Întrebare: Toate gândurile și intenţiile noastre provin din corp. Care este cea mai bună modalitate de a avea grijă de corpul fizic? Știu din propria experiență că, dacă am dormit suficient, sunt pregătit să mă angajez în lucruri legate de munca spirituală.

Răspuns: Desigur, cu cât corpul unui om este mai sănătos, cu atât el este mai bine pregătit pentru munca interioară. Acest lucru este bine cunoscut. Suntem obligați să-i oferim corpului ceea ce are nevoie. Romanii din vechime spuneau: „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Prin „minte” se refereau la sufletul animalic, dar cu toate acestea, principiul rămâne. Prin urmare, este necesar să dormim, să mâncăm, să ne spălăm corpul și să avem grijă de el.

Când locuiam în Rehovot, era un tânăr care locuia în apropiere și care creștea un cal foarte scump. Felul în care îl îngrijea și îl prețuia era incredibil! Era toată viața lui. Această imagine mi-a rămas viu în memorie. Așa ar trebui să avem grijă de corp. Desigur, întreaga noastră viață nu ar trebui să fie concentrată pe el, ci trebuie să-i oferim ceea ce are nevoie.

Așa ar trebui să acționăm. Să lăsăm corpul să lucreze pentru noi, pentru ființa umană din noi! În acest scop, sunt gata să am grijă de el.

Rabaş avea mare grijă de corpul său. I-am cumpărat toate alimentele necesare – legume, fructe și ciocolată. Își făcea analize de sânge în mod regulat și acorda o atenție deosebită menținerii sănătății sale.

Obișnuiam să mergem împreună la mare. Până când nu înota 600 de mișcări, nu ieșea din apă. Și dacă nu mergeam la mare, atunci urma mersul pe jos, câte o oră și jumătate. Trebuia să cânt ceva rapid și mergeam în acel ritm timp de o oră și jumătate. În mijlocul plimbării ne opream timp de zece minute, timp în care aveam voie să pun o întrebare, apoi continuam. Pe atunci avea deja 80 de ani.

De asemenea, participam la sesiuni de înot sau gimnastică cu un abonament. Soția mea își amintește că obișnuiam să petrecem trei-patru ore pe zi făcând sport și exerciții fizice. Unii oameni pot sta jos toată ziua, dar Rabaş nu putea; corpul lui necesita activitate fizică. I-am cumpărat o bicicletă și în fiecare seară se antrena pe ea făcând 400 de rotații. Nu era deloc ușor!

Odată, eu treceam printr-o coborâre spirituală teribilă. Pe atunci, un instructor de yoga venea la noi și ne preda nu filozofie, ci exerciții care ajutau la dezvoltarea flexibilității corpului. Eram într-o asemenea stare încât am spus: „Nu sunt capabil să fac asta”.

„Bine, atunci nu o face”, a răspuns Rabaş. „Voi continua singur”.

A continuat să practice cu profesorul de yoga acasă, și în câteva zile, m-am întors.

Rabaş făcea totul conform unui program. El stabilea timp pentru mâncare, timp pentru băut și așa mai departe. Nu bea niciodată în timp ce mânca și nu mânca niciodată în timp ce bea. Atitudinea lui față de corp era întotdeauna foarte precisă și disciplinată. Au fost și lucruri pe care le găseam foarte greu de suportat.

De exemplu, nu permitea să pornească aparatul de aer condiționat.

„Aceasta este căldură naturală; nu se poate face nimic în privința ei”, spunea el. Și am îndurat-o. „Dacă vrei, pornește un ventilator. E ca vântul; e acceptabil.”

Tensiunea mea arterială creștea îngrozitor. Simțeam că eram pe punctul de a exploda. Temperatura din jurul nostru era de 40°C (104°F). Rabaş încerca să se comporte în raport cu natura în cel mai simplu mod posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate spune că pe măsură ce avansăm, credinţa deasupra ratiunii devine credință în rațiune?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii nu devine niciodată credință în rațiune. Vorbim despre o lume pe care nu o simțim. Ni se pare că ceea ce are loc acolo poate fi descris prin concepte familiare nouă. Credința mai presus de rațiune, calitatea dăruirii, calitățile spirituale, toate acestea nu au absolut nicio legătură cu ceea ce există în noi acum.

Credința deasupra rațiunii nu va fi niciodată simțită în rațiune. Această muncă a lui Bina  și Malchut rămâne pentru totdeauna. Malchut nu se poate schimba niciodată. Dorința de a primi rămâne exact așa cum a fost creată. Îi place să se bucure de a primi, iar împlinirea sa este Creatorul, lumina. Se poate schimba forma în care este folosită, dar nu și dorința în sine.

Prin urmare, este interzis să abordați dorința de a primi, de a o suprima sau de a încerca să o schimbați în vreun fel. Vrei să o folosești diferit? Bine. Da-i o directie diferită; determină în ce scop va fi folosită. Dar dorința în sine rămâne exact așa cum a fost.

Ideea este că diferența dintre Klipa (impuritate) și sfințenie nu constă în acțiunile în sine, ci în intenția din spatele acțiunilor. Rabaş dă următorul exemplu. Omul este tăiat cu un cuțit. Dacă este în beneficiul lui, se numește operație efectuată de un chirurg. Dar dacă este în folosul propriu, se numește crimă. Cu toate acestea, acțiunea în sine rămâne exact aceeași.

Din  Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Efectuăm diverse acțiuni pentru a ne îndeplini dorinţele. Cum ar trebui să ne raportăm la aceste dorințe?

Răspuns: Nu ne concentrăm asupra dorințelor în sine; mai degrabă, căutăm sursa dorințelor pentru că acolo se află corectarea noastră. Omull care rămâne în interiorul dorințelor sale rămâne în natura animalică. Nimeni nu va găsi niciodată împlinire, pace sau corectare în acea stare; nu există nicio cale de ieșire din ea. Nu există nimic în interiorul dorinței însăși; este gol.

Dacă vrei să-ți împlinești o dorință, trebuie să te întorci la sursa ei și să nu rămâi cufundat în dorință. „Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă propria carne.” Aceasta este ceea ce fac cei care se uită constant în interior la dorințele lor. Creatorul ne dă un sentiment de gol în interiorul dorințelor noastre, care ne face să ne întrebăm: „Care este sursa plăcerii? Unde este împlinirea?”

În consecință, ar trebui să ne străduim să ne împlinim gândindu-ne la El, nu la goliciunea noastră. Nu trebuie să ne suprimăm dorințele, să ne oprim asupra lor sau să rămânem atașați de ele. Mai degrabă, ar trebui să ne ridicăm deasupra lor și să stabilim o conexiune cu sursa din care ele pot fi împlinite.

Mă agăț de Cel de Sus. Procedând astfel, nu mă detașez de realitate sau de dorința mea de a primi; Pur și simplu înțeleg că răspunsul nu se găsește în realitatea însăși. Aceasta este o metodă foarte logică, precisă și științifică. Nu fără motiv se spune că înțelepciunea Cabala cuprinde toate științele; acestea nu sunt cuvinte goale.

Din  Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dialogul pe care îl port cu mine însumi, încercând să înțeleg de ce sufăr, are loc în Kelim ale mele obișnuite. Pot investiga cu adevărat sursa suferinței din interiorul lor?

Răspuns: Dialogul tău cu tine însuți are loc într-adevăr în Kelim (vase) obișnuite. Totuși, deoarece lucrezi conform sistemului descris de oamenii care s-au corectat deja și au atins starea de Gmar Tikun (corectarea finală), primești de la ei o forță numită Or Makif (lumină înconjurătoare).

În mod natural, fără ajutor de Sus, ai continua să te învârți în jurul acelorași întrebări cu propriul tău intelect și dorințe și nu te-ai ridica niciodată deasupra lor. Toate investigațiile tale ar rămâne pe același plan, așa cum se întâmplă cu filosofii.

Care este diferența dintre noi și ei? Ei folosesc intelectul, dar nu atrag lumina înconjurătoare asupra lor.

Dacă studiezi cărțile corecte, sursele autentice, cu intenția de a atrage lumina înconjurătoare, atunci începi să utilizezi o forță, o înălțime, care există deasupra naturii tale. Aceasta este diferența.

Dacă, în investigațiile tale, te bazezi exclusiv pe propriul intelect, așa cum fac filosofii, atunci rămâi pe același plan. Într-un astfel de caz, nu există nicio corectare prin lumina înconjurătoare. Pur și simplu devii mai inteligent în cadrul acestei lumi. Dar acest lucru nu îți oferă capacitatea de a te elibera de suferință sau de a atinge sursa acesteia.

Tot ce deții sunt concluzii la care ai ajuns prin raționament. Aceasta se numește filozofie; nu atragem Forța superioară pentru a fi corectați de ea. Atragerea Forței superioare nu pentru a rămâne cu suferința sau pentru a o umple, ci pentru a atinge sursa acesteia este munca unei ființe umane.

Comentariu: Dar omul trebuie să știe ce să ceară.

Răspunsul meu: Există multe subtilități aici. Când lumina înconjurătoare începe să ne influențeze, cererea noastră se schimbă. Încetăm să cerem împlinire și începem să cerem corectare. Începem să dorim să devenim similari cu lumina însăși, inițial fără să înțelegem ce ni se întâmplă și mai târziu cu conștientizare.

Prima fază (Bhina ​​Alef) dintre cele patru faze ale luminii directe dorește să primească și să se bucure de lumină. Totuși, după un timp începe brusc să dorească să dăruiască, așa cum dăruiește lumina. Acesta este rezultatul influenței luminii superioare asupra noastră.

Fără această calitate minunată, nu am putea niciodată să obținem nimic.

Diferența dintre înțelepciunea Cabala și filozofie (precum și toate celelalte metode) este că înțelepciunea  Cabala utilizează lumina înconjurătoare. Din starea mea corectată, atrag această Forță, această lumină, în starea mea prezentă, pentru că vreau să fiu corectat, pentru că vreau să fiu acolo.

Din  Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Pe lângă obținerea întregii măsuri a dorinței de a primi, sa dăruieşti omului tot materialul de care are nevoie pentru munca sa, acesta este gradul care îl aduce pe om la Lişma [de dragul Ei]. Este așa cum au spus înțelepții noștri (Psachim 50b): „Un om ar trebui să se angajeze întotdeauna în Tora și Miţvot Lo Lişma [nu de dragul Ei], deoarece din Lo Lişma, omul ajunge la Lişma.”

Omul ar trebui să ia toate măsurile potrivite pentru a ajunge la Lişma, căci dacă omul nu se străduiește pentru aceasta și nu atinge Lişma, va cădea în capcana slujnicei impure (Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar).

Dacă omul dorește să treacă de la starea sa actuală (1) la următoarea stare (2), trebuie să înțeleagă ce dorește. În prima stare, el trebuie să fie capabil să simtă a doua stare și să o dorească mai presus de toate celelalte stări posibile care i se pot prezenta. Dacă dorește cu adevărat a doua stare mai mult decât orice altceva, el trezeşte o forță numită Lumina care reformează, care îl transferă din prima stare în a doua.

Această tranziție nu înseamnă că împlinirea din mine se schimbă: „Înainte, știam un lucru, iar acum știu altul. Anterior, mă simțeam într-un fel, iar acum mă simt diferit.” Nu. Acțiunea luminii produce un rezultat diferit: înainte, gândeam după un singur sistem, iar acum sistemul meu de gândire s-a schimbat. Anterior, simțeam conform unui singur sistem, iar acum sistemul meu de simţire s-a schimbat. Prin lumina care reformează, nu conținutul minții și sentimentele se schimbă, ci mintea și simţirea în sine. Așa trec în următoarea stare.

Prin urmare, deja în prima stare, omul nu dorește cu adevărat să schimbe împlinirea. Nu asta contează. Ceea ce contează este că simţirea și mintea în sine se schimbă. El vrea ca ei să devină mai degrabă dăruitori decât primitori.

Întrebare: Cum se poate imagina acest nou model?

Răspuns: Vine prin efort și contemplare. Timpul joacă și el rolul lui. Dar dacă nu doriți ca procesul să dureze mult, grăbiți-l!

Există două stări: prima stare curentă și următoarea a doua stare. În fiecare stare am atât sentiment, cât și minte. În ambele stări există împlinire, dar în prima stare împlinirea este rea, în timp ce în a doua este bună. Mă ridic deasupra ambelor și cer un nou vas, o nouă simţire și o nouă minte. Nu cer o altă împlinire, ci o inimă și un creier diferit.

Așa avansăm prin credinţă deasupra raţiunii, de la separare la adeziune. Ceea ce contează pentru mine nu este dacă împlinirea din interiorul vasului este bună sau rea, ci ceea ce fac eu deasupra lui, ridicând Or Hozer (lumina reflectată).

Întrebare: Care este diferența dintre a cere împlinire și a cere o senzație și o minte nouă?

Răspuns: Intenția. Îmi schimb intențiile.

Întrebare: Dar prin fire, dorința vrea împlinire. Cum poate trece la o altă solicitare?

Răspuns: Prin Or Makif (lumina înconjurătoare), care se întoarce la sursă. Prin Tora.

Întrebare: Știu către ce mă străduiesc sau pur și simplu vreau ceva nou?

Răspuns: Știu. La urma urmei, lucrez cu dorința mea. Trebuie să înțeleg cel puțin ce este dăruirea.

Întrebare: Care este procesul real de trecere de la prima stare la a doua?

Răspuns: O schimbare de atitudine de la mine însumi, către Creator.

Întrebare: Ce se întâmplă mai exact cu mintea și simţirea meu în timpul acestei tranziții?

Răspuns: Totul depinde de ceea ce este mai important pentru mine. Mintea și simţirea sunt eu. Lumina acţionează asupra mea şi îmi schimbă priorităţile.

Eu nu mă pot schimba singur, pentru că mă voi cunoaște cu adevărat abia la sfârșitul corectării. Deocamdată, sunt doar oarecum familiarizat cu „animalul” în care trăiesc, dar nu cu adevăratul meu sine. Trebuie să ies din acel „animal”, să mă despart de el, astfel încât să stea lângă mine și abia apoi să încep să lucrez asupra mea. Abia atunci voi începe să știu cine sunt cu adevărat.

Întrebare: Conform a ceea ce scrie Baal HaSulam aici, înseamnă asta că nu toată lumea va atinge intenția de Lişma?

Răspuns: Oricine are o atracție reală față de înțelepciunea Cabala dorește deja, cel puțin în interior, să se schimbe. S-ar putea să nu-și dea seama sau să nu înțeleagă încă, dar este deja pregătit pentru asta. Un astfel de om are o cerere interioară și nu este dispus să rămână așa cum este. El caută o transformare reală.

Din lecția zilnică de Cabala 21/03/13, Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când Creatorul i-a spus lui Avraam să se circumcidă, Avraam s-a consultat cu prietenii săi (Rabaş, „Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre”).

„Circumcizia” în munca spirituală înseamnă că omul nu își mai folosește dorința de a primi, și dacă o folosește, este doar de dragul dăruirii.

Circumcizia prepuțului (Orlah) semnifică faptul că omul trece de la a fi ne-evreu (Goy) la a deveni evreu (Yehudi), omul care lucrează în unitate cu Creatorul (beYechud). Cu alte cuvinte, tot ceea ce face din acea stare încolo va fi exclusiv pentru echivalența de formă cu El.

Deși acest lucru este efectuat de Sus prin Aba ve Ima (tată și mamă) și este efectuat asupra unui om mic, de la această stare de Katnut (micime) încolo, pe măsură ce crește în fiecare stare mai mare, se va dezvolta ca Yehudi.

Întrebare: Dar Avraam s-a circumcis singur. Înseamnă asta că fiecare trebuie să efectueze circumcizia spirituală asupra sa?

Răspuns: Cazul lui Avraam este diferit, deoarece a fost un patriarh, un suflet de cea mai înaltă ordine. Cât despre celelalte suflete, într-adevăr, au existat și alte astfel de cazuri descrise în Tanah, în care oamenii s-au circumcis la o vârstă foarte înaintată, dar acest lucru încă necesită studii suplimentare.

După circumcizie, omul nu se mai confruntă cu aceleași tulburări care existau înainte. Apoi începe un cu totul alt tip de muncă, în care își folosește fărădelegile (atât greșelile intenționate, cât și cele neintenționate) pe care le-a comis în trecut. Folosește ceea ce aparține trecutului, dar acum acele fărădelegi nu mai sunt prezente în el.

Întrebare: Atunci, ce regreta Avraam?

Răspuns: Ideea este că pare imposibil să unești binele și răul. În orice moment, te afli într-unul sau altul, fie în rău, fie în bine. Spun „pare imposibil” pentru că mai târziu devine de fapt posibil. Dar în această etapă, nu poți încă conecta cea mai grosolană dorință animalică cu cea mai înaltă intenție.

De exemplu, în timp ce te bucuri de o mâncare delicioasă, încearcă să începi să te gândești la spiritualitate. Sau, în timp ce ești complet absorbit de primirea unei plăceri animalice, începi brusc să te gândești la Creator. Una pare să o stingă pe cealaltă.

Exact asta se întâmplă: un regret amar apare din faptul că nu este încă posibil să unească aceste două extreme. Dar mai târziu, ele devin într-adevăr unite.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om însetat primește în sfârșit apă, el bea și experimentează plăcere fără a simți nicio conexiune cu Creatorul. În acel moment, are un mare Aviut  (grosimea dorinţei) deoarece plăcerea sa este atât de mare.

Răspunsul meu: Vorbiţi despre un animal căruia îi este sete și îi place să bea atunci când primește apă. Acesta nu este subiectul Cabala.

Înțelepciunea Cabala vorbește despre intenții, nu despre a primi ceva într-un mod animalic, fără intenție. Cabala explică cum lucrează omul deasupra Machsom (barierei spirituale). Ceea ce există sub Machsom se numește „natură” și nu este nevoie să discutăm despre asta. Lăsați asta în seama psihologilor. Ce ne privește pe noi cum există animalul? El există în întregime sub stăpânirea naturii și nu există niciun beneficiu pentru el în asta, şi nicio posibilitate de schimbare. Și dacă în acest moment nu am capacitatea de a-mi schimba natura, de ce ar trebui să mă ocup de asta?

Este mai bine să nu mă opresc asupra naturii mele prezente în această lume –aşa  cum sunt construit, cum funcționează celulele mele, cum funcționează ficatul, creierul și alte organe – pentru că eu nu sunt capabil să schimb aceste lucruri. Este o pierdere de timp. Este mai bine să studiez cum mă pot schimba, cum mă pot ridica și cum pot ajunge la adevărata împlinire. Asta merită mult mai mult.

Există deja opt miliarde de oameni ocupați cu această viață, care cred că pot schimba ceva în ea. Dacă nu sunt ca ei, nimic teribil nu se va întâmpla.

Astfel își petrec oamenii viața, crezând că pot schimba ceva, până când sunt îngropați în cele din urmă. De ce să te dedici acestui lucru? Adevărata provocare este să te oprești și să determini ce poate produce cu adevărat un rezultat, ce este inutil, ce merită să faci și ce nu.

Nu există niciun beneficiu în a-ți analiza la nesfârșit natura prezentă, pentru că te vei consuma doar cu întrebări precum: „De ce sunt așa? De ce este lumea așa?” Și apoi ce? Îl vei învinovăți pe Creator și vei rămâne exact așa cum ești, doar că acum vei avea și dureri de cap, ulcer și alte probleme. În termeni cabalişti, accentul nu ar trebui să fie pus pe ceea ce este guvernat în întregime de natură, ci pe singurul punct în care există libertate: posibilitatea de a dobândi o intenție mai presus de dorința de a primi. Acesta este locul unde începe munca spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te apropii de Creator?

Răspuns: A te apropia de Creator înseamnă a fi inclus într-un lanț nesfârșit de grijă unii față de alții. Trebuie să simțim că grija unii față de alții este eternă.

Întrebare: Este eternă sau duce la eternitate?

Răspuns: Conduce la simțirea eternităţii.

Întrebare: Așadar, atunci când ni se spune: „Poți trăi veșnic și simți eternitatea”, devenim sceptici și spunem: „Ei bine, aceasta este o fantezie”. Se întâmplă asta pentru că ne petrecem viața preocupându-ne doar de noi înșine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și dacă am putea să ne îndreptăm către altcineva, atunci nu ni s-ar mai părea science-fiction?

Răspuns: Vom începe să simțim acea eternitate. Este ca și cum te-ai transfera în alții, și prin aceasta, vei simți infinitul.

Întrebare: Scopul vieții este conținut în asta? Este exact asta?

Răspuns: Da. Apoi, prin simțirile tale, te apropii de Creator, timpul dispare și lasă doar simțirea.

Întrebare: Dar cum este Creatorul? Când spun „Apropie-te de Creator”, ce îmi doresc de fapt?

Răspuns: Să-mi pese total de ceilalți. De altcineva.

Întrebare: Pur și simplu așa, fără să mă gândesc la mine?

Răspuns: Dacă sunt capabil să uit de mine și să mă gândesc la altcineva, atunci intru în eternitate.

Întrebare: Nu există nici măcar un gând mărunt, un calcul ascuns: „Ce voi primi în schimb?” Asta nu există?

Răspuns: Dar exact asta vei primi. Vei începe să simți însăși eternitatea în atitudinea ta față de celălalt.

Întrebare: Deci, pentru a rezuma totul, scopul principal este să ne apropiem de Creator, iar tot ce ne înconjoară este dat tocmai pentru a ne putea apropia de Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Chiar și războaiele, suferința, tragediile și bolile?

Răspuns: Fără ele, nu am putea simți nimic din toate acestea. Și ele sunt necesare. Înclinația spre rău a fost creată special pentru ca noi să simțim că ne ridicâm deasupra ei.

Întrebare: Sarcina noastră este să ne ridicăm deasupra tuturor acestora?

Răspuns: Da.

Comentariu: Înțeleg. Mulțumesc. Aţi lămurit și asta. Pentru oameni, aceste lucruri înseamnă atâta durere, atâta suferință, și totuși dumneavoastră spuneţi: „Și asta servește acelui scop”.

Răspunsul meu: Este necesar.

Întrebare: Și nu există nicio cale fără asta? Este imposibil să treci prin viață lin și fără efort?

Răspuns: Nu. Omul este incapabil de asta. Trebuie să treci prin răutate, prin înclinaţia rea; altfel, nu vei simți binele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu poți trăi într-o lume a bunătății absolute. Trebuie să ajungi treptat la ea și să înțelegi cum participă răul la creație și cum ne ajută să devenim complet buni.

Întrebare: Spuneţi că răul nu trebuie distrus?

Răspuns: Nu trebuie. Trebuie să existe alături de bine și să ajute constant binele să-și dezvăluie calitatea unică.

Întrebare: Și ce permite binelui să continue să crească?

Răspuns: Răul.

Întrebare: Deci, de îndată ce răul crește, și binele va crește, și așa avansăm?

Răspuns: Da.

Întrebare: Până la ce înălțimi se poate ridica binele?

Răspuns: Până la libertatea completă a dorinței.

Întrebare: Ce înseamnă asta? Ce se ascunde în spatele ei?

Răspuns: Este o stare în care omul devine absolut bun, complet corectat, complet dăruitor, și totuși acest lucru nu împiedică dezvoltarea sa ulterioară.

Întrebare: Și toate acestea se datorează răului?

Răspuns: Da. Tocmai de aceea a fost creat răul ca forță fundamentală a naturii.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate fi construită intenţia exclusiv pe baza corespondenței sale cu dorința?

Răspuns: O intenție nu poate exista fără o dorință; se măsoară prin greutate, prin magnitudinea dorinței. Lumina superioară vine la Malchut, care are cinci tipuri de Aviut (magnitudine a dorinței).

Malchut ia contact cu lumina superioară, și din această interacțiune, apar cinci tipuri de lumină reflectată, fiecare corespunzând nivelului specific de Aviut cu care Malchut respinge lumina directă. Lumina directă ajunge ca un întreg unic, nediferențiat, totuși, din moment ce Malchut are cinci niveluri de Aviut, creează cinci tipuri de lumină reflectată.

În fiecare dintre ele, examinează cât de mult poate primi de dragul dăruirii (tratarea unei roșii într-un fel, a unui castravete în altul, a orezului într-un fel, a cărnii în altul) și în consecință, el primește. Prin urmare, spunem că există cinci Sfirot în Parţuf.

Ce sunt Sfirot? Sunt cinci tipuri de echivalență cu Creatorul. Din moment ce natura mea este împărțită în cinci părți, măsurăm totul prin intermediul Aviut; Nu avem alt instrument de măsurare. Dăruiesc prin Aviut-ul meu, primesc prin el și mă bucur în el. Nu am alt instrument de măsurare în afară de Aviut.

Aviut reprezintă gradul de plăcere conținut în dorința mea de a primi. Uneori sunt într-o dispoziție bună și sunt gata să devorez o masă copioasă: o băutură, pui, totul. Și alteori sunt într-o astfel de stare încât, chiar dacă mi se pune o cină minunată în față și mi-e foame, nu mă pot îndura să mănânc.

Adică, evaluăm Aviut-ul nu după cât de flămând sunt sau după câte plăceri sunt în fața mea, ci după măsura în care sunt atras de ele. Aceasta este măsura evaluării, pentru că numai așa pot aduce plăcere gazdei.

Din moment ce stau vizavi de gazdă, simt o asemenea rușine încât, în loc să mă bucur de delicatese, încep să le urăsc. Simt durere din cauza lor, chiar ură față de ele. Ajung într-o stare de „extindere” a Aviut-ului meu de dragul gazdei, pentru că, pentru a avea oportunitatea de a-I dărui Lui, am nevoie de poftă de mâncare. Există multe variațiuni aici, multe relații între lumini și vase.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→