De obicei, este uzual pentru diferite naţiuni să ţină sărbătorile ca pe un mod de a glorifica anumite întâmplări istorice care au avut loc în această lume. Dar, deoarece naţia lui Israel, odată separată de celelalte naţiuni pentru a-şi îndeplini o misiune specială, pentru a realiza corecţia naturii umane pentru ea însăşi şi apoi să aducă întreaga umanitate la asta, sărbătorile ei au de aceea o semnificaţie specială referitoare la ele.

Cartea (Meghila) Esterei, care este dedicată Purimului şi care vorbeşte despre Mordehai, despre regele Ahaşveroş şi despre regina Ester care i-a salvat pe evrei de la distrugere după ce răul Haman plănuise să-i omoare, explică de fapt cum să ne atingem ţinta. De aceea este scris că toate sărbătorile vor fi anulate în viitor cu excepţia sărbătorii de Purim, pentru că in această sărbătoare, la acest nivel, Marea Lumină va străluci şi va include toate celelalte nivele anterioare.

Toate sărbătorile naţiei Israel sunt simboluri ale unor stări speciale pe treptele nivelelor spirituale pe care le urcam de la această lume către Lumea Infinitului, ajungând la o echivalenţă din ce în ce mai mare cu Creatorul prin altruism, iubire şi unirea dintre noi. De aceea, fiecare nivel mai înalt include toate toate nivelele inferioare ca părţi constituente. Purim, nivelul cel mai înalt, desigur le include pe cele anterioare, nivelele mai mici care sunt anulate în faţa lui şi incluse în el. La sfârşit, nu mai rămâne nicio singură sărbătoare în afara sărbătorii de Purim.

Cum ajungem la această sărbătoare? Toată munca noastră este bazată pe înălţarea unei rugăciuni (MAN) pentru unificarea şi iubirea dintre noi, pe care noi vrem să le atingem. Toată munca noastră este devotată corectării divizării dintre noi. Întâi trebuie să ne unim la nivelul „dăruirii de dragul dăruirii” ceea ce înseamnă calitatea de Mordehai.

Când atingem „porţile regelui” (fiindcă povestea spune că Mordehai stătea la poarta regelui), acolo îl întâlnim pe Haman al nostru, şi uriaşa şi oribila dorinţă egoistă ni se dezvăluie. Apoi noi trebuie să o corectăm şi să primim Lumina în Vasele (Kelim) noastre cu intenţia de Mordehai „de dragul dăruirii”. Astfel poate cineva să primească Lumina de Mordehai în Vasele (Kelim) de Haman şi să atingă sfârşitul corecţiei (Gmar Ticun).

Trebuie să luăm forţa, „vasul spiritual”de la natura noastră, de la dorinţa noastră egoistă, şi să-i adăugăm intenţia de „dragul dăruirii” astfel că intenţia va începe să ne înveţe „să călărim dorinţa” la fel cum Mordehai călărea pe spatele calului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Sărbătoarea de Purim simbolizeză două forţe opuse: Mordehai şi Aman. Atunci de ce ni s-a poruncit să fim atât de beţi în aceste zile de să nu putem spune diferenţa dintre Mordehai şi Haman?

Răspuns: Asta se întâmplă după analiza în care tu foloseşti toate Kelim-urile, când totul este deja, în cea mai mare masură, clar.I-ai spânzurat pe Haman şi pe cei zece fii ai lui în copac, sau, cu alte cuvinte, de coada literei Kuf (ק). Nu mai este nicio iluminare sub Tabur pentru a da viaţă forţelor impure (Klipot). Nu mai există nicio Klipa (coajă) fiindcă ai distrus toate intenţiile egoiste.

Intenţiile anterioare în scopul primirii, Klipot, au fost dedesubt, Klipa-ua există în virtutea iluminării de deasupra. Peste Tabur sunt literele sau calităţile de Kuf (ק), Reiş (ר), Şin (ש) şi Tav (ת). Înainte, piciorul lui Tav cobora de asemenea în jos, dar „piciorul lui a fost tăiat” şi acum numai Kuf coboară sub Tabur. Asta înseamnă că Luminile coboară spre in jos dând viaţă la Klipa.

Acest lucru este necesar fiindcă Klipa-ua ne ajută. Trebuie să existe pentru a putea să ne dea oportunitatea alegerii libere, să ne plaseze intre bine şi rău.

Aici, dedesubt sunt Haman şi „familia” lui – toate calităţile egoiste care i s-au alăturat.Este important de amintit ca aici se vorbeşte strict despre intenţiile în scopul primirii, mai degrabă decât despre dorinţe. De altfel, dorinţa este numai materie.

După asta, de la Yesod de Zeir Anpin la Nukva vine iluminarea de Mordehai. Vine ca rezultat al ridicării unei rugăciuni (MAN) de la sufletele Israel, care sunt dedesubt, sub conducerea lui Haman. Apoi, toate sunt capabile să urce în Sus cu ajutorul iluminîrii numită Purim – iluminarea de Mordehai.

În acest caz, Haman şi familia lui rămân dedesubt. După asta, piciorul literei Kuf este anulat astfel încât Klipot nu vor mai primi în continuare iluminare, sau altfel spus, Haman este spânzurat în copac. Apoi, Klipot-urile (cojile) din interiorul fiecăruia din noi mor, fiindcă nu mai realizează sau simt oportunitatea să ţină sau să obţină ceva.

Acesta este locul în care se termină totul. Toate intenţiile egoiste dispar, fiindcă nu mai au bază şi toate schimbările sunt deasupra la Parsa, în interiorul intenţiei pentru dăruire, în apropierea sfârşitului corecţiei. Acum, toate Kelim-urile tale sunt acoperite de intenţia altruistă şi tu le umpli cu Lumină de Hohma fără nicio restricţie. Asta fiindcă tu ai creat un ecran mare şi perfect care te eliberează de necesitatea de a face calcule.

Întreaga materie Haman, care este sub puterea dorinţei egoiste, s-a schimbat în intenţie altruistă. Exprimat altfel, toate dorinţele care se aflau dedesubt, au fost urcate deasupra. Ele sunt divizate in doua grupe de 248 şi 365 de dorinţe, iar acum, chiar şi cele mai de jos sunt deasupra fiindcă ai tăiat intenţia egoistă de la ele. Astfel că, nimic nu a mai rîmas dedesubt.

Şi pentru că nu mai e nimic dedesubt, sfinţenia (Kduşa) se extinde de la Raglin până la Sium, până la Muntele de Măslini.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm în interiorul unui ecran pe care sunt descrise calităţile noastre. Dacă ele sunt egoiste, atunci, aşa cum au fost descrise înainte, dorinţele noastre de plăcere sunt la nivelele de mineral, vegetal, animal şi uman (0, 1, 2, 3, şi 4). De aceea, le vedem ca fiind lumea care ne înconjoară. Asta înseamnă că realitatea pe care o văd şi o simt, şi în care trăiesc, este o amprentă sau o reflecţie a dorinţelor şi gândurilor care sunt în interiorul meu.

Dacă, în completare la natura mea generală, adică cea a calităţilor de recepţie, adaug şi a doua natură, cea a calităţii de dăruire, atunci , la fel ca pe ecranul computerului descopăr încă o fereastră pe care văd Lumea Superioară – forţa sufletului meu. Acum recunosc că ceea ce am văzut în prima fereastră este o proiecţie a forţei mele de primire, în timp ce în a doua fereastră descopăr forma unificării mele cu alţi oameni din motivul dăruirii.

La gradul când sunt capabil să mă unesc, măcar la nivelul de a „nu face altuia ce ţie nu-ţi place”, sunt în măsură să pot recunoaşte Lumea Spirituală. Iar acum, totul depinde de calculul pe care îl fac despre felul în care să ţin în mine permanent treaz transferul realităţii din lumea materială către Lumea Spirituală.

Starea perfectă spirituală este Purim-ul (vine de la cuvântul Pur – sorti). În această stare, dorinţele mele sunt corectate iar eu sunt unit cu toate sufletele ceea ce îmi umple sufletul cu Lumină Superioară datorită Legii Echivalenţei Formei.

Purim este aniversarea corecţiei finale. Când aniversăm această sarbătoare, atragem forţă de la starea corectată care să ne corecteze şi să ne unească şi pe noi.

Obiceiul de a ne masca şi a purta costume în această zi ne vine din faptul că: Haman (dorinţa egoistă) s-a costumat în hainele lui Mordehai (dorinţa altruistă) ceea ce înseamnă că noi putem  primi Lumină în dorinţele mari de Haman prin calităţile de Mordehai.

De aceea şi obiceiul în această sărbătoare de Purim de a mânca prăjiturele în formă de triunghi numite „buzunarele lui Haman”. Buzunarul simbolizează dorinţa de primire. Noi trebuie să primim aceste dorinţe de la Haman şi apoi, cu ajutorul lui Mordehai, însemnând Lumina de Hasadim, calitatea altruistă, să le corectăm intenţionându-le de dragul dăruirii. Apoi vom fi în stare să primim Lumina de Hohma, revelarea Creatorului, însemnând corectarea finală.

Din conferinţa din 3/15/11 Purim

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Majoritatea oamenilor sunt consternaţi la gândul că nu au liber arbitru în lumea noastră. Cum trebuie să îi abordăm?

Răspuns: Este adevărat, deoarece dacă nu există liber arbitru, nu există nici persoana. Nu este o persoană ci o păpuşă mecanică, o marionetă. Şi nu contează dacă asta vă include şi pe voi: O persoană vede în asta atitudinea voastră către ea. Voi discutaţi de fapt despre propria voastră non-existenţă.

Dar noi vorbim aici despre omnipotentul sistem al naturii, unde totul este guvernat de legi absolute. Chiar dacă nu aducem înţelepciune Cabala în asta, gândiţi-vă logic, de unde ar putea apărea liberatea în această lume? Ce este libertatea, dintr-o perspectivă globală? Sunt acţiuni aparent spontane, chiar dacă nu este cazul? Sau sunt nişte dorinţe neaşteptate care de fapt sunt condiţionate de viaţa care dă forţă?

De unde încep acţiunile mele? Cât despre mine, nu văd ce anume declanşează evenimentele din viaţa mea, gândurile şi dorinţele mele. Din ce adâncimi interioare iau naştere diferitele impulsuri din mine? Deodată, eu tânjesc după ceva. De unde a venit acest impuls?

Dacă găsesc sursa lui, mi-ar fi clar că nu sunt eu cel care alege şi că acest tip de impuls este declanşat în mine de către natură. Dar omul nu are acces la ce se află deasupra nivelului la care natura ia deciziile. El primeşte gânduri gata create, dorinţe şi acţiuni care derivă din acţiunile naturii.

La acest nivel, noi asociem omului un anumit nivel de independenţă, deoarece el este cel care are o dorinţă sau un gând. Pe baza acestei premise şubrede, noi vedem o persoană ca o fiinţă autonomă.

Evident, este total greşit. Dacă vedem imaginea integrală, nu găsim nici cel mai mic motiv să judecăm o persoană sau, din contra, să îi arătăm milă. Ne-am simţii toţi ca roţi dinţate controlate de forţa generală. Acelaşi lucru este descris şi de înţelepciunea Cabala.

Atunci unde este liberul arbitru? El se găseşte în abilitatea mea de a prelua conducerea de la forţa superioară care pune în mişcare întregul sistem. Pot guverna în locul ei, în alianţă cu ea.

În măsura şi cu acceptul meu, preiau conducerea funcţiilor şi încep eu însumi să activez sistemul.

Ce este în asta pentru mine? Procedând astfel, obţin liberatea şi autonomia. Iau exemplu de la forţa superioară, cer asistenţa de la ea şi astfel iau parte la justificare. Această oportunitate este valabilă pentru mine datorită spargerii: îmi prezintă liberul arbitru în treimea din mijloc a Tifferet, în punctul din mijloc, o foarte delicată stare intermediară. Din acel punct pot cere să iau locul Creatorului.

Astfel obţin autonomia. Şi nu este nimic altceva pe care să pot chema de unul singur.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din „Principiile educaţiei globale”: chiar şi atunci când începem să fim independenţi, în viaţa adultă, percepţia noastră despre lume este un produs finit compus din trei elemente: „materia”noastră (trăsăturile şi înclinaţiile genetice individuale) şi doi factori care formează această materie după felul lor: educaţia pe care am primit-o şi influenţa mediului. Niciunul din noi nu are alegere liberă, nici în deciziile pe care le luăm nici în evaluarile pe care le facem în viaţă.

Întrebarea este, în ce măsură suntem conştienţi de asta. Realizăm că suntem prinşi în reţeaua acestor forţe? Nu suntem liberi în gandire sau intenţie. Nu avem nicio libertate nici măcar în înţelegerea acestui fapt.

Începem să recunoastem lipsa de alegere liberă ca rezultat al disperării. Nu este nici mai bine nici mai rău deaoarece vorbim de natură. Dar ce putem descoperi exact în afara acesteia?

Mai întâi, de ce suntem aduşi să înţelegem prizonieratul nostru? Este ca şi cum ar trebui să vrem să ieşim din el. Poate avem o astfel de şansă.

Aici, factorul principal este cât de tare reacţioneză persoana la libertate, cât de bine înţelege ea că este controlată de diverse impulsuri şi cât de hotărâtă este să se elibereze de ele, să câştige o putere sigură şi nouă, să se uite obiectiv, din afară la sine şi să se ridice peste natura sa. Dar încă o dată, să se ridice către ce? Către o altă natură care să-l controleze?

Această întrebare nu este pentru toţi. Nu foarte mulţi oameni în lume se întreabă şi caută răspunsuri la ele. De aceea noi putem să tragem o linie clară între „uman” şi „animal”. „Animal” nu este o etichetă, este un nivel de dezvoltare. O persoană trăieşte cum îi dictează lui sau ei societatea care la rândul sau nu este liberă. Grădiniţa, profesorii la şcoală, părinţii şi media, cei care manevrează opinia noastră, nici ei, de asemenea nu au alegere liberă. Toate sistemele, fie ele interne sau externe sunt declanşate, nu acţionează autonom. Prin urmare, nu merită să vorbim despre ele.

Eu îmi caut misiunea mea individuală, care este deasupra scurgerii acestui flux al vieţii, nu are rost să caut logica în buclele şi spirele lui. Acestea sunt lipsite de sens şi eu nu am să găsesc nimic în ele în afară de forţele naturii care guvernează întreaga umanitate şi întreaga creaţie, incluzând toate părţile ei, peste cursul întregii istoriei a omenirii. Asta nu a oferit libera alegere nimănui.

Este o pierdere de timp să studiezi ceva total nefolositor. În general, astfel vede Înţelepciunea Cabalei lumea noastră. Nu este aroganţă. Într-adevăr noi credem că noi activăm ceva forţe şi legi, impunând nişte reguli de comportament astfel încât viaţa să poată fi mai comfortabilă. Presupunem că făcând legi noi sau construind maşini noi, vom face lumea un loc mai bun.

O facem fără să fim coştienţi că suntem controlaţi. Dorinţa de a fi liberi şi de a avea o viaţă mai bună nu este o expresie a libertăţii, ci mai degrabă un simplu imbold intern cauzat de un proces condus de Sus. Astfel, minciunile sunt construie peste minciuni. Chiar şi admiţând prizonieratul nostru, suntem obligaţi să efectuăm anumite acţiuni care par a fi autonome, şi care, de fapt, nu sunt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 Principiile educaţiei globale.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dificultatea decurge din faptul că o persoană trebuie să înceapă să simtă nevoia să se întoarcă la mediul său şi să pretindă măreţia scopului lor; altfel nu-l va atinge. Această acţiune e privită ca fiind Lo Lishma (Nu în Numele Ei) şi cu care începe totul.

O persoană care vrea să obţină Lumea Spirituală, neavând altă opţiune, se întoarce la mediul său şi caută în el măreţia scopului; dacă nu, ea va renunţa la scop pentru totdeauna. Apoi, persoana începe să primească tot felul de impresii despre această măreţie, cu toate că la început s-a întors la grup în mod egoist, fără să simtă nevoia de grup în sine ci numai de scop. Ea vrea să folosească mediul pentru a-şi atinge scopul şi de acum nu mai leagă ceea ce a fost cu ceea ce a urmat.

Treptat însă, omul realizează că mediul conţine toate vasele (Kelim-urile) lui, dorinţele în interiorul cărora el va atinge scopul, umplerea. Fiindcă studiază, Lumina lucrează asupra lui iar el începe să simtă că scopul însuşi există chiar în aceste dorinţe pe care le primeşte de la grup datorită faptului că s-a unit cu ei. Altfel spus, Creatorul i se dezvăluie în legătura lui cu ceilalţi.

Apoi, dorinţa de altruism se trezeşte treptat în relaţiile lui cu ceilalţi şi el înţelege că ei sunt chiar acelaşi Kli, proprietatea Creatorului, datorită căreia omul poate deveni similar Lui. Acolo, în interiorul relaţiei cu ceilalţi oameni, omul şi Creatorul se întâlnesc şi devin un întreg prin realizarea aceastei adeziuni.

Egoismul pe care Creatorul l-a creat ca opus al Său, imprimat în interiorul dorinţei, trebuie să rămână! De fapt, peste, şi în opozitie cu egoismul său, omul se susţine pe el însuşi în echivalenţă cu Creatorul. Dacă omul nu are această formă opusă, el nu este în stare să obţină calitatea altruismului şi să se re-creeze pe sine după imaginea Creatorului.

De aceea, atingerea măreţiei Creatorului este Kli-ul nostru, sufletul fiecăruia din noi, pe care îl primim de la mediul în interiorul căruia ne experimentăm viaţa spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 din „Atingerea măreţiei Creatorului prin mediu”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Înclinaţia rea” nu este doar o dorinţă înăscută de a răni pe cineva. Acest atribut natural nu este încă răul. Ne descoperim înclinaţia rea numai când începem să studiem Tora, să atragem Lumina care Reformează, şi dorinţa de unire prin această Lumină.

Cu alte cuvinte, înclinaţia rea nu se desfăşoară la nivelul simplu, lumesc, de existenţă. Ea începe să se dezvăluie numai oamenilor care au gene spirituale, „punct în inimă”, care se alătură unui grup de Cabala şi încep să lucreze pentru a transcede natura lor egoistă, intenţia „pentru el însuşi”

Ei vor suferi toate stagiile preliminare de dezvoltare, stările interne de Avraam, Iţac, Iacov, ieşirea din Egipt, până când ajung la starea de disperare, când realizează că nu se pot uni şi atunci s-a spus: „şi fiii lui Israel au strigat afară de la lucrul lor” Aşa este atunci când înclinaţia rea, întruchipată de Faraon, le este dezvălită treptat.

Şi asta nu este totul. Ei fug de la Faraon, ca şi cum s-ar ridica peste el, şi atunci abia au revelaţia răului. Trecând Marea Roşie, astfel detaşându-se ei înşişi de răul egoismului, ajung să relizeze că răul e ca Muntele Sinai (muntele de ură). Numai sub condiţia că ei ajung la această realizare, poate metoda de corectare a răului să fie dezvăluită, adică, ceea ce este numit: „Dăruirea Torei”.

Atunci ei întâlnesc a doua parte a condiţiei : „Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora drept condiment ca Lumina din ea sa-l întoarcă la Binefăcător”. Dacă tu poţi găsi în tine forţa separării numită „înclinaţia rea” vei fi capabil să o refaci. Aceasta este forţa care te separă de ceilalţi şi se desfăşoară numai dacă tu eşti dornic de unitate şi dai tot ce e mai bun în tine pentru ea.

Atunci vom începe să cunoaştem „înclinaţia rea” şi aceasta este o stare foarte exaltată de revelaţie. Descoperim ca trebuie să fim un om într-o singură inimă, în garanţie mutuală (înainte nimeni nu poate să înţeleagă ce însemnă asta). Acum ne dezvoltăm nevoia de Tora, remediul pentru corecţie. De fapt, începem să înţelegem că nu suntem în stare să facem nimic singuri, şi că toate acumulările noastre se datorează Luminii care Reformează şi care ne-a dezvăluit acest rău pe care putem acum să-l transformăm în bine.

Când Lumina stabileşte pacea între noi, înseamnă că s-a adăugat înclinaţiei noastre rele intenţia de altruism, şi astfel, „îngerul morţii” se transformă treptat în „îngerul vieţii”. De aceea se spune „Am creat Tora drept condiment” pentru înclinaţia rea însemnând că noi doar adăugam intenţie de altruism drept condiment la aceasta dar nu o distrugem. Toată ura noastră rămâne si se desfăşoară totdeauna la un nivel mai înalt pentru a ne da posibilitatea să construim un ecran şi mai mare peste ea.

Astfel creştem. De al un punct în interiorul nostru, putem creşte către Lumea Infinitului şi să câştigăm această uriaşă dorinţă, acest Kli pe care l-a creat iniţial Creatorul. Asta înseamnă că prin înclinaţia rea noi vom deveni asemănători Creatorului, învăluind-o ca un aluat care creşte peste ea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/11 Din topicul „Am creat inclinaţia rea si am creat Tora drept condiment”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este intenţia?

Răspuns: Intenţia este ceea ce îţi doreşti de la starea ta. Nu este important ceea ce spui sau faci, ci către ce ţinteşti, ce rezultat aştepţi de la starea prezentă şi nu contează dacă este a ta sau a noastră.

Spus altfel, cum vrei să vezi starea următoarea? Cum ţi-o imaginezi? Ce vei face: îi vei dărui Creatorului, vei primi pentru tine însuţi, vei câştiga, fura, da mai departe, renunţa? Cum te imaginezi în starea următoare? Asta este intenţia.

De aceea numai omul are intenţie. Intenţia este singurul lucru din toată creaţia care este în afara timpului. Ea nu operează în timpul material ci în cel spiritual, care se află deasupra dorinţei.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce oamenii experimentează mai multă bucurie atunci când sunt împreuna? Există o rădăcină spirituală în asta?

Răspuns: Cu siguranţă! Este imposibil să te bucuri singur. Ajungem gradual la această concluzie ca rezultat al dezvoltării noastre. De fapt, un singur Kli este incapabil să primească plăere; poate face doar să treacă Lumina prin el către ceilalţi.

Este posibil să simţi plăcere dacă cineva trece Lumina la altcineva şi Lumina nu rămâne la niciunul dintre ei. Este similar cum Mama – Bina, care primeşte Lumina în partea sa superioară (GE) şi o trece prin partea sa inferioară (AHP) către ceilalţi. Acesta este singurul motiv pentru care există în ea Lumina Hochma (Înţelepciune)

Dacă are doar GE, nu are Lumina Hochma ci doar Lumina Hassadim (Milă). Totuşi, dacă are AHP, uterul care îi permite să nască şi să treacă Lumina către ceilalţi, atunci are şi Lumina Hochma.

Astfel, este imposibil să îl revelezi pe Creator dacă nu eşti conectat cu ceilalţi şi nu le dăruieşti! În acest caz nu ai un Kli pentru revelaţia Creatorului. El devine revelat chiar în AHP, în Lumina Hochma, în timp ce GE este numai Lumina Hassadim.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem făcuţi pentru a primi plăcere, fericire. De ce trebuie atunci să simţim durerea altora? De fapt, dacă sufăr de durerea întregii umanităţii, aş avea un atac de cord.

Răspuns: Crezi că o mamă nu doreşte să cunoască durerea copilului său pentru a învăţa ce este în neregulă cu el? Iubirea o face să simtă ce îi lipseşte copilului.

Şi orice lipsă este de fapt o durere. Pot simţii durerea pentru că nu am o viaţă sau pentru că doresc ceva dulce. Într-un fel sau altul, dacă iubeşti, doreşti să simţi ce îi lipseşte celui iubit, astfel încât să îi dăruieşti ce îi lipseşte şi să te bucuri făcând asta.

Normal, nu vorbim de catastrofe, pe care dacă le-am co-experimenta am avea cu siguranţă un atac de cord. Imaginaţi-vă asta: mii dintre urmaşii voştrii sunt morţi şi sute de mii sunt sărăciţi. Nu veţi fi în stare să suportaţi asta. Şi totuşi, acest tip de empatie se revelează treptat în noi.

De fapt, cu toate că este imposibil de eplicat acum, dacă i-aţi iubi cu adevărat chiar acum, aţi fi în stare să vedeţi că toţi sunt bine. Descoperind iubirea, v-aţi schimba percepţia realitaţii conform cu dorinţele voastre spirituale noi.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→