Învăţătorului, deoarece întreaga natura este împărţită pe nivele, iar cineva care este situat pe nivel mai înalt are toate şansele să acţioneze corect. Şi greşelile evidente ale Învăţătorului sunt propriile tale greşeli!

De aceea, avem nevoie de credinţă. Credinţă înseamnă că lucrez mai degrabă cu mintea Celui Superior, decât cu propria mea minte. Mă anulez înaintea lui şi accept ceea ce primesc cu bucurie. Este posibil să mi se pară incorect, la nivelul meu, dar atunci când mă ridic la un nivel mai înalt, voi descoperi că este adevărul.

Totul depinde de faptul dacă o persoană este gata să îl accepte. În timp ce pe unii îi întăreşte, pentru că ei înţeleg că este un semn bun şi că trebuie să fie de acord cu guvernarea Superioară, alţii nu se pot descurca cu egoismul lor şi devine mai distanţi faţă de cale şi de scop. Este spus despre aceştia: Acolo unde cei drepţi merg înainte, păcătoşi dau înapoi.

Este imposibil să treci la un nivel mai înalt dacă nu îl accepţi cu credinţă deasupra raţiunii, relativ la învăţător şi la grup. Accept tot ceea ce au şi mă anulez, ceea ce se numeşte Hafetz Hessed, să nu îţi doreşti nimic pentru tine însuţi; asta este prima corecţie.

De la cel mai mic nivel la cel mai înalt, trebuie întotdeauna să avansezi prin obţinerea nivelului Hafetz Hessed privitor la gradul Superior. Asta se numeşte avansare cu credinţă deasupra cunoaşterii.

Bucuria este un semn al credinţei! Eşti multumit cu partea ta şi doreşti doar să fi de acord cu învăţătorul, cu grupul şi cu Creatorul: nimic mai mult! Esti bucuros pentru că eşti în consens cu ei, ceea ce înseamnă că ai obţinut corecţia şi că poţi merge la un nivel mai înalt. Egoismul tău s-a calmat şi acum ai nevoie de obstacole adiţionale pentru a le corecta şi a primii Lumina Hochma în ele, iar asta este deja mult mai dificil.

Acum trebuie să începem să dăruim, în loc doar să fim de acord cu învăţătorul şi grupul; trebuie să lucrezi cu dorinţele lor în loc să lucrezi cu ale tale. Dorinţele tale ar trebui să servească dorinţelor lor şi ei sunt întotdeauna în opoziţie! Trebuie să trecem prin câteva depăşiri în egoismul nostru! De aceea, măsura credinţei în învăţător determină înălţimea nivelului studentului.

Din lecţia din 26.12.2010 Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă întreaga responsabilitate pentru întreaga lume stă în aceia care au punctul în inimă, atunci de ce au izbucnit incendiile în nordul Israelului unde locuiesc alţi oameni şi nu în casa mea?

Răspuns: Suntem acum în etapa pregătitoarea pentru îndeplinirea practică a muncii spirituale, care începe cu percepţia noastră a Lumii Superioare, cu prezenţa noastră în ea. De aceea, nu are niciun sens să fii distras de la studii prin pierderea casei sau a sănătăţii în incendiu. Pentru moment, trebuie să avansezi repede şi uşor către munca practică.

Totuşi, mai târziu, vei descoperi că oamenii care suferă în plan material, cum sunt cei care şi-au pierdut casele, inclusiv copiii, bătrânii şi femeile, sunt părţi din tine. De fapt, ei sunt mai aproape de tine decât proprii tăi copii biologici.

Lipsa ta de sensibilitate blochează însă această percepţie, dar eşti pe cale să descoperi toate astea şi să le incluzi în corecţia ta. Pentru moment, este similar cu două părţi ale corpului: Pentru ca una să fie vindecată, cealaltă suferă la nivelul ei. De fapt, totuşi ele devin una, se includ una pe alta.

Ne aşteptăm să înţelegem asta şi să o experimentăm la un nivel de conştientizare spirituală decât la nivel material, astfel încât vei simţii că tu eşti cel care arde în nordul Israelului! Mai mult, munca interioară determină dacă această situaţie dificilă va fi rezolvată sau nu.

Din lecţia din articolul lui Rabash din 12.03.2010

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→