Ne este foarte dificil să înțelegem în ce scop trebuie să îndeplinim munca spirituală și de ce Creatorul a creat lumea în așa fel încât să fim nevoiți să depunem efort. Dacă El este omnipotent, de ce nu a creat starea finală de la bun început? Și dacă aceasta există deja și noi suntem deja în ea, de ce nu a făcut-o astfel încât să simțim imediat această stare perfectă (Gmar Tikun)?

De ce trebuie să ne deschidem ochii și să dezvoltăm organul de percepție a spiritualităţii, numit ecran (Masah) și lumina reflectată (Or Hozer), deoarece abia atunci vom simți unde ne aflăm cu adevărat și vom percepe adevărata realitate?

Ni se spune că toate acestea se datorează rușinii. Ne întrebăm: De ce a creat El rușinea? Și ni se spune că rușinea este o corectare și că dacă nu ne corectăm  nu vom simți bunătatea care a fost pregătită pentru noi.

Trebuie să dobândim măreția și importanța Creatorului, a dăruitorului. Atitudinea noastră față de El trebuie să fie cu intenția de a dărui. Un Kli (vas) cu o intenție altruistă este un Kli etern care nu dispare niciodată și nu se golește niciodată. Dimpotrivă, se umple din ce în ce mai mult.

Există mult mai multe explicații folosite pentru a „justifica” starea noastră prezentă, iar omul poate trăi conform lor mult timp, până când dobândește o a doua natură, natura Creatorului.

Dar înainte de asta, omul este incapabil să înțeleagă sau să fie de acord cu stările prin care trebuie să treacă, deoarece definițiile pe care le deține acum sunt opuse definițiilor pe care le va avea ulterior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →