Întrebare: Care este legătura dintre Bina și credinţa mai presus de raţiune pe care trebuie să o dobândim?

Răspuns: Care este legătura dintre dăruirea pe care ar trebui să o dobândesc (fără să știu de ce, în afară de faptul că mi se spune că este necesară) și credința mai presus de rațiune (de care am nevoie) și pentru un scop necunoscut? Eu nu am nicio dorință, nicio dorință interioară de dăruire sau credință mai presus de rațiune. Nu am nicio idee ce sunt aceste lucruri.

Ori de câte ori experimentez respingerea, trec într-o stare în care trebuie să dezvălui motivul pentru care mi se întâmplă asta, de ce mă simt rău și de acolo, la întrebarea: „Cine îmi face asta?” Toate aceste întrebări sunt în esență despre același lucru: sursa mea, Creatorul..

La întâlnirea cu această întrebare, încep să simt că nu-L pot descoperi direct pe Creator în evenimentele care se petrec în jurul meu. În același timp, nu pot rămâne în pace, deoarece toate aceste stări mă obligă să-L dezvălui.

Se pare că-L pot descoperi nu prin cele cinci simțuri ale mele, ci prin credința mai presus de rațiune. Ce înseamnă asta? Demonstrează măsura în care sunt pregătit să procedez nu conform sentimentelor mele, ci deasupra lor. Adică, nu vreau să ating prin intelectul meu cine este Creatorul sau cum acționează El. Nu… Vreau să văd exact ce face El. Pentru că în această formă, nu voi primi niciodată nicio revelație în afară de o înțelegere animalică a faptului că există cineva în spatele tuturor lucrurilor; nu voi atinge adevărata conștientizare.

Trebuie să ajung la o stare în care primesc o simțire de la El, dar nu în simțurile mele obișnuite. Ating ceva care seamănă cu cunoașterea, dar nu prin revelația Lui directă. Aceasta se numește revelarea Creatorului în al șaselea simţ, în forța credinței deasupra rațiunii, ceea ce înseamnă dobândirea forței Bina, intenția de a dărui. Înainte de asta, omul nu știe ce este.

Dar dacă dobândesc calitatea de Bina, câștig capacitatea de a stabili o conexiune cu Creatorul prin acest fenomen extraordinar numit credință deasupra rațiunii. Este un fel de „ceva, nu știu ce”. Nu am înțelegere și nici simțire în vasele de primire, deoarece simțirea și înțelegerea sunt ceea ce primim în Kelim (vasele) ale noastre.

Am ceva complet diferit care există deasupra lor, un vas de percepție complet diferit numit lumina reflectată (Or Hozer), un Kli spiritual, un al șaselea simț. Ce este asta însă, nu știm.

Un canal diferit se deschide în noi. în relație cu Creatorul și funcționează în așa fel încât, prin intermediul său, Îl dezvăluim. Prin sentimentele noastre obișnuite și canalele noastre obișnuite de percepție, nu putem face niciodată acest lucru.

Pentru a da un nume acestui canal, îl numim credință mai presus de rațiune. Acest termen este doar o indicație a faptului că operează dincolo de simțurile noastre, dincolo de înțelegere, dincolo de tot ceea ce suntem obișnuiți – mai presus de toate acestea, într-un mod diferit.

Din Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a trece de Machsom (barieră), trebuie să folosesc credinţa mai presus de raţiune?

Răspuns: Credința mai presus de rațiune este Kli-ul (vasul) spiritual, calitatea Creatorului întruchipat în mine. Când Malchut dobândește calitatea de Bina, aceasta se numește credință mai presus de rațiune. Rațiunea este calitatea lui Malchut, credința este calitatea Bina și prin urmare, Bina din Malchut se numește credință mai presus de rațiune.

Dacă omul folosește credința mai presus de rațiune pentru a umple Malchut, aceasta este o calitate a Klipa (impuritate, cochilie). Dar dacă folosește Malchut conform scopului său propriu, acesta este procesul sfințeniei. Adică, fie este dăruire de dragul primirii, dăruire de dragul dăruirii, fie primire de dragul dăruirii.

Întrebare: Sub ce forme este folosită această credință după Machsom?

Răspuns: Credința mai presus de rațiune, forța Bina, poate fi folosită în două forme. În lumea noastră, există și o reflectare a acestui lucru: pot dărui unei alte persoane, dar făcând acest lucru primesc pentru mine. Într-o formă ascunsă, primim mereu; ni se pare doar că dăruim.

Dacă intenția mea este să-l folosesc pe Creator pentru mine însumi, aceasta se numește Faraon sau Klipa. Dar dacă mă întorc către Creator doar de dragul Lui, fără implicarea propriilor mele interese, aceasta se numește forma pură a credinței deasupra rațiunii, sfințenia.

Din Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oare umanității îi lipsește cu adevărat o mică rază de lumină în acest tărâm întunecat?

Răspuns: Da. Cred că vom depăși treptat această nebunie.

Întrebare: Ce ar trebui pentru ca Creatorul să lumineze puțin? Doar puțin?

Răspuns: Nu poate. Nu are dreptul! Creatorul nu are dreptul! Altfel, ar încălca legea fundamentală a naturii: egoismul este complet opus Lui!

Întrebare: Ce oferă această lege a naturii?

Răspuns: Permite omului să devină egal cu Creatorul la sfârșitul corectării. Altfel, ei nu ar face-o.

Întrebare: Deci, dacă ar face asta, ar suprima omul? El ar alerga pur și simplu după acea mică rază și ar continua să o urmărească pentru totdeauna?

Răspuns: Da. Într-un fel, ar putea ajunge la jumătatea drumului, dar a deveni egali cu Creatorul, a fi liberi în acțiunile proprii, a alege (prin liber arbitru) asemănarea cu Creatorul și a atinge această asemănare în ciuda tuturor problemelor – și a atinge acea asemănare în ciuda tuturor problemelor – a deveni independenți, adică a crea o altă imagine a Creatorului din toate legile și proprietățile universului, asta trebuie să facă omul.

Dacă Creatorul ar face acest lucru, nu ar avea rost. El nu are dreptul să schimbe nimic din aceste condiții; nici măcar o iotă.

Întrebare: Deci, conform cuvintelor dumneavoastră, putem spune că după un timp, va veni un „întuneric complet”?

Răspuns: Da, firește! Cel mai mare întuneric va veni înainte de corectarea finală.

Întrebare: Înainte de ascensiune?

Răspuns: Da! Încă nu l-am văzut.

Întrebare: Deci, acesta nu este încă sfârșitul?

Răspuns: Nu. Va exista o coborâre universală în sălbăticie. După cum este scris, națiunile lumii se vor ridica împotriva poporului lui Israel și așa mai departe. În general, acestea vor fi lucruri teribile.

Comentariu: Vorbiţi despre „lucruri teribile” și o „coborâre universală în sălbăticie”, totuși, tot pare că aveţi o oarecare bucurie interioară.

Răspunsul meu: Am bucurie pentru că aceasta este o etapă necesară prin care trebuie să trecem și o putem parcurge cu succes combătând întunericul cu lumina. Acesta ar fi cu adevărat un salt masiv înainte.

Întrebare: Ce trebuie să facă omenirea dacă se confruntă brusc cu haos complet și întuneric total?

Răspuns: Trebuie mai întâi să creștem până la această stare. Haosul complet și întunericul nu vor fi dezvăluite decât dacă avem și posibilitatea de a dezvălui lumina.

Întrebare: Ne dă Creatorul doar ceea ce putem îndura? Vom fi capabili să-l suportăm și să ne ridicăm în picioare?

Răspuns: Desigur. Dar deocamdată, omul încă se târăște, tot se târăște. Cu cât îi spunem lumii mai mult despre cine și ce este, cu atât mai repede vor apărea problemele și cu atât mai repede le vom rezolva.

Întrebare: Atunci de ce continuaţi să îndemnaţi lumea să-și vină în fire? Dacă acesta este cazul, de ce să te mai deranjezi? Pur și simplu să ajungă în acea stare de întuneric complet.

Răspuns: Exact așa va fi condusă acolo! Cu cât știm mai multe, cu atât mai repede vom fi conduși acolo. Dar suntem obligați să trecem prin asta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 25.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este întoarcerea către Creator cel mai puternic efort pe care îl face o persoană?

Răspuns: Trebuie să cauți cum să te întorci către Creator; nu se face pur și simplu. Nimeni nu se poate întoarce pur și simplu către El.

În momentul în care Creatorul mi se revelează, fie deschis, fie într-o formă ascunsă, înseamnă că mă invită să mă întorc către El. Nu este vorba doar de a merge și a-L căuta. Unde Îl voi căuta pentru a striga către El sau a-I cere ceva?

De fapt, întoarcerea către Creator, odată ce cineva a meritat revelația Lui, vine brusc, așa cum se spune: „Mântuirea Domnului este într-o clipă”. Acest lucru se întâmplă complet neașteptat ca urmare a întregului efort pe care persoana l-a depus anterior. Cu toate acestea, toată munca depusă anterior este esențială. Fără ea, ar fi imposibil să experimentezi această stare.

Chiar și acum suntem deja în starea de corectare finală, dar o simte cineva?

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa mai presus de raţiune nu este o achiziție a minții, ci o achiziție a unei abilități diferite, care nu există în mod natural în noi. Este un alt canal supranatural, un al șaselea simț, spiritualitate, corectarea vasului de primire, forța Bina. Cum se ajunge la ea? Prin reflecție, muncă și o serie de ascensiuni și coborâri.

Întrebare: De ce ne implicăm în asta dacă se știe dinainte că Creatorul face totul?

Răspuns: De ce ești atât de sigur că Creatorul este cel care o face? Pentru tine, toate acestea sunt doar nume, cuvinte goale; tu nu trăiești în ele. Este scris că există o Forță superioară care guvernează totul, că „Nu există nimeni în afară de El”. Și ce dacă? Ai auzit despre asta, dar nu trăiești în această revelație și nu te identifici cu ea.

Totuși, identificarea determină toate gândurile și acțiunile noastre. Mă simt ca o mănușă purtată pe mâna Creatorului. El determină tot ce se întâmplă în mine, de la mișcarea atomilor la mișcarea gândurilor și dorințelor. Fiecare rezultat depinde de El atât la început, cât și la sfârșit. Așa simt eu manifestarea Creatorului în mine.

Și dacă nu am asta, pot spune că Creatorul este regele? Pot spune că sunt de acord cu asta? Aș face eu însumi, fără constrângere, același lucru pe care îl face El? Toate acestea sunt vorbe goale. Nici măcar nu știu ce face El și nici nu știu cine este El.

Prin urmare, Rabaş spune că există Regele întregii lumi și există Regele lui Israel. Toată lumea vorbește despre Regele întregii lumi: „Creatorul este mare!”

Regele lui Israel este atins printr-o aspirație autentică spre El – Yaşar-El (direct către Creator). Iar aspirația înseamnă o disponibilitate de a renunța la propria cunoaștere și de a merge prin credință deasupra rațiunii. Aceasta este diferența dintre opinia Torei și opinia maselor.

Nu este suficient doar să o spunem. Toată lumea crede că se află deja în starea de corectare finală, în timp ce starea lui Israel este atinsă printr-o muncă foarte serioasă, prin alinierea tuturor dorințelor și intențiilor cu Creatorul, astfel încât acestea să devină asemenea Lui. Abia atunci ajunge omul la o stare în care el poate spune că Creatorul este Regele întregii lumi.

Ce este lumea? Lumea este întregul meu sine și am examinat-o, am simțit-o și am fost de acord că El mă conduce. Ce este acest acord? Este că, chiar dacă El nu ar exista, aș face exact același lucru. Astfel, eu însumi creez imaginea Creatorului în mine. Aceasta se numește creștere de la zero la infinit. Cresc și ating nivelul Său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaș – Art.21, 1986-Despre Credinţa mai presus de raţiune

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Ce este timpul de rugăciune şi cel de recunostinţă în muncă?”, Rabaş scrie: „chiar dacă această gură este neimportantă, totuși, Creatorul o aude”. Ce înseamnă că gura nu este importantă?

Răspuns: Este scris: „Chiar dacă această gură este neimportantă, totuși, Creatorul o aude”. Nu contează câtă înțelegere are omul. Ceea ce contează este măsura în care se străduiește spre scop.

Este similar cu atitudinea noastră față de un copil. Rezultatul acțiunii copilului nu este ceea ce contează cel mai mult pentru mine. Ceea ce contează este efortul său, exprimarea dorinței sale, aspirația sa. Din acest motiv, îl încurajez.

Cu toate acestea, pe măsură ce omul se maturizează, acordăm mai puțină atenție doar dorinței sale. Acum devine important rezultatul, produsul acțiunilor sale.

Trebuie să înțelegem această corelație. Nu ni se cere să fim inteligenți; ni se cere să depunem un efort. Ce va ieși din asta, cât de corect va putea omul să îndeplinească ceea ce încearcă să facă? Asta nu este important. Ai dorit, ai acționat, și în funcție de aceasta, ești răsplătit.

Omul primește un răspuns de sus doar în funcție de măsura efortului pe care l-a depus. Nu se spune că trebuie să ajungi la un anumit rezultat, dimpotrivă: „Nu este datoria ta să termini munca.”

Din Lectia zilnica de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce-ar fi dacă aș putea spune că am doar ziua de azi? Vreau să o trăiesc ca și cum ar fi ultima mea zi. Este aceasta abordarea corectă?

Răspuns: Da, cu siguranță.

Întrebare: Cum poate omul să facă ceva ce pare imposibil?

Răspuns: Convingându-te că atunci când gândești pozitiv despre lume, o îmbunătățești și ajuți să o aduci la o stare mai bună. Aceasta este responsabilitatea ta față de lume.

Comentariu: Cum a intrat lumea brusc în discuția noastră? Vorbeam despre viața mea.

Răspunsul meu: Te-ai născut pentru asta: să te gândești la cum poți îmbunătăți lumea. Tu și numai tu. Dorind să îmbunătățești lumea, ceri ca ea să se schimbe.

Întrebare: Vă daţi seama că vorbim despre oameni obișnuiți?

Răspuns: Oameni obișnuiți. Dacă vrem să ne schimbăm lumea, atunci trebuie să ne gândim doar la un singur lucru: că vrem să se schimbe.

Întrebare: Și asta înseamnă să trăiești cu adevărat viața?

Răspuns: Desigur. Înseamnă să înțelegi că totul trebuie făcut acum, fără să aștepți.

Întrebare: Și unde este „eul” meu în toate acestea? Unde este decizia mea personală?

Răspuns: În momentul prezent.

Întrebare:  Chiar acum?

Răspuns: Chiar acum. Acolo există „eul” tău. Dincolo de asta, nu există. Dacă nu te oprești și nu decizi: „Acum, doar acum!”, atunci nu mai ești cu adevărat prezent.

Întrebare: Aţi studiat odată capacitățile umane. Cred că aţi lucrat chiar și la cercetări privind hipotermia și cât de mult poate îndura un om.

Răspuns: Da.

Întrebare: Care sunt limitele potențialului uman? Poate omul să atingă cu adevărat o astfel de stare? Este posibil să trăiești de dragul lumii în acest fel?

Răspuns: Cred că da. Trebuie doar să vorbim cu oamenii despre asta.

Întrebare: Credeţi că ceea ce spunem pătrunde cu adevărat în oameni?

Răspuns: Da, ajută.

Întrebare: Cum se întâmplă asta? Unde pătrunde într-un om astfel încât el să se schimbe brusc?

Răspuns: În aer.

Întrebare: Deci, pe scurt: cum trăiește omul viața cu „o singură săgeată”, cu o singură șansă?

Răspuns: Trebuie să ne gândim constant la îmbunătățirea lumii. Nu este nevoie de nimic altceva. Doar gânduri, doar dorințele noastre.

Întrebare: Și ce înțelegeți prin îmbunătățirea lumii?

Răspuns: Relații bune între oameni.

Întrebare: Atât de simplu?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este înțelepciunea interioară la care ajung pe măsură ce trec anii?

Răspuns: Unde să alerg și în ce scop?

Întrebare: Ar trebui să răspund la această întrebare sau nu?

Răspuns: Nu ai un răspuns.

Întrebare: Ar trebui să îl caut?

Răspuns: Vei căuta. Atât timp cât cauți, vei continua să alergi. Apoi treptat, pe măsură ce devii convins că nu există un loc către caree să alergi, te vei opri. Și este corect.

Întrebare: Atunci ce aștept? M-am oprit.

Răspuns: Nu aștepți nimic. Pur și simplu vezi că nicio mișcare nu poate înlocui liniștea.

Întrebare: Deci ajung la o stare de pace?

Răspuns: Da, atât pace interioară, cât și pace exterioară.

Întrebare: Cum numiţi pacea la care ajung?

Răspuns: Absența impulsului de a te mișca.

Întrebare: Atunci ce este mișcarea?

Răspuns: Dorința de a-ți schimba starea.

Întrebare: Deci, gândul corect este să nu-mi schimb starea, să accept orice este?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și cum rămâne cu expresia „Pace nebunului care va adormi omenirea într-un vis de aur”? Ce spuneţi de asta?

Răspuns: De ce vrei să înnebunești lumea? Să-i lăsăm pe oameni să înțeleagă pur și simplu că anularea egoului în fața Creatorului este cea mai înaltă mișcare pe care o putem face.

Întrebare: La asta ajungem în cele din urmă? Aceasta este pace?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta se înțelege prin aducerea Creatorului în această lume?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman, 29.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că restul lumii nu deține cheia rezolvării problemelor. Cum putem transmite această cheie lumii?

Răspuns: Cred că, chiar dacă am începe cu toții să strigăm despre asta din toate părțile și aș continua să scriu articole despre amenințarea anihilării, oamenii tot nu se vor trezi. La urma urmei, știm stadiul de dezvoltare în care se află masele. Chiar și într-o societate dezvoltată, oamenii nu sunt capabili să perceapă ideea spirituală încorporată în aceasta. Nu ne putem aștepta la niciun răspuns din partea lor.

Cu alte cuvinte, trebuie să acționez indiferent de reacție. La urma urmei, eu sunt cel care acționează, nu ei! Eu activez legea progresului, conform căreia întreaga omenire trebuie să-și schimbe calitățile, să ajungă să semene cu calitățile Creatorului și să atingă nivelul Său. Activez această lege pentru că am primit această cunoaștere de sus. Alte câteva zeci de oameni de aici au primit-o și ei.

De ce posedă ei această înțelegere și conștientizare? Pentru că ei au atins acest nivel în propria lor dezvoltare. Dacă un om nu s-a dezvoltat încă la nivelul necesar, indiferent ce i-am spune, pentru el va fi o mantră lipsită de sens, una dintre multele.

Chiar dacă astfel de oameni aud despre asta, o notează și o repetă, la ce bun ar fi? Nu există nimic mai prostesc. Pot ei să acționeze în această direcție? Desigur că nu! Dacă sunt atrași psihologic de asta, este minunat. La nivel uman obișnuit, acesta este un lucru bun, la fel ca multe alte lucruri.

Prin urmare, deși fără îndoială trebuie să lucrăm la diseminare, munca noastră principală este internă, nu externă.

În acest caz, s-ar putea spune: „Dacă da, haideți să reducem eforturile de diseminare și să ne concentrăm toată energia asupra muncii în grup!” Dar adevărul este că nu ne putem descurca fără sprijin extern sau fără a atrage noi forțe din exterior. Prin urmare, nu ne putem descurca fără diseminare. În plus, a ridica toți studenții grupurilor exterioare cu doar un milimetru este echivalent cu a ne ridica pe noi înșine cu zece metri!

Prin urmare, avem nevoie de ambele componente ale muncii noastre. Baal HaSulam scrie despre asta că trebuie să răspândim Cabala printre mase. Dar desigur, în acest mediu nu ne putem aștepta la reacția specifică pe care o dorim din partea acelui mediu. Lucrurile se desfășoară acolo conform legilor care guvernează masele; întrucât noi operăm conform legilor care se aplică individului. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să acționăm.

Din partea maselor, va exista doar sprijin; ele te vor urma, dar pentru a face să se întâmple acest lucru, trebuie să distribui materialul nostru printre ei. Totuși, tu ești cel care trebuie să arate calea. Tu însuți trebuie să ajustezi și să purifici constant direcția scopului și să-i tragi pe toți după tine! Nu există altă cale.

Prin urmare, nu ar trebui să transferi responsabilitatea asupra altcuiva. Este scris că cei care se ocupă de aspectele externe ale Torei în loc de cele interne sunt de vină pentru tot, dar ce diferență face asta pentru mine? Îmi pot permite să-i aștept? Ei nu vor face nimic, sunt incapabili de asta. Eu sunt obligat să acționez! Așa trebuie să gândească toată lumea.

Trebuie să predăm acest lucru și în grupurile externe: omul care primește cunoștințe devine un participant activ la muncă. Prin urmare, trebuie să-i conducem să simtă obligația care le revine.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumina înconjurătoare începe să intre în Kli, de ce devin coborârile din ce în ce mai dificile?

Răspuns: Lumina înconjurătoare nu poate intra în Kli; acest lucru este imposibil. Intră în Kli doar atunci când devine lumină interioară.

Lumina înconjurătoare strălucește constant asupra unui om: uneori din față, în timpul unei stări de ascensiune, și alteori din spate, în timpul unei stări de coborâre.

Starea în sine este întotdeauna aceeași. Singura diferență este ceea ce este revelat în acel moment: lumina sau Kli-ul. Totul depinde de partea din care privești starea – din partea Kli-ului sau din partea luminii. Așa este experimentată în percepția omului.

Când Kli-ul devine ca lumina, nu mai există o distincție între ascensiuni și coborâri; totul este lumină. Un Kli cu un ecran este simțit ca însăși lumina.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→