Întrebare: Metodologia pentru crearea unității constă în acțiuni comune, studiul comun și diseminare comună. Ce ar putea exista în afară de aceste metode binecunoscute?

Răspuns: Fiecare acțiune comună imaginabilă. Acestea servesc la asigurarea că eforturile noastre – de a defini ce este Creatorul și de a stabili condițiile adecvate pentru avansarea spirituală către acest scop – se împlinesc în cele din urmă cu succes. Trebuie să definim între noi ce semnifică Creatorul și ce fel de calitate poate fi revelată în natură.

Este o calitate unică, manifestându-se acolo unde (pe baza naturii propriilor noastre calități) nu există nici „eu”, nici „tu”. Dar această stare de „nici eu, nici tu” este construită tocmai pe „eu și tu”, două entități distincte care se unesc una cu cealaltă atât de complet încât „eul” dispare.

Odată unite, chiar în punctul în care aceste calități egoiste se anulează, unde reușesc să se ridice deasupra propriei naturi, ele duc în cele din urmă la o stare de auto-negare. Această „negare a negării” produce o imagine a Creatorului în dorința noastră, chiar dacă Creatorul Însuși există complet dincolo de dorința noastră. Aceasta este o forță care există dincolo de sfera percepției noastre și se poate manifesta în dorința noastră, cu condiția ca dorința noastră să devină similară cu ea.

Aceasta este modalitatea în care trebuie să gândim constant, să analizăm și să progresăm treptat către această realizare. Pentru aceasta, avem un profesor și un prieten, sau cum se spune: „Un prieten, un profesor și un frate” care oferă asistență și care are o datorie specifică în acest proces. Trebuie să folosim explicația și să încercăm să modelăm această condiție în noi înșine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta Lacrimilor”, 11.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eforturile sunt măsurate relativ la sistem sau relativ la om, în funcție de cum simte acesta măsura eforturilor pe care le-a depus?

Răspuns: Nu înțeleg ce vrei să spui prin „conform a ceea ce simte omul”. Dacă simt că am dat totul și nu am primit nimic, ce se întâmplă? Înseamnă asta că sunt deja într-o stare în care ar trebui să primesc?

Măsurarea este făcută de Creator, deoarece nu știu exact ce nivel de efort este necesar pentru ca eu să corespund următorului grad. Cum mă pot măsura relativ la următorul grad dacă nu știu care este acesta?

Întrebare: Aţi dat un exemplu în care omul rămâne în orice stare până când se simte ca o lămâie stoarsă, iar apoi, din moment ce nu mai are nimic de adăugat, starea sa se schimbă. Asta simte omul?

Răspuns: Nu, deloc. Nu știm niciodată unde se termină munca, la ce nivel sau pe ce grad. Aceste lucruri vin întotdeauna la noi pe neașteptate, brusc, ca o surpriză: „Am muncit și am găsit”.

Nu există o legătură directă între aceste lucruri. Nu pot spune unde se termină efortul și unde „găsesc”, pentru că nu-mi pot măsura propria stare, darămite următorul grad.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/2/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că trebuie să-ți creezi un grup și să le reamintești prietenilor despre măreția scopului. La început, am văzut că totul era bine, dar acum este de un milion de ori mai rău. Dacă văd cât de mult mai rea este starea mea în raport cu scopul și cu măreția Creatorului, mă va face acest lucru să fug foarte repede de grup?

Răspuns: Nu! Dacă prietenii îți oferă măreția Creatorului, spunându-ți că aceasta este ceva foarte înalt, cum ai putea fugi de el?

Comentariu: Dacă văd cât de opus sunt lor.

Răspunsul meu: Nu contează, pentru că măreția nu dispare. Asta este ceea ce nu înțelegi. Dacă eu însumi mă aprovizionez cu măreția Creatorului și eu însumi ofer conștientizarea propriei mele insignifianțe, atunci eu sunt sursa a două puncte: Keter și Malchut. Prin urmare, pot șterge ambele lucruri, pentru că depind de mine; eu sunt sursa. Dacă le uit, le șterg și le îndepărtez, asta este! Atunci viața mea devine simplă și plăcută și mă întorc la nivelul unui animal.

Dar dacă grupul îmi oferă măreția Creatorului și pe această bază văd cât de nesemnificativ sunt, atunci acestea sunt două surse diferite: Keter și Malchut. În acest caz, nu voi putea fugi, deoarece prietenii susțin în mine măreția Creatorului. Este ca un computer: dacă ai primit un mesaj, acesta rămâne în tine, chiar dacă sursa sa este externă.

Astfel, dacă ai primit conștientizarea măreției Creatorului de la grup, nu o poți șterge, deoarece ți-a fost dată de prieteni și nu generată de tine. Se pare că una nu o poate anula pe cealaltă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu percep ceva negativ în calitățile prietenilor și recunosc răul din atitudinea mea față de ei, cum pot vedea toate acestea în mine?

Răspuns: Când te uiți la un prieten, discerni răul în el. Dar cum vezi răul din tine? Aici apar problemele. Aici se poate strecura o greșeală.

Nu poți pretinde acum că vezi ceva rău la prieten pentru că ai Kelim necorectate și apoi să le justifici spunând că Creatorul stă în spatele lor. O astfel de abordare este incorectă, deoarece este o evaluare incorectă a stării. Nu este adevărată, nu este reală.

Ideea este că toți suntem necorectați și toți suntem opuși Creatorului. Și dacă intenționez să examinez Kelim ale mele interioare în raport cu ceilalți, atunci spun că atitudinea mea față de ei este egoistă.

Mai mult, definiția „ceilalți” poate include prietenii, Creatorul și restul creației; toate sunt același lucru. La urma urmei, sunt un egoist. Tot ce este în afara mea – prietenii mei, celelalte părți ale creației – sunt de asemenea, egoiști.

Pe lângă aceasta, există Creatorul, adică binele absolut, etern, altruist. Există o diferență între conceptele de „prieteni” și „Creator”. Dacă spun că atitudinea mea față de ceilalți este rea pentru că eu sunt rău și ei sunt buni, atunci nu voi avea cu cine să lucrez. Aceasta este o abordare incorectă.

În acest caz, i-aș evalua nu în funcție de ceea ce sunt acum, ci în funcție de ceea ce sunt ei meniți să devină în starea corectării finale. O astfel de abordare este greșită.

Trebuie să mă văd atât pe mine, cât și pe ei în mod realist, și apoi voi putea să mă unesc cu ei, pentru a mă uni în corectare. Trebuie să-mi văd prietenii nu ca și cum ar fi deja corectați, ci așa cum sunt cu adevărat acum, astfel încât să pot avea un grup cu care să atac.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Într-una dintre lecţii, ați spus că este imposibil să avansezi prin acțiuni interzise.

Răspunsul meu: Nu există nimic în lume care să nu te lase să avansezi. Un astfel de lucru este imposibil pentru că face parte din sufletul nostru. În fiecare caz, orice acțiune este un progres. Nu ai putea găsi nimic cu care să nu poți avansa.

Nimic nu este creat fără scop! Nu-l vedem și nu ne putem raporta la el. De exemplu, tocmai am făcut un pas într-o anumită direcție, să zicem,spre scop, fie că vreau, fie că nu, dar pe drum am călcat pe o furnică și am zdrobit-o. Și asta este pentru scop. Nu există nimic cu care să nu te poți conecta cu Malchut al lumii infinitului, care include întreaga creație.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Anularea în fața superiorului este o cale de constrângere?

Răspuns: Se spune că nu există constrângere în spiritualitate. Totuși, se pare că anularea în fața superiorului este o constrângere dinspre superior către noi. Dacă privim prin prisma Hagada de Pesah , Creatorul adaugă înclinaţia rea ​​lui Faraoh și apoi îl lovește pe Faraon.

Sărmanul Faraon nu știe unde să scape. Nu poate merge nicăieri, pentru că este 100% alcătuit din calități opuse. Deci, unde poate fugi?

Astfel, se pare că nu există o stare mai mizerabilă sau mai teribilă decât modul în care Creatorul îl tratează pe Faraon. Este potrivit ca Creatorul să se raporteze astfel la creația Sa cu toate calitățile ei?

Întrebare: Nu întreb din partea Creatorului, ci din partea ființei create. Este alegerea opiniei superiorului un act de constrângere, opus propriei mele opinii? La urma urmei, cu acea forță mică pe care o trag din grup, mă forțez să merg împotriva mea.

Răspuns: Din partea omului, este exact la fel. Faraonul este totul în noi, întreaga noastră natură. Pot face ceva cu ea dacă este 100% așa? Spui: „Așa-numita mea alegere a Creatorului nu este cu adevărat alegerea mea. Este pur și simplu o acțiune pe care o întreprind din neputință.”

Când primesc lovituri, și ca urmare încep să văd chiar și vag că dacă trec într-o altă stare, poate chiar dobândesc o altă natură, voi putea scăpa de aceste lovituri, atunci tocmai acest lucru mă obligă să fac o anumită alegere. Dar se numește aceasta liberă alegere?

Adică, dorința de a primi aparent „alege”: ar prefera să moară decât să continue să simtă loviturile, până la punctul în care sunt mai rele decât moartea. Mai bine să nu mă simt deloc, ca și cum nu aș exista, pur și simplu să nu simt această suferință.

În noi se creează un sentiment de atâta disperare încât devine mai ușor să nu simțim nimic decât să îndurăm loviturile. Poate fi numită aceasta alegerea conexiunii cu Creatorul, cu spiritualitatea, cu eternitatea? Cine spune că aceasta este liberă alegere, că există libertate de acțiune fără nicio constrângere?

Dimpotrivă, se spune: „Nu există fir de iarbă jos care să nu aibă un înger care să-l lovească și să-i spună: «Crește!»” sau „Este forțat până când spune: «Vreau»”. Există multe astfel de expresii care descriu stări în care doar prin lovituri și suferință, dorința de a primi este de acord să renunțe la sine, să se anuleze. În aceasta, nu există liberă alegere.

Din Lectia zilnica de Cabala 04/05/26,, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Uneori, percepţia unui om devine atât de ascuțită încât i se pare că a aderat la Cel superior și o simte cu adevărat. Dar ei nu știu dacă au aderat cu adevărat la Cel superior, sau pur și simplu „și-au închis ochii”.

Răspunsul meu: Până când Creatorul nu va fi revelat, vom avea întotdeauna îndoieli. Și dacă altcineva îți rezolvă aceste îndoieli, doar vei pierde. Prin urmare, lasă fiecare să rămână cu propriile tulburări, în timp ce ar trebui să oferim fiecărui om oportunitatea de a-și rezolva problemele mai eficient și mai rapid, astfel încât să aibă mai multă putere și energie.

Dar în adevăr, fiecare trebuie să-și rezolve propriile probleme. Acesta este tocmai motivul pentru care suntem în întuneric.

Înțeleg că vrei să-ți răspund la toate întrebările. Știi de câți ani am venit la Rabaş și i-am pus întrebări, iar el a răspuns: „Îmi pare rău, dar nu te pot ajuta”? Îmi venea să-l sfâșii! Mă gândeam: „Ce este asta?! Nu vezi cum sufăr?! Asta înseamnă că sunt elevul tău, că mă iubești?!” „Dar, așa cum se spune: «Mântuirea vine de la Creator într-o clipă.» Am auzit această frază ani de zile. Așteaptă-o în fiecare clipă și va veni.

Îmi amintesc că odată, când am avut o primă iluminare, am venit la M., care locuia nu departe de vechea noastră locație, și l-am întrebat: «Ei bine? Ce fac acum?» Mi-a răspuns: «Așteaptă doar, totul va fi bine, acum totul este deschis în fața ta.» Dar după un timp, totul s-a închis din nou, a dispărut și mult timp nu s-a întâmplat nimic.

Am venit din nou la el. Mi-a spus: «Ei bine, la ce te așteptai? Exact așa se întâmplă.» Era atât de dificil să vorbești cu acei bătrâni! Nimic nu a ajutat. Nu exista nicio opțiune! Alături de Rabaş mai erau doi care, desigur, nu puteau fi comparați cu el în măreție, dar aveau și ei realizări spirituale. Niciunul dintre ei nu a dat niciun răspuns.

Pur și simplu, omul nu poate face nimic. Un student trebuie să treacă personal prin toate vicisitudinile și să primească propriile impresii din ele.” Altfel, dacă le-ai spune totul, ei ar percepe totul doar cu intelectul, prin cunoaștere. Dar cu cunoașterea… astăzi este aici și mâine va dispărea. Aceasta nu este spiritualitate. Intelectul este doar o mașină.

Totul trebuie să treacă prin simţirile omului, în care conform dorințelor sale, vor exista realizări, eșecuri, dezamăgiri și descoperiri. Dar toate acestea trebuie să se întâmple în mod specific în cadrul dorințelor sale. Este interzis să înlocuiești sentimentele și simţirile cu intelectul și cunoașterea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce metamorfoze au loc între coborâri și ascensiuni? Ce schimbă trecerea de la o stare la alta?

Răspuns: Astfel de tranziții sunt posibile doar în cadrul unui grup.

Nu poți analiza, percepe sau măsura acest proces, decât dacă este în relație cu un grup în care tu, împreună cu prietenii tăi, te străduiești să te unești ca unul singur și să te anulezi în raport cu conexiunea voastră comună. În cadrul acestei conexiuni, dezvălui sursa, Forța superioară, care vă poate transforma pe toți și vă poate aduce la această conexiune.

În acest fel, te străduiești cu adevărat să dezvălui imaginea, starea care există de fapt. Este singurul lucru care există.

Toate celelalte noțiuni care sunt deconectate de această realitate, cum ar fi: spune-mi, arată-mi, explică-mi, sunt doar filozofie detașată de materie și vor fi invariabil înțelese greșit. Mai mult, o astfel de gândire te va face să crezi că poți realiza acest lucru singur. Prin urmare, este imposibil să studiezi Cabala fără a realiza conexiunea de grup cu cei care împărtășesc această aspirație.

Omul trebuie să parcurgă un număr vast de etape, trecând prin realizări, definiții și analize subtile înainte de a deveni pregătit pentru acest tip specific de unire și transformare, pentru a înceta pur și simplu să se mai perceapă pe sine, și în schimb să perceapă colectivul. În acel moment, omul va descoperi că acest colectiv este de fapt, sufletul său.

Întrebare: Cum putem folosi ascensiunile și coborârile noastre într-un mod colectiv? Cum ne putem acorda la acea lungime de undă specifică în care toată lumea se străduiește în aceeași direcție?

Răspuns: Am vorbit despre asta pe larg și acum nu vreau să mă repet.

Întrebare: Poate că există o nuanță subtilă care încă ne lipsește?

Răspuns: Nu lipsește nimic. Totul a fost spus de mii de ori. Le aveți pe toate. Dacă le folosiți, veți găsi modelul corect și pe voi înșivă în ele. Dacă nu, atunci nu.

Comentariu: În esență, ați explicat acest sistem în detaliu de multe ori, dar studenții dumneavoastră încă întreabă constant același lucru. Oferiți câteva explicații și descoperiți nuanțe mai fine.

Răspunsul meu: Depinde de progresul lor. Nu pot să-l examinez acum, împreună cu tine. Nu înțelegi că un cabalist poate examina doar lucrurile pe care le simte cu adevărat în cursul unei conversații.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala practică”, 28.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ni se întâmplă evenimente dificile, dar venim aici, începem să lucrăm cu credintă mai presus de ratiune și spunem că ceea ce s-a întâmplat nu este atât de rău, și că în timp, totul se va rezolva.

Răspunsul meu: Acest lucru este incorect. Baal HaSulam scrie că dacă tot ce ți se întâmplă este perceput ca fiind bun, chiar dacă îl simți ca fiind rău, este pur și simplu o minciună. Aceasta se numește hasidism.

Aici constă diferența dintre cunoașterea proprietarilor și învățătura Torei, dintre religie și Înţelepciunea Cabala. Pur și simplu te înșeli pe tine însuți: „Tot ce face Creatorul este spre bine, iar loviturile care vin sunt bune. De fapt, nu sunt deloc lovituri, ci lucruri pozitive, pur și simplu nu le simt așa.” Toate acestea sunt false.

Te simți rău? Da! Atunci de ce să te înșeli pe tine însuți? Pe cine minți? Inima ta este în Parţuf-ul superior. Pe măsură ce studiem, Ima Elia (mama superioară) s-a întors acum cu spatele la Aba (tatăl) și nu acceptă rugăciunea ta pentru că nu este autentică. Dacă tu continui să te înșeli pe tine însuți, te distanțezi și mai mult de adevăr.

Dacă primesc lovituri și pretind că este bine, și chiar mulțumesc și mă rog pentru ele, ce înșelăciune mai mare poate exista? Cum voi ajunge la recunoașterea răului și a credinței mai presus de rațiune? Exact despre asta vorbește Baal HaSulam. Înseamnă că percepi realitatea incorect.

„Un judecător nu are nimic mai mult decât ceea ce văd ochii lui.” După ce te simți rău, trebuie să te raportezi la el conform principiului: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine va fi pentru mine?”

Problema ta este că nu vrei să simți ciocnirea conceptelor opuse. Nu vrei să exiști în tensiune interioară. Desigur, este mai ușor să spui: „Slavă Domnului, totul este în mâinile Cerului, totul este bine” sau „Nu există nimeni altcineva în afară de El, trăiesc după asta și nimic altceva nu mă privește.” Sau să fii ca populația religioasă care se presupune că se bazează pe Creator. Subliniez „se presupune” pentru că ei nu analizează stările prin care trec. Ei se raportează la viață în acest fel nu pentru că o simt cu adevărat diferit, ci pentru că șterg realitatea și se agață de o singură idee: Există un Creator și prin urmare, omul poate rămâne calm.

Ei nu trăiesc în realitatea reală prin care trebuie să se ridice, de la nivelul acestei lumi la nivelul corectării finale (Gmar Tikun) prin propriul efort, pentru că nu leagă aceste două puncte. Ei se agață parcă de Forța superioară și cred că prin aceasta, au finalizat corectarea.

Există de asemenea, o viață complet diferită, trăită de oamenii seculari. Ei cred că nu există nimic deasupra, trăim pe acest pământ și asta este tot ce există. Între acești doi poli există întreaga umanitate. Dacă te afli la una dintre aceste extreme, îți poți organiza viața destul de confortabil, închizând ochii fie într-o parte, fie în alta, ca un necredincios sau ca o persoană religioasă, și nu ai niciun conflict interior. Devine un fel de filozofie de viață.

Exact așa vrei să te raportezi la prietenii tăi: „Prietenul meu este un înger, Creatorul și trebuie să-l tratez în consecință.”

Dar trebuie să vedem totul deodată și să examinăm realitatea din ambele perspective simultan.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ce se întâmplă în jurul nostru la această scară vastă a societății sau a universului în ansamblu, se întâmplă conform unui plan specific imens, iar noi existăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne aliniem corect cu acest plan. Cu toate acestea, în niciun caz nu ar trebui să încercăm să modificăm ceea ce vine din exterior; mai degrabă, trebuie să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la această mișcare externă.

Întrebare: În acest caz, voi percepe orice se întâmplă ca venind la momentul potrivit?

Răspuns: Sosește la momentul potrivit, normal și corect. Și dintr-o dată, înțeleg corectitudinea inerentă a tot ceea ce se întâmplă și îmi dau seama cât de perfect potrivit este pentru mine.

Întrebare: Și eu nu regret nimic?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece toate acestea se desfășoară în afara mea, sub ochii mei. Servește doar pentru a-mi arăta pașii pe care trebuie să îi fac în mine pentru a le percepe corect, a fi de acord cu ele, a mă uni cu ele și a merge mai departe în rezonanță cu ele.

Întrebare: În echilibru cu ele?

Răspuns: Da, în armonie.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→