Întrebare: Cum se întâmplă trecerea de la dubla ascundere la ascunderea  simplă?

Răspuns: Trecerea de la dubla ascundere la ascunderea simplă are loc aici, în această lume, lent și treptat. Omul fluctuează între o stare și alta, și prin urmare trece treptat la o stare de ascundere simplă.

Ce este ascunderea simplă? Atunci când, pe fundalul oricărui eveniment care mi se întâmplă, simt că acesta este trimis de Sus, Creatorul se află în spatele tuturor acestor lucruri. Treptat, acest sentiment începe să însoțească constant omul și trăiește cu el chiar înainte de Machsom (bariera spirituală). Acest lucru se întâmplă mult mai devreme, se acumulează și se manifestă în simțirile noastre.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce rol joacă grupul atunci când trecem prin diferite stări?

Răspuns: Avem nevoie de grup din mai multe motive. De fapt, există un singur motiv, dar din moment ce Creatorul ne este încă ascuns, acest motiv este împărțit în mai multe sub-motive în raport cu mine. La început, simt că grupul îmi amintește de importanța muncii spirituale. Influența sa mă ajută să revin pe drumul cel bun cu munca mea. Fără un grup, pierd direcția corectă.

Toate acestea sunt doar la începutul căii. Pe măsură ce progresez, încep să văd grupul ca o parte a sufletului meu. Construcția spirituală este concepută în așa fel încât să existe o parte din sufletul meu în fiecare om, și în cele din urmă trebuie să mă unesc cu fiecare dintre ei. Nu știu încă cum, dar va trebui să o fac cumva.

Suntem învățați că toate acestea sunt aranjate ca o piramidă. Trebuie să mă unesc cu toată lumea, dar nu în aceeași măsură. Mă conectez cu unele suflete la nivel mineral (Domem), cu altele la nivel vegetal (Ţmeach) și cu altele la nivel animalic (Chai). Cu alte cuvinte, mă unesc cu toate părțile sufletului comun al lui Adam HaRişon, dar fiecare la un nivel diferit de unitate.

În cele din urmă, am nevoie de prieteni în jurul meu cu care să pot lucra ca un singur Kli (vas). Ei și cu mine vom funcționa ca organe ale unui singur corp, un singur Kli. Așa trebuie să lucrăm. Într-adevăr, vedem că cele mai avansate și eficiente modele din lumea noastră se bazează pe această metodă.

Omul singur pur și simplu nu poate avansa. Tot ce poate face este să realizeze cumva, de-a lungul mileniilor, că nu poate pătrunde singur în spiritualitate. Oricine fuge de societate este complet fără speranță.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce anume ni se revelează mai presus de rațiune?

Răspuns: Nu știu ce mi se va revela mai presus de rațiune. Deocamdată, pur și simplu continui pe cale.

Mi se spune că după ce voi fi complet epuizat și voi dispera din pricina propriilor mele puteri și după ce mă voi gândi: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine va fi pentru mine?”, atunci voi merita dreptul de a mă adresa Lui cu un strigăt de ajutor. Nu-mi va mai rămâne nimic altceva de făcut.

Creatorul nu-mi mai lasă nicio speranță că pot încă încerca ceva pe cont propriu și astfel să ating scopul dorit. Un singur lucru rămâne în mine: o mare dorință de a atinge acel lucru fără absolut niciun mijloc de a face acest lucru, și atunci strig.

Strig pentru că nu văd nicio posibilitate de a merge mai departe. Nu mi se lasă nicio oportunitate; nu mi se oferă nicio șansă.

Acesta nu este un strigăt obișnuit născut din disperarea din viață. În termeni cabbalişti, este momentul în care omul își dă seama că niciun efort din cadrul dorinței egoiste de a primi nu-l poate aduce la scop. Toate calculele personale, punctele forte, cunoștințele și strategiile au fost epuizate.

Numai atunci poate apărea o rugăciune autentică, nu o cerere de împlinire, ci o cerere de ajutor de la o Forță care se află deasupra propriei naturi.

Paradoxul este că această stare nu este considerată o coborâre, ci mai degrabă o pregătire pentru ascensiune. Atât timp cât omul încă mai crede că poate atinge spiritualitatea prin propriile puteri, el nu a atins încă o adevărată nevoie de Creator. Când orice alt sprijin dispare, deficiența devine completă, iar din acea deficiență completă se naște adevăratul strigăt.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate gândurile și intenţiile noastre provin din corp. Care este cea mai bună modalitate de a avea grijă de corpul fizic? Știu din propria experiență că, dacă am dormit suficient, sunt pregătit să mă angajez în lucruri legate de munca spirituală.

Răspuns: Desigur, cu cât corpul unui om este mai sănătos, cu atât el este mai bine pregătit pentru munca interioară. Acest lucru este bine cunoscut. Suntem obligați să-i oferim corpului ceea ce are nevoie. Romanii din vechime spuneau: „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Prin „minte” se refereau la sufletul animalic, dar cu toate acestea, principiul rămâne. Prin urmare, este necesar să dormim, să mâncăm, să ne spălăm corpul și să avem grijă de el.

Când locuiam în Rehovot, era un tânăr care locuia în apropiere și care creștea un cal foarte scump. Felul în care îl îngrijea și îl prețuia era incredibil! Era toată viața lui. Această imagine mi-a rămas viu în memorie. Așa ar trebui să avem grijă de corp. Desigur, întreaga noastră viață nu ar trebui să fie concentrată pe el, ci trebuie să-i oferim ceea ce are nevoie.

Așa ar trebui să acționăm. Să lăsăm corpul să lucreze pentru noi, pentru ființa umană din noi! În acest scop, sunt gata să am grijă de el.

Rabaş avea mare grijă de corpul său. I-am cumpărat toate alimentele necesare – legume, fructe și ciocolată. Își făcea analize de sânge în mod regulat și acorda o atenție deosebită menținerii sănătății sale.

Obișnuiam să mergem împreună la mare. Până când nu înota 600 de mișcări, nu ieșea din apă. Și dacă nu mergeam la mare, atunci urma mersul pe jos, câte o oră și jumătate. Trebuia să cânt ceva rapid și mergeam în acel ritm timp de o oră și jumătate. În mijlocul plimbării ne opream timp de zece minute, timp în care aveam voie să pun o întrebare, apoi continuam. Pe atunci avea deja 80 de ani.

De asemenea, participam la sesiuni de înot sau gimnastică cu un abonament. Soția mea își amintește că obișnuiam să petrecem trei-patru ore pe zi făcând sport și exerciții fizice. Unii oameni pot sta jos toată ziua, dar Rabaş nu putea; corpul lui necesita activitate fizică. I-am cumpărat o bicicletă și în fiecare seară se antrena pe ea făcând 400 de rotații. Nu era deloc ușor!

Odată, eu treceam printr-o coborâre spirituală teribilă. Pe atunci, un instructor de yoga venea la noi și ne preda nu filozofie, ci exerciții care ajutau la dezvoltarea flexibilității corpului. Eram într-o asemenea stare încât am spus: „Nu sunt capabil să fac asta”.

„Bine, atunci nu o face”, a răspuns Rabaş. „Voi continua singur”.

A continuat să practice cu profesorul de yoga acasă, și în câteva zile, m-am întors.

Rabaş făcea totul conform unui program. El stabilea timp pentru mâncare, timp pentru băut și așa mai departe. Nu bea niciodată în timp ce mânca și nu mânca niciodată în timp ce bea. Atitudinea lui față de corp era întotdeauna foarte precisă și disciplinată. Au fost și lucruri pe care le găseam foarte greu de suportat.

De exemplu, nu permitea să pornească aparatul de aer condiționat.

„Aceasta este căldură naturală; nu se poate face nimic în privința ei”, spunea el. Și am îndurat-o. „Dacă vrei, pornește un ventilator. E ca vântul; e acceptabil.”

Tensiunea mea arterială creștea îngrozitor. Simțeam că eram pe punctul de a exploda. Temperatura din jurul nostru era de 40°C (104°F). Rabaş încerca să se comporte în raport cu natura în cel mai simplu mod posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 156

Când disperăm din propria noastră forță?

Ajungem la disperarea forțelor noastre numai după ce trecem prin toate căutările incorecte. Ne îndreptăm „pușcă” spre diverse stări și lucruri și abia după aceea ajungem la starea corectă, în care simțim cu adevărat acest sentiment de disperare. Cu toate acestea, acest lucru vine numai după toate celelalte stări.

Trebuie să trecem prin toate astfel de stări și ele pot fi mi. Nu știm câte mii, poate ar putea exista miliarde de stări, și prin includerea lor reciprocă una în cealaltă, toate există în noi.

Totuși, dacă primim un sprijin bun din partea mediului, trecem prin ele fără să simțim măcar ritmul în care trec.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate spune că pe măsură ce avansăm, credinţa deasupra ratiunii devine credință în rațiune?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii nu devine niciodată credință în rațiune. Vorbim despre o lume pe care nu o simțim. Ni se pare că ceea ce are loc acolo poate fi descris prin concepte familiare nouă. Credința mai presus de rațiune, calitatea dăruirii, calitățile spirituale, toate acestea nu au absolut nicio legătură cu ceea ce există în noi acum.

Credința deasupra rațiunii nu va fi niciodată simțită în rațiune. Această muncă a lui Bina  și Malchut rămâne pentru totdeauna. Malchut nu se poate schimba niciodată. Dorința de a primi rămâne exact așa cum a fost creată. Îi place să se bucure de a primi, iar împlinirea sa este Creatorul, lumina. Se poate schimba forma în care este folosită, dar nu și dorința în sine.

Prin urmare, este interzis să abordați dorința de a primi, de a o suprima sau de a încerca să o schimbați în vreun fel. Vrei să o folosești diferit? Bine. Da-i o directie diferită; determină în ce scop va fi folosită. Dar dorința în sine rămâne exact așa cum a fost.

Ideea este că diferența dintre Klipa (impuritate) și sfințenie nu constă în acțiunile în sine, ci în intenția din spatele acțiunilor. Rabaş dă următorul exemplu. Omul este tăiat cu un cuțit. Dacă este în beneficiul lui, se numește operație efectuată de un chirurg. Dar dacă este în folosul propriu, se numește crimă. Cu toate acestea, acțiunea în sine rămâne exact aceeași.

Din  Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Efectuăm diverse acțiuni pentru a ne îndeplini dorinţele. Cum ar trebui să ne raportăm la aceste dorințe?

Răspuns: Nu ne concentrăm asupra dorințelor în sine; mai degrabă, căutăm sursa dorințelor pentru că acolo se află corectarea noastră. Omull care rămâne în interiorul dorințelor sale rămâne în natura animalică. Nimeni nu va găsi niciodată împlinire, pace sau corectare în acea stare; nu există nicio cale de ieșire din ea. Nu există nimic în interiorul dorinței însăși; este gol.

Dacă vrei să-ți împlinești o dorință, trebuie să te întorci la sursa ei și să nu rămâi cufundat în dorință. „Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă propria carne.” Aceasta este ceea ce fac cei care se uită constant în interior la dorințele lor. Creatorul ne dă un sentiment de gol în interiorul dorințelor noastre, care ne face să ne întrebăm: „Care este sursa plăcerii? Unde este împlinirea?”

În consecință, ar trebui să ne străduim să ne împlinim gândindu-ne la El, nu la goliciunea noastră. Nu trebuie să ne suprimăm dorințele, să ne oprim asupra lor sau să rămânem atașați de ele. Mai degrabă, ar trebui să ne ridicăm deasupra lor și să stabilim o conexiune cu sursa din care ele pot fi împlinite.

Mă agăț de Cel de Sus. Procedând astfel, nu mă detașez de realitate sau de dorința mea de a primi; Pur și simplu înțeleg că răspunsul nu se găsește în realitatea însăși. Aceasta este o metodă foarte logică, precisă și științifică. Nu fără motiv se spune că înțelepciunea Cabala cuprinde toate științele; acestea nu sunt cuvinte goale.

Din  Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dialogul pe care îl port cu mine însumi, încercând să înțeleg de ce sufăr, are loc în Kelim ale mele obișnuite. Pot investiga cu adevărat sursa suferinței din interiorul lor?

Răspuns: Dialogul tău cu tine însuți are loc într-adevăr în Kelim (vase) obișnuite. Totuși, deoarece lucrezi conform sistemului descris de oamenii care s-au corectat deja și au atins starea de Gmar Tikun (corectarea finală), primești de la ei o forță numită Or Makif (lumină înconjurătoare).

În mod natural, fără ajutor de Sus, ai continua să te învârți în jurul acelorași întrebări cu propriul tău intelect și dorințe și nu te-ai ridica niciodată deasupra lor. Toate investigațiile tale ar rămâne pe același plan, așa cum se întâmplă cu filosofii.

Care este diferența dintre noi și ei? Ei folosesc intelectul, dar nu atrag lumina înconjurătoare asupra lor.

Dacă studiezi cărțile corecte, sursele autentice, cu intenția de a atrage lumina înconjurătoare, atunci începi să utilizezi o forță, o înălțime, care există deasupra naturii tale. Aceasta este diferența.

Dacă, în investigațiile tale, te bazezi exclusiv pe propriul intelect, așa cum fac filosofii, atunci rămâi pe același plan. Într-un astfel de caz, nu există nicio corectare prin lumina înconjurătoare. Pur și simplu devii mai inteligent în cadrul acestei lumi. Dar acest lucru nu îți oferă capacitatea de a te elibera de suferință sau de a atinge sursa acesteia.

Tot ce deții sunt concluzii la care ai ajuns prin raționament. Aceasta se numește filozofie; nu atragem Forța superioară pentru a fi corectați de ea. Atragerea Forței superioare nu pentru a rămâne cu suferința sau pentru a o umple, ci pentru a atinge sursa acesteia este munca unei ființe umane.

Comentariu: Dar omul trebuie să știe ce să ceară.

Răspunsul meu: Există multe subtilități aici. Când lumina înconjurătoare începe să ne influențeze, cererea noastră se schimbă. Încetăm să cerem împlinire și începem să cerem corectare. Începem să dorim să devenim similari cu lumina însăși, inițial fără să înțelegem ce ni se întâmplă și mai târziu cu conștientizare.

Prima fază (Bhina ​​Alef) dintre cele patru faze ale luminii directe dorește să primească și să se bucure de lumină. Totuși, după un timp începe brusc să dorească să dăruiască, așa cum dăruiește lumina. Acesta este rezultatul influenței luminii superioare asupra noastră.

Fără această calitate minunată, nu am putea niciodată să obținem nimic.

Diferența dintre înțelepciunea Cabala și filozofie (precum și toate celelalte metode) este că înțelepciunea  Cabala utilizează lumina înconjurătoare. Din starea mea corectată, atrag această Forță, această lumină, în starea mea prezentă, pentru că vreau să fiu corectat, pentru că vreau să fiu acolo.

Din  Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În timpul studiilor noastre, trebuie să includem și situația actuală din jurul nostru în rugăciunea noastră. Ne dorim echivalența de formă cu Creatorul și ca Forța superioară să vină să ne corecteze și să facă transformarea necesară în noi.

Am nevoie de această transformare nu pentru mine și nici măcar pentru a oferi mulțumire Creatorului din partea mea, ceea ce este de asemenea egoist, într-un mod ușor diferit, dar totuși este egoist.

Îmi doresc ca toate creațiile să ajungă la un astfel de nivel de conștiință în care să înțeleagă scopul și să se apropie de El. De ce ar trebui să fie dorința așa? Acesta este rezultatul grijii pentru întreaga lume, pentru întreaga realitate.

Omul care include nu doar grupul, ci întreaga umanitate, găsește în sine și activează forțe suplimentare ale sufletului său pentru această cerere. La urma urmei, fiecare dintre noi conține toate forțele care există în lume; prin urmare, cu cât ne extindem mai mult cererea, cu atât ne activăm mai puternic sufletul către Creator.

Trebuie să ne gândim de ce este necesar să facem acest lucru. Asta pentru că am primit privilegiul de a avansa, de a-I cere Creatorului să ne ajute să îndeplinim ceea ce ne-a fost încredințat: să fim o lumină pentru națiunile lumii și să aducem ideea scopului creației și a modului de a-l atinge, poporului nostru și întregii lumi. Omul trebuie să simtă că vina pentru că lumea încă nu este corectată îi aparține. Prin urmare, trebuie să ceară corectare.

În timpul Războiului din Liban, la începutul anilor ’80, eu și Rabaş am ieșit la o plimbare în parc, așa cum făceam de obicei. El asculta radioul la fiecare cinci minute. Pe atunci, oamenii din Bnei-Brak nu ascultau radioul. Am fost surprins. La urma urmei, nimeni nu este interesat de asta! La care el a răspuns: „Nu sunt interesați pentru că nu simt că propriii lor copii sunt acolo acum.” Rabaş a simțit asta! Prin urmare, trebuie să înțelegem, chiar dacă doar intelectual deocamdată, așa cum scrie Baal HaSulam la sfârșitul articolului  Introducere la Cartea Zohar, că dacă se întâmplă ceva rău cu noi, cu oamenii noștri, se întâmplă pentru că cei care au primit informațiile de Sus despre cum să corecteze lumea și cum să atragă întreaga umanitate către Creator, încă nu își dau seama de acest lucru; nu își fac munca în deplinătatea ei.

Astfel, avem pentru ce să ne rugăm și un motiv să cerem putere pe lângă ceea ce cerem și ne rugăm de obicei. Trebuie să simțim că suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă.

Prin urmare, atunci când încercăm să formulăm cererea noastră de la mine însumi prin grup către Creator, trebuie să includem și aceste lucruri în ea. Ele vin acum direct la noi și nu este întâmplător că vedem și simțim viața exact în acest fel. Suntem obligați să reacționăm la aceasta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Pe lângă obținerea întregii măsuri a dorinței de a primi, sa dăruieşti omului tot materialul de care are nevoie pentru munca sa, acesta este gradul care îl aduce pe om la Lişma [de dragul Ei]. Este așa cum au spus înțelepții noștri (Psachim 50b): „Un om ar trebui să se angajeze întotdeauna în Tora și Miţvot Lo Lişma [nu de dragul Ei], deoarece din Lo Lişma, omul ajunge la Lişma.”

Omul ar trebui să ia toate măsurile potrivite pentru a ajunge la Lişma, căci dacă omul nu se străduiește pentru aceasta și nu atinge Lişma, va cădea în capcana slujnicei impure (Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar).

Dacă omul dorește să treacă de la starea sa actuală (1) la următoarea stare (2), trebuie să înțeleagă ce dorește. În prima stare, el trebuie să fie capabil să simtă a doua stare și să o dorească mai presus de toate celelalte stări posibile care i se pot prezenta. Dacă dorește cu adevărat a doua stare mai mult decât orice altceva, el trezeşte o forță numită Lumina care reformează, care îl transferă din prima stare în a doua.

Această tranziție nu înseamnă că împlinirea din mine se schimbă: „Înainte, știam un lucru, iar acum știu altul. Anterior, mă simțeam într-un fel, iar acum mă simt diferit.” Nu. Acțiunea luminii produce un rezultat diferit: înainte, gândeam după un singur sistem, iar acum sistemul meu de gândire s-a schimbat. Anterior, simțeam conform unui singur sistem, iar acum sistemul meu de simţire s-a schimbat. Prin lumina care reformează, nu conținutul minții și sentimentele se schimbă, ci mintea și simţirea în sine. Așa trec în următoarea stare.

Prin urmare, deja în prima stare, omul nu dorește cu adevărat să schimbe împlinirea. Nu asta contează. Ceea ce contează este că simţirea și mintea în sine se schimbă. El vrea ca ei să devină mai degrabă dăruitori decât primitori.

Întrebare: Cum se poate imagina acest nou model?

Răspuns: Vine prin efort și contemplare. Timpul joacă și el rolul lui. Dar dacă nu doriți ca procesul să dureze mult, grăbiți-l!

Există două stări: prima stare curentă și următoarea a doua stare. În fiecare stare am atât sentiment, cât și minte. În ambele stări există împlinire, dar în prima stare împlinirea este rea, în timp ce în a doua este bună. Mă ridic deasupra ambelor și cer un nou vas, o nouă simţire și o nouă minte. Nu cer o altă împlinire, ci o inimă și un creier diferit.

Așa avansăm prin credinţă deasupra raţiunii, de la separare la adeziune. Ceea ce contează pentru mine nu este dacă împlinirea din interiorul vasului este bună sau rea, ci ceea ce fac eu deasupra lui, ridicând Or Hozer (lumina reflectată).

Întrebare: Care este diferența dintre a cere împlinire și a cere o senzație și o minte nouă?

Răspuns: Intenția. Îmi schimb intențiile.

Întrebare: Dar prin fire, dorința vrea împlinire. Cum poate trece la o altă solicitare?

Răspuns: Prin Or Makif (lumina înconjurătoare), care se întoarce la sursă. Prin Tora.

Întrebare: Știu către ce mă străduiesc sau pur și simplu vreau ceva nou?

Răspuns: Știu. La urma urmei, lucrez cu dorința mea. Trebuie să înțeleg cel puțin ce este dăruirea.

Întrebare: Care este procesul real de trecere de la prima stare la a doua?

Răspuns: O schimbare de atitudine de la mine însumi, către Creator.

Întrebare: Ce se întâmplă mai exact cu mintea și simţirea meu în timpul acestei tranziții?

Răspuns: Totul depinde de ceea ce este mai important pentru mine. Mintea și simţirea sunt eu. Lumina acţionează asupra mea şi îmi schimbă priorităţile.

Eu nu mă pot schimba singur, pentru că mă voi cunoaște cu adevărat abia la sfârșitul corectării. Deocamdată, sunt doar oarecum familiarizat cu „animalul” în care trăiesc, dar nu cu adevăratul meu sine. Trebuie să ies din acel „animal”, să mă despart de el, astfel încât să stea lângă mine și abia apoi să încep să lucrez asupra mea. Abia atunci voi începe să știu cine sunt cu adevărat.

Întrebare: Conform a ceea ce scrie Baal HaSulam aici, înseamnă asta că nu toată lumea va atinge intenția de Lişma?

Răspuns: Oricine are o atracție reală față de înțelepciunea Cabala dorește deja, cel puțin în interior, să se schimbe. S-ar putea să nu-și dea seama sau să nu înțeleagă încă, dar este deja pregătit pentru asta. Un astfel de om are o cerere interioară și nu este dispus să rămână așa cum este. El caută o transformare reală.

Din lecția zilnică de Cabala 21/03/13, Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→