Întrebare: Conexiunea cu linia dreaptă se numește „deasupra cunoașterii”, iar conexiunea cu linia stângă „în interiorul cunoașterii” sau „sub cunoaștere”?

Răspuns: Nu, te implici în ambele în deplină conștientizare și control asupra situației. Dacă te afli într-una dintre linii fără a exercita controlul corespunzător, nu ești nici dedesubt, nici deasupra, ci pur și simplu ești cufundat într-una dintre ele, sub influența acesteia.

Cum le poți controla? Trebuie să știi de la bun început de ce intri pe linia dreaptă. Dacă nu ești conștient că te afli într-o astfel de stare sau chiar dacă îți dai seama că te afli în ea, dar starea te domină, atunci nu se poate spune că te afli cu adevărat pe linia dreaptă. Poate că aceasta poate fi numită Klipa a liniei drepte. Pur și simplu ești condus inconștient prin diverse stări.

Tu ești cel care decide dacă este linia dreaptă sau linia stângă. Tu determini de exemplu, că o anumită stare este linia potrivită pentru tine și procedezi în consecință. De unde știi că acum ai intrat pe linia dreaptă? Este scris undeva că această ușă este linia dreaptă și aceea este stânga: așa că pur și simplu intri? Nu!

Tu alegi singur ce ți se dezvăluie sau ce dorești să fie dezvăluit. Spui: „Aceasta aparține liniei drepte, iar ceea ce este în fața mea aparține stângii”. Nu este vorba că acestea ar fi situate fizic la dreapta sau stânga ta; nu este deloc cazul. Tu clasifici toate dorințele, gândurile și calitățile ca fiind dreapta sau stânga.

Linia dreaptă există deasupra cunoașterii, deasupra conștientizării, deasupra înțelegerii și deasupra simțirii, deoarece linia dreaptă este măreția Creatorului, dorința Lui de a încânta creația, promisiunea Lui că vom primi răsplată și că pedepsele pe care le primim sunt doar corectări.

Nu văd toate acestea cu ochii mei și nici nu le percep cu simţurile mele. Prin urmare, există ceva aici pe care trebuie să mă bazez. Trebuie să-mi umplu simțurile ca și cum aș ști acest lucru, ca și cum ar fi pline de simțirea Creatorului.

Simțirea Creatorului îmi dă încredere și insuflă un sentiment al măreției Sale. Asta este totul! Nu am această simțire, dar trebuie să mă umplu de sentimentul că sunt ca și cum L-aș simți deja.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din acest motiv, există o realitate în care omul se straduieşte asupra plăcerilor corporale și ulterior, el poate ieși într-o oarecare măsură din Țimţum și ascundere, căci poate deja alege și spune că primește această încântare și plăcere doar pentru că vrea să dăruiască (Rabaş, Articolul 33,  Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare).

Întrebare: Articolul spune că omul ar trebui să efectueze „exerciții” asupra plăcerilor corporale. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Spunem că ar trebui să ne gândim la prieteni, la grup și la a dărui prietenilor, cu alte cuvinte, la a trăi prin dorințele lor și la a le aduce bucurie. Toate acestea nu sunt pentru a avea un timp plăcut, ci pentru a folosi acest lucru ca bază pentru a determina cât de departe suntem de fapt de dorința de a dărui și cât de mult detestăm însăși ideea.

De asemenea, este vorba despre a observa cum aș putea încerca să impun acțiuni aparent menite să dăruiască asupra mea și să încerc să trăiesc prin dorințe care sunt externe și străine de mine. Prin intermediul acestor exerciții, omul învață și descoperă cât de capabil este să facă acest lucru și cât de mult nu este. Deși acest lucru încă nu poate fi măsurat cu precizie, omul învață totuși pentru a înțelege unde se află.

Nu vorbim încă despre un om care dobândește efectiv capacitatea de a dărui. Fără îndoială, este incapabil să înceapă și să finalizeze o astfel de acțiune pe cont propriu. O începe doar pentru că trebuie să încerce să o realizeze singur. Dar când eșuează în ciuda eforturilor depuse, i se dezvăluie că Creatorul trebuie să fie participantul principal și cel care execută acțiunea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Linia de mijloc pe care o ating nu este o stare reală, ci doar „ca și cum”?

Răspuns: Dacă acum sunt „ca și cum” în linia dreaptă și mă mișc de la ea la stânga, și să presupunem că ajung la o rugăciune, la o anumită stare în linia de mijloc, este această linie de mijloc considerată și „ca și cum”? Da, linia mea de mijloc va fi și ea „ca și cum”.

Dar după mai multe încercări ale mele în această direcție, Creatorul mi se va revela și atunci voi simți cu adevărat importanța și măreția Lui. Aceasta îmi va da o forță reală de credință. Și atunci îmi voi vedea calitățile drept Klipot,  reale, forțe impure, complet opuse calităților Creatorului.

Cu cât Îl dezvălui mai mult cu adevărat pentru mine, cu atât îmi voi vedea mai mult calitățile într-o lumină adevărată. Aceasta este ca opoziția dintre sfințenie și forțele impure. Și atunci aceasta va fi adevărata linie de mijloc, ca forță a sufletului, dorința de a primi de dragul dăruirii, adică dorința de a primi cu un ecran și o lumină reflectată (Or Hozer).

Trebuie să încercăm de multe ori până când merităm cu adevărat să dobândim această stare adevărată, care nu va mai fi un joc de copii. Și copiii se joacă la ceva „ca și cum” ar fi adevărat, iar în acest joc învață acțiuni reale de adulți.

Înainte de Machsom, suntem ca și cum am juca aceste jocuri. Aceasta se numește perioada de pregătire.

Întrebare: Este posibil să construim linia de mijloc înainte de Machsom?

Răspuns: Nu, înainte de a traversa Machsom nu putem construi o linie de mijloc adevărată. Într-adevăr, ea nu poate încă să apară. Adevărata linie de mijloc înseamnă că am deja calități de primire și calități de dăruire. Înainte de a trece de Machsom, pur și simplu nu le am pe acestea. Natura mea este natura animalică, natura acestei lumi și nu este adevărata mea natură.

Întrebare: Ce se întâmplă când fac multe încercări și exerciții?

Răspuns: În acest fel, câștig experiență. Este exact ca la școală. Mai întâi omul studiază mult timp, apoi el poate merge la muncă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot primi impresia necesară de la prietenii mei?

Răspuns: Trebuie să fii impresionat de mediu în ceea ce privește aspectele care țin de măreția Creatorului. Acest lucru este posibil numai dacă prietenii par măreți în ochii mei, iar eu mă consider mai mic în comparație cu ei. Ceea ce fac prietenii mei, cum lucrează ei, cu ce sunt ocupați în viață, în general trebuie să devină cu adevărat un exemplu excelent pentru mine, pentru oamenii care se sacrifică de dragul spiritualității.

Atunci îmi voi face o impresie despre cât de importantă este spiritualitatea pentru ei, din ceea ce vorbesc și ceea ce gândesc. Voi recunoaște cât de superiori sunt față de toți cei care sunt în afara acestor cercuri și voi putea compara ceea ce umple viața oamenilor din afara grupului meu cu cea a celor din interiorul lui.

Așadar, trebuie să-ți prețuiești prietenii, să te cobori, să asculți și să fii atent la modul în care se comportă și acționează ei. Și apoi trebuie să le cer ca, deschis și nu modest, să facă fapte bune și să vorbească despre importanța grupului și importanța Creatorului, astfel încât să îi aud și nu ca și cum fiecare dintre ei ar fi un drept ascuns.

Poți primi o impresie din mediul înconjurător doar cu condiția să te pui într-o poziție de smerenie față de acesta.

Comentariu: Dar acest lucru este împotriva naturii mele; este imposibil.

Răspunsul meu: Nu cred că este imposibil. Începe să te gândești la asta. Nu este împotriva naturii. Uită-te cum fiecare vine la ora trei dimineața, depășind toate obstacolele sale. Există o intensitate interioară în el care îl diferențiază de oricine din exterior. Gândește-te cât de special îţi este dat, încât Creatorul l-a ales să-l aducă aici și să-ți facă un exemplu din el.

În relație cu tine, el este un înger care poartă un mesaj despre importanța spiritualității. El poate transmite o conștientizare a importanței Creatorului pentru tine. El a coborât literalmente din ceruri și a apărut în fața ta pentru a-ți spune că Creatorul este important. El este un mesager.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/08/26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot aduce la suprafață conștientizarea măreţiei scopului, astfel încât să am combustibil pentru muncă?

Răspuns: Prin a nu înceta analiza critică a ceea ce ți se întâmplă. Acest lucru este foarte dificil. Necesită un mare efort din partea minţii. La urma urmei, mintea poate funcționa doar dacă îi lipsește ceva. Dacă nu există nicio lipsă în nimic, dacă mintea nu vede nicio posibilitate de a fi umplută de nimic, atunci nu lucrează în această direcție. Și dacă nu funcționează în acea direcție, cum o poți angaja?

Dacă nu ai Hisaron (dorință neîmplinită), nu poți angaja mintea, deoarece este inițial capabilă să lucreze la ceva doar atunci când ai nevoie de acel obiect. Aceasta înseamnă că ai nevoie de publicitate – lasă toată lumea să spună constant că acest lucru este important, atunci vei începe să cauți unde se află și vei crede că îți lipsește.

Întrebare: Ce este această analiză critică din lateral? Trebuie să simt starea mea actuală, căci nu ne putem ascunde de starea pe care o experimentăm, și în același timp, să te privești pe tine însuți ca și cum ar fi din lateral, ca și cum nu ai fi eu. Cum poate omul să iasă din sine însuși?

Răspuns: Ești capabil să ieși din tine însuți dacă intri în Creator. Există doar una din două posibilități: fie domeniul omului, fie domeniul Creatorului. Dacă omul decide că acesta este domeniul său, numit „domeniul celor mulți”, asta este rău.

Se numește „domeniul celor mulți” deoarece ai multe dorințe, fiecare dintre ele trăgând în direcția sa. Și astfel ești aruncat spre bani, onoare, cunoaștere, spre o pasiune sau alta. Aceasta este ceea ce se numește „domeniul celor mulți”.

Pe de altă parte, există posedarea Unului: doar pentru a-I îndeplini dorința. Posedarea Unului se numește lumea Aţilut. Dacă rămânem necondiționat și constant doar în dorința de a-L împlini pe Creator, atunci suntem în lumea Aţilut, deasupra Parsa. Iar dacă nu rămânem doar în această dorință, atunci suntem în lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia).

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În contextul sfărâmării Kelim (vaselor), vorbim despre Kelim ale „inimii de piatră” (Lev HaEven), AHP ale AHP, pe care nu le putem corecta.

Numai ascunzându-le realizăm corectarea lor, astfel încât ulterior să putem primi cu adevărat un Masach (ecran) pentru ele și să lucrăm cu ele în scopul dăruirii.

Putem spune că tocmai în aceste Kelim ale „inimii de piatră” dobândim luminile primelor trei Sfirot (Or de GAR), ajungând la secretele Torei și la intenția Creatorului?

Răspuns: Da, și asta nu este tot. Putem spune așa. Mileniile opt, nouă și zece reprezintă coborârea lumii Aţilut în locul lumilor Bria, Yeţira și Asia. Aceasta marchează începutul muncii și corectării inimii de piatră. Aceasta nu este întreaga poveste, dar să spunem că acesta este cazul.

Întrebarea ta este următoarea: dacă nu lucrez cu inima de piatră la fiecare dintre grade, înseamnă asta că procedând astfel, ascund secretele Torei și nu le ating? Răspunsul este: și acesta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.08.2026, Rabash, Articolul 2, 1991 „Ce înseamnă «Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău» în Lucrare?”

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce exemplu ați da despre un om care se dezvoltă?

Răspuns: O păpușă se mișcă cu ajutorul unui mic motor, sub care se află un reostat. Pe măsură ce reostatul este ajustat, începe dezvoltarea în păpușă. Păpușa se transformă, devenind din ce în ce mai condusă de consum, apoi de dorința de cunoaștere, și în final, de dorința de a înțelege cauza principală a suferinței, o suferință pe care nici dezvoltarea consumului, nici cunoașterea, nici încercările de a scăpa de suferință nu au putut să o rezolve. Toate acestea duc păpușa la dorința de a înțelege de unde provine suferința. Toate acestea se întâmplă conform programului încorporat în păpușă.

Și ea ajunge să înțeleagă că suferința are un scop; o forțează să se schimbe. Creatorul începe să-i „tulbure” pe cei pe care vor să fie apropiaţi de El.

Creatorul îi arată omului prin aceasta că el însuși trebuie să se schimbe, mai degrabă decât să încerce să schimbe mediul din jurul lui sau modul său de viață pentru a se potrivi lui. Nu există nicio scăpare de suferință, prin niciuna dintre aceste căi, și omul nu poate realiza nimic cu adevărat în acest fel. În acest fel, Creatorul obligă omul să se schimbe.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În societățile religioase, ies la lumină  lucruri care nu sunt mai puțin rele decât cele întâlnite în societatea seculară.

Răspunsul meu: În cele din urmă, dorința de a primi izbucnește și crește necontrolat. Atunci, atât granițele religioase, cât și cele seculare își pierd semnificația pentru om; ele devin nestăvilite și frenetice.

Nu se poate face nimic în această privință. Astfel de lucruri, desigur că se întâmplă și ici și colo. Dar este mai bine să menținem măcar ceva. Poate că în zece ani condițiile se vor schimba, dar în timpul nostru, cred, merită. Principalul lucru este să minimizăm daunele.

Comentariu: Dar Baal HaSulam scrie în mai multe locuri că cel care se angajează în Tora în forma sa exterioară provoacă cele mai mari daune. El a avertizat despre acest lucru înainte de Holocaust.

Răspunsul meu: Baal HaSulam scrie într-adevăr la sfârșitul „Introducerii la Cartea Zohar” că cel care se angajează în Tora externă și nu vrea să se angajeze în cea internă – nu că nu ar fi capabil, ci tocmai că nu vrea, o neglijează sau o urăște – provoacă toate daunele și aduce cele mai rele lucruri din lume. Este corect. Dar asta nu înseamnă că omul trebuie să se distanțeze de Tora externă. Trebuie să se angajeze atât în ​​Tora externă, cât și în Cabala.

Mai mult, fie că îți place sau nu, Baal HaSulam scrie și acolo că cei care se implică în Tora externă trebuie să înceapă să se angajeze în cea internă. El nu vorbește despre tine, nici despre vinovăția ta, nici că tu provoci cele mai rele lucruri din lume, nici că trebuie să începi să te implici în Tora internă. El nu vorbește despre tine, ci despre ei. De ce?

Vrei să spui următoarele: dacă ei nu se pot angaja în partea internă, atunci să abandoneze și partea externă, să fie pur și simplu seculari; Cel puțin în felul acesta nu vom face rău nimănui. Asta nu vă va ajuta. Deja astăzi, ceea ce fac ei nu poate fi numit partea externă în adevăratul sens. Prin urmare, dauna nu constă în asta, ci tocmai în faptul că ei nu se ocupă de partea internă.

Desigur, este mai ușor să abordezi un om complet secular cu propunerea de a studia Cabala. Acest lucru nu va funcționa cu un om religios. Cu toate acestea, problema constă în educație, la milioane de tineri. Dacă îi eliberezi complet de studiul Torei sau de cadrele potrivite pentru oameni, nimic bun nu va ieși din asta.

From the Daily Kabbalah Lesson 8/12/26, Rabash, Article 14, 1984 “One Should Always Sell Everything He Has and Marry a Wise Disciple’s Daughter”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre calitățile noastre animalice și atitudinea noastră față de Creator?

Răspuns: Nu leg deloc calitățile mele animalice de studiu. Nu mă aștept și nu sper ca lumina care le reformează să le schimbe. Știi cât de irascibil și nerăbdător sunt și pot suferi din cauza acestor calități, dar nu văd o conexiune între ele și legătura mea cu Creatorul. Deși, dacă nu aș fi atât de înflăcărat, poate că nici nu aș fi atât de pasionat față de Creator. Așadar, este mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt.

Luați de exemplu, o calitate precum lenea. Dacă nu aș fi leneș, aș fi ocupat chiar acum cu o mie de lucruri diferite în care este implicată toată lumea din lume. Dar stau aici pentru că sunt leneș, și dacă fac ceva, atunci este ceva ce merită făcut.

Există oameni care sunt în afaceri, și atunci când le oferi un fel de ofertă, spun: „Câștig două milioane de dolari pe lună și nimic mai puțin. Dacă ai ceva să-mi oferi, atunci te voi asculta. Dacă nu, nici nu vreau să-mi pierd timpul.” Aceasta se numește o măsură a lenei.

Deci, cu ce măsură este posibil să vin la tine? Știi? Nu?! Îmi este clar că, dacă vii la mine cu una sau alta, nu mă voi ocupa de asta, dar dacă îmi oferi puțin mai mult decât atât, atunci da.

Cu alte cuvinte, omul ar trebui să fie clarificat în ceea ce face și în ceea ce nu face. Altfel, va fi ca un copil care aleargă peste tot. Du un copil într-un magazin de jucării și vei vedea cum începe să apuce totul fără discriminare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că Creatorul nu face afirmații [false] împotriva creațiilor Sale. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Înseamnă că El nu le înșeală și nu le provoacă intenționat rău. El nu este o sursă de rău pentru tine. Deci, de unde vin simțirile negative dacă nu de la El? Te simți așa exclusiv datorită disparității de formă dintre calitățile tale și ale Lui. Este un semn de mare înțelepciune să realizezi că toată greutatea este cauzată de disparitatea calităților.

Suntem pregătiți să depășim obstacolele, să ne opunem și să luptăm până la moarte – orice pentru a realiza ceea ce ne dorim. Vezi cum oamenii își ard viața încercând să realizeze ceva. Dar aici omul poate fi cuprins de o asemenea slăbiciune încât nu se poate clinti, nici măcar sub amenințarea morții.

Există stări în care alții pot face orice vor cu mine, dar eu sunt neputincios să ridic un deget. Aceasta este o chestiune spirituală. O astfel de stare este cauzată de disparitatea dintre lumini și Kelim (vase), unde Kli-ul nu este capabil să facă nicio mișcare în raport cu lumina.

Există stări și mai rele. Omul trebuie să adune aceste experiențe și să le folosească pentru a construi atitudinea corectă față de Creator. Abia atunci stabilește o conexiune. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că în toate aceste stări nu avem nicio alegere liberă în afară de a folosi grupul.

Dincolo de Machsom (barieră) avem alegere liberă: lumini, vase, stări, Klipa (impuritate) și sfințenie, totul este în fața omului. Când un om dobândește ecranul, devine liber de dorința de a primi și câștigă putere. Să presupunem că a dobândit un ecran de zece kilograme, atunci este liber de cel puțin zece kilograme de dorința de a primi și nu mai simte greutatea.

Senzația de greutate provine din faptul că dorința de a primi are control asupra noastră, și în același timp, o putem compara cu lumina. Dacă nu ar fi lumina, nu am simți această dominație și am trăi ca toți ceilalți. Totuși, acum că suntem sub puterea dorinței de a primi, o simțim ca pe o constrângere intolerabilă, deoarece lumina a strălucit asupra ei. Nu avem de ales; avem nevoie fie de lumină, fie de dorința de a primi pentru a dispărea. Este imposibil ca omul să existe cu ambele.

O astfel de stare este mai rea decât moartea. Când omul iese din ea cu o credință mai presus de rațiune, scapă de ego-ul său și nu se mai gândește la sine, devine liber. Atunci are cu adevărat capacitatea de a acționa liber, și în loc de o povară, simte ușurință și totul devine deschis în fața lui.

Totuși, în starea noastră, sub Machsom, unde nu există niciun ecran care să ne ofere libertate, avem o singură libertate. După cum scrie Rabaş, din toate acțiunile pe care le poți face în viața ta, ai o singură acțiune liberă.

Exiști în centrul unei sfere a propriilor tale posibilități, a tuturor lucrurilor pe care vrei să le faci; există o singură linie, o singură direcție care îți permite să determini cu adevărat ceva; ea nu este dictată de alții, de societate, de educația ta sau de natura ta. Există un lucru care depinde de tine: să experimentezi influența societății bune care te duce spre scop sau nu. Nu există realitate în orice altceva; ți se pare doar că decizi ceva acolo.

De ce ți se pare doar ție? Asta pentru că acționezi doar conform dorinței tale de a primi. Reşimot ale ei plutesc constant la suprafață din interior și te împing spre anumite lucruri. La un moment dat vreau ceva. După aceea vreau ceva diferit. Fac asta și mi se pare că acționez conform propriului meu program și pentru propriile mele obiective.

Când privesc oamenii din lateral, văd că fiecare dintre ei este programat și nu are nimic numit „ființă umană” (Adam). Toți sunt ca niște animale care aleargă și se agită. Și care este rezultatul? Zero. Dar nimeni nu poate observa asta în sine.

De aceea, învățătorii noștri care ne arată calea, ne spun că este inutil. Vrei să îndeplinești singura acțiune reală din viața ta, un act care te definește ca fiind tu însuți, mai degrabă decât doar un executor programat? Atunci alege o societate care te va ajuta să te apropii de scop, de Creator.

Când alegi o astfel de societate, acționezi într-un mod neprogramat. Totuși, dacă nu poți face acest lucru, înseamnă că în această viață nu ai făcut nimic în afara naturii animalice. Fie că exiști sau nu exiști, nu există nicio utilitate sau diferență. Pur și simplu execuți un program, dar nu ești cu adevărat tu însuți.

Din Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→