Întrebare: Încercați să dați sarcini tuturor, atât bărbaților, cât și femeilor. Este oare posibil să ne descurcăm fără dorința femeilor?

Răspuns: Nu, trebuie să fie foarte clar. O femeie nu este un element pasiv în creație. Deși în comparație cu un bărbat este mai pasivă, este aşa pentru că nu își poate implementa independent dorința.

Totuși, dorința ei în sine este foarte necesară pentru bărbați. Și bărbații se vor simți ca bărbați atunci când femeile vor începe să simtă nevoia de dezvoltare spirituală și să îi preseze cu această nevoie. Atunci va fi ca într-o familie când o soție își obligă soțul să aibă grijă de familie.

Întrebare: Cum ne putem asigura că femeile nu merg în direcția greșită?

Răspuns: În orice caz, trebuie să ne dezvoltăm undeva. Nu mi-e frică de nimic. Și în general, de ce să ne temem? Viața este infinită, natura este eternă, Creatorul este unul și o singură forță ne guvernează. Suntem obligați să ne îndreptăm doar spre ea, spre contactul cu ea și spre asemănarea cu ea.

Să încercăm să trecem prin toate aceste etape rapid, ușor și plăcut, pe cât posibil. Principalul lucru este să încerc constant să accelerez ritmul mișcării către scop. Asta este tot.

Când sunt întrebat ce îmi place la mine și ce nu, spun: „Există un singur lucru care îmi place la mine: străduința spre scopul pe care mi l-a dat Creatorul.” Trebuie să simt constant presiune: trebuie, trebuie, trebuie și simt că mă îndrept spre obiectiv, dezvăluindu-l din ce în ce mai corect. Mă chinui dacă nu duc asta până la capăt.

Doar această dorință contează. Orice altceva este răul care a fost creat tot de Creator, dar cu siguranță nu este nimic bun în el.

Prin urmare, nu ar trebui să acordăm atenție diferitelor neajunsuri care sunt dezvăluite în noi. Acestea vor apărea în mod natural, și în ritmul în care avansăm, le vom simți și mai mult.

Dar o organizație de femei puternică, bună, amabilă și matură, pe care o cer, ne va ajuta să trecem prin toate dezvăluirile neajunsurilor noastre interne pe care încă nu le vedem. Și dezvăluindu-le și corectându-le, vom ajunge la Creator.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dorința femeilor”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum vă poate înlocui o direcție spirituală pe dvs., un cabalist, care le oferiţi oamenilor o simțire a lumii superioare?

Răspuns: Direcția spirituală se ocupă de clarificarea problemelor actuale legate de publicitate, diseminare, studii și funcționarea organizației noastre, adică de cadrul în care existăm. Nu se ocupă de împlinirea spirituală pe care o ofer studenților, nici de cunoștințele pe care le le dezvălui în fiecare zi.

Directia spirituală nu mă poate înlocui ca profesionist, ca profesor. Cu toate acestea, mă poate înlocui și deja o face în toate deciziile privind dezvoltarea organizației și a grupului, astfel încât să nu existe decizii sau abateri corporale arbitrare.

Aceștia sunt oameni obișnuiți, studenți care sunt mai mult sau mai puțin capabili să se privească obiectiv pe ei înșiși și grupul și să ia decizii, nu cu ochii încețoșați, ci ridicându-se deasupra lor înșiși către o decizie colectivă.

Ei înțeleg că oricare ar fi decizia, dacă este colectivă, este superioară chiar și celei mai inteligente și strălucite decizii individuale, deoarece în ea este prezent Creatorul. El este cel care guvernează cu adevărat lumea și grupul. Într-o decizie individuală, egoistă, chiar dacă este genială, Creatorul este absent, și prin urmare este sortită eșecului.

Oamenii obișnuiți nu înțeleg încă acest lucru, mai ales acum, când un sistem global începe să se dezvăluie în lume și structura realității devine treptat clară: mai întâi prin societatea umană, apoi prin ecologie și mai târziu, prin întregul univers vast.

Universul începe să apară ca un sistem unic, complet, de natură minerală, vegetală, animală și umană. Cu toate acestea, nu știm ce să facem cu el, deoarece nu avem instrumente pentru a lucra cu un astfel de sistem. De fapt, acest sistem este cel mai important, deoarece guvernează singur totul.

Cu alte cuvinte, lumea este guvernată de colectiv ca un sistem întreg. Ați observat cum un banc de pești se rotește în apă, o fac toți deodată, nu unul conducând și ceilalți urmând, ci toți împreună, o masă întreagă, uneori sute de mii mișcându-se ca unul singur? Păsările se comportă la fel.

Acest exemplu arată guvernarea superioară, nu atunci când unul ia o decizie și ceilalți îl urmează, ci atunci când chiar întregul grup guvernează. Prin urmare, eu exist nu pentru a vă conduce înainte, ci pentru ca voi să formați o astfel de plenitudine. Și apoi printre voi, Creatorul va fi revelat și El vă va conduce înainte.

Moise a fost măreț prin faptul că i-a condus pe oameni, totuși Creatorul a mers înaintea lui, ca un stâlp de foc noaptea și ca un stâlp de nor ziua.

Este nevoie de un învățător pentru a-i aduna pe toți într-un colectiv, astfel încât în ​​cadrul grupului, sau chiar în cadrul întregii umanități, să fie revelată forța numită „Creatorul”, forța care ține totul laolaltă, forța generală a naturii.

Se numește forța dăruirii și a iubirii, deoarece numai prin această calitate se pot uni oamenii. Și când este revelată, toți se vor îndrepta simultan în aceeași direcție, simțindu-se ca un singur corp. Atunci toți vor înțelege cum este structurată realitatea, și în măsura în care sunt capabili să se unească, forța Creatorului va fi revelată.

Prin urmare, dacă direcția spirituală rezolvă colectiv problemele, cu siguranță va reuși, în timp ce un singur „individ inteligent” nu va reuși niciodată.

Întrebare: Cum ne putem uni astfel încât forța superioară să locuiască în noi?

Răspuns: Preferați opinia colectivă față de a dumneavoastră. Această opinie este formată treptat de către prieteni prin discuții, comparând obiectivele, planurile, capacitățile și analizele lor cu ceea ce este scris în surse, iar pentru aceasta este suficient să cunoască câteva dintre cele mai simple principii.

Orice grup poate face acest lucru dacă este capabil. Din păcate, există mulți indivizi „inteligenți” care înțeleg foarte bine materialul, dar nu pot ajunge încă la o abordare colectivă. Prin urmare, ei nu fac parte din direcția spirituală.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Semnificația îndrumării spirituale”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un om cu o intenție directă întâlnește pentru prima dată Cabala, nu înțelege despre ce este vorba, dar simte un fel de forță, înțelepciune și profunzime în ea. Este acest sentiment similar cu cel care ar trebui să se trezească la oamenii obișnuiți?

Răspuns: Da, se poate întâmpla. Dar nu cred că oamenii vor fi orientați tocmai spre Cabala; cel mai probabil va fi spre conexiune. Vor simți în mod subconștient că tocmai căutarea conexiunii dintre ei ar trebui să producă un fel de rezultat, ceva superior, care ar trebui să-i conducă la altceva – non-pământesc, interplanetar – la o inteligență superioară.

Comentariu: Atunci, care este rostul încercărilor noastre de a disemina ceva la scară largă, astfel încât oamenii să audă conceptul de Cabala? Se pare că nu diseminăm cu adevărat, ci pur și simplu aglomerăm internetul.

Răspunsul meu: Nu! De ce? Treptat, oamenii citesc. Poți explica cum ai ajuns la o astfel de stare în care astăzi cel puțin puțin înțelegi această idee? Aici, stai și tulburi liniștea sufletească a oamenilor buni cu întrebările tale. Cum ați ajuns la asta?Comentariu: În același fel, da.

Răspunsul meu: Deci, ce doriți? De ce le luați această oportunitate?

Comentariu: Atunci se dovedește că diseminarea nu este inutilă, dar susțineți că umplem oamenii cu conținut gol.

Răspunsul meu: Dacă ar fi inutilă, nu aș fi deloc cu voi. Aș face altceva. Diseminarea este necesară. Nu puteți face nimic în privința asta.

Întrebare: Totuși, vrem să dăm o injecție puternică prin diseminarea noastră, astfel încât să producă un fel de rezonanță. Credeți că există vreun beneficiu din ceea ce facem? Există metode de a îmbunătăți toate acestea înainte de a ajunge la o unitate puternică?

Răspuns: Fără îndoială, există un beneficiu. Fără îndoială, poate fi îmbunătățit. Doar diseminarea ne va conduce la găsirea abordării corecte, a metodei de corectare a umanității. Nu există altă cale!

Umanitatea trebuie ridicată, pentru că avansează foarte încet.

Întrebare: Deci, fie că vrem, fie că nu, trebuie să intrăm în contact extern cu publicul larg?

Răspuns: Da. Baal HaSulam a vorbit despre nevoia de a scrie cărți, de a disemina, de a deschide noi centre de învățare.

Comentariu: Dar totuși, așa cum spuneţi, gândul stă la baza a toate! Nu contează dacă există un fel de centru, dar dintr-o dată, pe neașteptate, un gând apare în om. El nu știe de unde vine.

Răspunsul meu: Firește. Dar pentru a crea un câmp serios de gânduri, trebuie mai întâi să implicăm un număr imens de oameni, care prin micile lor eforturi ar crea acest câmp.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că nu putem ajunge nici măcar la 1% din lume. Dar toată lumea vrea să insufle unitate în diseminarea noastră, și în final se dovedește că nu reușim. Atunci, care este rostul diseminării dacă știi de la început că toate acestea sunt goale?

Răspuns: Cu golul tău umpli lumea.

Întrebare: Dar nu trebuie să existe un fel de soluție?

Răspuns: Soluția va apărea atunci când vei fi umplut de Creator. Atunci va exista un alt tip de diseminare. Lumea va începe să simtă acea forță unificată care există în tine. Și lumea va începe să înnebunească, dar într-un sens bun, pentru că oamenii vor dezvolta brusc o nouă simțire și toată lumea, pe diferite continente și în diverse țări, va începe să vorbească în limbi diferite despre faptul că există o singură guvernare, un singur gând, o singură Forță.

Ici și colo, vor începe brusc să apară tot felul de aspirații, dispute, expresii, opinii și articole, iar oamenii vor începe să perceapă acest lucru și să-l ia în considerare.

Din interiorul umanității, va apărea o nouă opinie comună – nevoia de a comunica în acest fel și de a-i simți pe ceilalți. Oamenii vor începe să înțeleagă în mod subconștient că prin unificare pot realiza ceva foarte special.

Vor înțelege că fiind uniți, trebuie să sape în interior și vor găsi fericirea acolo, o idee nouă, un fel de ieșire din situație. „În loc să ne implicăm în politică, să ne subminăm reciproc, să încercăm să înșelăm, haideți, dimpotrivă, să încercăm să ne conectăm, și acolo în unitatea noastră vom găsi o soluție pentru toate problemele.” Spre asta se va îndrepta totul.

Întrebare: Este acesta similar cu sentimentul pe care îl simte omul cu o idee bună despre Cabala pentru prima dată?

Răspuns: Da, se va manifesta în oameni, dar nu în aspirația pentru Cabala; mai degrabă, se va îndrepta spre această idee, aceea că ideea de unitate trebuie să producă o nouă soluție din ea însăși, una complet irațională, pe care nu o putem determina, atinge sau deriva cu mintea noastră într-o ecuație.

Numai dacă ne străduim unii către alții și în cadrul acestei străduințe comune – acolo, unde fiecare se poate elibera de egoismul său și poate crea un fel de dorință comună, un câmp comun, ceva superior, deasupra rațiunii noastre – vom percepe brusc o minte nouă, o soluție nouă, complet diferită, care nu este de la nivelul nostru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a progresa de la o stare bună la una și mai bună, trebuie să fii conștient de starea ta actuală. Cum poți face asta fără să cobori la un nivel inferior?

Răspuns: A coborî la un nivel inferior înseamnă a urma dorințele trupești. La un moment dat, fiecare dintre noi simte nevoia să fugă și să se ascundă într-un colț liniștit, cald și pașnic. Când sunt în necaz, mă gândesc: „Nu vreau nimic, nici măcar ceva bun. Vreau să-mi limitez complet dorințele, doar să nu mai simt nimic.”

De îndată ce există o oportunitate de a obține ceva și de a mă simți bine, apare instantaneu o dorință de a obține tot mai mult, până la punctul în care omul vrea să consume întreaga lume. Pe când într-un moment dificil, toate dorințele dispar, cu excepția uneia: Dă-mi un colț liniștit, doar ca să pot fi în pace.

Totul depinde de condițiile externe în care se află omul. Nu ar trebui să ne gândim la dorințele noastre, pentru că la momentul potrivit, vei simți dorința potrivită. Ar trebui să ne gândim doar la cum să facem condițiile externe să ne trezească și mai mult.

Tot ceea ce simte omul în fiecare stare, în orice etapă, de la cea mai joasă la cea mai înaltă, este o simțire a Creatorului. Nu există nimic altceva de simțit în afară de El. Simțirea Creatorului în starea noastră actuală se numește lumea noastră. Deoarece simțurile noastre, Kelim ale noastre, sunt opuse Lui, simțim că această lume este atât de rea. Dar în măsura în care reușim să atingem similaritatea cu calitățile Creatorului, simțirile noastre se vor îmbunătăți.

Nu ar trebui să vorbim despre dimensiunea Kelim ale noastre. Ar trebui să ne preocupe natura lor.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se pare că este posibil ca omul să depună eforturi fără a obține niciun beneficiu. Dar atunci, cum verific dacă eforturile mele sunt îndreptate corect?

Răspuns: Cu alte cuvinte, ești gata să depui eforturi, înțelegând că este imposibil să realizezi ceva fără ele și vrei să verifici dacă eforturile tale sunt îndreptate în direcția corectă.

Eforturile trebuie să fie îndreptate spre construirea unei dorințe spirituale, a unui vas [Kli], pentru revelarea luminii. Lumina are calitatea dăruirii; prin urmare, trebuie să lucrez și la egoismul meu pentru a-l depăși și a mă aduce la acțiunea dăruirii, la calitatea dăruirii, pentru a mă apropia cumva de ea.

Când încerc să abordez dăruirea, dezvălui rezistență atât din partea mea, cât și din partea celorlalți. Văd că uit de ea, nu tind cu adevărat spre ea, nu este dorința mea naturală, înnăscută.

Apoi eforturile mele capătă un caracter specific, astfel încât să nu uit de scopul spiritual, și în mod constant, în mediul potrivit, să mi-l imaginez în față. Încerc să-mi influențez prietenii în exterior; Recurg la tot felul de trucuri pentru a rămâne în dorința comună, pentru a o simți, pentru a-i inspira pe ceilalți din exterior și din interior cu gândul meu, cu dorința mea.

Și dacă fac astfel de eforturi și văd că nu am putere și nimic nu mă ajută, atunci involuntar încep să mă gândesc la Creator. De la sine, pur și simplu, acest lucru nu-mi vine în minte. Dar dacă am depus suficiente eforturi, atunci în cele din urmă îmi voi aminti că am nevoie de ajutor de Sus. Sunt gata să cer: lasă-L să mă ajute și să vină cu mine!

Aceasta se numește: „Vino la Faraon!” Sunt de acord că El mi se alătură sau eu mă alătur Lui. Și apoi mergem împreună să-mi spulberăm egoul, egoul care mă împiedică să mă conectez cu ceilalți.

Așa începe să lucreze omul, iar în interiorul muncii, deja I se dezvăluie ce trebuie făcut în continuare. Dar corectitudinea eforturilor este întotdeauna verificată de faptul dacă acestea sunt direcționate către interiorul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.05.2011, Baal HaSulam, Scrisoarea 56, 1931

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Imnul național al Israelului, numit „Speranța” (Hatikva), conține următoarele versuri: „Speranța noastră nu este încă pierdută, speranța care a trăit timp de două mii de ani: să fim un popor liber în țara noastră.” Ce înseamnă să fii un popor liber?

Răspuns: Independența autentică nu înseamnă să am posibilitatea de a face orice vreau fără să iau în considerare pe nimeni. Existăm în cadrul naturii, în care operează două forțe. Forța generală a naturii este pozitivă și generoasă; ea a creat întreaga lume și a creat a doua forță în opoziție cu ea însăși: forţa egoistă, negativă.

Tocmai între aceste două forțe, ființa creată poate exista și se poate simți independentă. Forțele pozitive și negative ne guvernează, și prin urmare sunt considerate forțele superioare ale naturii. Omul care se află între ele posedă libertatea de alegere cu privire la cărei forțe să se alăture.

Aceasta se numește linia de mijloc, atunci când cunosc forțele pozitive și negative și aleg liber pe care dintre ele să o consider bună și rea și care forță va domni.

Chiar în momentul în care stabilesc echilibrul între aceste două forțe, ca și cum ar fi pe talerele unei balanțe, pot fi considerat independent. Deocamdată, nici forța binelui, nici cea rea, nici plusul, nici minusul, nu acționează asupra mea, iar eu însumi determin linia de mijloc.

Libertatea este visul tuturor națiunilor, al întregii umanități, al întregii creații. Numai de dragul luptei pentru libertate se mișcă toți electronii, cresc copacii, înfloresc florile și cutreieră pădurea în căutare constantă.

Oamenii, animalele, plantele și chiar pietrele, toate caută să atingă un astfel de echilibru încât nimic să nu le apese. Numai atunci pot simți că trăiesc liber.

Dintre toate ființele create – minerale, vegetale, animale și umane – doar poporul Israel deține cheia acestei libertăți și echilibru, adică a independenței. Aceasta este cheia acelui punct spre care sunt îndreptate toate părțile creației.

Această cheie se găsește în Cabala, în partea interioară a Torei. Poporul Israel este capabil să ia această cheie, și cu ajutorul ei să găsească echilibrul dorit de toți, punctul zero pe balanţă, pentru a se simți independent și a arăta această cale întregii umanități.

Atunci, poporul Israel va ajunge la propria realizare. Pentru aceasta a fost creat statul Israel, și exact asta așteaptă de la noi toate națiunile lumii. Și dacă nu le aducem acest sentiment de independență și libertate, acest sentiment de echilibru, atunci își simt dependența puternică de noi, și prin urmare, îi urăsc pe evrei și ne acuză că le ascundem posibilitatea unei vieți fericite.

Prin urmare, independența poporului Israel este baza unei independențe obiective, adevărate și complete. Și toate celelalte forme de independență care există între națiuni și printre toate celelalte părți ale naturii depind de poporul Israel. Trebuie să înțelegem în ce măsură realizarea adevăratei noastre libertăți stă în mâinile noastre și ne obligă să o atingem pentru binele tuturor.

Din conversația de la KabTV „Viaţă nouă 551 – Ce este adevărata independenţă?”, 12.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scara realizării spirituale este în noi, în timp ce gradul meu actual există extern. În plus, în interiorul meu există straturi, asemănătoare cu cele ale unei cepe, care reprezintă stări interioare din ce în ce mai mari. Fiecare astfel de sferă constituie o lume, o stare nouă și un grad superior.

Începând de la sfera cea mai externă (care îmi este revelată în prezent și constituie starea mea actuală), toate sferele sunt îmbrăcate una în alta, din ce în ce mai adânc, până la punctul central cel mai interior, starea corectării mele finale.

Prin urmare, Tora relatează povestea scării care i-a apărut lui Iacov într-un vis, care i-a înfățișat forma specifică. Este descrisă exact ca o scară, nu ca niște sfere sau altă formă, deși ar fi putut fi descrisă și așa. Înțelepții au ales să reprezinte această stare specifică deoarece corespunde relației dintre ramură și rădăcină.

Iacov se întinde pe pământ, adoarme, se deconectează de la realitatea sa actuală și apoi vede întreaga scară ridicându-se spre ceruri, începând de la cea mai joasă treaptă. Cine este Iacov? El este Avraam, care a dobândit Aviut [grosimea] a lui Isaac și acum este capabil să lucreze cu ea pe linia de mijloc.

Această imagine simplă poate fi oferită oricui; ea explică faptul că singura modalitate de a transcende starea prezentă este să te ridici la un grad superior. Cu cât te ridici mai sus, cu atât va fi mai bine pentru tine. Acest lucru se aplică atât nouă personal, cât și întregii națiuni. Prin ce mijloace se poate face acest lucru? Aceasta este ceea ce explică Baal HaSulam la sfârșitul articolului „Prefețâ la Cartea Zohar”. Mijloacele sunt aceleaşi pentru individ, pentru întregul popor și pentru întreaga lume.

Și nu ar trebui să ne supărăm că ne-a plasat Creatorul în condiții atât de dure. Rapoarte teribile sunt difuzate la televizor, dar a mişcat acest lucru pe cineva din loc? Nu.

Se poate spune desigur, că acești oameni nefericiți pur și simplu nu știu că există o astfel de soluție la problemă, că nimeni nu le-a explicat-o. În primul rând, trebuie să acceptăm că aceste Kelim [vase], aceste stări, vin la noi de Sus, că ne sunt trimise de Creator. Și apoi, în lumina acestei cunoașteri, omul începe treptat să dezvăluie o posibilă cale de ieșire și să înțeleagă că aparent, din moment ce cauza se află la El, atunci și soluția trebuie să fie în El.

În zilele regelui David existau războaie. Pe atunci, se luptau corp la corp, cu sulițe, săbii, arcuri și săgeți, și până la 100.000 de oameni puteau muri într-o singură zi! Războiul este război. Totul depinde de cum privești lucrurile.

Desigur, pentru noi în această lume, fiecare crimă este o tragedie. Dar trebuie să înțelegem că Sus nu se iau în considerare trupurile așa cum o facem noi. De Sus, socoteala se concentrează pe intensitatea experienței interioare pe care o trăim prin acel corp. Dacă pierdem 40 de oameni într-o săptămână și acest lucru nu ne schimbă conștiința, atunci este ca și cum nu am fi pierdut pe nimeni.

Căci ceea ce se măsoară este gradul durerii tale, cum te trezește, care sunt rezultatele; iar dacă nu te-a trezit, atunci este ca și cum nu ai fi pierdut nimic, ca și cum nu ai fi simțit nimic. Adevăratul sistem de evaluare este foarte strict.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Care este diferența dintre a dori să primesc ceva bun chiar acum, în starea în care mă aflu, și a crede că ar fi mai bine pentru mine dacă m-aș ridica la o stare superioară, la un grad superior? Cum apare în mine conștientizarea acestei diferențe?

Diferența esențială este dacă înțeleg că numai apropiindu-mă de Creator mă voi simți bine. Tocmai acest lucru trebuie să dobândim acum.

Omul trebuie să-și imagineze o scară spirituală care să îl ridice din această lume la corectarea finală și să înțeleagă că toate treptele se află într-o stare constantă, stabilă. Fiecare treaptă are propriile condiții.

Condițiile în care se află omul acum sunt rele doar pentru că aceasta este natura acestei trepte. Și în consecință, nimic bun nu poate fi pentru om acum. A urca la următoarea treaptă înseamnă a fi salvat de răul care există pe cea anterioară.

Atunci el se va gândi deja cum să se ridice de la o treaptă la alta, cum să atragă lumina înconjurătoare, și pentru aceasta trebuie să studieze și să creadă că acest lucru îl va ajuta, și în același timp să caute sprijinul grupului.

Prin urmare, trebuie să studiem cu sârguință metoda Cabala. Fără ea am putea fi tentați să definim scara spirituală mai degrabă doar ca o serie de stări personale în interiorul unui om, decât ca o structură care se sprijină pe acest pământ și ajunge la cer. Trebuie să concluzionăm că aceasta constă în întregime din propriile mele stări interioare.

Dar dacă gândesc așa, pot pierde toate premisele vitale necesare: necesitatea de a atrage lumina înconjurătoare, nevoia indispensabilă de a forma un grup și imperativul de a tinde în sus pentru a mă apropia de Creator. Nu aș mai avea o înțelegere clară și ascuțită; în schimb totul ar deveni vag și de nedesluşit.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când cineva vă pune o întrebare prin Skype sau în persoană, aceasta este un tip de energie. Dar când o mulțime stă în fața dvs. și vă pune o întrebare, este o energie complet diferită, ca și cum ar fi ace care străpung sau o greutate zdrobitoare.

Răspunsul meu: Desigur, pentru că este o forță enormă, o dorință enormă. Cum poate fi comparat egoismul unei persoane mici, nesemnificative cu egoismul unei mase atât de vaste, josnice și egoiste precum studenții mei de la lecţie?

Pe de o parte, sunt mai grosolani, mai deziluzionați, mai goi, iar pe de altă parte, sunt intens îndreptați către scop. În cele din urmă, aceste forțe se combină și se întăresc reciproc.

Și cel mai important, întrebările sunt puse colectiv; toți vectorii dorințelor converg și se împletesc.

Bineînțeles, aceasta este o clarificare complet diferită. Cum poate fi comparată o persoană cu masele? Alături de ele, ești un înger.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Întrebări dintr-o lecție”, 29.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→