Întrebare: Ce este recunoașterea răului la nivelul întregului grup?

Răspuns: Dacă discutăm acest lucru și studiem împreună, atunci în mod natural, ajungem la recunoașterea răului chiar și fără cuvinte.

În general, nu ar trebui să vorbiți despre lucruri negative unii cu alții. În niciun caz, omul nu ar trebui să se concentreze asupra propriei recunoașteri a răului personal. Suntem obligați să vorbim doar despre aspectele pozitive, fără a împărtăși nimic rău cu un prieten, ci doar binele.

Nu contează cât de rea este starea ta; ești obligat să radiezi binele către celălalt. Altfel, nimic bun nu se va întoarce de la el. Acesta este singurul mod în care lucrezi pentru el și pentru tine însuți. Prin urmare, recunoașterea comună a răului se transmite unul de la celălalt fără cuvinte, prin canale spirituale.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că, dacă nu există ascensiuni și coborâri, este o stare moartă și că pe cât posibil, ar trebui să încercăm să fim în stările cele mai extreme. Depinde asta de noi sau noi nu decidem nimic aici?

Răspuns: Întreg acest proces este predeterminat, semnat și impregnat în sufletul meu. Nu pot schimba nimic. Când voi cădea și când mă voi ridica, ce se va întâmpla cu mine în fiecare stare, toate acestea sunt în interiorul calităților mele. Cu ele, trebuie să ating o anumită stare.

Adică, întreaga cale este clară; toate stările sunt cunoscute dinainte. În simțirea mea, pot doar să trec prin ele, simțind bucurie în loc de foame și suferință, pentru că acum pregătesc Kli-ul pentru plăcere. Ați putea spune că aceasta este o diferență psihologică, dar este foarte semnificativă și depinde de gradul de apropiere de Creator, dacă în toate stările știu că sunt într-un proces de dezvoltare, ascensiune constantă și avansare spre adeziunea cu Creatorul.

Dacă, pe lângă stările prin care trec, am conexiune cu scopul, atunci niciuna dintre ele nu poate fi rea pentru mine. Dimpotrivă, văd fiecare stare ca fiind benefică, deoarece nimic nu este creat „așa, pur și simplu”, nu de dragul atingerii scopului.

Nu putem schimba procesul dezvoltării noastre, ci schimbându-ne atitudinea față de el, conștientizarea lui și valoarea lui, ne schimbăm impresia, simţirea și reprezentarea stării noastre. În acest fel, percep diferit realitatea din jurul meu, ca fiind diametral opusă.

Viața, care părea mai rea decât moartea și plină de suferințe enorme, va arăta diferit; voi începe să simt o plăcere neîncetată, de nedescris. Sunt deja conectat cu scopul și acesta strălucește pentru mine. Mă bucur deja ca și cum aș fi acolo.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă aflu într-o stare în care nu pot face nimic, ar putea interacțiunile cu mine să le dăuneze prietenilor mei?

Răspuns: Dacă starea ta provine cu adevărat din strădania de a atinge un scop, nu există nimic în tine care să le poată dăuna prietenilor tăi. Întotdeauna adaugi la ceilalți, deoarece stările noastre nu depind de noi. În stările rele, putem împărtăși cu ceilalți și putem adăuga la ei.

Nu vreau să spun că ar trebui să fii mândru că treci printr-o perioadă proastă chiar acum, dar dacă ești conectat cu un prieten în acest moment, el nu va prelua starea ta proastă, deoarece există diferite tipuri de interconexiune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „să auzi natura”?

Răspuns: A auzi natura înseamnă a fi aproape de ea.

Întrebare: Aproape de natură, ce este asta?

Răspuns: Omul apropiat de natură este cel care percepe tot ce-l înconjoară ca fiind atitudinea Creatorului față de el. Prin urmare, nu vede nimic rău în el, până la propria moarte. De asemenea, nu vede nimic rău în aceasta: când vine, vine și eu plec.

Întrebare: Este posibil să trăiești așa, în căldură și calm?

Răspuns: Da, de ce nu? Desigur. Este o voce interioară din tine care pur și simplu trebuie dezvăluită.

Comentariu: Dar am fost lipsiți de acest simţ, de a auzi natura.

Răspunsul meu: Egoismul nostru ne închide în noi înșine, și nu ne lasă să ne întoarcem către nimic.

Întrebare: Deci, este mai bine pentru egoism, să nu auzim natura?

Răspuns: Este o forță malefică, acționând în paralel cu forța bună, dar noi dăm preferință acestei forțe malefice.

Întrebare: Și cum putem începe să tânjim după natură, după acest auz?

Răspuns: Încercați să pătrundeți în interiorul naturii; aceasta este o conexiune cu Creatorul. Trebuie să încercăm să ne apropiem de El. Și atunci totul va funcționa pentru noi.

Întrebare: Dar acest lucru necesită clarificare. Pentru om, ce este Creatorul?

Răspuns: Tot ceea ce este în jurul nostru.

Întrebare: Este totul, Creatorul?

Răspuns: Da. Și chiar tot ceea ce este în noi, totul este Creatorul.

A te apropia de El înseamnă să-ți descoperi simțirile, astfel încât să nu existe granițe, bariere între tine și El. Și atunci vei simți că în general, întreaga lume este plină de un cântec subtil. Așa aș spune eu.

Întrebare: Frumos! Nici nu voi încerca să clarific ce este acesta. Să lăsam acest sentiment să rămână. Spuneţi-mi, este el necesar pentru supraviețuirea noastră?

Răspuns: Ideea nu este să supraviețuim în această lume, ci să fim în armonie cu ea. Și în acest fel, vine această armonie.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 16.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul aflat în coborâre să se folosească de grup?

Răspuns: Să presupunem că sunt într-o cădere atât de profundă încât grupul mă respinge, nu suport să le privesc fețele și nici nu cred că există ceva special la prietenii mei și nu am absolut nicio dorință de a adopta ceva de la ei. Sunt disperat, nu am putere și nici speranță. Această stare se numește „mort”. Unde ar trebui să mă întorc și de la cine ar trebui să cer ajutor?

Există stări prin care treci pur și simplu din inerție, dar chiar și în aceste cazuri, trebuie să ne bazăm pe grup. Există o poruncă de a îngropa morții. Cu alte cuvinte, prietenii tăi ar trebui să vină și să te ajute. „Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare.” Este imposibil. Aceasta este o sarcină de grup.

În primul rând, grupul ar trebui să aibă un program, o rutină fixă. Trebuie să stabilim rotații în sarcini, roluri, muncă, în tot felul de activități.

Dacă de exemplu, se ține o masă de două ori pe săptămână sau se organizează un alt eveniment o dată pe săptămână care oferă tuturor o zdruncinătură spirituală, acest lucru ajută la schimbarea stării unui prieten, în care nu este posibil să-l abordezi direct, dar este clar că a căzut.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionezi înclinaţia rea ​​dacă un om stă degeaba și nu face nimic?

Răspuns: Dacă un om stă și nu face nimic, atunci înclinația rea, prin trezirea Hisronot (dorințe neîmplinite) în interiorul omului, începe să îl împingă spre diverse acțiuni. Și dacă îndeplinește aceste acțiuni împreună cu înclinația rea, ajunge la o astfel de stare în care se simte rău, adică la rezultate atât de negative, care se intensifică și se unesc într-o asemenea măsură încât omul nu le poate suporta.

În acel moment, nu este de acord cu o astfel de traiectorie și realizează un fel de revoluție interioară, luând măsuri pentru a se schimba. Cu toate acestea, după aceea, câștigă și din nou, continuă pe calea înclinației rele.

Și așa continuă până când dezvăluim în prezent că ne apropiem de un prag critic: dacă noi continuăm să ne dezvoltăm în acest fel împreună cu înclinația rea, atunci viața noastră va deveni mai rea decât moartea.

Disperarea și drogurile inundă lumea. Omul se scufundă fie în disperare, fie în droguri; nu există scăpare.

Din aceasta, începem să înțelegem că trebuie, prin ură față de starea în care ne aflăm, să ne schimbăm atitudinea față de viață, față de realitate, față de noi înșine. Atunci are loc o revoluție interioară în percepția noastră asupra întregului nostru sistem de calcul, asupra întregii noastre naturi, asupra modului în care ne dezvoltăm.

Descoperim că deja din vremea distrugerii Primului și celui de-al Doilea Templu, ne-am dezvoltat incorect, că atunci a apărut o eroare, dar abia acum se dezvăluie; că nu trebuie să urmăm sfatul înclinației rele, ci să acționăm în sens opus. Trebuie să luăm forma din ea, dar exact în direcția opusă: nu în direcția dorinței de a primi, ci în direcția Creatorului.

Înclinația rea îți oferă sfaturi despre cum să dai plăcere dorinței de a primi. Și trebuie să inversezi totul astfel încât prin aceeași formă, să aduci plăcere Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art. 4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă observ defecte în grupul meu, de exemplu o lipsă de unitate, și vreau să corectez acest lucru, ar trebui să ridic aceste probleme?

Răspuns: Regula este că omului îi este interzis să vorbească despre orice ar putea decădea întregul grup sau orice prieten individual, sau chiar pe vorbitor însuși.

Niciun om nu trebuie nici măcar să trezească astfel de gânduri în interior sau să spună cu voce tare lucruri care ar putea determina omul însuși sau pe prietenul său, grupul sau întreaga lume să coboare de la nivelul la care se află. Indiferent de starea în care te afli, așa cum se spune: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta”. Trebuie să țintești doar în sus.

Prin urmare, dacă te gândești să spui câteva cuvinte critice și înainte de asta ai fost cu adevărat într-o stare bună timp de 23,5 ore pe zi și ai lucrat cu inspirație, în ascensiune, nu ai coborât de la nivelul tău, ci ai fost constant în tensiune, în străduință înainte, fără să-ți permiți să te relaxezi, atunci timp de o jumătate de oră te poți angaja în critică.

Îți poți exprima comentariile către toți ceilalți, deoarece această critică se bazează pe fundația pusă de starea ta elevată și identifici defecte doar pentru a te ridica și mai sus.

Atunci nu este critică, ci revelarea unei lipse de împlinire împreună cu lumina, împreună cu Kli-ul. Fiind în interiorul liniei de dreapta, te întorci spre stânga pentru a te întoarce la dreapta. Dar această întoarcere la dreapta va construi deja linia de mijloc.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine este Hasid-ul despre care se spune că „merge și face”?

Răspuns: În Cabala, cuvântul „Hasid” nu se referă la cineva care aparține unei comunități religioase, ci la calitatea Bina, în special Hesed (bunătate iubitoare) sau lumina Hasadim. De aici provine cuvântul „Hasidism”.

Dacă un om efectuează acțiuni pentru a avansa spre calitatea dăruirii și pentru a o dobândi prin propriile eforturi, el este numit „Hasid”. Acest lucru se aplică atât intenției, cât și acțiunii.

Întrebare: Există vreo legătură aici cu spălarea mâinilor cu apă, „Netilat Yadayim”? În articolul lui Rabaş „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar” se spune că Hasid-ul nu are mâini. Și din moment ce apa simbolizează calitatea Hasadim, poate fi aceasta legată de spălarea mâinilor?

Răspuns: „Mâinile” (Yadayim) sunt numite aici vasul (Kli) primirii. Omul nu dorește ca vasele sale să fie primite de dragul său. El dorește să le corecteze astfel încât să fie sfinte. Această corectare, numită „spălarea mâinilor” (Netilat Yadayim), se realizează prin faptul că el ia lumina Hasadim, corectează Kelim de primire cu ajutorul acesteia și apoi este gata să primească de dragul dăruirii.

]Din Lecţia zilnică de Cabala 11/04/26, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care meg la seminar?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce unele lucruri s-au întâmplat mai întâi în lumea materială și abia ulterior în lumea spirituală, în timp ce în alte cazuri este invers?

Răspuns: Tot ceea ce aparține „fazei de pregătire”, înainte de a intra în lumea spirituală, ia mai întâi formă materială, iar apoi vine momentul împlinirii sale interioare.

Omul trece prin două etape. Se naște ca animal, iar din momentul în care este implantat în el „punctul din inimă”, începem să numărăm viața sa „umană”; cuvântul „om – Adam” provine din cuvântul „Adameh”, care înseamnă „voi deveni ca superiorul”. Este o strădanie care izvorăște din punctul din inimă.

Dacă, de-a lungul tuturor încarnărilor sale anterioare, el a existat în această lume doar ca materie, fără un punct în inimă, dobândind dorințe pentru bani, onoare și cunoaștere, este complet normal și natural. Dar nimic din toate acestea nu contează. Există o anumită „contabilitate” pentru aceasta, dar nu are nicio legătură cu avansarea spirituală individuală a unui om.

Avansarea personală începe în momentul în care își simte „punctul din inimă”. Din acest moment, munca sa este numită „timpul de pregătire pentru intrarea în spiritualitate”.

Etapa de pregătire poate dura 10, 15 sau chiar 20 de ani, sau poate dura 5 ani, și chiar așa cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar 3 ani. Depinde de eforturile omului. Se poate ca acesta să realizeze un anumit progres și apoi să moară până la următoarea reîncarnare. Și cine știe ce se va întâmpla în această nouă încarnare. Totul depinde de eforturile sale. Dacă are noroc, se va alătura grupului și își va mări ritmul; dacă nu are, nu se va întâmpla.

Se spune că totul depinde de „noroc” (Mazal). „Mazal” provine din cuvântul „Nozel – curgere”. Cu cât aceste picături „curg” mai repede într-un om, cu atât Kli-ul său este mai plin. Dacă „picură” încet, omul va trebui să aștepte mai multe vieți.

Așadar, numărăm prima etapă de la apariția unui punct în inimă până la intrarea în lumea spirituală, iar a doua etapă este lucrul în lumea spirituală. Acest proces corespunde manifestării în materie, în lumea noastră. Toate aceste lucruri care corespund rădăcinilor spirituale ale fazei pregătitoare s-au întâmplat deja și nu mai este nevoie de nimic mai mult. Realizarea materială de aici o precede pe cea spirituală.

Când vorbim despre etapele muncii spirituale: corectarea Kli-ului, construirea Templului, adică despre a doua etapă, de la Mahsom încolo, atunci este necesară mai întâi munca spirituală acolo și ca urmare a acestui fapt, omul își construiește aspectele materiale ale vieții aici, inclusiv Țara lui Israel, pe care o dezvoltă în măsura în care se află intern în Țara lui Israel.

În același mod, națiunea se formează în funcție de atingerea sa spirituală, și în final, un al Treilea Templu este construit după ce omul atinge o stare numită Templu.

Astfel, stările corespunzătoare fazei de pregătire, începând de la punctul din inimă și până la traversarea Mahsomului, apar mai întâi în lumea materială, apoi într-un om, în lumea sa interioară. În timp ce toate care au legătură cu a doua fază, de la Mahsom până la corectarea finală (Gmar Tikun), apar mai întâi ca etape spirituale în cadrul unui om, al societății, și apoi în lumea materială.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre stările „a merge” și „a face”?

Răspuns: „A merge” înseamnă că omul are un anumit impuls de a avansa, atunci când crede că în următoarea stare va fi mai aproape de Creator, mai aproape de posibilitatea de a dărui. Aceasta înseamnă că are intenţia de a ajunge la dăruire într-o anumită formă.

Aici există două stări: cea prezentă și următoarea, iar omul se mișcă deja între ele, trecând de la una la alta. Prin urmare, este numit „cel care merge”.

Iar un altul, stă și pare că face ceva. Aceasta înseamnă că i s-a dat oportunitatea de a veni aici și de a sta cu noi. Și totuși, și aceasta se numește „acțiune”.

Nu are nicio aspirație de a ajunge la ceva. „Dăruire, adeziune, Creator”; aceste cuvinte pot fi pronunțate exact așa, dar nu provin din simţirea interioară a omului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-,,Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→